Decizia nr. 9872/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9872/2012
Ședința de la 27 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul H. B. L. împotriva sentinței civile nr. 1974 din (...) pron unțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC B. S. I. S. PRIN LICHIDATOR J. S. R. L. S. având ca obiectAngajarea raspunderii conform art.138 din L. 85/2006 (...)/a1 antr.rasp.dep.de R. L. S..
La data de (...) se înregistrează din partea recurentului - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 1974 din (...) pron unțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C. a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar R. L. S. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC B. S. S. în contradictoriu cu pârâtul H. B. L., și în consecință:
A fost obligat pârâtul H. B. L. la plata sumei de 822.536,08 lei reprezentând pasivul debitoarei SC B. S. S.
În considerente se reține că prin cererea de chemare în judecată, lichidatorul judiciar R. L. I. desemnat să administreze procedura insolventei debitoarei SC B. S. I. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului H. B. L. și obligarea acestuia la plata sumei de
822.536,08 lei reprezentând pasivul debitoarei rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestuia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a și d din L. nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că debitoarea a fost constituită în anul 2001 de către asociații H. B. L. și Mudure Cornelia Augustina, calitatea de administrator fiind deținută de pârâtul H. B. L.
Prin încheierea civilă nr. 5540/(...) s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoare. N. deschiderii procedurii a fost publicată în BPI nr.12246/(...) și în ziarul „Monitorul de C. din data de (...).
Prin notificarea nr. 1940/(...) administratorul judiciar a comunicat debitoarei și administratorului statutar la domiciliul acestuia, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar actele si documentele financiar contabile ale debitoarei, conform prevederilor art. 28 din L. nr. 85/2006, pârâtul confirmând primirea notificării la data de (...). Cu toate acestea, pârâtul nu apredat documentele solicitate. Nepredarea de către administratorul statutar al debitoarei a documentelor financiar-contabile ale acesteia face imposibilă verificarea bunurilor ce pot fi valorificate în cadrul procedurii, a eventualilor debitori ai societății, a creditorilor, dar și a cauzelor corecte ce au determinat insolvența.
În vederea analizării situației economico-financiare a societății debitoare lichidatorul judiciar a accesat site-ul M., unde a regăsit date privind indicatorii financiari înscriși în ultimul bilanț depus aferent anului
2006. În urma analizării acestora a rezultat că debitoarea deținea active imobilizate în sumă de 15.031 lei și active circulante în valoare de 13.607 lei compuse în mare parte din stocuri și disponibilități bănești. S-a arătat că datoriile debitoarei erau în sumă de 40.592 lei, veniturile fiind în sumă de
98.815 lei, sumă din care se puteau acoperi în totalitate datoriile acesteia.
Debitoarea avea disponibilități bănești în sumă de 3.444 lei, sumă care nu a fost identificată faptic de lichidatorul judiciar.
Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.3. sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din
L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit laajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din
L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art. 138 lit. a din L. nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
În urma analizării ultimului bilanț contabil afișat pe site-ul M., cel aferent anului 2006, rezultă faptul că debitoarea deținea active imobilizate în sumă de 15.031 lei, active circulante în sumă de 13.607 lei, disponibilități bănești în sumă de 3.444 lei, care nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar nici un bun aparținând debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că sumele evidențiate în bilanțul contabil au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de actul contabil, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art. 138 lit. a din L. nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din
L. nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului au fost invocate de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art. 138 lit. d din
L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art. 28 din L. nr. 85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționezeneținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.3., precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.3. republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta
ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.3., care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs H. B. L., solicitând admiterea recursului, în principal modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii personale a acestuia, iar în subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului arată că prin sentința civilă nr. 1974/(...) a
Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar S. R. L.
S. de antrenare a răspunderii administratorului, reținându-se că au fost predate de recurent actele contabile ale societății comerciale, prin urmare fiind întrunire condițiile art.138 al. 1 lit.d) din L. nr.85/2006, republicată.
S. comercială a fost înfiintată în anul 2001, dar acesta a intrat in societate ca si asociat si administrator abia in anul 2005, preluand situatia faptica existenta cu tot cu datorii de la fostul asociat, care la scurt timp a si decedat. S. avea declarat sediul social la adresa din C.-N. str.M. nr.60, unde și desfășura activitate de pizzerie, în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietarul de drept, care a revendicat imobilul în baza legilor în vigoare. Din cauza crizei economice și lipsei de clienți din anul 2007 nu s-a mai desfășurat activitate comercială, iar în martie 2007 recurentul a plecat la muncă în I. S. în cauză, utilat ca și bar și pizzerie l-a predat unei alte societăți comerciale. Prin urmare, nu a deținut acest spațiu nici cu titlu de chirie, cu atât mai mult abuziv, declarația de creanță depusă de Primăria Cluj-Napoca fiind nefondată.
Recurentul arată că are reședință permanentă în Italia, loc. Ioc.Cervia via Malva Sud, iar în țară vin foarte rar, respectiv în anii 2007-2011 a fost doar de 4 ori. Nu a avut cunoștință că împotriva societății comerciale s-a declanșat procedura de insolvență, nu a primit notificarea lichidatorului, prin care i s-ar fi solicitat predarea actelor contabile. La adresa indicată ca și sediul societății nu se mai desfășoară activitate, după cum a arătat mai sus.
Examinând recursul din prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
În considerente se reține că lichidatorul judiciar S. de R. L. S. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar H. B. L. al debitorului în temeiul art. 138 lit. a și d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Dispozițiile art.35 din L. nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din L. nr. 3. privind societățile comerciale.
L. privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu a depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1 , art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din L. nr.3., obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 3., obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.2009 și 2017 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
Pârâtul H. B. L. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Dacă actele contabile ar fi existat nu există nici un motiv justificat pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales în condițiile în care nepredarea actelor contabile îndeplinește și cerințele constitutive ale unei infracțiuni speciale reglementate de art. 147 din L. nr.
85/2006 și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statuar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța prezumă într-o manieră legală că aceste acte nu sunt predate pentru că nuexistă, iar în final nu există pentru că nu au fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumerarea limitativă de la art. 138 din L. nr. 85/2006.
Condiția ținerii evidenței contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3. care în art. 79 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea societății revine administratorilor.
Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru prevenirea unei astfel de situații.
În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii, nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate.
Pârâtul nu a răsturnat prezumția reținută de instanța de fond, iar prin motivele de recurs nu indică nici un aspect de nelegalitate a hotărârii.
Pentru aspectele sus arătate, în baza art. 312 (3) Cod proc.civ., curtea va respinge recursul declarat de H. B. L. împotriva sentinței civile nr. 1974 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul H. B. L. împotriva sentinței civile nr. 1974 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: S.Ivănescu
| ← Decizia nr. 8671/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10238/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
