Decizia nr. 6160/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA C. Nr. 6160/2012

Ședința 9 I. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Judecător M.-I. I.

G. A. B.

S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către creditorii recurent N. S. I., recurent N. C. E., recurent G. I. T., recurent N. R. L., recurent SC S. F. S. PRIN A. J. P. I. I., recurent C. L., recurent SC R. M. H. S., recurent B. C. I. S. R. SA A. PRIN S. B. M., recurent O. B. R. SA, recurent SC S. T. S., recurent C. F. S. împotriva Sentinței civile nr. 6909 din (...) pronunțată de T. maramureș, în contradictoriu cu intimat SC R. SA PRIN LICHIDATOR LG I. S., intimat B. C. R. SA, , având ca obiect acțiune în anulare transfer din patrimoniu.

Se constată că la data de 28 iunie 2012 s-au înregistrat la dosar contractele de vânzare-cumpărare solicitate de instanță și concluzii scrise formulate de recurenta C. F. S.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 22 iunie

2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 6909 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile invocate de pârâții N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L., SC S. F. S. B. S. prin administrator judiciar P. I. I. B. M., C. L., SC R. M. H. S. B. M., SC S. Teh S. B. S., B. C. I. S. R. SA S. B. M., O. B. R. SA prin S. B. M.

S-a admis acțiunea formulată de reclamanta LG I. S. B. M., desemnat lichidator pentru falimentul SC R. SA B. M. în contradictoriu cu pârâții N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. căsătorită Lelea, în calitate de foști acționari ai SC A. SA B. S., SC S. F. S. B. S. prin administrator judiciar P. I. I. B. M., SC S. Teh S. B. S., C. L., SC R. M. H. S. B. M., B. C. R. SA S. M., B. C. I. S. R. SA S. B. M. și O. B. R. SA S. B. M. și, în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a înscrierii efectuate în c.f. 968 T. de Sus cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de

126.790 mp., din patrimoniul SC R. SA B. M. în favoarea SC A. SA și rectificarea c.f. în sensul radierii dreptului de proprietate al SC A. SA și restabilirea situației anterioare de c.f., respectiv înscrierea dreptului de proprietate în favoarea vechiului proprietar SC R. SA B. M., aflată în faliment.

S-a dispus anularea actelor subsecvente de vânzare-cumpărare și a operațiunilor de înscriere a acestora în cărțile funciare aferente, după cum urmează:

- contractul nr. 6815 din 19.XII.2002 autentificat de B. V. D. - B. D., intervenit între SC A. SA în calitate de vânzător și SC S. F. S. cu privire la terenulîn suprafață de 2.940 mp., înscris în c.f. 887 tăuții de Sus nr. top. 701/37,

699/27/1 și 699/27/2;

- contractul nr. 1200/2007 autentificat de BNP Bal M., intervenit între vânzătoarea SC A. SA și SC S. Teh S. cu privire la suprafața de 20.237 mp. din c.f. 50196 B. S. provenită din conversia pe hârtie a c.f. 3156 B. S. nr. cadastral 3244;

- contractul nr. 1420/2007 autentificat de BNP C. S. prin care SC A.

SA a vândut pârâtului C. L. 103.405 mp. și

- contractul nr. 4822/2007 autentificat de BNP C. N. și actul adițional autentificat sub nr. 4871/2007 prin care pârâtul C. L. a revândut același teren pârâtei SC R. M. H. S., teren înscris în c.f. nr. 3157 B. S. nr. cadastral 3245;

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L., în contradictoriu cu foștii acționari ai SC A. SA, N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. căsătorită Lelea și, în consecință:

Au fost obligați chemații în garanție în solidar să restituie pârâtului

C. L. suma de 3.957.000 lei achitată cu titlu de preț în baza actului autentic nr.

1420/2007.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L. în contradictoriu cu lichidatorul LG I. S. B. M.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta R. M.

H. S. B. M., în contradictoriu cu C. L. și soția C. F. S. și au fost obligați chemații în garanție să restituie pârâtei suma de 6.566.217,5 euro achitată cu titlu de preț în baza contractului autentic nr. 4822/2007 și actului adițional aut. sub nr.

4871/1.X.2007.

S-au respins cererile privind intervenția în interes propriu și în interesul reclamantei L. I. S. B. M., lichidator al SC R. SA B. M., formulate de R.

C. și R. C. M.

S-au respins cererile formulate de intervenienții R. C. și R. C. - M., respectiv pârâtul - chemat în garanție C. L. referitoare la repunerea pe rol a cauzei.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Examinând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, excepțiile invocate de pârâți, judecătorul - sindic a constatat următoarele;

P. dispozițiilor art. 11 lit. h raportat la art. 79 și 80 din L. nr. 8. privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul - sindic judecă acțiunile introduse de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterior deschiderii procedurii, motiv pentru care excepția este neîntemeiată.

Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta este nefondată raportat la faptul că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a transferului dreptului de proprietate asupra unor terenuri proprietatea debitoarei SC R. SA B. M., după data deschiderii procedurii de insolvență. A. operațiune nu se încadrează în forma tipică de anulare a unui transfer deja efectuat la data deschiderii procedurii de insolvență, datorită eludării dispozițiilor exprese ale legii speciale, intervenind astfel forma de nulitate absolută care este imprescriptibilă potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958, sens în care s-a pronunțat Curtea de A. C. prin decizia nr. 2. pronunțată în dosar nr. (...) având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrierii în c.f. a altei societăți ca urmare a divizării SC R. SA B. M. (f.24 - 26).

Referitor la constatarea nulității absolute a vreunui act în baza căruia s-a făcut întabularea, Curtea reține că în speță se pune în discuție aspectul întabulării și nu actul juridic ce reprezintă titlul în baza căruia se pretindeîntabularea, care lipsește cu desăvârșire în speță acesta nefiind încheiat în formă autentică, formă cerută ad validitatem la transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor potrivit art. 2 din L. nr. 54/1998.

La fel de neîntemeiată este și excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că nu a fost desființat titlul în baza căruia s-a efectuat înscrierea în c.f., câtă vreme însăși întabularea dreptului de proprietate a pârâtei SC A. SA B. S. în c.f. este nelegală.

Analizând acțiunea care este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 77 din L. insolvenței, din coroborarea probelor și actelor existente la dosar, precum și a normelor legale incidente în cauză, judecătorul - sindic a reținut următoarele:

Pârâta SC A. SA B. S. s-a înființat în anul 2000 în baza P.ui de divizare a

SC R. SA B. M. publicat în Monitorul Oficial al R., Parta a IV-a nr. 773/(...).

Prin sentința civilă nr. 801 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. M., debitoarea - reclamantă SC R. SA B. M. a fost declarată în încetare de plăți.

Terenul situat în T. de Sus înscris în c.f. 968 în suprafață de 126.790 mp., a fost atribuit de S. C. R. SA B. M. în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MM nr. 0029 din (...), fiind întabulat în favoarea societății la 5 decembrie 2000.

În ziua de 21 decembrie 2000, Societatea C. A. SA B. S. s-a întabulat pe același teren, urmare cererii nr. 48 din 19.XII.2000, invocând protocolul de divizare și procesul verbal de predare - primire nr. 541 din (...), însă cum reclamanta SC R. SA a fost declarată în încetare de plăți, operațiunile de înscriere în cartea funciară sunt nule.

Conform P.iectului de divizare, S. C. SC A. SA nu i s-a transferat în patrimoniu acest teren așa după cum rezultă din „situația patrimoniului la (...), în structura actuală și după divizare"; publicat în Monitorul Oficial.

Totodată, potrivit art. 53 din L. nr. 6. privind procedura de reorganizare judiciară și a falimentului în vigoare la acea dată, „dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terților, înscrierile, transcrierile, întabulările și orice alte formalități specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii proceduri, sunt fără efect față de masa creditorilor, cu excepția cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanță, autoritatea sau instituția competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschiderea procedurii";.

Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, nici societatea divizată SC A. SA și nici debitoarea SC R. SA nu au solicitat judecătorului sindic aprobarea efectuării operațiunii de notare în c.f. a transferului de proprietate a imobilului, teren obținut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, motiv pentru care această operațiune este nulă de drept, fiind realizată fără autorizarea judecătorului sindic.

În contextul celor de mai sus și având în vedere că la momentul la care s- a întabulat în c.f. SC A. SA B. S., ulterior lichidată voluntar și radiată, debitoarea SC R. SA B. M. nu mai avea dreptul de administrare a bunurilor din patrimoniu și de a dispune de ele, transferul dreptului de proprietate asupra terenului excede drepturilor pe care debitoarea aflată în procedură le avea la acel moment, iar pentru ca transferul să fie valabil trebuia încuviințat de judecătorul - sindic potrivit art. 53 din legea menționată, lipsa acestei încuviințări atrăgând nulitatea absolută a transferului, urmare modificării legii prin O. nr. 3. dispozițiile acestui articol au fost preluate la art. 49 și 50 din lege.

Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, în cauză sunt incidente normele cuprinse în art. 49 din L. privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului în vigoare la momentul efectuării transferului deproprietate și preluate de dispozițiile art. 46 din L. nr. 8., privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la acea dată, situație în care acțiunea formulată de lichidatorul LG I. S. B. M. este întemeiată

și a fost admisă.

Urmare constatării nulității absolute a înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al societății divizate, instanța a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, respectiv radierea dreptului de proprietate al SC A. SA B. S. și înscrierea acestuia în favoarea vechiului proprietar SC R. SA B. M. potrivit art. 22 raportat la art. 36 al. 1. L. nr. 7. privind cadastrul și publicitatea imobiliară.

Atâta vreme cât înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei este lovit de nulitate absolută, instanța a dispus și anularea actelor subsecvente de vânzare-cumpărare, respectiv a vânzărilor efectuate de către pârâta SC A. SA B. S. în favoarea pârâtei SC S. F. S. B. S. prin contractul autentificat sub nr. 6815 din 19.XII.2002 de B. V. D. - B. D., cu privire la terenul 2940 mp.

Pârâta SA A. SA a înstrăinat prin contractul autentificat sub nr. 1200/2007 de B. Bal M. și suprafața de 20.237 mp. către pârâta SC S. Teh S. B. S.

Prin contractul autentificat sub nr. 1420 din 2007 de BNP C. S., SC A. a vândut pârâtului C. L. terenul în suprafață 103.405 mp. iar acesta la rândul lui l- a revândut pârâtei SC R. M. H. S. B. M.

SC A. SA B. S. a fost radiată ca urmare a dizolvării și lichidării voluntare prin încheierea nr.7503 din 7.X.2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, motiv pentru care au fost atrași în proces pârâții N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. în calitate de acționar iar susținerea acestora referitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă nu poate fi primită de instanță.

P. aceleași motive și având în vedere dispozițiile art. 60 Cod pr. civilă, ca o consecință a restabilirii situației anterioare a admis cererile de chemare în garanție formulate de pârâții C. L. în contradictoriu cu pârâții N. Ș. I., N. C. E., G.

I. T., N. R. L., pe care î-a obligat la restituirea prețului de 3.957.000.

Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC R. M. H. S. B. M. a fost admisă și au fost obligați pârâții C. L. și soția C. F. S. să restituie prețul de

6.566.217,5 euro, plătit pentru terenul menționat.

În condițiile în care SC R. SA B. M. și lichidatorul nu au fost parte în contractul de vânzare - cumpărare nu poate fi primită cererea de chemare în garanție a acestuia, nefiind îndeplinite condițiile art. 1339 Cod civil.

După lăsarea cauzei în pronunțare, la dosar a fost înregistrată o cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului de către acționarii minoritari R. C. și R. C. - M.

P. art. 50 al. 2 Cod pr. civilă, cererea de intervenție în interes propriu se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.

Cererea de intervenție în interesul uneia dintre părți se poate face chiar și înaintea instanței de recurs, aspect reglementat de art. 51.

Se impune a se preciza că în conformitate cu art. 723 Cod pr. civilă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Din perspectiva celor de mai sus, cererile de intervenție formulate în maniera arătată au fost respinse ca inadmisibile.

Dat fiind faptul că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost formulată de numiții R. C. și R. C. M., persoane care nu sunt parte în proces, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.

A fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către pârâtul - chemat în garanție C. L. motivat de împrejurarea că anexa 5 la P. de divizare a fost depusă la dosar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. F. S., N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L., SC S. TEH S., SC S. F. S. B. S. prin administrator judiciar P. I. I., C. L., SC R. M. H. S., B. C. I. S. R. SA prin S. B. M., O. B. R. SA.

1.Prin recursul declarat de C. F. S. s-a solicitat admiterea recursului și:

> în principal- casarea sentinței civile nr. 6909/(...), pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), în condițiile art. 312, afin. 3 și 5 din C. pr. civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond;

> în subsidiar, în condițiile art. 312 alin. 3, 304, pct. 6, 7, 8 și 9 și

3041 din C. pr. civilă:

- modificarea sentinței civile nr. 6909/(...), pronunțată de Tribunalul

Maramureș în dosarul nr. (...) în sensul respingerii acțiunii față de pârâta recurentă C. F. S., iar

- în situația menținerii sentinței civile atacate în ce privește anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate de subdobânditori solicită modificarea sentinței civile atacate în sensul:

• admiterii doar în parte a cererii de chemare în garanție formulate de către SC R. M. H. S., respectiv limitarea sumei acordate acesteia la valoarea terenului, nefiind fondată cererea de antrenare a garanției de evicțiune pentru supraedificatele care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4822/(...), iar în ce privește cererea de chemare în garanție formulată în contaradictoriu cu intimații de rd. 3- acționarii fostei SC

A. SA - solicită modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție așa cum a fost formulată, respectiv obligarea în solidar a pârâților intimați și la plata diferenței de valoare dintre data vânzării și valoarea actuală de circulație și plata contravalorii tuturor sumelor la care recurentul ar fi obligat față de evingător (pe lângă restituirea prețului achitat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1420/2007 de către BNP C. S., încheiat cu fosta SC A. SA sau către partea căreia a revândut bunul), cheltuielile vînzării actualizate și cheltuielile de judecată, în condițiile art. 1341-1350 din C. civil în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare,

> cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că:

I. în ceea ce privește petitul de casare cu trimitere, consideră că se impune admiterea acestuia raportat la: a).-Omisiunea instanței de a analiza pe fond și a se pronunța asupra chestiunilor referitoare la apărările care vizează buna credință și incidența în speță a principiului error communis facit ius față de dreptul de proprietate dobândit de către dobânditorii și subdobânditorii de bună credință, b).-Aspectele de ordin patrimonial invocate în legătură cu dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra activelor de către SC R. SA raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv art. 20 alin 2 din L. nr.

15/1990 și, ulterior, transmiterea valabilă în cadrul procedurii de divizare către SC A. SA, a chestiunilor care vizează legitimarea procesuală a lichidatorului raportat la dispozițiile art. 45 din L. nr. 6., c).-Incidența termenului de prescripție prevăzut la art. 46 din același act normativ și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 49 din L. nr. 6. în ce privește subdobânditorii de bună credință, d).-Invocarea de către lichidator a propriei culpe, e).-Excepția de garanție invocată în raport de SC R. SA, prin lichidator;f).-Respingerea nejustificată a cererilor în probațiune, referitoare la efectuarea unei expertize contabile și interogatoriul reclamantei SC R. SA prin lichidator, precum și a fostului administrator al SC A. SA. g).-Clarificarea chestiunilor legate de anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4822/(...) încheiat atât pentru teren cât și pentru supraedificate, în condițiile în care acțiunea introductivă vizează doar terenul si nu si supraedificatele fostei SC A. SA, iar transferul dreptului de proprietate în privința supraedificatelor nu a fost contestat și implicit cuantificarea eventualei răspunderi pentru evicțiune fată de SC R. M. H. S. doar la valoarea terenului.

1. Prin acțiunea introductivă lichidatorul SC R. SA a solicitat constatarea nulității transferului de proprietate dintre SC R. SA și SCA. SA, referitor la terenul în suprafață de 126.790 mp, acțiunea fiind întemeiată în drept pe prevederile L. nr. 6., motivat de încălcarea prevederilor art. 78 din același act normativ (în forma legii de la (...)). în această situație și legitimarea procesuală a lichidatorului si implicit calitatea procesuală activă a acestuia se impunea a fi raportată la dispozițiile art. 45 din L. nr. 6. și, în condițiile în care acțiunea ar fi una care excede ipotezei legale a acestui articol, se impunea respingerea acesteia pentru lipsa calității procesuale active. Calitatea procesuală activă a lichidatorului este una specială și este limitată la acțiunile pentru care dreptul la acțiune este conferit legal acestuia. în cazul în care acțiunea promovată poate fi încadrată în ipoteza legală a art. 45 din L. nr. 6., (în forma în care această lege era la data deschiderii procedurii insolvenței), este aplicabil și termenul de prescripție prevăzut de art. 46 și raportat la data introducerii acțiunii se impune respingerea acesteia raportat la dispozițiile art. 46 din L. nr. 6.. în măsura în care nu ar fi incidență excepția prescripției, acțiunea se impunea a fi respinsă față de subdobânditori raportat la dispozițiile art. 49 din L. nr. 6., raportat la faptul că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții respectiv: subdobanditorul să nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului și să fi cunoscut faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. în speță recurenta și pârâtul C. L. au plătit valoarea corespunzătoare a bunului către SC A. SA, iar de la data întabulării dreptului de proprietate al SC A. S. asupra terenului și până la cumpărarea terenului au trecut aproape 7 ani fără ca în CF să fi existat vreo notare sau vreo mențiune care să pună sub semnul întrebării dreptul de proprietate al SC A. SA, cu toate că lichidatorul cunoștea faptul că terenurile societăților rezultate din divizarea SC R. SA au fost întabulate în CF- aspect dovedit de faptul că, în tabelul preliminar al creanțelor față de SC R. SA la (...) se face mențiunea că lichidatorul refuză în parte înscrierea în tabel a creanței SC A. SA, pentru sume reprezentând cheltuieli de întabulare teren - sens în care s-a solicit atașarea dosarului nr. (...) și verificarea acestui aspect, însă instanța de fond nu a dat curs acestei solicitări. în dovada faptului că lichidatorul cunoștea faptul că terenul s-a întabulat în favoarea SC A. SA cel puțin din anul 2001, este depus în copie Tabelul preliminar al creanțelor față de SC R. SA, în care la poziția nr. 24 se regăsește SC A. SA și mențiunea lichidatorului că s-a respins declarația de creanță pentru sumele aferente întabulării terenurilor, sens în care este pe deplin dovedit că acesta cunoștea aspectele legate de întabularea terenurilor și avea posibilitatea să solicite la acel moment clarificarea situației. în condițiile date, întrucât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii față de subdobânditorii de bună credință, se impunea respingerea acțiunii față de recurenta, pârâta C. F. S. și față de pârâtul C. L. în acest sens sunt și soluțiile jurisprudențiale pronunțate în situații similare - chiar și în situația acțiunilor promovate în baza L. nr. 8. (sentința civilănr. 4706/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)) în care acțiunea a fost respinsă față de subdobanditorul de buna credință, iar primul dobânditor al bunului a fost obligat să restituie averii debitoarei valoarea bunului).

Indiferent că acțiunea ar fi interpretată ca una întemeiată pe dispozițiile L. nr. 6. sau ca una de drept comun, în speță își găsește aplicarea și principiul error communis facit ius, atât opiniile doctrinare cât și cele jurisprudențiale fiind unanime în a aprecia că, esența principiului error communis facit jus invocat de subdobanditorul cu titlu oneros pentru a obține păstrarea valabilității titlului său constă în faptul că, terțul dobânditor este învestit cu un drept de proprietate pe care însă nu-l primește nici de la adevăratul proprietar - cu care nu a contractat - nici de la proprietarul aparent - cu care a contractat, dar care nu deținea dreptul

- ci direct de la lege. A., este un mod originar de dobândire a proprietății, iar nu unul derivat- (A se veeda Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6587 din 11 iunie 2009). în situația de față sunt întrunite condițiile necesare a conferi proprietății aparente valențele creatoare de drept, respectiv existența erorii comune și invincibilă, buna credință a subdobânditorului și caracterul oneros al actului.

Cât privește prima condiție, există eroare ori de câte ori situația de fapt aparentă nu corespunde realității de drept, respectiv atunci când o persoană este în aparență proprietarul unui bun, dar ulterior se dovedește că acest lucru nu era real. Dar, aparența înșelătoare trebuie să fie nu numai una comună, adică împărtășită public, ci și una irezistibilă, greu de descoperit și de evitat, contra căreia nicio prudență umană nu ar permite apărarea.

A., la data la care subdobânditorul pârât a contractat cu SC A. SA această societate era proprietar tabular al imobilului, având înscris dreptul de proprietate în CF de aproape 7 ani, iar în CF nu figura nici o notare sau o mențiune care să pună sub semnul întrebării dreptul de proprietate al proprietarului tabular. în literatura de specialitate se arată că «înscrierea în cartea funciară este un element necesar care intră în componența laturii materiale a aparenței, s-ar putea avea în vedere noțiunea de bună-credință astfel cum este definită în art. 31, alin. 2 din L. nr. 7.. P. acestei dispoziții legale "dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare un reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală"."Prin urmare, faptul vecin și conex care declanșează prezumția de bună-credință a dobânditorului înscris în carte funciară cuprinde un numai titlul de proprietate, ci și dovada înscrierii acestuia în carte funciară, precum și copia certificată a cărții funciare din care să rezulte că, la data dobândirii, un era notată nicio acțiune prin care se contesta cuprinsul cărții funciare și un rezulta nicio neconcordanță între mențiunile din carte funciară și situația juridică reală»- V. S., Drept civil". reale principale, voi. II, Ed. Humanitas, B., p. 618. în speță trebuie astfel reținută aprența de drept a vânzătoarei- proprietar tabular, buna credință a subdobânditorului și caracterul oneros al actului, aspect care rezultă din contractul de vânzare cumpărare.

Respingând excepțiile de neconstituționalitate ale art. 45 alin. 2 din L. nr.

10/2001, în raport cu dispozițiile art.44 alin.i, 2 și 3 din C. revizuită a R., precum și din primul P.tocol adițional (art.1) la C. E. care garantează dreptul de proprietate privată, Curtea Constituțională a statuat că interesul subdobânditorului de bună-credință trebuie să fie preferat în raport cu interesul adevăratului proprietar, ca urmare a aplicării principiului ocrotirii bunei-credințe

și al adagiului error communis facit ius.- (Decizia nr. 191/2002 și nr. 186/2004, precum și Decizia nr.424/2006).

Mutatis mutandis raționamentul C. Constituționale este aplicabil și în raportul dedus judecății, evident în situația în care susținerile reclamantei intimate referitoare la caracterul de verus dominus s-ar confirma în ce privește SC R. SA. în speță au fost invocate și prevederile art. 1898 si 1899 cod civil în raport de întemeierea în drept si în fapt a acțiunii promovate. Mai precis, in raport de prev. art. 1898 și art. 1899 Cod civil recurentții, intimații C. L. și C. F. S. sunt dobanditori de buna credința la momentul achiziționării imobilului în anul 2007, după 7 ani de la deschiderea procedurii insolventei fata de o societate terță in privința contractului incheiat de acesta cu societatea A.. La momentul încheierii contractului în formă autentică, beneficiind de principiul opozabilității și publicității în temeiul L. 7., operează prezumția de buna credință, în temeiul art. 1989 alin. 2 din Codul civil, situație în care sarcina probei revine celui ce alege reaua credința. Pe cale de consecința, față de textele legale mai sus invocate, față de natura autentică a contractului ,: încheiat de către intimat si de eficacitatea si condițiile de valabilitate ale actului autentic garantate si reglementate de legiuitor, apreciem ca principiul anularii actului : subsecvent nu operează fata de

C. F. S. dobanditor de buna credință față de care omisiunea sau neglijenta unei terțe parti nu poate produce efecte de natura a desființa un act încheiat cu respectarea prevederilor L. 7. care asigura publicitatea si opozabilitatea inscrierilor reflectate in C. F.. La data încheierii contractului, vânzătoarea era proprietar tabular de aproximativ 7 ani, iar în CF nu era notată vreo limitare a dreptului de proprietate sau chestiuni legate de deschiderea procedurii insolvenței societății din divizarea căreia a rezultat SC A. SA, context în care bazându-se pe cuprinsul C. F. și pe declarațiile reprezentanților societății vânzătoare pârâtul cumpărător a contractat cu bună credință și a achitat în întregime prețul bunurilor imobile.

In sprijinul celor anterior arătate, înțelege sa invoce prin analogie situația terțului dobanditor al unui bun dobândit printr-un transfer anulat ulterior ca fraudulos dar care nu a cunoscut ca transferul este susceptibil de a fi anulat si a plătit prețul. In acest sens, L. 6. protejează terțul subdobanditor reglementând maniera de soluționare a raporturilor intr-o astfel de situație la art.49, legiuitorul învederând in mod expres in textul articolului 49 ca administratorul va putea intenta acțiune pentru a recupera bunul de la subdobanditor numai daca subdobanditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului si știa ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. Pe cale de consecința, in măsura in care in situația reglementata de L. 6. privind anularea unor transferuri frauduloase, terțul subdobanditor este protejat de legiuitor din aceeași perspectiva a garanției oferite terțului de buna credința, in cazul dedus judecații, nefiind in situația speciala reglementata de materia speciala a insolvenței, efectele prezumției de buna credința a terțului subdobanditor din prisma art. 1898 si

1899 cod civil se impun a fi reținute.

Incidența în speță a principiilor bunei credințe și error communis facit ius a fost invocată și de către alți pârâți (SC R. M. H. S. și BCR- f. nr. 162-163), însă instanța de fond a omis să analizeze și să se pronunțe pe fond în privința acestei chestiuni esențiale în ce privește dreptul de proprietate ai subdobânditorilor terenurilor care au aparținut inițial patrimoniului SC R. SA. A., consideră că se impune casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe în condițiile art. 312 alin. 3 si 5 din C. pr. civilă, soluție care asigură prezervarea dreptului părților de a uza de căile legale de atac în privința chestiunilor neanalizate pe fond de către prima instanță.

2.Motivarea hotărârii atacate nu cuprinde un răspuns adecvat nici referitor la aspectele de ordin patrimonial invocate în legătură cu dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra activelor de către SC R. SA raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv art. 20 alin 2 din L. nr. 15/1990 și ulterior transmiterea valabilă în cadrul procedurii de divizare către SC A. SA.

Observa că, după rămânerea cauzei în pronunțare s-a depus la dosarul cauzei o copie a unui înscris intitulat „Anexa nr. 5" în care sunt menționate și suprafețe de teren aferente imobilelor, sens în care nu se poate susține că la divizare au fost preluate doar construcțiile fără teren, sens în care se impunea repunerea cauzei pe rol și punerea acestuia în discuția părților, deoarece acest înscris infirmă susținerile reclamantei referitor la faptul că terenul nu ar fi fost transmis în cadrul procedurii de divizare.

Opiniile doctrinare și cele jurisprudențiale converg în a arăta că dispoziția legală prin care s-a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate a fost edictată în scopul de a asigura o bună administare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile judecătorești și de a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.

Referitor la motivarea hotărârilor judecătorești, Curtea E. a Drepturilor

Omului a apreciat că „actul fundamental cu privire la care are jurisdicție (C.) nu urmărește garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unora concrete și efective, dreptul la un proces echitabil neputând fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr examinate de instanța sesizată, întinderea obligației instanțelor de a motiva poate varia în special în funcție de natura hotărârilor și se analizează în lumina circumstanțelor speței.

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, această obligație presupune, totuși, că partea vătămată să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit față de elementele decisive pentru rezultatul procedurii în cauză „- în acest sens: cauza RuizTorija și Hiro Bălani împotriva Spaniei, 1994; cauza Dulaurans împotriva Franței, 2000 și cauza Liakopoulou împotriva Greciei, 2006).

Similar în cauza Suominen contra Finlandei din 1 iulie 2003, 37801/1997,

C. arata ca art. 6 impune ca orice hotărâre judecătoreasca sa fie motivata astfel incat justitiabilul sa poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate si motivele pentru care unele apărări i s-au respins. în cazul unor elemente cu incidență decisivă în cauză, respectiv apărările care vizează buna credință și incidența în speță a principiului error communis facit ius față de dreptul de proprietate dobândit de către dobânditorii și subdobănditorii de bună credință, aspectelor de ordin patrimonial invocate în legătură cu dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra activelor de către SC R. SA raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv art. 20 alin 2 din L. nr. 15/1990 și ulterior transmiterea valabilă în cadrul procedurii de divizare către SC A. SA, a chestiunilor care vizează legitimarea procesuală a lichidatorului raportat la dispozițiile art. 45 din L. nr. 6., incidența termenului de prescripție prevăzut la art. 46 din același act normativ și îndeplinirea condițiilor prevăzute de aii. 49 din L. nr. 6. în ce privește subdobănditorii de bună credință, invocarea de către lichidator a propriei culpe și excepția de garanție invocată în raport de SC R. SA prin lichidator, se impunea un răspuns explicit față de chestiunile invocate, în concordanță cu importanța acestor elemente pentru soluționarea cauzei, însă în speță instanța de fond omite cu desăvârșire aceste critici neanalizând si nesoluționând pe fond apărările formulate.

Neanalizarea și nesoluționarea pe fond a argumentelor recurentului este de natură să atragă incidența prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 referitoare la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu prezervareadreptului părților de a beneficia de toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege referitor la chestiunile deduse judecății.

3.în mod nejustificat au fost respinse cererile în probațiune, respectiv expertiza contabilă și interogatoriul reclamantei SC R. SA prin lichidator, precum și a fostului administrator al SC A. SA. în condițiile în care reclamanta își fundamentează acțiune pe susținerea că terenul nu a fost transmis în cadrul procedurii de divizare, expertiza contabilă se justifica pentru clarificarea manierei în care a fost efectuată procedura de divizare a SC R. SA, modul în care s-a constituit capitalul social al SC A. SA, respectiv dacă capitalul social al societății constituite prin divizare cuprinde aporturi în natură, care au fost acestea precum și fundamentarea valorică a emiterii acțiunilor SC A. SA clarificându-se astfel dacă la emiterea acestora și constituirea capitalului social a fost avut în vedere și terenul pe care erau amplasate supraedificatele și modul în care au fost subscrise acțiunile SC A. SA. Se impunea a fi verificat și dacă terenurile erau evidențiate în contabilitatea SC R. SA și comparând evidențele patrimoniale anterioare divizării, cu cele ulterioare se putea verifica ce active au fost transmise la divizare și cum s-a diminuat patrimoniul SC R. SA urmare divizării. în protocolul de divizare și predare-primire nr. 441/(...) se precizează că

„noua societate preia pe bază de bilanț întreg patrimoniul care se găsește situat conform anexei nr. 5" iar în cuprinsul înscrisului intitulat Anexa nr. 5 este menționat și terenul aferent activelor, sens în care efetuarea expertizei pentru verificarea aspectelor patrimoniale legate de procedura de divizare este fondată. Mai mult în cuprinsul procesului verbal de divizare se precizează că „predarea, respectiv primirea efectivă a patrimoniului se face pe bază de inventariere scriptică și faptică a activului și pasivului concretizată în anexele 1-10" , astfel încât aspectele „scriptice" legate de evidențierea contabilă a procedurii de divizare se impunea a fi lămurite prin expertiza contabilă- deoarece procesul verbal nu face o enumerare și o identificare în concret a elementelor patrimoniale făcând doar trimitere la date contabile, conturi și anexe, iar aspectele faptice prin administrarea probei cu interogatoriul reclamantei prin lichidator și a administratorului SC A. SA. în cadrul administrării probei cu interogatoriul se impunea a se clarifica modul în care s-a procedat faptic la predarea- primirea activelor de către SC A. SA, dacă s-a primit sau nu terenul aferent activelor, dacă după deschiderea procedurii falimentului SC R. SA au fost predate lichidatorului și terenurile debitoarei -în special cel aferent activelor SC A. SA, cine a înscris în CF terenul în litigiu în favoarea SC R. SA, având în vedere că procedura falimentului a fost deschisă la data de (...), iar întabularea terenului în favoarea SC R. SA a fost efectuată la data de (...)- conform mențiunii de la B1 din Cf nr. 968 T. de Sus- și cum s-a realizat înscrierea în CF a terenului în favoarea SC A. SA.

Se impunea a fi lăumurite și condițiile în care lichidatorul a respins declarația de creanță a SC A. SA pentru cheltuielile legate de întabularea terenului și motivele pentru care nu a efectuat la acel moment nici un demers pentru anularea transferului de proprietate rezultat din divizare și pentru anularea întabulării și explicații pentru rămânerea în pasivitate timp de aproape

10 ani- de la întabularea terenului în favoarea SC A. SA și până la promovarea acțiunii, în condițiile în care atribuțiile sale față de inventarierea și valorificarea patrimoniului debitoarei sunt stabilite imperativ prin lege.

I. de fond a respins cererea în probațiune referitoare la efectuarea expertizei contabile cu mențiunea că a aceasta nu ar fi pertinentă și utilă soluționării cauzei- dar a reținut în motivarea admiterii acțiunii că terenul nu figurează în procesul verbal de divizare, iar proba solicitată viza chiar stabilirea bunurilor careau făcut acelui proces verbal, în condițiile în care procesul verbal nu se face o identificare în concret a elementelor patrimoniale ci se face doar trimitere la date contabile, conturi și anexe, iar proba cu interogatoriul este respinsă cu mențiunea că aceasta ar fi inadmisibilă față de obiectul dosarului, cu toate că dispozițiile art. 218 din C. pr. civilă permit administrarea probei cu interogatoriul indiferent de obiectul cauzei iar aspectele învederate în susținerea cererii în probațiune sunt de natură a conduce la aflarea adevărului în cauză.

Consideră că respingerea cererilor în probațiune- singurele formulate în afara depunerii unor înscrisuri, constituie o încălcare gravă a dreptului ia un proces echitabil garantat de dispozițiile art. 6 din C. E. a Drepturilor Omului și solicită casarea hotărârârii atacate potrivit art. 312 din C. pr. civilă cu trmiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe și îndrumarul de administrare a probațiunii solicitate.

2. Casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe se impune și pentru clarificarea chestiunilor legate anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4822/(...) încheiat pentru teren și supraedificate, în condițiile în care acțiunea introductivă a vizat doar terenul nu și supraedificatele fostei SC A. SA, transferul dreptului de proprietate în privința acestora nu a fost contestat și implicit cuantificarea eventualei răspunderi pentru evictiune față de SC R. M. H. S. doar la valoarea terenului.

Prin acțiunea introductivă s-a solicitat anularea contractelor de vânzare subsecvente prin care SC A. SA a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea recurentului C. L. și a celui prin care acesta a revândut terenul către SC R. M. H. S., însă ambele contracte cuprind și supraedificatele transmise către SC A. SA în cadrul procedurii de divizare iar instanța de fond a anulat cele două contracte de vânzare cumpărare fără a face precizări referitoare la situația supraedificatelor, fiind astfel incident motivele de modificare prevăzute de art. 304, pct. 6 și 8 din C. pr. civila, însă consideră că se impune casarea hotărârii atacate pentru a clarifica ponderea valorică a supraedificatelor în cadrul contractului de vânzare cumpărare dintre C. L. Persoană Fizică și SC R. M. H. S., deoarece garanția de evictiune a fost antrenată la valoarea contractuală, fără a se ține seama de valoarea supraedificatelor pentru care nu s-a solicitat anularea contractului. în măsura în care se va considera că nu se impune casarea hotărârii atacate, solicită a avea în vedere considerentele de mai sus ca motive de modificare, raportat la dispozițiile art. 3041. C. pr. civilă.

II. În ce privește petitul de modificare, solicită a reține nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva următoarelor argumente:

1. Analizând excepția de necompetență a judecătorului sindic în soluționarea acțiunii, instanța de fond reține că potrivit dispozițiilor art. 11, lit. h, raportat la art. 79-80 din legea nr. 8., judecătorul sindic judecă acțiunile introduse de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial efectuate anterior deschiderii procedurii.

A., dacă transferul dreptului de proprietate asupra terenului în speță de la

SC R. SA la SC A. SA este apreciată ca un transfer anterior deschiderii procedurii, acțiunea se impunea a fi respinsă ca nefondată.

Dar, analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității unor transferuri efectuate după deschiderea procedurii și că nulitatea ar fi întemeiată în drept pe prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958- deci una de drept comun.

Raportat la dispozițiile art. 11, alin. 2, competența de soluționare a unei cereri de constatare a nulității absolute întemeiate pe prevederile art. 2 din

Decretul nr. 167/1958, pentru un transfer apreciat ca fiind ulterior deschiderii procedurii insolvenței apare ca una care excede atribuțiilor judecătorului sindic, sens în care excepția de necompetență a judecătorului sindic apare ca fondată și s-ar fi impus admiterea acesteia.

2. Referitor la reținerea stării de fapt, instanța de fond omite faptul că întabularea terenului în favoarea SC R. SA a fost efectuată la data de (...)-conform mențiunii de la B1 din Cf nr. 968 T. de Sus, iar procedura falimentului acestei societăți a fost deschisă la data de (...), prin sentința civilă nr. 8., pronunțată în dosarul nr. (...).

Prin urmare, întabularea care avea nevoie de aprobarea judecătorului sindic era cea în favoarea SC R. SA, iar referitor la această întabulare a rămas de clarificat cine a solicitat efectuarea acestei întabulări și cine a semnat cererea și documentele aferente întabulării, deoarece potrivit tezei referitoare la ridicarea dreptului de administrare al debitoarei la deschiderea procedurii insolvenței, întabularea ar fi lipsită de legalitate dacă nu ar fi fost efectuată de lichidator, cu aprobarea judecătorului sindic, astfel încât admiterea acțiunii și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea SC R. SA ar constitui confirmarea unei întabulări lovite de nulitate absolută în egală măsură ca cea în favoarea SC A. SA. în considerentele hotărârii atacate se reține că nici SC R. SA și nici SC A.

In măsura în care întabularea în favoarea SC R. SA după deschiderea procedurii ar fi fost efectuată de către lichidator și aprobată de judecătorul sindic- cum se face că în CF nu s-a menționat deschiderea procedurii falimentului și s-a acceptat cel puțin tacit întabularea în favoarea SC A. SA ?. în mod greșit se reține că la divizare nu ar fi fost transferat către SC A. SA și terenul aferent activelor, în condițiile în care în înscrisul intitulat „Anexa nr. 5" sunt menționate și suprafețe de teren aferente imobilelor, iar protocolul de divizare nu menționează în concret activele făcând referire la date contabile și conturile în care sunt evidențiate bunurile și la anexe, după cum am arătat în cadrul argumentelor exprimate în susținerea petitului de casare. în condițiile în care dreptul de proprietate inițial al SC R. SA asupra activelor sale, inclusiv teren a fost dobândit ope legis în baza art. 20 alin 2 din L. nr. 15/1990, privind Reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome si societăți comerciale, articol care prevede la alineatul 2 ca "B. din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acestora", dreptul de proprietate asupra terenului aferent activelor SC A. SA a fost transmis în cadrul procedurii de divizare, chiar dacă emiterea formală a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost ulterioară divizării.

Raportat la faptul că bunul provine din divizarea SC R. SA, s-a invocat excepția de garanție, invocarea excepției de granție paralizând acțiunea vânzătorului sau asimilaților acestuia, cum este cazul în speță, aceștia neputând practic să evingă câtă vreme au și obligația de garanție.

După cum rezulta din actele de la dosar, C. de A. a D. de P. asupra

Terenurilor seria MM nr. 0029 adus in discuție in cauza, a fost emis în baza propunerilor comisiei numite prin decizia delegației permanente a C.ui J. M. cu nr. 84/(...). Mai exact procedura de atestare a dreptului de proprietate a fost demarată anterior divizării evident fiind faptul că terenul era în patrimoniul SC R. SA la data divizării, iar prin divizare a operat de drept transferul dreptului de proprietate asupra fracțiunilor din patrimoniu în favoarea societăților rezultate din divizare după cum rezulta si din P. de divizare publicat in Monitorul Oficial- (A se vedea penultimul aliniat din publicarea in Monitorul Oficial a P.ui). Trebuiereținut că, chiar dacă protocolul de divizare a fost publicat în M. Of. al R. partea a IV nr. 773 din (...), procedura de atestare a dreptului de proprietate a fost demartă anterior divizării.

In sensul celor mai sus descrise, prevederile L. nr. 31/1990 în forma în care aceasta era în vigoare la data divizării, respectiv art. 233 alin. 2 menționau ca : „. se face prin împărțirea întregului patrimoniu al unei societăți care își încetează existenta între doua sau mai multe societăți existente sau care iau astfel ființa."C. vreme textul legal are în vedere „întregul patrimoniu" este evident că expresia include și terenul aferent incintei și construcțiilor.

F. că terenul nu beneficiază de o exprimare valorica în situația patrimonială invocată în motivarea acțiunii este explicabil prin faptul că până la finalizarea procedurii de atestare a dreptului de proprietate, acestuia nu i se putea atribui o valoare contabilă, însă terenul exista în patrimoniul societății comerciale, în caz contrar nici nu s-ar fi putut proceda la atestarea dreptului de proprietate, art. 1 din HG nr. 834/1991, fiind explicit din acest punct de vedere: „. aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora..." Prin urmare doar terenurile din patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării puteau face obiectul atestării dreptului de proprietate și câtă vreme SC R. SA a avut terenul în patrimoniu la data divizării, este evident că la înființarea prin divizare a SC A. SA aceasta a dobândit de drept proprietatea asupta terenului corespunzător fracțiunii de patrimoniu dobândite, întinderea suprafeței dobândite fiind precizata in anexa 5 a P.ui de D. publicat in Monitorul Oficial. în acest sens este elocvent și faptul că documentația pentru atestarea dreptului de proprietate a fost înregistrată la O. la data de (...), iar P. de divizare și predare primire a fost semnat la data de (...), având nr. 441/(...), fiind evident că terenul a fost avut în vedere la divizare ca realitate patrimonială, chiar dacă scriptic nu i se putea atribui o valoare de evidență contabilă până după obținerea certificatului de atestare.

F. că scriptic atestarea acestui drept de proprietate a survenit ulterior și că la aproape două luni de la emiterea certificatului a fost deschisă procedura insolvenței SC R. SA este lipsit de relevanță în condițiile în care art. 233 alin. 5 din L. nr. 31/1990 (în forma din anul 2000) permitea divizarea și în ce privește societățile aflate în lichidare, sens în care finalizarea scriptică a procesului de divizare prin clarificarea situației terenului beneficiază astfel de suport legal.

In privința cererii de constatare a nulității absolute a înscrierii din CF 968

T. de Sus cu privire la transferul dreptului de proprietate de pe S. R. pe S. A. SA, motivat de incalcarea disp art. 78 din L. 6. solicita a se constata ca o astfel de cerere este inadmisibila in maniera in care a fost formulata, analiza unei astfel de cereri impunandu-se a se realiza prin coroborarea prevederilor art. 79 din L. 6. ce reglementează situația existentei unei cereri de ridicare a dreptului de administrare, daca o astfel de cerere a existat. Apreciem ca administratorul/lichidatorul judiciar al societății R. isi invoca propria culpa in sensul ca nu a respectat el insusi atribuțiile ce ii reveneau in calitate de administrator judiciar potrivit art. 18 lit. b și c din L. nr. 6. (în forma acesteia din anul 2000) administratorul judiciar având ca atribuții"supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului" și "conducerea în tot sau în parte a activității debitorului" iar potrivit art. 23 lit. b și d din același act normativ lichidatorul are ca atribuții "conducerea în tot sau în parte a activității debitorului" și "aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor"

Pe cale de consecința, dacă averea debitoarei ar fi fost inventariată și sigilată potrivit art. 82-84 din L. nr. 6. (în forma de la data deschideriiprocedurii), precum și dacă hotărârea de deschidere a procedurii ar fi fost menționată în CF în condițiile art. 85 alin. 2 din actul normativ de mai sus, nu s- ar fi ajuns la transmiterea și retransmiterea bunurilor și la acțiuni în anulare promovate la aproape 10 ani de la deschiderea procedurii debitoarei si fata de terți dobanditori de buna credința, care au achiziționat bunul in anul 2007, adică după 7 ani de la data deschiderii procedurii fata de societatea administrata judiciar in procedura de același lichidator.

De asemenea solicitarea constatării nulității absolute a înscrierii in CF are ca premisa o acțiune de inscriere/notare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, mai exact din perspectiva prevederilor L. 7. o astfel de inscriere asigura opozabilitatea si publicitatea fata de terți. Or in contextul in care dreptul de proprietate a fost inscris in C. F. si aparenta acestuia fata de terți a fost creata si menținută pina inclusiv in anul 2010, fara nici o notare contrara realității atestate de C. F., care ar fi temeiul de drept prin care terțul dobanditor de buna credința ar fi evins la aceasta data prin insasi omisiunea îndelungata in timp a celor chemați sa ateste realitățile de C. F. in mod corect. F.a de aceasta situație, precizam ca reclamanta R. nu a fost un terț, societatea A. fiind societate rezultata prin divizare din reclamanta, iar lichidatorul avea cunostiinta de divizare, de transmiterea patrimoniului, de folosința bunului de către o alta societate si implicit intabularea in cartea funciara.

In mod greșit s-a dispus anularea contractelor subsecvente fără a fi reținute și analizate apărările referitoare la buna credință a cumpărătorilor subdobânditori precum și incidența principiului error communîs facit ius față de faptul că potrivit CF nu era pusă la îndoială calitatea de verus dominus a SC A. SA, iar pârâtul recurent a contractat cu bună credință și a achitat integral prețul imobilului.

Raportat la cele de mai sus în speță este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 din C. pr. civilă.

3. Chiar admițând acțiunea, instanța ar fi trebuit să dispună anularea contractelor subsecvente doar în parte deoarece acestea au fost încheiate pentru teren și supraedificate, iar dreptul de proprietate în privința supraedificatelor nu a fost contestat, sens în care considerăm că față de acest aspect sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304, pct. 6 și 8, raportat la art. 3041 din C. pr. civilă.

Corespunzător anulării doar în parte a contractului de vânzare cumpărare nr. 4822/(...) se impunea diminuarea garanției de evicțiune cu valoarea activelor și prestațiilor în privința cărora dreptul de proprietate transmis nu a fost afectat.

4. în privința cererii de chemare în garanție a acționarilor fostei SC A. SA, cu ultimul sediu în loc. T. de Sus, str. C., nr. 55B, jud. M., societate rezultată din divizarea SC R. SA- ÎN FALIMENT s-a solicitat ca în eventualitatea în care ar fi admisă acțiunea principală, proporțional cu admiterea cererii acesteia să se dispună obligarea în solidar a pârâților intimați pe lângă restituirea prețului achitat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

1420/2007 de către BNP C. S., încheiat cu fosta SC A. SA și la plata diferenței de valoare dintre data vânzării și valoarea actuală de circulație și plata contravalorii tuturor sumelor la care recurentul ar fi obligat față de evingător sau către partea căreia a revândut bunul, cheltuielile vînzării actualizate și cheltuielile de judecată- în condițiile art. 1341-1350 din C. civil în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Prin hotărârea atacată este admisă cererea de chemare în garanție, însă se dispune doar obligarea la restituirea prețului contractual fără ca instanța să se pronunțe referitor la restul cererilor formulate, fiind incidente motivele demodificare prevăzute de art. 304, pct. 7 și 9, raportat la prevederile art. 3041 din

C. pr. civilă.

Autorul cererii de chemare în garanție a dobândit suprafața de 103.405 mp teren și supraedificate prin C. de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1420/2007 de către BNP C. S., de la fosta SC A. SA, societate rezultată din divizarea SC R. SA.

La data încheierii contractului, vânzătoarea era proprietar tabular de aproximativ 7 ani, iar în CF nu era notată vreo limitare a dreptului de proprietate sau chestiuni legate de deschiderea procedurii insolvenței societății din divizarea căreia a rezultat SC A. SA, context în care bazându-se pe cuprinsul C. F. și pe declarațiile reprezentanților societății vânzătoare cumpărătorii au contractat cu bună credință și au achitat în întregime prețul bunurilor imobile.

Raportat la cele de mai sus, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1337 din C. civil, pentru admisibilitatea antrenării garanției de evicțiune, respectiv tulburarea în drept, realizată prin intermediul acțiunii principale, tulburare care are o cauză anterioară vânzării și care nu a fost cunoscută de cumpărător.

Prin urmare, în situația admiterii acțiunii principale se impunea antrenarea garanției pentru evicțiune nu numai referitor la restituirea prețului ci și referitor la plata diferenței de valoare dintre data vânzării și valoarea actuală de circulație- art. 1344 din C. civil, orice eventuale alte sume la care cumpărătorul ar fi obligat către evingător sau către partea căreia a revândut bunul și cheltuielile vînzării actualizate.

5. Excepția de garanție a SC R. SA prin lichidator a fost invocată referitor la faptul că bunul provine din divizarea SC R. SA, această societate fiind primul proprietar iar viciile invocate se referă la transferul proprietății și întabularea survenite între SC R. SA și SC A. SA, în cadrul procedurii de divizare.

P. prevederilor L. nr. 31/1990, în forma în care aceasta era în vigoare la data divizării, respectiv art. 233 alin. 2 „. se face prin împărțirea întregului patrimoniu al unei societăți care își încetează existenta între doua sau mai multe societăți existente sau care iau astfel ființa."

C. vreme textul legal are în vedere „întregul patrimoniu" este evident că expresia include și terenul aferent incintei și construcțiilor. în condițiile în care procedura de divizare a avut ca părți SC R. SA și SC A.

SA- societate rezultată din divizare, SC R. SA răspunde la rândul ei pentru patrimoniul transmis societății rezultate din divizare, față de terții care au contractat ulterior cu bună credință bunuri din acest patrimoiu, achitând integral contravaloarea acestora și necunoscând „imperfecțiunile" legate de transmiterea acestui patrimoniu invocate prin cererea introductivă.

Practic aspectele invocate de lichidatorul SC R. SA în motivarea cererii introductive sunt în egală măsură imputabile acestuia.

A. potrivit art. 18 lit. b și c din L. nr. 6. (în forma acesteia din anul 2000) administratorul judiciar avea ca atribuții "supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului" și "conducerea în tot sau în parte a activității debitorului" iar potrivit art. 23 lit. b și d din același act normativ lichidatorul are ca atribuții "conducerea în tot sau în parte a activității debitorului" și "aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor"

Dacă averea debitoarei ar fi fost inventariată și sigilată potrivit art. 82-84 din L. nr. 6. (în forma de la data deschiderii procedurii), precum și dacă hotărârea de deschidere a procedurii ar fi fost menționată în CF în condițiile art. 85 alin. 2 din actul normativ de mai sus, nu s-ar fi ajuns la transmiterea și retransmitereabunurilor și la acțiuni în anulare promovate la aproape 10 ani de la deschiderea procedurii debitoarei.

Raportat la faptul că imobilele provin din divizarea SC R. SA și la faptul că eventualele vicii sau ne regularități ale procedurii de divizare, respectiv publicitate imobiliară pot fi imputate ambelor societăți implicate în procedura de divizare, iar în privința SC R. SA, este evidentă culpa administratorului/lichidatorului judiciar, se impune admiterea excepției de garanție, titularul acțiunii fiind răspunzător pentru viciile pe care le reclamă, invocându-și astfel propria culpă în motivarea acțiunii atât față de succesorii în obligații ai societății rezultate din divizare, cât și față de cumpărătorii de bună credință.

Opiniile doctrinare sunt unanime în a aprecia că invocarea excepției de garanție paralizează acțiunea vânzătorului sau asimilaților acestuia, cum este cazul în speță, aceștia neputând practic să evingă câtă vreme are și obligația de garanție.

Din perspectiva celor de mai sus, în mod greșit instanța a respins cererea de chemare în garanție - în fapt excepția de garanție invocată față de reclamanta SC R. SA prin lichidator, reclamanta fiind primul proprietar care a transmis bunul, iar viciile primului transfer cel dintre SC R. SA și SC A. SA sunt în egală măsura imputabile ambelor societăți, după cum se recunoaște chiar în considerentele hotărârii atacate (alin. 1 de la pag. 13 din hotărâre.

2. Prin recursul declarat de N. S.-I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. s-a solicitat -admiterea recursului;-casarea sentinței civile nr.6909/2011 ca nelegala si netemeinica si rejudecand sa respingeți cererea formulata de L. I. S. B. M. Lichidator desemnat pentru falimentul SC R. SA B. M.

În motivare s-a arătat că:

I. de fond nu a analizat in amănunt excepțiile invocate de recurenți in prezenta cauza, iar argumentațiile instanței de fond cu privire la excepțiile invocate ni se par străine principiilor de drept si in contradicție cu situația reala de fapt.

Neanalizarea excepțiilor invocate de recurenți si nepunerea in discuție a unor situații juridice care practic, teoretic si doctrinar conduceau la respingerea acțiunii formulate de reclamant conduc la ideea ca sentința recurata nu este motivata in fapt si drept, ca nu are un corespondent in legile in vigoare.

In legătura cu cele arătate mai sus, solicită sa se observe si sa se conchidă asupra următoarelor:

-instanta de fond, prin judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate de recurenți referitoare la lipsa calității procesuale pasive a foștilor acționari de a sta in prezenta cauza.

-judecătorul sindic a analizat doar excepția prin care au solicitat declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea unui complet civil.

In ceea ce privește analizarea pe fond a cauzei, instanța de fond a motivat aceasta sentința aproape in intregime, pe motivațiile din Decizia nr.2. pronunțata de Curtea de A. C. in dosar nr. (...), numai ca recurenții considera ca starea de iure si de facto din dosarul susmenționat nu este aceasi ca in prezentul dosar.

Reluarea de către instanța de fond a tezelor si motivărilor din Decizia civila nr.2. si transpunerea lor in Sentința civila nr.6909/2011 ridica mari semne de intrebare intrucat cele doua cauze nu seamănă unul cu altul, fapt arătat in concluziile scrise ale recurenților in fata instanței de fond.

Referindu-se la fondul cauzei mai amintesc si faptul ca instanța de fond a nesocotit mai multe prevederi legale in domeniul privatizării (L6., art.32 indice 1 din L99/1999, OUG nr.88/1997 si L nr. 137/2002) dând o hotărâre ilegala in sensul ca a improprietarit pe alte cai decât cele prevăzute in actele normative susmenționate, o societate comerciala in faliment si care nu mai avea nici o activitate.

Din Sentința civila recurata si din actele de la dosar rezulta ca Se A. SA B. S. a fost lichidata voluntar si apoi radiata, dar cu toate acestea, instanța de fond constata nulitatea unor acte incheiate de aceasta deși nu a fost citata in judecata, deci nu a fost parte in proces. Or, conform prevederilor legale in vigoare, apeciem ca o societate radiata nu mai are personalitate juridica si capacitate de exercițiu, deci nu poate avea nici calitate procesuala.

Din acest considerent apreciază ca diferența intre prezenta cauza in care reclamantul s-a judecat in contradictoriu cu o societate radiata, deși nu a fost citata si cea din Dosarul nr. (...) unde Curtea de A. a pronunțat Decizia nr.2. in care parata era in flinta, având calitate procesuala, este vizibil.

In afara de argumentele preluate de către instanța de fond din Decizia nr.2. a C. de A. C., nu se expliciteaza nici teoretic si nici prin invocarea unor dispoziții legale care ar fi posibilitatea purtării in contradictoriu a unui proces fata de o societate radiata, lipsita de personalitate juridica si calitate procesuala.

O alta incalcare de lege prin sentința recurata o considera a fi si neinvocarea unui text legal in sprijinul obligării, in solidar, a foștilor acționari sa restituie coparatului C. L. suma de 3957.000 lei achitata cu titlu de preț. întrebarea recurenților este de ce instanța de fond nu a obligat societatea radiata sa restituie suma susmenționata intrucat SC A. Sa B. S. a incheiat contractul care s-a anulat si nu foștii acționari.

Mai mult, cum poți obliga acționarii la plata intregii sume, când din suma obținută prin vânzare s-au plătit, prin lichidator, datoriile la bugetul de stat, debitorii si ce a rămas s-a distribuit acționarilor.

Apoi nu s-a ținut cont de ponderea acțiunilor deținute de fiecare acționar si nici de faptul ca in suma ce reprezintă prețul era inclusa si prețul fabricii de cărămida edificata pe terenul in cauza. Se A. SA B. S. a vândut si fabrica de cărămida.

F.a de cele de mai sus solicită sa se admită recursul asa cum l-au formulat.

In drept, își intemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctele 7,8, 9 si art.304 indice 1 C.pr.civ.

3. Prin recursul declarat de SC S. TEH S. s-a solicitat:

In principal - Să se dispună în temeiul disp. art. 312 alin. 5 C.pr.civ. casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond având in vedere că instanța nu a cercetat fondul in ceea ce o privește pe recurentă, iar la ultimul termen de judecată instanța a respins în mod nefondat cererea recurentei de amânare justificata cu actele atașate pentru lipsa apărătorului ales si a dezbătut fondul cauzei. în subsidiar- în temeiul disp. art. 312 alin 3. C.pr.civ. cor bor at cu disp. art.. 304 pct.7 si 9 C.pr.civ. si disp. art. 3041 C.pr.civ. solicită admiterea recursului si modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii fufă de recurenta SC S. TEH S.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că:

Prin sentința civilă atacată, T. a respins toate excepțiile invocate de recurentă prin întâmpinare si a admis acțiunea formulata de reclamanta SC R. SA prin Lichidator LG 1. S. B. M. constatat nulitatea absoluta a înscrierii efectuate în CF 968 T. de Sus cu privire la transferul dreptului de proprietateasupra terenului în suprafață de 126.790 mp si a dispus rectificarea C. F. in sensul radierii dreptului de proprietate al SC A. SA cu înscrierea dreptului de proprietate al SC R. SA. De asemenea, instanța a dispus anularea actelor subsecvente de vînzare cumpărare încheiate de către SC A. SA cu diferiți terți, printre care si constractul autentic nr. 1200/2007 încheiat cu recurenta SC S. TEH S. pentru suprafața de 20.237 mp inscris in CF 50196 B. S. provenita din conversia pe hârtie a CF 3156 B. S. nr. cad. 3244.

A.în ce privește petitul principal - arată următoarele - la ultimul termen de judecată, avocatul ales al SC S. TEH S. a fost plecat la o alta instanță în județul

Satu M. in localitatea C. in dezbaterea unei alte cauze. In aceste condiții s-a formulat cerere de amânare cu extras de pe portalul instanțelor atașat pentru a justifica lipsa la acel termen de judecată. De asemenea, s-a indicat faptul ca clientul nu dorește reprezentarea in substituire de către un alt avocat. I. a respins cererea, de fapt, din lecturarea sentinței nici măcar nu s-a pronunțat asupra ei și a judecat cauza. O astfel de abordare contravine disp. art. 24 din Costituția R. care prevede că dreptul la apărare este garantat, în tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau din oficiu, precum si disp. art. 38 din C. R. care prevede că:dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Coroborând cele două texte rezultă că orice persoană are dreptul de a-și alege avocatul nefiind obligată să accepte substituirea acestuia, iar lipsa avocatului pentru motive justificate impune amânarea cauzei pentru a permite avocatului să susțină oral(principiu fundamental al procesului civil) pretențiile părții pe care o reprezintă. In măsura in care la dosar exista o cerere de amânare din partea avocatului, instanța trebuia sa se pronunțe asupra ei si in măsura in care ar fi constatat o lipsa de apărare să dispune citarea recurentei cu mențiunea daca mai este reprezentată sau nu de avocatul indicat. Considera ca dezbaterea fondului cauzei s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale fiind violat dreptul la apărare al recurentei si cu o lipsa de procedura in ceea ce o privește pe recurenta. M. ca citația primita sub semnătura de recurenta a fost anteriora modificărilor Codului de P. C. si nu poate si reținut cazul de termen in cunoștința pentru ca ar exista semnătura pe citație. în ce privește necercetarea fondului arată ca, instanța nu a motivat respingerea excepțiilor recurentei ci a preluat ca motivare o decizie a C. de A. C. pronunțata in alt dosar, fapt interzis in sistemul nostru de drept unde nu funcționează regula precedentului judiciar și nu a motivat in nici un fel faptul ca nu a reținut calitatea noastră de cumpărător de bună credință atunci când a admis acțiunea. NU a indicat faptul ca am fi de rea credință sau de unde ar rezulta aceste aspecte, ci pur si simplu a admis acțiunea. In lipsa unor indicii care sa afecteze buna noastră credința la achiziție, acțiunea nu trebuia admisa asa cum va arata mai jos.

Considera ca este incident art. 312 alin. 5 din C.pr.civ. si se impune casarea cauzei si trimiterea spre rejudecare T. M..

B.In ce privește petitul subsidiar - arată următoarele - instanța de fond atunci când a respins excepțiile invocate de recurentă si a admis acțiunea reclamantei a motivat doar parțial soluția finala. P. acest motiv a indicat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ.

Sub aspectul respingerii excepțiilor invocate, la fila 11 si 12 din Hotărâre, se motivează sentința prin prisma unei alte Decizii a C. de A. C. pronunțata intr-o cauza similară, respectiv D.. O astfel de motivare echivalează practic cu lipsa oricăror motive pe care se sprijină hotărârea dat fiind faptul ca în sistemul de drept românesc nu operează regula precedentului judiciar. Din acest motiv nu poate sta la baza pronunțării unei hotărârii sau respingerii unei excepții o altasentința a unei instanțe. T. trebuia sa exprime propriul raționament care poate sa coincidă sau nu cu cel al unei alte instanțe, dar nu poate sa indice pur si simplu ca in privința excepțiilor le va respinge pentru ca Curtea de A. C. prin decizi civila din alt dosar ar fi considerat ca trebuie respinse. Practic motivarea respingerii excepțiilor s-a copiat din decizia C. de A. C. din alt dosar. Față de acest aspect apreciază ca se impune desființarea sentinței atacate putându-se aprecia ca ar exista chiar si o lipsa a cercetării fondului ce ar atrage casarea cu trimitere spre rejudecare. în recurs arată ca își mențin excepțiile invocate si prin urmare va relua argumentația de la fond:

I.în ce privește inadmisibilitatea acțiunii - prin acțiunea introductivă de instanță se solicită constatarea nulității unei întabulari efectuate în CF 968 T. de Sus precum si rectificarea situației de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea SC A. SA și întabularea pe vechiul proprietar reclamant. De asemenea, s-a solicitat anularea actelor subsecvente si radierea dreptului de proprietate al terților cumpărători printre care si parata SC S. TEH S., cu radierea dreptului de proprietate al acestora si intabularea pe vechiul proprietar. în ceea ce o privește acțiunea este inadmisibilă astfel cu este formulată prin prisma a patru aspecte:

A. Acțiunea în rectificare nu cuprinde temeiul de drept pe care se întemeiază - în cuprinsul cererii de chemare în judecată ni se indică temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 78 din L. 6. si disp. art. 35 și 36 din L. 7 /1996. D., dispozițiile invocate din L. 7. fac referire la acțiunea în rectificare, reclamanta nu a indicat pe care dintre cazurile prevăzute de disp. art. 34 din L. 7. își întemeiază pretențiile. Fiind vorba de o reglementare specială a unei acțiuni in justiție precum cea în rectificare de CF, este necesară indicarea cazului ce determina rectificarea pentru ca instanța si părțile să poate formula apărări si sa administreze probatiunea caracteristică fiecărui caz în parte. O acțiune in rectificare întemeiată pe o eroare materială necesita un probatoriu diferit fata de o acțiune în rectificare întemeiata pe desființarea vreunui titlu de proprietate. C. vreme acțiunea nu cuprinde ipoteza juridică pe legea 7. care ar face incidența admiterea acțiunii, consideră că cererea nu este motivată în drept și nu îndeplinește disp. art. 112 C.pr.civ.

B, Acțiunea în rectificare este inadmisibilă prin prisma motivului de drept invocat pentru constatarea nulitatii întabularii, respectiv art. 78 din L. 6.. Prin primul petit s-a solicitat a se constata nulitatea unei întabulări raportat la disp. art. 78 din L. 6. care fac referire ridicarea dreptului de administrare al organelor de conducere din momentul pronunțării sentinței de intrare în procedura de faliment. D. invocate nu prezintă motive de nulitate ale unei întabulări, ci sunt motive de nulitate, eventual, ale unei convenții prin care să se fi realizat acte de dispoziție juridică. O întabulare în C. F., indiferent de incidența procedurii insolventei nu este un act de dispoziție juridică pentru simplu fapt că, odată cu intrarea în vigoare a legii 7. efectele juridice ale înscrierilor în Cf sunt de opozabilitate si nu constitutive de drepturi asa cum erau sub imperiul Decretului

115/1938.

Petitul privind constatarea nulității întabularii este exercitat în cadrul acțiunii în rectificare si nu poate fi analizat decât prin prisma dispozițiilor L. 7.. Raportat la caracterul special al acestor prevederi, acțiunea în rectificare asa cum a arătat mai sus nu se poate întemeia decât pe unul din cazurile prevăzute la art. 34 din lege și nu pe dispozițiile altor legi, fie ea si L. 6.. Față de acest aspect consideră acțiunea ca inadmisibilă așa cum este formulată pentru ca art. 78 din legea 6. face referire la acte de dispoziție și administrare, ceea ce nu este cazul în situatia unei intabulari pentru opozabilitate.

C. Acțiunea este inadmisibilă astfel cum este formulată pentru lipsa acțiunii de fond care să determine admiterea unei acțiuni în rectificare - La modul cum este formulată cerere de chemare în judecată, acțiunea în rectificare este promovată pe cale principală, însă ceea ce se solicită este radierea întabularii si restabilirea situației anterioare de CF motivat de împrejurări care ar fi făcut necesară „promovarea unui alt petit principal. Acțiunea în rectificare nu poate fi promovată pe cale principală decât atunci când există deja o s-a exercitat si s-a admis separat acțiunea de fond prvind nulitatea titlului dobanditorului nemijlocit. N. jurdică a acțiunii în rectificare este una accesorie unei acțiuni principale si împrumută regimul juridic al acesteia în funcție de dreptul subiectiv ocrotit. In cazul nostru se protejaza un drept de proprietate, astfel că acțiunea în rectificare ar trebui să aibă caracterul juridic al unei acțiuni în realizarea unui drept. Petitele prezentei acțiuni formulate de reclamanta nu formulează nici o pretenție în realizarea dreptului de proprietate, ci doar solicita anularea operațiunilor de intabulare, fără a solicita modificarea operațiunii juridice de fond care a determinat acea întabulare. N. întabularii, așa cum am arătat la punctul

B, nu poate fi cosntatată prin prisma disp. art. 78 din legea 64/1996, ci doar raprotat la disp. legii 7.. Ceea ce se poate anula prin prisma disp. art. 78 din L6. este doar un eventual act juridic și nu operațiunea de întabulare. N. întabularii este subsecventă unei eventuale nulități sau ineficacități a titlutlului, aspect ce nu s-a solicitat.

Niciodată, o acțiune în rectificare nu poate fi promovată fără ca instanța sa fi constatat anterior faptul că este incident vreunul din motivele prevăzute la art. 34 din L. 7.. A. concluzie se bazează pe dispozițiile din partea introductiva a acestui text, care impun o condiție sine qua non pentru admiterea acțiunii în rectificare, existenta unei dispoziții pronunțate anterior de instanța în sensul constatării uneia dintre situații de la pct. 1-4.

D. Acțiunea este inadmisibilă în privința capătului de cerere privind anularea subsecventă a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de SC A. SA cu pârâții din prezenta cauză, inclusiv contractul nr. 1200/2007 încheiat la biroul notarului public M. Bal din B. M. La petitul C din acțiunea introductivă se solicită anularea actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial. Care act inițial?! ...ne scapă identitatea lui, câtă vreme nu s-a solicitat anularea nici unui act juridic principal translativ de proprietate. P. a putea solicita anularea actelor subsecvente în virtutea principiului accesorium sequitur principale așa cum indică reclamanta(tradus într-o formă proprie) trebuie să existe un capăt de cerere principal prin care să se solicite anularea titlului de proprietate a autorului nostru, în cazul de față SC A. SA. Nu exista un astfel de capăt de cerere, ci doar o solicitate privind constatarea nulității întabularii. A arătat la punctul B din întâmpinare că o întabulare nu este un act juridic translativ de proprietate și nu poate fi considerat un astfel de petit ca unul principal. Titlul autorului nostru nu este întabularea, ci eventual actul translativ de proprietate întabulat. în regimul de carte funciara instituit de L. 7., repetam, întabularile au efect de opozabilitate si nu constitutiv de drepturi, prin urmare anularea intabularii nu echivalează cu anularea trasnferului de proprietate. în aceste condiții, instanța de fond nu puteasa constate o nulitate a actelor subsecvente câtă vreme titlul anterior, actul principal nu e atacat.

II. În ce privește prescripția acțiunii față de pârâta SC S. TEH S. - arată că

- cererea de chemare în judecată este în principal o acțiune în rectificare ce se exercita împotriva dobânditorului nemijlocit, respectiv SC A. SA și împotriva terțului dobanditor SC S. TEH S. Acțiunea se întemeiază, așa cum am dedus din motivare, pe nevalabilitatea titlului sau a înscrierii dreptului de proprietate în C. F..

Față de aceste aspecte, în ceea ce o privește, ca și terți cumpărători de bună credință, acțiunea în rectificare se prescrie într-un termen de 3 ani de la data când s-a înregistrat cererea de întabulare formulată de dobânditorul nemijlocit si anume SC A. SA. A. societate s-a întabulat în anul 2000 asa cum rezulta din extrasul CF nr. 50196 B. M., sub B2, iar pârâta SC S. S. a cumpărat terenul în anul 2007 si s-a întabulat la (...). în conformitate cu disp. art.36 din L. 7. în forma actualizată ,,Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta si împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună- credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazăndu-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere....".

Termenul era același si în anul 2000 când s-a întabulat SC A. SA si era prevăzut de disp. art. 38 din L 7. asa cum era in vigoare la acea dată, când a început să curgă termenul de prescripție. Prin urmare, orice acțiune în rectificare îndreptată împotriva paratei SC S. TEH S. s-a prescris în anul 2003. După aceasta dată demersurile juridice în acest sens sunt tardive. TERMENUL DE PRESCRIPȚIE INDICAT NU DISTINGE CU PRIVIRE LA NE.LABILITATEA ÎNSCRIERII CA FIIND DETERMINATA DE NULITATE ABSOLUTA SAU RELATIVA. INDIFERENT DE N. NULITĂȚII TERMENUL OPEREAZĂ P. CA E O APLICAȚIE PRACTICA A PRINCIPIULUI P.TECȚIEI CUMPĂRĂTORULUI DE BUNA CREDINȚA.

I. face referire la o cerere de constatare a nulității absolute a transferului de proprietate(fila 11 din hot), CERERE CARE NU EXISTA ASA CUM A INDICAT

ATUNCI CÂND A RESPINS EXCEPȚIA INADMISIBILITATII ACȚIUNII. Cu alte cuvinte se formulează o cerere direct de rectificare prin radiere si intabulare, se apreciază acțiunea e admisibila chiar daca nu exista o acțiune de fond, însă la aprecierea prescripției se ia un calcul un petit inexistent cu privire la nulitatea absoluta a unui transfer de proprietate numai pentru a justifica o eventuala imprescriptibilitate.

Buna credința a pârâtei SC S. TEH S. nu poate fi pusă la îndoială, câtă vreme cumpărarea s-a făcut prin act autentic, în baza înscrierilor de CF de la acea dată, iar prețul s-a plătit integral prin obținerea unui credit bancar de investiții care este și în prezent în desfășurare sub aspectul rambursării sale. De altfel, a fost introdusă în cauză si societatea bancara SC S. IMI B. SA ca fiind beneficiara unui drept real accesoriu de ipotecă asupra terenului.

Excepția prescripției invocate de recurentă, perfect admisibilă în cazul nostru, are efecte mult mai profunde decât paralizarea posibilității rectificării de CF. A. excepție este mijlocul prin care legiuitorul a înțeles să acorde eficacitate principiului publicității materiale a înscrierilor în CF. Acest principiu este instituit prin disp. art. 31 din L7. unde se prevede că „(1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.

(2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală. "

Efectul acestui principiu, protejat prin excepția prescripției invocată, este acela că în sistemul de carte funciară, o persoană poate dobândi în condițiile art. 31 din L 7. un drept real pe care persoana care i 1-a transmis nu-1 avea. A. reprezintă o veritabilă excepție de la principiul ,, nimeni nu poate să transmite ceea ce nu are" și de la regula „. iure dantis, resolvitur ius accipientis". După expirarea termenului de 3 ani, terțul dobânditor de bună credință, dobândește automat un drept inatacabil, iar reclamanta pierde definitiv dreptul respectiv. A. de bună credință pe baza principiului publicității materiale a înscrierilor de CF, este considerată un mod originar de dobândire a proprietății, specific sistemului de carte funciară.

Dacă proprietarul inițial nu a pornit în termenul de 3 ani acțiunea, el nu va mai putea ulterior solicita anularea titlului terțului în temeiul principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. El va putea doar să invoca motive de nulitate proprii actului juridic al terțului, fara insa a face referire la anularea actului principal. în cazul nostru actul încheiat între dobânditorul nemijlocit SC A. SA si SC S. TEH este perfect valabil si nu este afectat de nici o cauza de nulitate.

Față de aceste aspecte solicită să se admită execptia si să se respingă acțiunea ca fiind prescrisă.

III.în ce privește netemeinicia acțiunii - arată următoarele - în măsura în care instanța va considera acțiunea ca fiind admisbilă si formulata în termenul de prescripție, solicită să respingeți pe fond.

Analizând documentele incidente în prezenta cauză, inclusiv protocolul de divizare nr. 5. încheiat în formă autentică, consideră că transferul proprietății s-a făcut în mod legal la o data anterioară pronunțării deciziei T. privind intrarea în procedura de faliment a SC R. SA. D., prin cererea de chemare în judecată nu se solicită în mod expres analizarea acestui protocol de divizare, în susținerea petitului de constatare a nulității întabularii se invoca motive de nulitate a titlului de proprietate al SC A. SA, respectiv acel protocol de divizare.

Prin actul încheiat la data de (...) sub nr. 541, SC R. SA si SC A. SA au respectat întocmai disp. L. 31/1990 si a normelor de aplicare privind realizarea unei divizări parțiale, precum si dispozițiile art. 7 pct. 1 din L. 82/1991(forma în vigoare la (...)). în acest protocol de divizare se indică faptul că noua societate SC A. SA preia pe bază de bilanț întreg patrimoniul care se găsește situat conform anexei 5. Prin bilanțul atașat, ce a fost publicat și în monitorul oficial 773, partea a IV -a la 0(...) se indica faptul că SC R. SA are în patrimoniu clădiri construcții în val de 21.792.178.000 ROLsi mijloace fixe în valoare de 1.693.743.000 ROL. Din aceste valori, prin divizare, pe baza bilanțului întocmit, SC A. SA dobândește în proprietate clădiri construcții în valoare de 654.529.000 ROL si mijloace fixe în val de 571.944 ROL.

Din punct de vedere contabil, ternurile ce fac obiectul prezentei cauze nu au putut fi identificate unilateral ca si terenuri cu o valoare corespunzătoare pentru simplu fapt că disp. art. 7 pct. 1 din L. 82/1991 prohibea acest fapt, menționând că „înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, după caz. " Aceste terenuri nu au fost achiziționate pentru a se înregistra un preț de achiziție, nu aveau un cost de producție, iar prețul pieței nu putea fi determinat de către organele de conducere ale SC R. SA pentru ca această competentă reveneaexclusiv C.ui J. M. conform disp. art. 1 si art. 2 din HG 834/1991 (forma în vigoare la (...)). Prin urmare la acel moment pentru a se încalcă dispoziții imperative ale legii contabilității si ale HG 8., organele de conducere si serviciul de contabilitate al SC R. SA nu a avut posibilitatea juridică să identifice si sa evalueze separat aceste ternuri pentru a fi relevate in bilanț la aceasta rubrică. Nu a fost vorba de o pasivitate voită așa cum încearcă lichidatorul să-și motiveze acțiunea, ci pur si simplu a exista o imposibilitate juridică. Chiar si așa, rubrica mijloace fixe în bilanț, cuprinde inclusiv eventuale terenuri aferente construcțiilor, terenuri pe care părțile la acel moment este evident si rezulta dintr-o serie de înscrisuri existente la dosar, ca le-au avut în vedere ca si obiect al patrimoniului transferat către SC A. SA. Face referire aici la documentația pentru atestarea dreptului de proprietate înregistrată la O. la data de (...) unde sunt identificate aceste terenuri precum si documentația pentru întabularea dreptului de proprietate a SC A. SA. F. că ulterior printr-un act adițional la protocolul de divizare s-a detaliat rubrica mijloacelor fixe trecute în patrimoniul SC A. SA, respectiv s-au indicat în concret terenurile aferente construcțiilor deja menționate în bilanțul din protocol, nu afectează valabilitatea acestui transfer de patrimoniu care include si terenurile. Abia la acest moment din punct de vedere tehnic si contabil(nu juridic) s-a putut detalia obiectul protocolului autentic de divizare sub aspectul terenului aferent construcțiilor. Din punct de vedere juridic, transferul s-a realizat la încheierea actului autentic. P. de divizare autentic nu poate fi considerat nici într-un caz nul absolut dat fiind faptul ca a fost încheiat anterior intrării în faliment. Chiar daca la acel moment, SC R. SA nu avea încă certificatul de atestare a proprietății eliberat, orice act de dispoziție asupra terenurilor nu este nul absolut, ci doar anulabil sub rezerva dobândirii sau certificării proprietății de către cel care transmite proprietatea. SC R. SA considera ca era proprietar de drept asupra terenurilor prin efectul legii, respectiv HG 8.. Acest act normativ recunoaște de drept calitatea de proprietar al societăților cu capital de stat si reglementează doar identificarea si evaluarea acestor imobile. Eliberarea certificatului de atestare a proprietății nu echivalează cu data dobândirii proprietății, ci doar dă eficacitate unei situații preexistente, reale si recunoscute de statul român. De aceea susținem ca proprietatea s-a trasnferat în mod legal, iar lipsa mențiunii acestor suprafețe la categoria terenuri a fost determinata la limitările legale de la acel moment. Consideră ca aceste repsupuse sau viitoare ternuri au fost avute în vedere la categoria clădiri construcții si mijloace fixe.

De asemenea, nu înțelege de ce apreciază ca lichidatorul nu a știut despre aceste divizări si transferul dreptului de proprietate către SC A. SA, câtă vreme un raționament logic raportat la aplasamentul terenurilor ne conduce la o întrebare retorică „ Cum se poate să nu știi ca aceste terenuri au fost în patrimoniul SC R. SA când parcelele sunt în curtea fabricii de cărămida din T. de SUS si în împrejurimi, unde se desfășura toată activitatea societății???!!!." L. după preluarea dosarului de faliment prin sentința judecătorului sindic, în aplicarea disp. art 18 lit. b și c si art. 23 din L. nr. 6. trebuia sa identifice toate bunurile societății si prin deplasarea la fața locului. Rugăm instanța să aibă în vedere ca transferul dreptului de proprietate asupra clădirilor existente pe terenuri nu se contesta de lichidator, doar întabularea si mascat transferul dreptului de proprietate asupra ternului. Ne întrebăm, dacă a preluat lichidatorul toate actele contabile, a știut de divizarea SC R. SA în diferite societăți, bilanțurile si patrimoniul noilor societăți a fost publicat în monitorul oficial, oare și-a imaginat la acel moment că acest clădiri stau în aer și ca nu au teren aferent. D. HG 834/1991 suntem convinși ca erau sau ar fi trebuit sa fie cunoscute de lichidator, care daca își îndeplinea olbigatiile legale se verificare toate protocoalelede divziare anterioare, observa ca exista si terenuri aferente clădirilor, terenuri care au făcut obiectul transferului de patrimoniu prin acele protocoale de divizare. O. prin prezenta acțiune nu se încearcă acoperirea propriei culpe a lichidatorului pentru ca nu a depus diligentele necesare pentru identificare patrimoniului societății.

SC S. TEH S., pârâta din prezenta cauză este terț cumpărător de bună credință, ce s-a încrezut în înscrierile din C. F. și beneficiază de prezumția de bună credință instituită de disp. art. 31 alin 2 din L. 7.(asa cum era in vigoare la data intabularii recurentei în 2007), unde se prevede că „Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală. " în cazul nostru la momentul cumpărării terenului de către SC S. TEH S. prin contractul de vânzare autentic nr. 1200/(...), nu exista nici o mențiune în cartea funciară din care să rezulte posibilitatea anularii titlului de proprietate al SC A. SA, iar din cuprinsul CF-ului nu a rezultat nici o neconcordanta cu situația reala prezentată. Drept urmare, banca SAN PAOLO IMI B. SA a aprobat un credit ipotecar pentru investiții, verificând si ei la rândul lor valabilitatea dreptului de proprietate ce rezulta din CF. Toți ne-am încrezut în principiul realității consemnărilor din CF insituit de disp. art. 31 alin 1 din L7 /1996.

Față de aceset aspecte, buna credință a noastră fac incidente dispozițiile art. 49 din L. 6. în ceea ce ne privește, astfel că lichidatorul „nu va putea intenta acțiune pentru a recupera de la subdobănditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor dacă subdobânditorul a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și nu știa că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat ". Considera ca articolul de lege indicat este o aplicație practica a principiului error communis facit jus prin care se protejaza buna credința a terțului subdobănditor cu titlu oneros si securitatea circuitului juridic civil. L. nu poate solicita anularea contractului nostru pentru ca am plătit contravaloarea terenului. Reclamanta prin lichidator se poate îndrepta doar împotriva SC A. SA pentru restituirea contravalorii terenului în măsura în care aceasta nu ar fi plătit contravaloarea acestuia.

P. aceste considerente solicită să se admită recursul cu cheltuieli de judecată.

4.Prin recursul declarat de S. S. F. S., reprezentată prin P. I. I. s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.

În motivare s-a arătat că:

Prin sentința civila nr. 6909/(...) a T. M. se admite acțiunea formulata de lichidatorul LG I. S., se constata nulitatea absoluta a înscrierii efectuate in cf968

T. de Sus, cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra terenidui in suprafața de 126.790 mp. Din patrimoniul SC R. SA B. M. in favoarea SC AGI

ROM SA si restabilirea situației anterioare.

Dispune anularea contractului nr. 6815/(...) intervenit intre SC A. SA si SC

S. F. S., cu privire la terenul in suprafața de 2.940 mp, înscris in cf 887 T. de

Sus, nr. topo 701/37, 699/27/1 si 699/27/2.

Consideram ca in cauza nu operează nulitatea absoluta cu privire la primul capăt de cerere si anume constatarea nulutatii absolute a înscrierii in cf 968 T. de S. N. juridica a ridicării dreptului de administrare si de conducare a activității pe care o atribuie jurisprudenta noastră este de nulitate relativa si inopozabilitate. Sancțiunea este inopozabilitatea fata de creditor si judecătorul sindic, pentru ca ridicarea dreptului nu reprezintă o incapacitate, ci doar omăsura de garanție. Curtea de C. a decis ca sancțiunea este inopozabilitatea fata de procedura colectiva.

M. faptul că înscrierea în C. F. nu este constitutivă de drepturi, ea este făcută pentru publicitatea unui drept deja existent. A., înscrierea de către SC A. SA a dreptului de proprietate în C. F. la data de (...) nu are decât implicații de publicitate a dreptului, nicidecum de constituire a acestuia,

Raportat la faptul că împotriva SC R. SA a fost declanșată, la dala de (...) procedura falimentului, ridicându-i-se dreptul de administrare, nu are relevanță în speță, întrucât protocolul de divizare dar și anexele sale an fost încheiate înainte de deschiderea acestei proceduri, chiar dacă, înscrierea în C.

F. s-a făcut după, Deschiderea procedurii de faliment împotriva SC R. SA s-a pronunțat după ce divizarea (prin care SC R. SA era de acord cu transferul terenurilor în cauză) și-a produs efectele, și, din aceste considerente, SC A. SA, cu bună credință a preluat imobilul de la recalmantă, înscriindu-și acest drept, pentru publicitate, în C. F. în luna decembrie 2000. B. in privința cărora dreprul de proprietate a fost transmis către o terța persoana inainte de ridicarea dreptului nu sunt afectate de aceasta măsura.

2. Față de cererea reclamantei încorporată la punctul B al acțiunii formulate, înțelege că se solicită rectificarea C. F.. Fiind vorba de o acțiune în rectificarea C.F., este aplicabilă excepția de la regula imprescriptibilității acțiunii în rectificare a cărții funciare, instituit de art. 38 din L. 7., în vigoare la data la care raportul juridic dedus judecății a avut loc.

In acest context, raportat la înscrierea în CF din anul 2000 a cărei anulare se cere, aduce la cunoștința O. I. faptul că recurenta are calitatea de cumpărător de bună credință. în virtutea acestei calități, invocă excepția prescripției prevăzute de art. 38 din L. 7., care prevede un termen de trei ani de zile de la momentul înscrierii în CF a dobînditorului nemijlocit( decembrie 2000), în care poate fi introdusă acțiunea în rectificarea împotriva terților dobâditori de bună credință cu titlu oneros.

Recurenta pârâtă, este cumpărător de bună-credință, bazăndu-ne pe o situație de fapt care la momentul achiziționării terenului apărea ca fiind reală. M. faptul că orice tranzacție încheiată în fața notarului public este prezumată ca fiind legală și echitabilă.

P. considerentele arătate, solicită sa se admită recursul formulat sa se modifice sentina civila atacata in sensul menținerii contractului 6815/(...) intervenit intre SC S. F. S. si SC A. SA.

5. Prin recursul declarat de C. L. s-a solicitat admiterea recursului și:

> în principal- casarea sentinței civile nr. 6909/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), în condițiile art. 312, alin. 3 și 5 din C. pr. civilă, cu trimiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe;

> în subsidiar, în condițiile art. 312 alin. 3, 304, pct. 6, 7, 8 și 9 și

3041 din C. pr. civilă:

- modificarea sentinței civile nr. 6909/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul recurent C. L., iar

- în situația menținerii sentinței civile atacate în ce privește anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate de subdobanditori solicită modificarea sentinței civile atacate în sensul:

• în ce privește cererea de chemare în garanție formulată în contaradictoriu cu intimații de rd. 3- acționarii fostei SC A. SA solicită modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garantei așa cum a fost formulată, respectiv obligarea în solidar a pârâților intimați pe lângă restituirea prețului achitat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1420/2007 de către BNP C. S., încheiat cu fosta

SC A. SA și la plata diferenței de valoare dintre data vânzării și valoarea actuală de circulație și plata contravalorii tuturor sumelor la care recurentul ar fi obligat față de evingător sau către partea căreia a revândut bunul, cheltuielile vînzării actualizate și cheltuielile de judecată- în condițiile art. 1341-1350 din C. civil în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare,

 cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că:

I. în ce privește petitul de casare, consideră că se impune admiterea acestuia raportat la:

Respingerea nejustificată a cererilor în probațiune, referitoare la efectuarea unei expertize contabile și interogatoriul reclamantei SC R. SA prin lichidator, precum și a fostului administrator al SC A. SA.

Omisiunea instanței de a analiza pe fond și a se pronunța asupra chestiunilor referitoare la apărările care vizează buna credință și incidența în speță a principiului error communis facit ius față de dreptul de proprietate dobândit de către dobânditorii și subdobânditorii de bună credință, aspectelor de ordin patrimonial invocate în legătură cu dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra activelor de către SC R. SA raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv art. 20 alin 2 din L. nr. 15/1990 și ulterior transmiterea valabilă în cadrul procedurii de divizare către SC A. SA, a chestiunilor care vizează legitimarea procesuală a lichidatorului raportat la dispozițiile art. 45 din L. nr. 6., incidența termenului de prescripție prevăzut la art. 46 din același act normativ și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 49 din L. nr. 6. în ce privește subdobânditorii de bună credință, invocarea de către lichidator a propriei culpe și excepția de garanție invocată în raport de SC R. SA prin lichidator;

Clarificarea chestiunilor legate anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4822/(...) încheiat pentru teren și supraedificate, în condițiile în care acțiunea introductivă a vizat doar terenul nu și supraedificatele fostei SC A. SA, transferul dreptului de proprietate în privința acestora nu a fost contestat și implicit cuantificarea eventualei răspunderi pentru- evicțiune față de SC R. M. H. S. doar la valoarea terenului.

1. în mod nejustificat au fost respinse cererile în probațiune formulate de către pârâtul recurent referitor la efectuarea unei expertize contabile și interogatoriul reclamantei SC R. SA prin lichidator, precum și a fostului administrator al SC A. SA. în condițiile în care reclamanta își fundamentează acțiune pe susținerea că terenul nu a fost transmis în cadrul procedurii de divizare, expertiza contabilă se justifica pentru clarificarea manierei în care a fost efectuată procedura de divizare a SC R. SA, modul în care s-a constituit capitalul social al SC A. SA, respectiv dacă capitalul social al societății constituite prin divizare cuprinde aporturi în natură, care au fost acestea precum și fundamentarea valorică a emiterii acțiunilor SC A. SA clarificându-se astfel dacă la emiterea acestora și constituirea capitalului social a fost avut în vedere și terenul pe care erau amplasate supraedificatele și modul în care au fost subscrise acțiunile SC A. SA. Se impunea a fi verificat și dacă terenurile erau evidențiate în contabilitatea SC R.

SA și comparând evidențele patrimoniale anterioare divizării, cu cele ulterioare seputea verifica ce active au fost transmise la divizare și cum s-a diminuat patrimoniul SC R. SA urmare a divizării. în protocolul de divizare și predare-primire nr. 441/(...) se precizează că

„noua societate preia pe bază de bilanț întreg patrimoniul care se găsește situat conform anexei nr. 5" iar în cuprinsul înscrisului intitulat Anexa nr. 5 este menționat și terenul aferent activelor, sens în care efectuarea expertizei pentru verificarea aspectelor patrimoniale legate de procedura de divizare este fondată. Mai mult în cuprinsul procesului verbal de divizare se precizează că „predarea, respectiv primirea efectivă a patrimoniului se face pe bază de inventariere scriptică și faptică a activului și pasivului concretizată în anexele 1-10", astfel încât aspectele „scriptice" legate de evidențierea contabilă a procedurii de divizare se impunea a fi lămurite prin expertiza contabilă- deoarece procesul verbal nu face o enumerare și o identificare în concret a elementelor patrimoniale făcând doar trimitere la date contabile, conturi și anexe, iar aspectele faptice prin administrarea probei cu interogatoriul reclamantei prin lichidator și a administratorului SC A. SA. în cadrul administrării probei cu interogatoriul se impunea a se clarifica modul în care s-a procedat faptic la predarea- primirea activelor de către SC A. SA, dacă s-a primit sau nu terenul aferent activelor, dacă după deschiderea procedurii falimentului SC R. SA au fost predate lichidatorului și terenurile debitoarei -în special cel aferent activelor SC A. SA, cine a înscris în CF terenul în litigiu în favoarea SC R. SA, având în vedere că procedura falimentului a fost deschisă la data de (...), iar întabularea terenului în favoarea SC R. SA a fost efectuată la data de (...)-conform mențiunii de la B1 din Cf nr. 968 T. de Sus- și cum s-a realizat înscrierea în CF a terenului în favoarea SC A. SA.

Se impunea a fi lămurite și condițiile în care lichidatorul a respins declarația de creanță a SC A. SA pentru cheltuielile legate de întabularea terenului și motivele pentru care nu a efectuat la acel moment nici un demers pentru anularea transferului de proprietate rezultat din divizare și pentru anularea întabulării și explicații pentru rămânerea în pasivitate timp de aproape

10 ani- de la întabularea terenului în favoarea SC A. SA și până la promovarea acțiunii, în condițiile în care atribuțiile safe față de inventarierea și valorificarea patrimoniului debitoarei sunt stabilite imperativ prin lege.

I. de fond a respins cererea în probațiune referitoare la efectuarea expertizei contabile cu mențiunea că a aceasta nu ar fi pertinentă și utilă soluționării cauzei- dar a reținut în motivarea admiterii acțiunii că terenul nu figurează în procesul verbal de divizare, iar proba solicitată viza chiar stabilirea bunurilor care au făcut acelui proces verbal, în condițiile în care procesul verbal nu se face o identificare în concret a elementelor patrimoniale ci se face doar trimitere la date contabile, conturi și anexe, iar proba cu interogatoriul este respinsă cu mențiunea că aceasta ar fi inadmisibilă față de obiectul dosarului, cu toate că dispozițiile art. 218 din C. pr. civilă permit administrarea probei cu interogatoriul indiferent de obiectul cauzei, iar aspectele învederate în susținerea cererii în probațiune sunt de natură a conduce la aflarea adevărului în cauză.

Consideră că respingerea cererilor în probațiune- singurele formulate în afara depunerii unor înscrisuri, constituie o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil garantat de dispozițiile art. 6 din C. E. a Drepturilor Omului și solicită casarea hotărârârii atacate potrivit art. 312 din C. pr. civilă cu trimiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe și îndrumarul de administrare a probațiunii solicitate.

2. Prin acțiunea introductivă lichidatorul SC R. SA a solicitat constatarea nulității transferului de proprietate dintre SC R. SA și SC A. SA, referitor la terenul în suprafață de 126.790 mp, acțiunea fiind întemeiată în drept peprevederile L. nr. 6., motivat de încălcarea prevederilor art. 78 din același act normativ, în forma legii de la data de (...). în această situație și legitimarea procesuală a lichidatorului si implicit calitatea procesuală activă a acestuia se impunea a fi raportată la dispozițiile art. 45 din L. nr. 6. și în condițiile în care acțiunea ar fi una care excede ipotezei legale a acestui articol se impunea respingerea acesteia pentru lipsa calității procesuale active. Calitatea procesuală activă a lichidatorului este una specială și este limitată la acțiunile pentru care dreptul la acțiune este conferit legal acestuia. în cazul în care acțiunea promovată poate fi încadrată în ipoteza legală a art. 45 din L. nr. 6., în forma în care această lege era la data deschiderii procedurii insolvenței, este aplicabil și termenul de prescripție prevăzut de art. 46 și raportat la data introducerii acțiunii se impune respingerea acesteia raportat la dispozițiile art. 46 din L. nr. 6.. în măsura în care nu ar fi incidență excepția prescripției, acțiunea se impunea a fi respinsă față de subdobânditori raportat la dispozițiile art. 49 din L. nr. 6., raportat la faptul că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții respectiv : subdobanditorul să nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului și să fi cunoscut faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. în speță pârâtul C. L. a plătit valoarea corespunzătoare a bunului către SC A. SA, iar de la data întabulării dreptului de proprietate al SC A. S. asupra terenului și până la cumpărarea terenului au trecut aproape 7 ani fără ca în CF să fi existat vreo notare sau vreo mențiune care să pună sub semnul întrebării dreptul de proprietate al SC A. SA, cu toate că lichidatorul cunoștea faptul că terenurile societăților rezultate din divizarea SC R. SA au fost întabulate în CF-aspect dovedit de faptul că în tabelul preliminar al creanțelor față de SC R. SA la data de (...) se face mențiunea că lichidatorul refuză în parte înscrierea în tabel a creanței SC A. SA, pentru sume reprezentând cheltuieli de întabulare teren - sens în care s-a solicit atașarea dosarului nr. (...) și verificarea acestui aspect, însă instanța de fond nu a dat curs acestei-solicitări în dovada faptului că lichidatorul cunoștea faptul că terenul s-a întabulat în favoarea SC A. SA cel puțin din anul 2001, depune în copie Tabelul preliminar al creanțelor față de SC R. SA, în care la poziția nr. 24 se regăsește SC A. SA și mențiune lichidatorului că s-a respins declarația de creanță pentru sumele aferente întabulării terenurilor, sens în care este pe deplin dovedit că acesta cunoștea aspectele legate de întabularea terenurilor și avea posibilitatea să solicite la acel moment clarificarea situației.

Raportat la neîntrunirea celor două condiții pentru admisibilitatea acțiunii față de subdobânditor se impune respingerea acțiunii față de pârâtul C. L. în acest sens sunt și soluțiile jurisprudențiale pronunțate în situații similare - chiar și în situația acțiunilor promovate în baza L. nr. 8. (sentința civilă nr. 4706/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) în care acțiunea a fost respinsă față de subdobanditorul de buna credință, iar primul dobânditor al bunului a fost obligat să restituie averii debitoarei valoarea bunului).

I. de fond a omis să se pronunțe asupra acestor chestiuni.

Indiferent că acțiunea ar fi interpretată ca una întemeiată de dispozițiile L. nr. 6. sau ca una de drept comun, în speță își găsește aplicarea și principiul error communis facit ius, atât opiniile doctrinare cât și cele jurisprudențiale fiind unanime în a aprecia că esența principiului error communis facit jus, invocat de subdobanditorul cu titlu oneros pentru a obține păstrarea valabilității titlului său, constă în faptul că terțul dobânditor este învestit cu un drept de proprietate pe care însă nu-l primește nici de la adevăratul proprietar - cu care nu a contractat - nici de la proprietarul aparent - cu care a contractat, dar care nudeținea dreptul - ci direct de la lege. A., este un mod originar de dobândire a proprietății, iar nu unul derivat- Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6587 din 11 iunie 2009. în situația de față sunt întrunite condițiile necesare a conferi proprietății aparente valențele creatoare de drept, respectiv existența erorii comune și invincibilă, buna credință a subdobânditorului și caracterul oneros al actului.

Cât privește prima condiție, există eroare atunci când situația de fapt aparentă nu corespunde realității de drept. O persoană este în aparență proprietarul unui bun, dar ulterior se dovedește că acest lucru nu era real. Aparența înșelătoare trebuie să fie nu numai una comună, adică împărtășită public, ci și una irezistibilă, greu de descoperit și de evitat, contra căreia nicio prudență umană nu ar permite apărarea.

A., la data la care subdobânditorul pârât a contractat cu SC A. SA această societate era proprietar tabular al imobilului, având înscris dreptul de proprietate în CF de aproape 7 ani, iar în CF nu figura nici o notare sau o mențiune care să pună sub semnul întrebării dreptul de proprietate al proprietarului tabular. în literatura de specialitate se arată că « înscrierea în cartea funciară este un element necesar care intră în componența laturii materiale a aparenței, s-ar putea avea în vedere noțiunea de bună-credință astfel cum este definită în art. 31, alin. 2 din L. nr. 7.. P. acestei dispoziții legale "dobâhditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului In folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmitătorului și din cuprinsul cărții funciare un reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală". Prin urmare, faptul vecin și conex care declanșează prezumția de bună-credință a dobânditorului înscris în carte funciară cuprinde un numai titlul de proprietate, ci și dovada înscrierii acestuia în carte funciară, precum și copia certificată a cărții funciare din care să rezulte că, la data dobândirii, un era notată nicio acțiune prin care se contesta cuprinsul cărții funciare și un rezulta nicio neconcordanță între mențiunile din carte funciară și situația juridică reală»- V. S., Drept civil. D. reale principale, voi. II, Ed. Humanitas, B., p. 618. în speță trebuie astfel reținută aparența de drept a vânzătoarei- proprietar tabular, buna credință a subdobânditorului și caracterul oneros al actului, aspect care rezultă din contractul de vânzare cumpărare.

Respingând excepțiile de neconstituționalitate ale art. 45 alin. 2 din L. nr.

10/2001, în raport cu dispozițiile art.44 alin.1, 2 și 3 din C. revizuită a R., precum și din primul P.tocol adițional (art.1) la C. E. care garantează dreptul de proprietate privată, Curtea Constituțională a statuat că interesul subdobânditorului de bună-credință trebuie să fie preferat- în raport cu interesul adevăratului proprietar, ca urmare a aplicării principiului ocrotirii bunei-credințe și al adagîului error communis facit ius.- Decizia nr. 191/2002 și nr. 186/2004, precum și Decizia nr.424/2006.

2007, după 7 ani de la deschiderea procedurii insolventei fata de o societate terța in privința contractului încheiat de acesta cu societatea A.. La momentul încheierii contractului în formă autentică de către intimatul C. L. beneficiind deprincipiul opozabilității si publicității in temeiul L. 7., fata de acesta in temeiul art. 1989 aliniat 2 cod civil operează prezumția de buna credința sarcina probei cazând asupra celui ce alege reaua credința. Pe cale de consecința, fata de textele legale mai sus invocate, fata de natura autentica a contractului incheiat de către intimat și de eficacitatea si condițiile de valabilitate ale actului autentic garantate si reglementate de legiuitor, apreciem ca principiul anularii actului subsecvent nu operează fata de C. L. dobanditor de buna credința fata de care omisiunea sau neglijenta unei terțe parti nu poate produce efecte de natura a desființa un act incheiat cu respectarea prevederilor L. 7. care asigura publicitatea si opozabilitatea inscrierilor reflectate in C. F..

In sprijinul celor anterior arătate, intelege sa invoce prin analogie situația terțului dobanditor al unui bun dobândit printr-un transfer anulat ulterior ca fraudulos dar care nu a cunoscut ca transferul este susceptibil de a fi anulat si a plătit prețul. In acest sens, L. 6. protejează terțul subdobanditor reglementând maniera de soluționare a raporturilor intr-o astfel de situație la art. 49, legiuitorul invederand in mod expres in textul articolului 49 ca administratorul va putea intenta acțiune pentru a recupera bunul de la subdobanditor numai daca subdobanditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului si știa ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. Pe eale de consecința, in măsura in care in situația reglementata de L. 6. privind anularea unor transferuri frauduloase, terțul subdobanditor este protejat de legiuitor din aceeași perspectiva a garanției oferite terțului de buna credința, in cazul dedus judecații, nefiind in situația speciala reglementata de materia speciala a insolventei, efectele prezumției de buna credința a terțului subdobanditor din prisma art. 1898 si

1899 cod civil se impun a fi reținute.

Incidența în speță a principiilor bune credințe și error communis facit ius a fost U invocată și de către alți pârâți (SC R. M. H. S. și BCR- f. nr. 162-163), însă instanța de fond a omis să analizeze și să se pronunțe pe fond în privința acestei chestiuni esențiale în ce privește dreptul de proprietate al subdobânditorilor terenurilor care au aparținut inițial patrimoniului SC R. SA, sens în care consideră că se impune casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe în condițiile art. 312 alin. 3 și 5 din C. pr. civilă, soluție care asigură prezervarea dreptului părților de a uza de căile legale de atac în privința chestiunilor neanalizate pe fond de către prima instanță.

Motivarea hotărârii atacate nu cuprinde un răspuns adecvat nici referitor la aspectele de ordin patrimonial invocate în legătură cu dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra activelor de către SC R. SA raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv art. 20 alin 2 din L. nr. 15/1990 și ulterior transmiterea valabilă în cadrul procedurii de divizare către SC ANGIRQM SA.

Mai mult, după rămânerea cauzei în pronunțare s-a depus la dosarul cauzei o copie a unui înscris intitulat „Anexa nr. 5" în care sunt menționate și suprafețe de teren aferente imobilelor, sens în care nu se poate susține că la divizare au fost preluate doar construcțiile fără teren sens în care se impunea repunerea cauzei pe rol și punerea acestuia în discuția părților, deoarece acest înscris infirmă susținerile reclamantei referitor la faptul că terenul nu ar fi fost transmis în cadrul procedurii de divizare.

Opiniile doctrinare și cele jurisprudențiale, converg în a arăta că dispoziția legală prin care s-a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate a fost edictată în scopul de a asigura o bună administare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile judecătorești și de a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.

Referitor la motivarea hotărârilor judecătorești, Curtea E. a Drepturilor

Omului a apreciat că „actul fundamental cu privire la care are jurisdicție (C.) nuurmărește garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unora concrete și efective, dreptul la un proces echitabil neputând fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr examinate de instanța sesizată, întinderea obligației instanțelor de a motiva poate varia în special în funcție de natura hotărârilor și se analizează în lumina circumstanțelor speței.

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, această obligație presupune, totuși, că partea vătămată să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit față de elementele decisive pentru rezultatul procedurii în cauză „- în acest sens: cauza Ruiz Torija și Hiro Bălani împotriva Spaniei, 1994; cauza Dulaurans împotriva Franței, 2000 și cauza Liakopoulou împotriva Greciei, 2006).

Similar în cauza Suominen contra Finlandei din 1 iulie 2003, 37801/1997, C. arata ca art. 6 impune ca orice hotărâre judecătoreasca sa fie motivata astfel incat justitiabilul sa poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate si motivele pentru care unele apărări i s-au respins. în cazul unor elemente cu incidența decisivă- cum sunt în speță apărările care vizează buna credință și incidența în speță a principiului error communis facit ius față de dreptul de proprietate dobândit de către dobânditorii și subdobânditorii de bună credință, aspectelor de ordin patrimonial invocate în legătură cu dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra activelor de către SC R. SA raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv art

20 alin 2 din L. nr. 15/1990 și ulterior transmiterea valabilă în cadrul procedurii de divizare către SC A. SA, a chestiunilor care vizează legitimarea procesuală a lichidatorului raportat la dispozițiile art. 45 din L. nr. 6., incidența termenului de prescripție prevăzut la art. 46 din același act normativ și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 49 din L. nr. |i| 6. în ce privește subdobânditorii de bună credință, invocarea de către lichidator : " a propriei culpe și excepția de garanție invocată în raport de SC R. SA prin lichidator, se impunea un răspuns explicit față de chestiunile invocate, în concordanță cu importanța acestor elemente pentru soluționarea cauzei, însă în speță instanța de fond omite cu desăvârșire aceste critici neanalizând și nesoluționând pe fond apărările formulate.

Neanalizarea și nesoluționarea pe fond a argumentelor recurentului este de natură să atragă incidența prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 referitoare la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu prezervarea dreptului părților de a beneficia de toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege referitor la chestiunile deduse judecății.

3. Casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe se impune și pentru clarificarea chestiunilor legate anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4822/(...) încheiat pentru teren și supraedificate, în condițiile în care acțiunea introductivă a vizat doar terenul nu și supraedificatele fostei SC A. SA, transferul dreptului de proprietate în privința acestora nu a fost contestat și implicit cuantificarea eventualei răspunderi pentru evicțiune față de SC R. M. H. S. doar la valoarea terenului.

H. S., deoarece garanția de evicțiune a fost antrenată la valoarea contractuală, fără a se ține seama de valoarea supraedificatelor pentru care nu s-a solicitat anularea contractului.

In măsura în care se va considera că nu se impune casarea hotărârii atacate, solicită a avea în vedere considerentele de mai sus ca motive de modificare, raportat la dispozițiile art. 3041 din C. pr. civilă.

II. în ce privește petitul de modificare, solicită a reține nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva următoarelor argumente:

A. dacă transferul dreptului de proprietate asupra terenului în speță de la

SC R. SA la SC A. SA este apreciată ca un transfer anterior deschiderii procedurii, acțiunea se impunea a fi respinsă ca nefondată, deoarece nu s-ar mai putea reține argumentele reclamantei referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra terenului ulterior deschiderii procedurii.

Mai mult, analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității unor transferuri efectuate după deschiderea procedurii și că nulitatea ar fi întemeiată în drept pe prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958-deci una de drept comun.

Raportat la dispozițiile.art. 11, alin. 2, competența de soluționare a unei cereri de constatare a nulității absolute întemeiate pe prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958, pentru un transfer apreciat ca fiind ulterior deschiderii procedurii insolvenței apare ca una care excede atribuțiilor judecătorului sindic, sens în care excepția de necompetență a judecătorului sindic apare ca fondată și s-ar fi impus admiterea acesteia.

2. Referitor la reținerea stării de fapt, instanța de fond omite faptul că întabularea terenului în favoarea SC R. SA a fost efectuată la data de (...)- conform mențiunii de la B1 din Cf nr. 968 T. de Sus, iar procedura falimentului acestei societăți a fost deschisă la data de (...), prin sentința civilă nr. 8., pronunțată în dosarul nr. (...).

Prin urmare întabularea care avea nevoie de aprobarea judecătorului sindic era cea în favoarea SC R. SA, iar referitor la această întabulare a rămas de clarificat cine a solicitat efectuarea acestei întabulari și cine semnat cererea și documentele aferente întabulării, deoarece potrivit tezei referitoare la ridicarea dreptului de administrare al debitoarei la deschiderea procedurii insolvenței, întabularea terenului în favoarea SC R. ar fi lipsită de legalitate dacă nu ar fi fost efectuată de lichidator, cu aprobarea judecătorului sindic, astfel încât admiterea acțiunii și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea SC R. SA ar constitui confirmarea unei întabulari lovite de nulitate absolută în egală măsură ca cea în favoarea SC A. SA. în considerentele hotărârii atacate se reține că nici SC R. SA și nici SC A.

SA nu au solicitat judecătorului sindic aprobarea operațiunii de notare în CF a transferului, însă nu se verifică dacă SC R. SA a avut aprobarea judectorului sindic pentru întabularea efectuată după deschiderea procedurii... în măsura în care întabularea în favoarea SC R. SA după deschiderea procedurii ar fi fost efectuată de către lichidator și aprobată de judecătorul sindic- cum se face că în CF nu s-a menționat deschiderea procedurii falimentului- și s-a acceptat cel puțin tacit întabularea în favoarea SC A. SA.în mod greșit se reține că la divizare nu ar fi fost transferat către SC A. SA și terenul aferent activelor, în condițiile în care în înscrisul intitulat „Anexa nr. 5" sunt menționate și suprafețe de teren aferente imobilelor, iar protocolul de divizare nu menționează în concret activele făcând referire la date contabile și conturile în care sunt evidențiate bunurile și la anexe, după cum am arătat în cadrul argumentelor exprimate în susținerea petitului.de casare. în condițiile în care dreptul de proprietate inițial al SC R. SA asupra activelor sale, inclusiv teren a fost dobândit ope legis în baza art. 20 alin 2 din L. nr. 15/1990, privind Reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome si societăți comerciale, articol care prevede la alineatul 2 ca "B. din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acestora", dreptul de proprietate asupra terenului aferent activelor SC A. SA putea fi transmis în cadrul procedurii de divizare, chiar dacă emiterea formală a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost ulterioară divizării. Consideră că pentru rezolvarea chestiunilor patrimoniale legate de divizare, valoarea activelor și corespondența lor în emiterea acțiunilor precum și valoarea capitalului social al societății rezultate din divizare și modalitatea de constituire și evaluare a acestui capital social s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile, Insă cererea în probațiune în acest sens a fost respinsă.

După cum rezulta din actele de la dosar, C. de A. a D. de P. asupra

Terenurilor seria MM nr. 0029 adus in discuție in cauza, a fost emis în baza propunerilor comisiei numite prin decizia delegației permanente a C.ui J. M. cu nr. 84/(...). Mai exact procedura de atestare a dreptului de proprietate a fost demarată anterior divizării evident fiind faptul că terenul era în patrimoniul SC R. SA la data divizării, iar prin divizare a operat de drept transferul dreptului de proprietate asupra fracțiunilor din patrimoniu în favoarea societăților rezultate din divizare după cum rezulta si din P. de divizare publicat in Monitorul Oficial- a se vedea penultimul aliniat din publicarea in Monitorul Oficial a P.ui. Trebuie reținut ca, chiar dacă protocolul de divizare a fost publicat în M. Of. al R. partea a IV nr. 773 din (...), procedura de atestare a dreptului de proprietate a fost demartă anterior divizării.

In sensul celor mai sus descrise, prevederile L. nr. 31/1990 în forma în care aceasta era în vigoare la data divizării, respectiv art. 233 alin. 2 menționau ca -.„. se face prin împărțirea întregului patrimoniu al unei societăți care își încetează existenta între doua sau mai multe societăți existente sau care iau astfel ființa. "C. vreme textul legal are în vedere „întregul patrimoniu" este evident că expresia include și terenul aferent incintei și construcțiilor.

F. că terenul nu beneficiază de o exprimare valorica în situația patrimonială invocată în motivarea acțiunii nu însemnă că terenul nu exista în patrimoniul societății comerciale, în caz contrar nici nu s-ar fi putut proceda la atestarea dreptului de proprietate, art. 1 din HG nr. 834/1991, fiind explicit din acest punct de vedere: „. aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora..." Prin urmare doar terenurile din patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării puteau face obiectul atestării dreptului de proprietate și câtă vreme SC R. SÂ a avut terenul în patrimoniu la data divizării, este evident că la înființarea prin divizare a SC A. SA aceasta a dobândit de drept proprietatea asupta terenului corespunzător fracțiunii de patrimoniu dobândite, întinderea suprafeței dobândite fiind precizata in anexa 5 a P.tocoului de D. publicat in Monitorul Oficial.în acest sens este elocvent și faptul că documentația pentru atestarea dreptului de proprietate a fost înregistrată la O. la data de (...), iar P. de divizare și predare primire a fost semnat la data de (...), având nr. 441/(...), fiind evident că terenul a fost avut în vedere la divizare ca realitate patrimonială, chiar dacă scriptic nu i se putea atribui o valoare de evidență contabilă până după obținerea certificatului de atestare.

In privința cererii de constatare a nulității absolute a înscrierii din CF 968

T. de Sus cu privire la transferul dreptului de proprietate de pe S. R. pe S. A. SA, motivat de încălcarea disp art. 78.din L. 6. consideră ca o astfel de cerere este inadmisibila in maniera in care a fost formulata, analiza unei astfel de cereri impunandu-se a se realiza prin coroborarea prevederilor art. 79 din L. 6. ce reglementează situația existentei unei cereri de ridicare a dreptului de administrare, daca o astfel de cerere a existat.

Apreciază ca administratorul/lichidatorul judiciar al societății R. isi invoca propria culpa in sensul ca nu a respectat el insusi atribuțiile ce ii reveneau in calitate de administrator judiciar potrivit art. 18 lit. b și c din L. nr. 6. (în forma acesteia din anul 2000) administratorul judiciar având ca atribuții"supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului" și "conducerea în tot sau în parte a activității debitorului" iar potrivit art. 23 lit. b și d din același act normativ lichidatorul are ca atribuții "conducerea în tot sau în parte a activității debitorului" și "aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor"

Pe cale de consecința, dacă averea debitoarei ar fi fost inventariată și sigilată potrivit art. 82-84 din L. nr. 6. (în forma de la data deschiderii procedurii), precum și dacă hotărârea de deschidere a procedurii ar fi fost menționată în CF în condițiile art. 85 alin. 2 din actul normativ de mai sus, nu s- ar fi ajuns la transmiterea și retransmiterea bunurilor și la acțiuni în anulare promovate la aproape 10 ani de la deschiderea procedurii debitoarei si fata de terți dobanditori de buna credința, care au achiziționat bunul in anul 2007, adică după 7 ani de la data deschiderii procedurii fata de societatea administrata judiciar in procedura de același lichidator.

De asemenea solicitarea constatării nulității absolute a înscrierii in CF are ca premisa o acțiune de înscriere/notare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, mai exact din perspectiva prevederilor L. 7. o astfel de înscriere asigura opozabilitatea si publicitatea fata de terți. Or in contextul in care dreptul de proprietate a fost inscris in C. F. si aparenta acestuia fata de terți a fost creata si menținută pina inclusiv in anul 2010, fara nici o notare contrara realității atestate de C. F., care ar fi temeiul de drept prin care terțul dobanditor de buna credința- in cazul de fata C. L.- fata de care principiul opozabilității si publicității cârtii funciare a operat din plin prin înscrierile din C. F., ar fi evins la aceasta data prin insasi omisiunea îndelungata in timp a celor chemați sa ateste realitățile de C. F. in mod corect. F.a de aceasta situație, precizam ca reclamanta R. nu a fost un terț, societatea A. fiind societate rezultata prin divizare din reclamanta, iar lichidatorul avea cunostiinta de divizare, de transmiterea patrimoniului, de folosința bunului de către o,alta societate si implicit intabularea in cartea funciara.în mod greșit s-a dispus anularea contractelor subsecvente fără a fi reținute și analizate apărările referitoare la buna credință a cumpărătorilor subdobânditori precum și incidența principiului error cqmmunișfacit ius față de faptul că potrivit CF nu era pusă (a îndoială calitatea de verus dominus a SC A. SA, iar pârâtul recurent a contractat cu bună credință și a achitat integral prețul imobilului.

Raportat la cele de mai sus în speță este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 din C. pr. civilă.

3. Chiar admițând acțiunea, instanța ar fi trebuit să dispună anularea contractelor subsecvente doar în parte deoarece acestea au fost încheiate pentru teren și supraedificate, iar dreptul de proprietate în privința supraedificatelor nu a fost contestat, sens în care consideră că față de acest aspect sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304, pct. 6 și 8, raportat la art. 3041 din C. pr. civilă.

Corespunzător anulării doar în parte a contractului de vânzare cumpărare nr. 4822/(...) se impunea diminuarea garanției de evicțiune cu valoarea activelor

și prestațiilor în privința cărora dreptul de proprietate transmis nu a fost afectat.

4. în privința cererii de chemare în garanție a acționarilor fostei SC A. SA, cu ultimul sediu în loc. T. de Sus, str. C., nr. 55B, jud. M., societate rezultată din divizarea SC R. SA- ÎN FALIMENT s-a solicitat ca în eventualitatea în care ar fi admisă acțiunea principală,, proportic-nal cui admiterea cererii acesteia să se dispună obligarea în solidar a pârâților intimați pe lângă restituirea prețului achitat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

Prin hotărârea atacată este admisă cererea de chemare în garanție, însă se dispune doar obligarea la restituirea prețului contractual fără ca instanța să se pronunțe referitor la restul cererilor formulate, fiind incidente motivele de modificare prevăzute de aii. 304, pct. 7 și 9, raportat la prevederile art. 3041 din C. pr. civilă,

Autorul cererii de chemare în garanție a dobândit suprafața de 103.405 mp teren și supraedificate prin C. de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1420/2007 de către BNP C. S., de la fosta SC A. SA, societate rezultată din divizarea SC R. SA.

La data încheierii contractului, vânzătoarea era proprietar tabular de aproximativ 7 ani, iar în CF nu era notată vreo limitare a dreptului de proprietate sau chestiuni legate de deschiderea procedurii insolvenței societății din divizarea căreia a rezultat SC A. SA, context în care bazându-se pe cuprinsul C. F. și pe declarațiile reprezentanților societății vânzătoare pârâtul cumpărător a contractat cu bună credință și a achitat în întregime prețul bunurilor imobile.

Prin urmare, în situația admiterii acțiunii principale se impunea antrenarea garanției pentru evicțiune nu numai referitor la restituirea prețului ci și referitor la plata diferenței de valoare dintre data vânzării și valoarea actuală de circulație- art. 1344 din C. civil, orice eventuale alte sume la care cumpărătorul ar fi obligatcătre evingător sau către partea căreia a revândut bunul și cheltuielile vînzării actualizate.

Practic aspectele invocate de lichidatorul SC R. SA în motivarea cererii introductive sunt în egală măsură imputabile acestuia.

Dacă averea debitoarei ar fi fost inventariată și sigilată potrivit art. 82-84 din L. nr. 6. (în forma de la data deschiderii procedurii), precum și dacă hotărârea de deschidere a procedurii ar fi fost menționată în CF în condițiile art. 85 alin. 2 din actul normativ de mai sus, nu s-ar fi ajuns la transmiterea și retransmiterea bunurilor și la acțiuni în anulare promovate la aproape 10 ani de la deschiderea procedurii debitoarei.

Raportat la faptul că imobilele provin din divizarea SC R. SA și la faptul că eventualele vicii sau neregularități ale procedurii de divizare, respectiv publicitate imobiliară pot fi imputate ambelor societăți implicate în procedura de divizare, iar în privința SC R. SA, este evidentă culpa administratorului/lichidatorului judiciar, se impune admiterea excepției de garanție, titularul acțiunii fiind răspunzător pentru viciile pe care le reclamă, invocându-și astfel propria culpă în motivarea acțiunii atât față de succesorii în obligații ai societății rezultate din divizare, cât și față de cumpărătorii de bună credință.

Raportat la cele de mai sus, consideră incidente în speță motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6,7,8,9 și solicită examinarea cauzei sub toate aspectele potrivit art. 3041 din C. pr. civilă. în drept, s-au invocat prevederile art. 304, pct. 6,7,(...), 312 și 274 din C. pr. civilă. în probațiune, înscrisuri.

6.Prin recursul declarat de O. B. R. S. s-a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

În motivare s-a arătat că:

In fapt: L. judiciar al SC R. SA a invocat nulitatea absoluta a inscrierii transferului dreptului de proprietate in CF deoarece la data acestei inscrieri, respective (...) societatea se afla in procedura de faliment, motiv pentru care acesteia i se ridicase dreptul de administrare a bunurilor si de dispoziție asupra acestora ca efect al prevederilor art. 78 din L. 65/1995 si nu a existat nici autorizarea judecătorului sindic.

F.a de documentele invocate de reclamanta cat si de susținerile instanței de judecata menționate in cuprinsul hotărârii recurate, rezulta ca nu poate fi vorba de o nulitate absoluta ci de o nulitate relativa, situație in care sentința pronunțata de instant de fond este netemeinica si nelegala prin prisma solicitărilor de anulare a actelor subsecvente acestei operațiuni. După cum se poate observa din CF 968 T. de Sus anexata la cererea de chemare in judecata, la data de 0(...) se inscrie dreptul de proprietate al SC R. SA asupra terenului atribuit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat de C. J. M.. La (...) se inscrie dreptul de proprietate al SC A. SA asupra aceluiași teren, in baza P.ui de divizare 441/(...) incheiat cu reclamanta. E. adevărat ca art 78 din legea 6. interzice efectuarea unor acte de administrare de către o societate aflata in faliment dar in situația noastră nu este vorba de asa ceva deoarece SC A. SA nu se afla in acesta procedura. Eventual putem vorbi de anularea primei inscrieri din CF pe SC R. SA pentru nerespectarea dispozițiilor art 78 dar aceasta nu poate duce la anularea actelor subsecvente acestei inscrieri. Insa, in ceea ce privește cea de a doua înscriere, respectiv a dreptului de proprietate a SC A. SA nu poate fi vorba de o nulitate absoluta. Susține acest lucru având in vedere ca înscrierile din CF nu se fac la cererea fostului proprietar care era R. si care ar fi avut nevoie de autorizarea judecătorului sindic ci la solicitarea celui care dobândește dreptul de proprietate, adică SC A. SA care nu avea nevoie de nici o autorizare a instanței. Dobanditorul unui bun imobil avea interesul de a face opzabil terților dreptul sau de proprietate si nu vânzătorul R. care nu mai avea nici un interes sa facă acest demers.

In aceste condiții nu mai putem vorbii de o nulitate absoluta deoarece SC

A. SA nu a incalcat nici o norma de interes general ci eventual de o nulitate relativa, dar care nu mai poate fi invocate in acest moment deoarece este prescrisa, trecând mai mult de 3 ani. înscrierea solicitata de SC A. SA nu era altceva decât o inscriere a unui drept transmis înainte de deschiderea falimentului, asa cum este menționat si in extrasul de CF, care nu avea nevoie de nici o autorizare din partea judecătorului syndic desemnat in procedura de faliment a vânzătorului.

E. normal ca in anexa la P. de divizare din (...) sa nu fie inregistrat terenul din certificatul de atestatre a dreptului de proprietate deoarece aceasta a fost eliberat la (...) in condițiile in care documentația a fost depusa la 0(...) si era cunoscuta la de ambele parti la data divizării. Ori, in aceasta situație este evident ca părțile aveau posibilitatea ca de la data eliberării Ceriticatului de proprietate si pana la la deschiderea falimentului sa modifice P. de divizare in sensul celor inscrise in CF iar mențiunile făcute in aceasta sa fie in concordant cu realitatea.

Susținerile instanței din cuprinsul sentinței recurate nu sunt intemeiate. Prevederile art. 53 din L. 6. erau imperative fata de SC R. SA care făcea obiectul acestei procedure si nicidecum SC A. SA care nu era parte in acest dosar.

In cel mai rau caz instant ar fi trebuit sa anuleze inscrierea făcuta de debitoare prin care isi înscria dreptul de proprietate asupra terenului pentru care nu a fost ceruta incuvintarea instanței. In nici un caz nu putea anula inscrierea din CF efectuata de SC A. SA motivat de faptul ca transferul de proprietate este efectuat fara efectuarea formalităților prevăzute de lege in cazul R. care nu avea acest drept de a solicita inscrierae.

In alta ordine de idei, reclamanta nu a făcut dovada ca sentința de deschidere a procedurii de faliment a fost comunicata reprezentanților debitoarei de la data respectiva deoarece numai în aeste condiții putem aprecia nerespectarea prevederilor legii 6.. In acest caz instant era obligate sa verifice acest aspect, essential din punctual nostru de vedere deoarece nu putea retinei ca nu s-a cerut autorizarea unei operațiuni in situația in care inca nu se născuse acest drept.

Cu privire la repunerea pârtilor in situația anterioara precizează ca aceasta este regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat in temeiul unui act anulat trebuie restituit astfel incat părțile raportului juridic civil trebuie sa ajungă in situația in care acel act nu s-ar fi incheiat.

Insa "R. in integrum", ca si retroactivarea , privește efectele nulității actului juridic intre parti, nu fata de terți care au dobândit proprietatea de buna credința, fara sa cunoască ca aceatsa poate fi afectata de un viitor conflict.. In aceasta situație putem vorbi de excepțiile de la principiul "restitutio in integrum".

In cazul de fata aplicarea art. 1909, alineatul 1 din Codul C., coroleorat cu art. 972 din Codul civil exclude anularea actelor subsecvente pentru posesorul de buna credința al unui bun mobil pentru care a dobândit chiar proprietatea bunului.

In aceasta situație, instant era obligate sa constate ca in ceea ce ne privește atât C. L. cat si SC R. M. HOLDING S. SUNT TERȚI DE BUNA CREDINȚA iar actele de dobândire a proprietății nu pot fi anulate mai ales ca terenul in suprafața de 103. 405 mp situat in B. S., str. C. 55B proprietatea SC R. M. HOLDING S. este O. B. R. SA. ipotecat in favoarea noastră si garantează rambursarea unui credit in suma de 4.800.000 EURO.

Având in vedere cele menționate mai sus, solicită sa se admită recursul asa cum a fost formulat iar pentru motivele menționate mai sus sa se anuleze sentința civila 6909 pronunțata de Tribunalul Maramureș in dosarul mai sus menționat iar pe fond sa respingeți cererea formulata de S. R. S. prin lichidatorul judiciar LG I. S. ca neîntemeiata.

In drept, s-au invocat prev. art. 304 8 si 9 din C. proc. civila si art. 972 si

1909 din C. civ.

Solicita incuvintarea probei cu inscrisuri sau alte mijloace de proba a căror necessitate va rezulta din dezbateri.

7.Prin recursul declarat de SC R. M. H. S., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea acesteia spre rejudecare; in subsidiar modificarea sentinței si prin urmare respingerea fata de recurentă (ca terți subdobanditori de buna credința, facand aplicarea principiului error communis facit jus) a acțiunii reclamantei SC R. SA, cu cheltuieli de judecata, pentru motivele arătate mai jos:

1. Motivările folosite de instanța de fond in respingerea excepțiilor invocate sunt contradictorii.

2. I. de fond s-a pronunțat asupra unui aspect cu care nu a fost investita.

3. I. de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor subscrisei.

4. I. de fond a încălcat dreptul subscrisei la un proces echitabil, prin preluarea fara discernământ in motivarea sa a prevederilor Deciziei C.e nr. 2. a C. de A. C., netinand seama de circumstanțele diferite ale prezentei cauze.

În motivare s-a arătat că:

1. Motivările respingerii excepțiilor de necompetenta a judecătorului sindic si de prescripție a dreptului la acțiune se bazează pe premize contradictorii, care situează un aspect crucial al procesului (momentul transferului de proprietate) in doua momente diferite in timp.

A., in motivarea respingerii excepției de necompetenta a judecătorului sindic (pag 11, alin. 8 din sentința atacata), se arata ca excepția ar fi neîntemeiata deoarece judecătorul sindic este competent sa judece "acțiunile introduse de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterior deschiderii procedurii"

In motivarea respingerii excepției de prescripție a dreptului la acțiune, (pag

11, alin 9) se arata ca aceasta excepție ar fi "nefondata, raportat la faptul ca obiectul acțiunii ii constituie constatarea nulității absolute a transferului dreptului de proprietate [...] după data deschiderii procedurii de insolventa."

Prin urmare, sentința atacata conține prevederi contradictorii in legătura cu același aspect si anume momentul transferului de proprietate.

In opinia recurentei, daca s-a reținut competenta judecătorului sindic in a judeca pe fond cauza, inseamna ca se retine ca transferul patrimonial a avut loc inainte de deschiderea procedurii de insolventa a reclamantei SC R. SA. A., competenta de soluționare nu aparține judecătorului sindic, ci unui complet civil de J. (având in vedere ca obiectul acțiunii reclamantei este de a se constata nulitatea absoluta a inscrierii in C. F. a unui drept de proprietate).

Mai mult chiar, in cuprinsul motivării respingerii excepției de prescripție a dreptului la acțiune (pag. 11 alin ultim si pag 12 alin prim din Sentința atacata) se creaza din nou o contradicție cu privire la chiar obiectul cererii reclamantei, aratandu-se (la pag. 11 alin. ultim) ca "obiectul acțiunii ii constituie constatarea nulității absolute a transferului dreptului de proprietate [...] după data deschiderii procedurii de insolventa", pentru ca mai apoi sa se arate (la pag. 12 alin prim) ca "in speța se pune in discuție aspectul intabularii si nu actul juridic ce reprezintă titlul (...)"

2. I. de fond s-a pronunțat asupra unui aspect cu care nu a fost investita.

A., la pagina 13 alin. 4, instanța de fond arata următoarele: "Urmare a constatării nulității absolute a inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate al societății divizate, instanța va dispune restabilirea situației anterioare(...)".

Reclamantul SC R. SA, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, nu cere in nici un moment constatarea nulității absolute a inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate al societății divizate (tot SC R. SA), ci "constatarea nulității absolute a inscrierii transferului de proprietate asupra terenului (...) de pe SC R. SA pe SC A. SA" (petitul A din acțiunea reclamantei).

Prin urmare, instanța de fond, pronuntandu-se asupra înscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate al societății divizate, s-a pronunțat pe un aspect cu care nu a fost investita.

3. I. de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de recurenta parata.

3.1. D. in practicaua Sentinței atacate se face vorbire despre apărarea recurentei parate, care a cerut prin întâmpinare ca instanța sa facă aplicarea principiului "error communis facit jus" in privința recurentei si sa mențină ca valabil contractul de vanzare-cumparare prin care a dobândit terenul in cauza dela vânzătorul nostru, nici in considerentele hotărârii si nici in dispozitiv nu se face referire, in nici un fel, la aceasta apărare.

Sentința pronunțata nu se refera deloc la apărările recurentei, ca si cum acestea nu ar fi existat.

In situația aceasta, instanța de fond a privat-o de dreptul la un proces echitabil, deoarece sentința ne pune in situația in care nu putem sa facem o apărare efectiva si eficienta impotriva unei sentințe care nu cuprinde punctul de vedere al instanței de fond asupra apărării de fond a recurentei. In aceasta situație se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, deoarece in situația in care instanța de recurs s-ar pronunța (pentru prima data in acest proces) pe apărările de fond formulate de recurentă (aplicabilitatea principiului error communis facit jus), recurenta a fi privata de cale de atac impotriva unei posibile decizii care ne-ar nemulțumi. De altfel, jurisprudenta C. Europene a Drepturilor Omului condamna in mod constant aceasta atitudine care incalca dreptul pârtilor la un proces echitabil, asa cum este prevăzut de art. 6 alin. 1 din C. E. a Drepturilor Omului.

In sensul celor de mai sus, învederează instanței ca in situația recurentei trebuia făcuta aplicarea principiului "error communis facit jus" si "bona fides praesumitur", punandu-ne, prin aceasta, la adăpost de efectele unei eventuale nulități a actelor translative de proprietate anterioare contractului prin care am dobândit terenul in cauza.

In susținerea apărării invocate de recurentă, menționa ca doctrina si jurisprudenta interna au considerat ca principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, care ar conduce la anularea tuturor contractelor consecutive primului, cunoaște o excepție, întemeiata pe motive de echitate sociala, in cazul in care terțul care a dobândit imobilul in mod oneros a fost de buna-credinta (a se vedea, printre altele, D. Chirica, Contracte speciale, Lumina Lex, 1997, pp. 66-

67 precum si Decizia nr. 6587/(...) a înaltei Curți de C. si Justiție, care arata ca tocmai protejarea juridica de efectele nulității, chiar absolute, a subdobanditorului de buna credința, cu titlu oneros si aflat intr-o stare de eroare comuna si irezistibila este esența principiului error communis facit jus: subdobanditorul de buna credința, cu titlu oneros si aflat intr-o stare de eroare comuna si invincibila este investit cu un drept de proprietate pe care insa nu-l primește nici de la adevăratul proprietar - cu care nu a contractat - nici de la proprietarul aparent - cu care a contractat dar care nu deținea dreptul - ci direct de la lege. A., este un mod originar de dobândire a proprietății, iar nu unul derivat.)

Cu privire la cele trei condiții esențiale pentru a opera principiul error communis facit jus, arata instanței următoarele:

Recurenta parata este subdobanditori de buna credința, aceasta fiind prezumata pana la proba contrarie.

La momentul contractării, s-a aflat intr-o stare de eroare comuna si invincibila, facand proba acesteia prin diligentele depuse atât de către recurentă cat si de către banca finanțatoare, care si-a desfășurat o analiza proprie a riscului (ce cuprinde toate aspectele privitoare la bunul ce se dorea a se cumpăra) aferenta aprobării unui credit mai mare de 3.000.000 euro.

Mai mult, achiziția terenului s-a făcut prin intermediul unui notar public, veritabil garantai realității si legalității tranzacției, după consultarea si de către acesta a C. F., unde nu era înscrisa nici o mențiune de natura a ne zdruncina aparenta de siguranța a tranzacției, in condițiile in care in aceasta zona geografica regimul de C. F. exista de multa vreme, bucurandu-se de totala incredere din partea profesioniștilor si justitiabililor.

Verificările întreprinse de trei ori (notarul public, banca finanțatoare si recurenta) i-au intarit convingerea de la acel moment ca situația de fapt si de drept a terenului este aceea prezentata de vânzător si ca putem proceda la achiziționarea terenului fara teama de a fi evinsi si de a pierde atât investiția personala cat si creditul de la banca.

Caracterul oneros al tranzacției reiese cu claritate din cuprinsul actului de cumpărare, prețul fiind de 6.566.217,5 euro, preț achitat integral.

Prin urmare, prin nepronuntarea asupra acestei apărări, incalcand astfel dreptul la un proces echitabil statuat atât de C. cat si de C. R., instanța de fond a pronunțat Sentința cu încălcarea legii, motiv de admitere a recursului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod P. C..

3.2. In susținerea apărării recurenta intelege sa ridice excepția prescripției dreptului material la acțiune instituita de art. 38 din L. nr. 7., in vigoare la data la care raportul juridic dedus judecații a avut loc.

Solicită instanței sa aibă in vedere ca singurul temei legal al constatării nulității inscrierii in CF si a rectificării de CF este L. nr. 7., iar aceasta lege prevede, la art. 38, un termen de prescripție de trei ani de zile de la momentul inscrierii in CF a dobanditorului nemijlocit (SC A. SA, in decembrie 2000), in care poate fi introdusa acțiunea in rectificare împotriva terților dobanditori de buna credința cu titlu oneros (recurenta parata a dobândit terenul, contra unui preț, la data de (...) si suntem terți dobanditori de buna credința, aceasta fiind prezumata pana la proba contrarie).

3.3 Mai mult chiar, L. 8., privind procedura insolventei, la art. 84, alin. 1, interzice lichidatorului sa introducă acțiune pentru a recupera de la subdobanditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor in situația in care dobanditorul a plătit valoarea corespunzătoare bunului si nu cunoștea faptul ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.

In situația de fata, având in vedere ca in C. F. nu era notat nici un proces pentru recuperarea unui bun de la vânzătorul recurentei, iar prețul a fost achitat pentru cumpărare, chiar L. insolventei spune ca acțiunea lichidatorului reclamantei este inadmisibila.

4. I. de fond a preluat, fara discernământ, in motivarea Sentinței, Decizia civila nr. 2. a C. de A. C., pronunțata la data de (...) in dosar nr. (...), încălcând flagrant dreptul la un proces echitabil statuat de art. 6 alin. 1 din C. E. a Drepturilor Omului.

In cuprinsul Sentinței, fara a tine seama de circumstanțele si apărările formulate de parti in dosarul dedus judecații, diferite de cele din dosarul (...), instanța preia ad litteram intregi paragrafe din Decizia civila nr.2. a C. de A. C.

Spre exemplificare: la pagina 11 alin. 9 , pagina 12 alin. 1, si alin.2 din Sentința au fost preluate de la pagina 4 alin. ultim si pag 5 alin 2 din Decizia civila nr. 2. a C. de A. C. in acest caz, motivarea C. a fost preluata atât de strict incat instanța de fond, Tribunalul Maramureș, susține in motivarea Sentinței "Curtea retine ca(...)". la pagina 12, alin. ultim si pag 13 alin. prim din Sentința atacata, instanța de fond preia din nou motivarea C. de A. C. din Decizia C. nr. 2., de la pag. 3 alin. ultim, respectiv pag. 4 alin 1.

In atare condiții, este evident ca, din nou, instanța de fond a incalcat dreptul la un proces echitabil in dauna recurentei (precum si a tuturor paraților); este adevărat ca instanțele pot prelua motivări ale altor instanțe superioare sau inferioare, pe care sa si le însușească, dar aceasta nu inseamna preluarea, fara discernământ, a intregi paragrafe din respectivele decizii, aplicandu-le fara a le raporta la situația specifica a cauzei deduse judecații.

In cauza Boldea vs. R., Curtea E. a Drepturilor Omului reamintește ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, inglobeaza, printre altele, dreptul pârtilor la proces de a prezenta observațiile pe care le considera relevante pentru cauza lor, convenția nevizand garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete si efective (Artico impotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, § 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste observații sunt intr-adevar "ascultate", adică analizate temeinic de către instanța sesizata. Cu alte cuvinte, art. 6 implica in special, in sarcina "instanței", obligația de a proceda la o analiza efectiva a mijloacelor, argumentelor si propunerile de probe ale pârtilor. (Perez impotriva Franței [MC] nr. 47.287/99, § 80, C. 2004-0-

In concluzie, Sentința atacata, prin preluarea unor argumente dintr-o alta hotărâre, data intr-o cauza cu anumite similitudini cu prezenta, ad litteram, fara discernământ, nu respecta dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin.

1 din C..

Solicita admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata, pentru considerentele de mai sus.

In probatiune. inscrisuri precum si orice alte probe ar reieși din dezbateri.

In drept s-au invocat prevederile art. 299 si următoarele, art. 304, art. 3041

Cod P. C., art. 8, art. 83 din L. nr. 8., art. 38 din L. 7. in vigoare la 21 decembrie

2000, art. 1898, art. 1899 Cod C. din 1864 modificat si actualizat.

8.Prin recursul declarat de B. C. I. S. R. S. s-a solicitat admiterea recursului pentru motivele pe care le va prezenta in cele ce urmează:

In fapt,

- SC A. SA s-a infiintat in anul 2000 in baza P.ui de divizare a SC R. SA B. M., publicat in Monitorul Oficial al R. , Partea a IV-a nr. 773/0(...).

- La data de (...) a fost emis certificatul seria MM nr. 0029 de atestare a dreptului de proprietate al SC R. SA privind terenul de 126.790 mp

- Prin sentința civila nr.801/29.09.200 pronunțata in dosar nr. (...) al

T. M. , debitoarea reclamanta SC R. SA B. M. a fost declarata in incetare de plați.

- La (...) SC R. SA intabulează dreptul sau de proprietate asupra terenului

- Ulterior, in (...), in baza P.iectului de divizare si procesului verbal de primire nr. 541/(...), SC A. SA intabulează in Cf dreptul sau de proprietate asupra terenului dobândit urmare a divizării

- SC A. SA a vândut terenul unor terțe persoane; o parte din acesta a fost vândut societății SC S. The S., care 1-a ipotecat in favoarea recurentei bănci, in vederea garantării creditului acordat tocmai pentru achiziționarea acestuia, (conform contractului de vanzare-cumparare cu garanție ipotecara nr.60/(...) autentificat sub nr. 1200/(...) de BNP Bal M.)

L. judiciar al SC R. SA a considerat ca, inscrierea in CF a dreptului de proprietate al R. SA facandu-se fara autorizarea judecătorului sindic, astfel cum reclama L. nr.6. in vigoare la acea data, precum si datorita faptului ca la data inscrierii in Cf a dreptului de proprietate asupra terenului debitorul nu mai avea dreptul de a-si administra si dispune de bunurile sale, se impunea constatarea nulității absolute a inscrierii in Cf a dreptului de proprietate al SC A. SA (!!!), anularea inscirptiunii menționate, radierea dreptului de proprietate al SC A. SA asupra terenurilor si notarea acestuia in favoarea vechiului proprietar SC R. SA. S-a solicitat de asemenea, prin acțiunea introductiva, in virtutea principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial, anularea contractelor de vânzare cumpărare incheiate de SC A. SA -vânzător cu terțe persoane -cumpărători, (printre care si contractul tripartit menționat, incheiat cu SC S. Teh S. si B.).

Acțiunea a fost întemeiata pe prevederile art.2 din Decretul nr.167/ 1958 si art 78 din L. nr. 6. in vigoare la data de (...). înainte de a evoca motivele de nelegalitate privind fondul cauzei, învederează instanței o importanta CHESTIUNE PREALABILA.

In întâmpinarea depusa de banca, a subliniat, printre altele, faptul ca buna credința a subdobanditorilor (cei care au contractat cu SC A. SA) reprezintă o excepție consacrata de lege de la aplicarea principiilor resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis si restitutio in integram ( aspect invocat de altfel si de ceilalți parați aflați in aceeași situație). A invederat ca anularea solicitata privind inscrierea in Cf ar conduce la inopozabilitatea acestroa, si nicidecum la nulitate actului de proprietate in baza căruia s-a efectuat inscrierea. A invederat de asemenea ca, fata de motivele invocate de reclamanta, nu poate fi vorba de o nulitate absoluta, ci cel mult poate fi pusa in discuție si analizata o eventuala nulitate relativa ( a inscrierii in Cf, nu a actului de proprietate !!)

I., a reținut, in sinteza, următoarele CONSIDERENTE care au stat la baza admiterii acțiunii:

- Acțiunea este scutita de plata taxei de timbru, conform art. 77 din L. insolventei

- P. art. 53 din L. nr.6. inscrierea efectuata după deschiderea procedurii este fara efect fata de masa creditorilor

- Nici societatea divizata Se A. Sa si nici debitoarea Se R. SA nu au solicitat judecătorului sindic aporbarea privind intabularea dreptului lor de proprietate, motiv pentru care aceasta operațiune este nula de drept.

- Transferul dreptului de proprietate asupra terenului excede drepturilor pe care debitoarea aflata in procedura le avea la acel moment, sancțiunea fiind astfel, nulitatea aboluta a transferului

Având in vedere ca inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate e lovita de nulitate aboluta, se impune restabilirea situației anterioare (radierea dreptului de proprietate al SC A. SA si inscrierea acestuia in favoarea vechiului proprietar SC R. SA) si anularea actelor subsecvente -respectiv vânzările efectuate de SC A. SA

Nu a fost menționat nimic in considerente privind buna credința invocata de către parați si care ar fi paralizat aplicarea principiilor resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis si restitutio in integrum. Niciun motiv indicat de instanța care sa fi stat la baza respingerii acestor apărări privind buna credința.!!!

Or, potrivit art. 261 C.pr.civ, hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor.

Mai mult, art. 6 din C. pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, garantează dreptul la un proces echitabil.

„Curtea E. a drepturilor omului a statuat in mod constant ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.l din Convenție, inglobeaza , intre altele, dreptul pârtilor de a prezenta observațiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor. C. nu dorește sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective , iar acest drept nu poate trece drept efectiv decât daca observațiile sunt examinate riguros de instanța sesizata. Ca urmare, art. 6 implica in special in sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele si probele propuse de parti. Cu alte cuvinte, noțiunea de ,,proces echitabil" cere ca o instanța interna care nu si-a motivat decât pe scurt hotărârea, sa fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției, (cauza Boldea contra R.)" - Decizia nr. 83/C/2009 -R/(...) pronunțata de Curtea de A. O. - Secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal - in dosar nr. 4833/83/C/2009/al.

Or, in sentința recurata, s-a făcut doar referile la susținerile paraților privind buna credința, insa acest aspect nu au fost examinat de instanța si nu au fost prezentate in considerente motivele pentru care acestea au fost inlaturate- ceea ce considera ca echivalează cu o necercetare a fondului care afectează in mod negativ dreptul la apărare la paraților si respectarea principiului dublului grad de jurisdicție. F. pentru care, legat de acest aspect, considera aplicabil articolul 312 alin.5 C.pr.civ. si necesitatea astfel, A CASĂRII SENTINȚEI CU TRIMITERE SPRE REJUDECARE LA ACEEAȘI I..

In acest scop, își permite a reitera necesitatea aplicării principiului bunei credințe ca o E. DE LA A. P. R. J. D., R. JUS A. SI R. IN I., astfel:

Consideram necesar a invedera ca, pentru a interveni nulitatea contractului de vânzare cumpărare cu garanție ipotecara, este necesar ca toate părțile (SC A. SA, SC S. Teh SA si B. ) sa fi fost de rea credința. Conform art. 1899 din vechiul Cod civil aplicabil prezentei spete BUNA-CREDINȚĂ SE PRESUPUNE TOTDEAUNA și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea- credință.

Ne raportam si la prevederile L. cadastrului si a publicității imobiliare nr.7. in forma aplicabila la data autentificării contractului de vânzare cumpărare, si conform cărora:

Art. 30 alin. 1 Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul. ART. 31

(1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.

(2) DOBÂNDITORUL E. CONSIDERAT DE BUNĂ-CREDINȚĂ DACĂ, Ia data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.

Aceleași prevederi sunt preluate si de noul Cod C. (NCC), astfel:

- Art. 14 al in.2 Buna-credință se prezumă până la proba contrară.

- Art.20 alin. 3 P.itatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive în favoarea terților dobânditori de bună- credință.

ART. 901 Dobândirea cu bună-credință a unui drept tabular

(1) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.

(2) Terțul dobânditor este considerat de bună-credință numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiții: a) nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cârtii funciare; b) din cuprinsul cărții funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; și c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare.

(3) D. prezentului articol sunt aplicabile și terțului care a dobândit cu bună-credință un drept de ipotecă în temeiul unui act juridic încheiat cu titularul de carte funciară ori cu succesorul său în drepturi, după caz.

(4) D. prezentului articol nu pot fi însă opuse de o parte contractantă celeilalte și nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, după caz.

A., solicit a se constata ca, in favoarea SC S. Teh S. si a băncii operează prezumția de buna credința si, de asemenea, solicită a se constata inexistenta unor indicii de natura a răsturna aceasta prezumție, pentru ca:

- Atât banca cat si S. Teh S. sunt TERȚI F.A DE ÎNSCRIEREA IN CF A

C. NULITATE SE SOLICITA;

- LA DATA AUTENTIFICĂRII C.UI DE VÂNZARE CUMPĂRARE

CU GARANȚIE IPOTECARA, P.PRIETARUL TABULAR ERA SC A. SA; DE ASEMENEA, LA DATA VÂNZĂRII, C. F. NU CONȚINEA NICIO MENȚIUNE PRIVIND INEXISTENTA VREUNUI ELEMENT DE VALIDITATE A TITLULUI DE P. SAU A ÎNSCRIERII ACESTUIA IN CF

- IN C. F. NU A FOST EFECTUATA NICIO NOTARE CARE SA INDICE

VREO NECONCORD.TA INTRE ÎNSCRIERILE DIN CF SI SITUAȚIA JURIDICA

REALA A IMOBILULUI

Necesitatea aplicării principiului ocrotirii bunei credințe rezida in necesitatea ocrotirii unui alt principiu esențial, acela al stabilității circuitului civil. A. tendința este observata si in jurisprudenta care aplica principiile menționate, excepții de la principiul anularii actului subsecvent. ( a se vedea sentința civila nr. 2162/(...) pronunțata de Judecătoria Arad, Secția C. in dosarul nr. (...) : " Ca urmare, nefiind probata reaua credința a paraților si in raport de principiile ocrotirii subdobanditorului de buna credința cu titlu oneros si asigurării stabilității circuitului civil (excepții de la principiul invocate de reclamanți) instanța apreciază ca se impune menținerea celor doua contracte de vânzare cumpărare subsecvente, asfel ca va respinge acțiunea formulata in temeiul textelor de lege si principiilor menționate.")

De asemenea, solicită a se constata ca sunt indeplinite condițiile de aplicare a principiului ocrotirii subdobanditorului de buna credința , astfel:

- Vânzarea a fost făcuta cu titlu oneros

- Prezumția de buna credința a subdobanditorului SC S. Teh S. nu a fost răsturnata

In ceea ce privește excepțiile invocate precum si fondul cauzei, invederează următoarele motive de nelegalitate: R. E. :

1 .Excepția necompetentei judecătorului sindic in soluționarea prezentei acțiuni

-raportandu-ne la temeiul de drept al acestei acțiuni, si anume art. 78 din

L. nr.6. si art.2 din Decretul nr. 167/1958 - N. unui act juridic poate fi invocată oricînd, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, deducem ca este vorba de o acțiune in nulitate de drept comun.

P. ca, conform legii speciale a procedurii de insolventa (ne referim atât la L. nr.6. cat si la L. nr. 8.) lichidatorul judiciar poate introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.

Prin acțiunea introductiva s-a solicitat anularea inscrierii in CF. înscrierea in Cf nu are caracter constitutiv/translativ de proprietate, si nici nu reprezintă un act incheiat intre debitor R. SA cu SC A. SA.

Raportandu-ne strict la competenta speciala a judecătorului sindic in mod expres stabilita de legea speciala, considera evidenta incidența acestei excepții,comptenta sa rezumandu-se la judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii si care sunt supuse unui termen de prescripție, de maxim 18 luni de la deschiderea procedurii.

Or, daca se invoca imprescriptibilitatea acțiunii in anulare, inseamna ca e vorba de o acțiune de drept comun care excede competentei judecătorului sindic.

Solicită a observa ca, in caz contrar, daca am admite competenta judecătorului sindic in soluționarea prezentei cereri, ar trebui sa constatam incidența automata a tardivității formulării acesteia, procedura deschizandu-se in

2000 iar prezenta acțiune fiind introdusa in (...)!!!

Pe de alta parte, inscrierea in CF a cărei nulitate se solicita este ulterioara deschiderii procedurii, deci acțiunea de constatare a nulității excede competentei judecătorului sindic.

2. Excepția netimbrarii

I. de fond a considerat ca acțiunea introdusa de lichidatorul judiciar este scutita de plata taxei de timbru, in baza art. 77 din L. nr.8..

Art. 77 alin. 1 din L. insolventei prevede ca „. acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru") -Acțiunea nu este introdusa de lichidatorul judiciar, ci de societatea debitoare R. SA; or, lichidatorul judiciar, având calitate procesuala activa conferita de L. nr.8., beneficiază de aceasta scutire doar in cazul acțiunilor introduse personal de acesta .

3. Excepția prescripției acțiunii

I. de fond menționează privind aceasta excepție: "obiectul acțiunii ii constituie constatarea nulității absolute a transferului dreptului de proprietate asupra unor terenuri proprietatea debitoarei SC R. SA B. M., după data deschiderii procedurii de insolventa"

Daca admitem competenta sa, speciala si limitata la acțiuni introduse pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, prescripția este evidenta, pentru ca se pot introduce aceste acțiuni doar in termenul special , de maxim 18 luni de la data deschiderii procedurii. ( or, procedura a fost deschisa in anul 2000 iar acțiunea introdusa in 2010).

4. Excepția inadmisibilitatii

După cum a menționat anterior, lichidatorul judiciar poate introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.

A., ca, in mod corect s-a susținut inadmisibilitatea unei asemenea cereri adresate judecătorului sindic, mai ales ca s-a solicitat si admis anularea unor acte subsecvente incheiate de către SC A. SA, atâta vreme cat nu s-a solicitat desființarea titlului de proprietate -proiectul de divizare A. SA si-a înscris dreptul de proprietate in Cf si ulterior a vândut unor terți !!!!

Pe fondul cauzei, învedereazză in sinteza următoarele :

- înscrierile in Cf privind dreptul de proprietate asupra terenului au fost efectuate succesiv , inițial de către SC R. SA —in baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, si ulterior de către SC A. SA, in baza titluluide proprietate dobândit anterior deschiderii procedurii insolventei împotriva R. SA.

- înscrierea in Cf a dreptului de proprietate a A. SA nu presupune acordul SC R. SA, motiv pentru care nu era necesara autorizarea instanței , având in vedere ca solicitantul inscrierii in Cf a dreptului sau de proprietate - SC A. SA- nu se afla in procedura insolventei

- In mod nelegal, instanța de fond a sancționat cu nulitatea absoluta inscrierea dreptului de proprietate al A. SA in Cf, deși sancțiunea prevăzuta de legea speciala pentru intabularile si orice formalități specifice efectuate după data deschiderii procedurii fara autorizarea instanței este inopozabilitatea fata de masa creditorilor, cum de altfel instanța de fond a si menționat in mod expres in sentința (pag. 12, ultimul paragraf)

- In mod nelegal, instanța atribuie caracter translativ de proprietate inscrierii in Cf anulate, pag. 13 al treilea paragraf : " Din perspectiva considerentelor de fapt si de drept expuse, in cauza sunt incidente normele cuprinse in art.49 din L. privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului in vigoare la momentul efectuării transferului de proprietate, și preluate de dispozițiile art.46 din L. nr.8. ". D., după cum a menționat, valabilitatea in ceea ce privește terenul in cauza a titlului de proprietate - proiectul de divizare - nu a fost pusa in discuție, acțiunea formulata de reclamanta necuprinzand un asemenea petit.

- In mod neintemeiat instanța a dispus anularea actelor subsecvente - contractele de vânzare cumpărare, pentru ca actul inițial de proprietate - proiectul de divizare - nu a fost desființat , astfel incat nu se jusitifica o asemenea soluție. Pana la proba contrarie, actul in baza căruia s-a realizat inscrierea in Cf - chiar si in cazul declarării nulității inscrierii - este prezumat a fi valabil, motiv pentru care desființarea actelor subsecvente acestuia este nelegala.

- Necesitatea aplicării principiului ocrotirii bunei credințe

In drept, s-au invocat prevederile Art. 304 pct. 7 si 9, art. 304Al, art. 312 alin.5 C.pr.civ precum si toate textele legale invocate in cuprinsul intampinarii.

In considerarea celor prezentate, solicita casarea prezentei sentințe cu trimiterea acesteia spre rejudecare la aceeași instanța. In condițiile in care nu se va considera incident art. 312 alin. 5 C.pr.civ., solicita modificarea pentru nelegalitate a sentinței recurate si pe cale de consecința, respingerea acțiunii formulate de R. SA.

Anexează, in copii certificate pentru conformitate, următoarele inscrisuri: Sentința civila nr. 2162/(...) pronunțata de Judecătoria Arad în dosar nr. (...) și

Decizia nr. 83/C/2009 -R/(...) pronunțata de Curtea de A. O. - Secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal - în dosar nr. 483

3/83/C/2009/al.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:

1. Reclamanta SC R. SA a formulat în temeiul art 78 din L. nr 6. actiune în constatarea nulității absolute ale unor transferuri ale dreptului de proprietate. M. invocat în cazul transferului de pe SC R. SA pe SC A. SA este încălcarea art 78 din L. nr 64/1999 (în vigoare la data tranferului dreptului de proprietate) - adică lipsa încuviințării prealabile a judecătorului sindic. S-a motivat că de la data de (...) (data pronunțării s.c. nr 8. în dosarul nr (...) al T. M. prin care s-a constatat că SC R. SA este în încetare de plăți) debitoarea nu mai avea dreptul de a-și administra bunurile și de a dispune de ele, astfel că transferul dreptului de proprietate asupra terenului depășește drepturile prevăzute de lege în favoarea SC R. SA. In ceea ce privește transferurile ulterioare s-a invocat principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accpientis.

2. D. acțiunea a fost formulată în mod defectuos, prin neindicarea expresă a titlului (atacat) în baza căruia s-a realizat transferul de proprietate de pe SC R. SA pe SC SC A. SA, (solicitându-se „constatarea nulității absolute a înscrierii efectuate în CF 968 T. de Sus cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 126.790 mp";), curtea va avea în vedere că titlul ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în favoarea SC A. SA (înscriere care se contestă) este protocolul de divizare și predare primire nr 541/(...) si va examina fondul litigiului.

3. Curtea observă că potrivit protocolului de divizare și predare primire nr

541/(...) SC A. SA a preluat „pe bază de bilanț întregul patrimoniu care se găsește situat conform anexei nr 5"; - fila 309 dosar fond. Ceea ce este esențial de observat în speță este caracterul universal al transmiterii fracțiunii de patrimoniu al SC R. SA. În mod evident la data de (...) în patrimoniu SC R. SA nu se afla decât dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor. Însă prin efectul acestei transmisiuni universale a fracțiunii de patrimoniu, deși la data perfectării protocolului de divizare s-a transmis doar dezmembrământul folosinței, ulterior - urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MM nr 0029 din (...), a avut loc și transmisiunea celorlalte atribute ale dreptului de proprietate. C. de atestare a dreptului de proprietate s-a emis tocmai pentru că anterior SC R. SA avea în patrimoniu folosința terenurilor potrivit art 1 din HG nr 834/1991. Ori urmare a divizării, dreptul de proprietate intrat la (...) în patrimoniul SC R. SA si s-a transmis (consecința divizării anterioare) în patrimoniul SC A. SA.

SC A. SA a dobândit prin divizare, dreptul de proprietate asupra terenului, acesta intrând în patrimoniul SC A. SA, după emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MM nr 0029.

4. Ceea ce nu a observat judecătorul sindic este împrejurarea că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu are un caracter constitutiv, ci doar de opozabilitate. A. împrejurarea că la 0(...) s-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în CF 968 T. de Sus, sub B1 în favoarea SC R. SA - nu echivalează cu un act de dispoziție care să fie prohibit de art 78 din L. nr 6.. Prin urmare pentru întabularea dreptului de proprietate al SC R. SA în cartea funciară nu era necesară încuviințarea judecătorului sindic, și dreptul de proprietate nu s- a constituit la data înscrierii în CF, el fiind dobândit la (...) - cu ocazia emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MM nr 0029.

5. Apoi împrejurarea că la (...) - în baza protocolului de divizare și de predare primire nr 5. s-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea SC A. SA, sub B2, înscriere care nu are caracter constitutiv de drepturi nu atrage incidența art 78 din L. nr 6.. Dreptul de proprietate a fost dobândit de SC A. SA în baza protocolului de divizare (cu titlu de drept divizare). A. societate nu era în insolvență la data dobândirii dreptului de proprietate astfel că nici în acest caz nu se justifica încuviințarea judecătorului sindic.

6. Ceea ce a invocat reclamanta este nulitatea înscrierii în CF 968 T. de

Sus, la data de (...), a dreptului de proprietate a SC A. SA. J. sindic a reținut că

";nici societatea diviz ată SC A. SA și nici debitoarea SC R. SA nu au solicitat judecătorului sindic aprobarea efectuării operațiunii de notare în CF a transferului dreptului de proprietate, teren obținut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, motiv pentru care această operațiune este nulă de drept, fiind realizată fără autorizarea judecătorului sindic …. Având în vedere că la moment ul la care s -a întabulat în CF SC A. SA debitoarea SC R. SAnu mai avea dreptul de administrare a bunurilor din patrimoniu și de a dispune de ele, transferul dreptului de proprietate asupra terenului excede drepturilor pe care debitoarea aflată în procedură, le avea în acel moment, iar pentru ca transferul să fie val abil trebuia încuviin țat de judecătorul si ndic … lipsa aces tei încuviințări atrăgând nulitatea absolută a transferului ";.

De asemenea judecătorul sindic a reținut că „potrivit art 53 din L. nr 6.

…în vigoare la acea dată"; - dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terților, înscrierile, transcrierile, intabulările și orice alteformalități specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect față de masa creditorilor, cu excepția cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanța, autoritatea sauinstituția competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii. " Urmare a modificării legii prin OG nr 3. dispozițiile acestui articol (art 53) au fost prelu ate la art 49 și 50 din lege ";

7. J. sindic trage următoarele concluzii greșite: a) societatea SC A. sau debitoarea SC R. SA nu au solicitat judecătorului sindic aprobarea efectuării operațiunii de notare în CF a tranferului dreptului de proprietate;

Prima instanta conferă caracter constitutiv de drepturi operațiunii de înscriere a dreptului de proprietate al SC A. SA, de vreme ce a condiționat această înscriere de aprobarea din partea judecătorului sindic. P. L. nr 7. drepturile reale se transmit, se dobândesc sau se modifică fără a fi necesară înscrierea în cartea funciară, adică de la data încheierii actului juridic care transmite dreptul. Înscrierile în cartea funciară au un efect limitat de a face opozabile față de terți aceste drepturi. SC A. SA a dobândit prin divizare (potrivit protocolului de divizare și predare primire nr 541/(...)) dreptul de proprietate asupra terenului. La data divizării a dobândit atributul folosinței terenului, iar la data intrării în patrimoniu SC R. SA ((...)) a dobândit - ca efect al divizării și celelalte atribute ale dreptului de proprietate.

La (...) SC A. SA a solicitat Biroului de C. F. B. M. - înscrierea dreptului său de proprietate asupra terenului, dobândit anterior (prin divizare), această cerere având în mod cert natura unei operațiuni administrative unilaterale - și nicidecum natura unui act juridic bilateral încheiat între SC A. SA și SC R. SA - act juridic care să impună pentru validarea sa încuviințarea judecătorului sindic.

Înscrierea la (...) în cartea funciară a dreptului de proprietate al SC A. SA nu era condiționată de încuviințarea judecătorului sindic al SC R. SA - de vreme ce operațiunea de divizare și apoi dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de către SC R. SA au fost anterioare deschiderii procedurii falimentului ((...)). Numai în ipoteza în care divizarea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de către SC R. SA s-ar fi realizat în cursul procedurii falimentului, se impunea încuviințarea judecătorului sindic

Nu se poate justifica în nici un fel necesitatea ca o societate ce nu se afla în faliment la acel moment (A.) să solicite încuviințarea unui judecător sindic desemnat să administreze procedura altei societăți (R.) cu privire la înscrierea dreptului său de proprietate. În acest fel prima instanta a conferit înscrierii din (...) din CF 968 caracter constitutiv de drepturi - de vreme ce (potrivit primei instante) efectul acestei încheieri de carte funciară era intrarea în patrimoniul A. a dreptului de proprietate asupra terenului, la (...), adica dupa deschiderea procedurii insolventei SC R. SA. b) la momentul la care s-a întabulat în cartea funciară SC A. SA debitoarea

SC R. SA nu mai avea dreptul de administrare a bunurilor din patrimoniu și de a dispune de ele, iar transferul dreptului de proprietate asupra terenului excede drepturilor pe care debitoarea aflată în procedură, le avea în acel moment.

Altfel spus la momentul întabulării în CF a dreptului A. ((...)) are loc transferul dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul A. din patrimoniul R., iar fostul proprietar (R.) la (...) nu putea face acte de dispoziție -respectiv nu putea transfera dreptul de proprietate asupra terenului. J. sindic a apreciat că la data de (...) societatea SC R. SA a transmis dreptul său de proprietate către SC A. SA - și că în lipsa încuviințării judecătorului sindic, operațiunea juridică translativă de proprietate din (...) este nulă absolut.

În realitate la (...) nu a avut loc nicio transmitere a dreptului de proprietate din patrimoniul SC R. SA în patrimoniul SC A. SA, și prin urmare în lipsa caracterului translativ de drepturi a operațiunii nu se impunea nici încuviințarea judecătorului sindic, astfel că lipsa acestei încuviințări nu duce la sancțiunea nulității absolute - art 78 din L. nr 6. nefiind aplicabil.

Transferul dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul SC A. SA s-a realizat prin divizare prin transmiterea cu titlu universal a unei fracțiuni din patrimoniul SC R. SA. Transmiterea dreptului de proprietate s-a realizat la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MM nr 0029 din (...) și nicidecum la momentul întabulării dreptului de proprietate. T. pentru că dreptul de proprietate exista în patrimoniul SC A. SA aceasta la (...), prin înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a înțeles să facă opozabil cu terții dreptul său de proprietate. c) judecătorul sindic încalcă principiul tempus regit actum aplicând raportului juridic dedus judecății (născut la (...)) norme legale care nu erau în acel moment în vigoare și care au fost introduse ulterior.

A. la (...) nu era în vigoare art 53 din L. nr 6. așa cum greșit reține judecătorul sindic. Articolul 53 din L. nr 6. (în vigoare la (...)) are următorul conținut

"Dacă debitorul este parte într-un contract prevăzând transferul anumitor mărfuri ori titluri de valoare, cotate la o bursa de mărfuri sau pe o alta piata, la o anumită data sau într-o perioada determinata de timp, și scadenta cade sau perioada se termina după ce cererea a fost înregistrată sau după ce a expirat termenul pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori a fost respinsă contestația debitorului impotriva acestei cereri, diferența dintre prețul de cumpărare și prețul cotat, la datele menționate mai sus, la bursa de mărfuri sau pe piețele locului de livrare ori, dacă nu poate fi stabilit locul, la cea mai apropiată bursa de mărfuri sau pe cea mai apropiată piata, va trebui sa fie plătită averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, și va fi înscrisă în tabelul de creanțe, dacă este o obligație a averii debitorului.";

Rezultă în mod evident că acest articol nu era incident în speță.

Prin art 1 pct 42 din OG nr 38/2002 pentru modificarea și completarea L. nr. 6. privind procedura reorganizării judiciare și a alimentului,publicată în

MONITORUL OFICIAL nr. 95 din 2 februarie 2002 și intrată în vigoare la data de

1 august 2002, după articolul 40 se introduce articolul 40^4 cu următorul cuprins:

"Dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terților, înscrierile, transcrierile, intabularile și orice alte formalități specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect fata de masa creditorilor, cu excepția cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanta, autoritatea sau instituția competenta cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii."

Acest text de lege (greșit indicat ca fiind art 53 din L. nr 6.) este invocat de către judecătorul sindic - însă trebuie observat că acest articol este în vigoare începând cu (...) ori raportul juridic dedus judecății s-a născut anterior - la (...).

L. nr 6. a fost republicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, în temeiul dispozițiilor art. VIII alin. (1) din L. nr. 149/2004 pentru modificarea și completarea L. nr. 6. privind procedura reorganizării judiciare și afalimentului, dându-se textelor o nouă numerotare. Cu ocazia acestei republicări art 40/4 devine art 53 din L. nr 6. (invocat de judecătorul sindic). d)invocarea art 40 din L. nr 6. în forma ce a intrat în vigoare la (...) odată cu modificarea L. nr 6. prin art 1 pct 51 din L. nr 149/2004,unui raport juridic născut la (...).

P. art I pct 51 din L. nr 149/2004 alineatul (1) al articolului 40 va avea următorul cuprins:

"Art. 40. - (1) În afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, sunt nule."

P. art VIII din L. nr 6. s-a republicat art 40 fiind renumerotat și devenind art 49.

Art 40 al 1 din L. nr 6. în vigoare la (...) avea următoarea formă:

" În afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, orice constituire de garanții personale sau reale, efectuată după deschiderea procedurii, va fi nulă";.

Ori în cauză nu este vorba despre nicio constituire de garanții.

Prin urmare art 53 și 49 din L. nr 6. nu sunt incidente în cauză, față de momentul intrării lor în vigoare și în raport de data nașterii raportului juridic dedus judecății, decât cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

8. P. art 44 din L. nr 6. (forma în vigoare la (...)) administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dăuna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. P. art 45 al 1 administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor. P. art 46 al 1 acțiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, potrivit art. 44 sau 45, poate fi introdusă de administrator/lichidator în termen de un an de la deschiderea procedurii.

Prin urmare și apărarea formulată în sensul prescripției dreptului la acțiune este întemeiată de vreme ce temeiul acțiunii (indicat în mod expres de reclamant) îl reprezintă norma specială prevăzută de L. nr 6.. Curtea însă în raport de împrejurarea atacării încheierii cf din (...) - moment ulterior deschiderii procedurii, deși se invocă temeiuri de drept tipice anulării transferurilor anterioare și în realitate transferul s-a realizat anterior va examina cauza pe fondul dreptului, răspunzând și validând și apărări formulate pe cale de excepție

- tocmai pentru a evidentia că existau multiple motive de respingere a acțiunii.

9. Ceea ce trebuia examinat era titlul SC A. SA - respectiv protocolul de divizare nr 5. și dacă potrivit acestui titlu a dobândit în mod valabil și dreptul de proprietate asupra terenului. Ori în limita motivelor invocate prin acțiune și care circumscriu cadrul procesual - curtea nu observă existența niciunui motiv de nelegalitate care să justifice anularea acestui transfer.

10. In mod greșit s-a dispus anularea contractelor subsecvente fără a fi reținute și analizate apărările referitoare la buna credință a cumpărătorilor subdobânditori precum și incidența principiului error communîs facit jus față de faptul că potrivit CF nu era pusă la îndoială calitatea de verus dominus a SC A. SA, iar pârâtii recurenti au contractat cu bună credință și au achitat integral prețul imobilului.

11. Admițând acțiunea, judecătorul sindic ar fi trebuit să dispună anularea în parte a contractelor subsecvente deoarece acestea au fost încheiate pentru teren și supraedificate, iar dreptul de proprietate în privința supraedificatelor nu a fost contestat.

12. Acțiunea în rectificare nu poate fi admisă prin prisma motivului de drept invocat pentru constatarea nulitatii întabularii, respectiv art. 78 din L. 6.. Prin primul petit s-a solicitat a se constata nulitatea unei întabulări raportat la disp. art. 78 din L. 6. care fac referire ridicarea dreptului de administrare al organelor de conducere din momentul pronunțării sentinței de intrare în procedura de faliment. D. invocate nu prezintă motive de nulitate ale unei întabulări, ci sunt motive de nulitate, ale unei convenții prin care să se fi realizat acte de dispoziție juridică. O întabulare în C. F., indiferent de incidența procedurii insolventei nu este un act de dispoziție juridică pentru simplu fapt că, odată cu intrarea în vigoare a L. 7. efectele juridice ale înscrierilor în Cf sunt de opozabilitate si nu constitutive de drepturi asa cum erau sub imperiul Decretului

115/1938.

Prin urmare, actul de dispoziție juridică sau de administrare sau orice alt act prohibit se produce la momentul încheierii actului ce se solicita a fi făcut public prin întabulare si nu la momentul înscrierii în CF. De altfel, prin prisma dispozițiilor L. 7. intabularea se poate face si fără acordul proprietarului vânzător câtă vreme actul prezentat este apt de intabulare si acceptat de judecătorul de carte funciară care a emis o încheiere în acest sens (la (...)). Ori în cauză SC A. SA a dobândit dreptul său de proprietate în baza protocolului de divizare - act juridic ale cărei vicii nu au fost identificate și relevate instanței de judecată si care a fost incheiat anterior deschiderii procedurii falimentului.

14. Acțiunea în rectificare nu se poate întemeia decât pe unul din cazurile prevăzute la art. 34 din lege și nu pe dispozițiile altor legi, fie ea si L. 6.. O acțiune în rectificare nu poate fi promovată fără ca instanța sa fi constatat anterior faptul că este incident vreunul din motivele prevăzute la art. 34 din L. 7.. A. concluzie se bazează pe dispozițiile din partea introductiva a acestui text, care impun o condiție sine qua non pentru admiterea acțiunii în rectificare, existenta unei dispoziții pronunțate anterior de instanța în sensul constatării uneia dintre situații de la pct. 1-4.

În ce privește prescripția acțiunii în rectificare curtea observă că cererea de chemare în judecată este în principal o acțiune în rectificare ce se exercita împotriva dobânditorului nemijlocit, respectiv SC A. SA și împotriva terților dobanditori. Acțiunea se întemeiază, pe nevalabilitatea titlului sau a înscrierii dreptului de proprietate în C. F..

Față de această împrejurare, în ceea ce privește terții subdobânditori - cumpărători de bună credință (reclamanta nu a invocat reaua credință a subdobânditorilor și aceasta este prezumată potrivit art 31 al 2 din L. nr 7.), acțiunea în rectificare se prescrie într-un termen de 3 ani de la data când s-a înregistrat cererea de întabulare formulată de dobânditorul nemijlocit si anume SC A. SA. A. societate s-a întabulat în anul 2000 asa cum rezulta din extrasul CF nr. 50196 B. M., sub B2.

În conformitate cu disp. art.36 din L. 7. în forma actualizată ,,Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta si împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună- credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazăndu-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere....". Termenul era același si în anul 2000 când s-a întabulat SC A. SA si era prevăzut de disp. art. 38 din L 7. asa cum era in vigoare la acea dată, când a început să curgă termenul de prescripție. Prin urmare, orice acțiune în rectificare îndreptată împotriva terților subdobânditori s-a prescris în anul 2003 (la (...)).

Excepția prescripției are și alte efecte pe lângă imposibilitatea rectificării de CF. A. excepție este mijlocul prin care legiuitorul a înțeles să acorde eficacitate principiului publicității materiale a înscrierilor în CF. Acest principiu este instituit prin disp. art. 31 din L7. unde se prevede că

„(1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.

15. Față de subdobânditori - în lipsa unei conivențe frauduloase (ilicite) la dobândirea dreptului de proprietate se impunea sa fie făcuta aplicarea principiului "error communis facit jus" si "bona fides praesumitur". Doctrina si jurisprudenta au considerat ca principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, care ar conduce la anularea tuturor contractelor consecutive primului, cunoaște o excepție, întemeiata pe motive de echitate sociala, in cazul in care terțul care a dobândit imobilul in mod oneros a fost de buna-credinta (a se vedea, printre altele, D. Chirica, Contracte speciale, Lumina Lex, 1997, pp. 66-

16. Față de soluția de respingere a primului capăt de cerere, aceeași soartă urmează să aibă și celelelate capete de cerere precum și cererile de chemare în garanție formulate. Celelalte capete de cerere deși au un caracter principal depind de soluția primului capăt de cerere în raport și de principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal invocat prin acțiune. De asemenea cererile de chemare în garanție au fost respinse - câtă vreme nu sunt incidente dispozitiile art 1337-1441 din vechiul cod civil, iar contractele au rămas în ființă. Respingând acțiunea principală și cererea de intervenție urmează aceeași soartă în raport de dispozitiile art 49 si următoarele cod pr civ, aceasta neavând o existență de sine stătătoare.

17. Față de cele ce preced potrivit art 312 cod pr civ raportat la art 304 pct

6,8, 9 si art 274 cod pr civ Curtea va admite recursurile declarate de catre C. F.

S., N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L., SC S. TEH S., SC S. F. S. B. S. prin administrator judiciar P. I. I., C. L., SC R. M. H. S., B. C. I. S. R. SA prin S. B. M., O. B. R. SA împotriva sentinței civile nr. 6909 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o va modifica in sensul ca

Va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA prin lichidator LG

I. S. în contradictoriu cu pârâții N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. căsătorită Lelea, în calitate de foști acționari ai SC A. SA, SC S. F. S. prin administrator judiciar P. I. I., SC S. Teh S., C. L., SC R. M. H., B. C. R. SA S. M., B. C. I. S. R. SA A., S. B. M. și O. B. R. SA S. B. M.

Va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L., în contradictoriu cu foștii acționari ai SC A. SA - chemații în garanție N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. căsătorită Lelea

Va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L. în contradictoriu cu SC R. SA prin lichidator LG I. S.

Va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta R. M. H.

S., în contradictoriu cu chemații în garanție C. L. și soția C. F. S.

Va respinge cererile de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei SC R. SA prin lichidator L. I. S. B. M., formulate de către intervenienții R. C. și R. C. M.

Va respinge cererile formulate de intervenienții R. C. și R. C. - M., respectiv pârâtul - chemat în garanție C. L. referitoare la repunerea pe rol a cauzei.

Va obliga intimata reclamanta SC R. SA prin lichidator LG I. S. sa plateasca cheltuieli de judecata dupa cum urmeaza:

- recurentei C. S. suma de 2060,15 lei

- recurentei S.TEH S. suma de 720,15 lei

- recurentului C. L. suma de 60,15 lei

- recurentei SC R. M. H. S. suma de 60,15 lei

P. ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE

Admite recursurile declarate de catre C. F. S., N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L., SC S. TEH S., SC S. F. S. B. S. prin administrator judiciar P. I. I., C. L., SC R. M. H. S., B. C. I. S. R. SA prin S. B. M., O. B. R. SA împotriva sentinței civile nr. 6909 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o modifica in sensul ca

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA prin lichidator LG I.

S. în contradictoriu cu pârâții N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. căsătorită Lelea, în calitate de foști acționari ai SC A. SA, SC S. F. S. prin administrator judiciar P. I. I., SC S. Teh S., C. L., SC R. M. H., B. C. R. SA S. M., B. C. I. S. R. SA A., S. B. M. și O. B. R. SA S. B. M.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L., în contradictoriu cu foștii acționari ai SC A. SA - chemații în garanție N. Ș. I., N. C. E., G. I. T., N. R. L. căsătorită Lelea

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L. în contradictoriu cu SC R. SA prin lichidator LG I. S.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta R. M. H. S., în contradictoriu cu chemații în garanție C. L. și soția C. F. S.

Respinge cererile de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei SC R. SA prin lichidator L. I. S. B. M., formulate de către intervenienții R. C. și R. C. M.

Respinge cererile formulate de intervenienții R. C. și R. C. - M., respectiv pârâtul - chemat în garanție C. L. referitoare la repunerea pe rol a cauzei.

Obliga intimata reclamanta SC R. SA prin lichidator LG I. S. sa plateasca cheltuieli de judecata dupa cum urmeaza:

- recurentei C. S. suma de 2060,15 lei

- recurentei S.TEH S. suma de 720,15 lei

- recurentului C. L. suma de 60,15 lei

- recurentei SC R. M. H. S. suma de 60,15 lei

Decizia este irevocabilă.

P.nunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G.-A. N. S. AL H. M.-I. I. în C.O., semnează pentru

Vicepreședintele instanței

D.-L. B.

G., A. B.

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

2 ex./(...) Jud.fond: V. I.

← Decizia nr. 7925/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 9500/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Decizia nr. 6160/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 6160/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)