Decizia nr. 6569/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6569/2012
Ședința de la 11 S. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul C. M. T. împotriva sentinței civile nr. 1256 din 08 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Specializat C. în contradictoriu cu intimații P. O. I. LICHIDATOR J. AL SC I. I., B. O., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 (...)/a1-antr.rap.dep.de P. O..
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă d-na Mândruțiu Roxana-C. în reprezentarea intereselor practicianului în insolvență, cu împuternicire avocațială aflată la fila 19 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență- un script privind poziția procesuală scrisă. Anexat și Sentința civilă nr. 2. privind închiderea procedurii și descărcarea lichidatorului.
C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind alte cereri de formulat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentanta practicianului în insolvență relevă instanței că față de societatea debitoare a fost închisă procedura insolvenței, lichidatorul judiciar fiind descărcat de îndatoriri și responsabilități cu privire la această procedură.A., lichidatorul nu mai are calitate procesuală în litigiu. La întrebarea instanței arată că sentința privind închiderea procedurii și descărcarea lichidatorului judiciar de responsabilități a fost publicată în BPI în data de (...). C.ea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1256 din 8 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Specializat C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. împotriva pârâților B. O. și C. M. T. și, în consecință, au fost obligați pârâții, în solidar, să suporte pasivul debitoarei SC I. I. SRL în cuantum de 302.458,742 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. A. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. R. la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie, de altfel, infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006, având un caracter colectiv. R. poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. În urma întocmirii raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, raport reglementat de dispozițiile art. 59 alin.1 din L. nr. 85/2006, în exercitarea atribuțiilor prev. de art. 25 alin.1 lit. a din același act normativ, lichidatorul judiciar susține că a ajuns la concluzia că vinovați de starea de insolvență a debitoarei se fac cei doi administratori statutari. În cazul în speță, în sarcina pârâților a fost invocată săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv nedepunerea documentelor și actelor prevăzute de art.28 din L. nr. 85/2006, fapta săvârșită imputată pârâților fiind aceea de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Pârâții au fost notificați de către lichidatorul judiciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 14 iulie 2011 (f.28-31), notificarea cuprinzând solicitarea de a fi depuse documentele prevăzute de art. 28, fiind restituită cu mențiunea „expirat termenul de păstrare";, judecătorul sindic considerând că această restituire nu este imputabilă lichidatorului, ci pârâților care, deși notificați la domiciliul lor declarat la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, domiciliu confirmat și de S. E. P. (f.32), au omis ridicarea corespondenței, neîndeplinindu-și obligația de a depune documentele prevăzute de lege în termenul de maxim 10 zile reglementat de art.35 din L. nr.85/2006. P.rea documentelor și informațiilor prevăzute de articolul sus menționat se impunea a se face de către administratorii statutari, respectiv de către pârâți care figurează în evidențele O.ui R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj ca administratori statutari ai persoanei juridice. L. judiciar a arătat că a întocmit raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, analizând site-ul M.ui Economiei și Finanțelor, constatând că debitoarea a depus bilanțul aferent anilor 2007 și 2008. Această împrejurare rezultă din înscrisul depus la dosar la filele 8-10. Din aceleași înscrisuri, judecătorul sindic reține faptul că debitoarea a avut activitate și că în anul 2007 a încheiat anul financiar cu un profit net de 14.324 lei, în timp ce în cursul anului 2008 profitul a fost de 53.940 lei, debitoarea deținând în patrimoniul său active imobilizate în cuantum de 74.566 lei, active circulante în cuantum de 324.211 lei, din care stocuri în valoare de 138.877 lei și în contul casa și conturi la bănci disponibilități bănești în cuantum de 24.835 lei. În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice. Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită. Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din L. nr. 31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, L. nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M.ui Economiei și Finanțelor. Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora. Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății. Nepredarea documentelor contabile generează prezumția că acestea nu au fost întocmite, o situație de fapt contrară nefiind dovedită de către pârâți. J. sindic a considerat ca fiind pertinente susținerile lichidatorului judiciar conform cărora nepredarea documentelor prev. de art. 28 s-a făcut cu scopul de a face imposibilă verificarea bunurilor debitoarei și cu scopul de a ascunde o serie de date contabile neavantajoase, cu atât mai mult cu cât administratorul statutar este cel responsabil de ținerea contabilității în conformitate cu disp. art.10 alin.1 din legea nr. 82/1991 și disp. art.73 din L. nr.31/1990. Neținerea contabilității în conformitate cu legea și ținerea unei contabilități fictive nu fac posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și fac insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârâți. Fapta săvârșită de administratorii statutari este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de L. nr.31/1990, cât și de legea contabilității. Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei. L. de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident faptul că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri. Vinovăția administratorilor există deoarece acestora le incumbă obligațialegală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din L. nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă. De altfel, pârâții citați cu mențiunea „la interogatoriu"; nu s-au prezentat în instanță, astfel încât judecătorul sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 C.pr.civ. și a considerat această împrejurare ca fiind o mărturisire deplină a săvârșirii faptelor ce le sunt imputate. Concluzionând, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâților se impune a fi reținută fapta de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, impunându-se obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei în cuantum de 302.458,742 lei reprezentând întregul pasiv nerecuperat, în conformitate cu disp. art.138 lit. d din L. nr.85/2006. Obligarea în solidar a pârâților s-a făcut raportat la prev. art.138 alin. 4 din L. nr.85/2006, întrucât cei doi pârâți au calitatea de administratori statutari și și-au exercitat mandatul deținut în aceeași perioadă. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul-recurent C. M. T., solicitând admiterea acestuia modificarea în întregime a sentintei recurate ca nelegală și netemeinică în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii administratorului formulată de lichidator ca fiind nefondată. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., pârâtul a arătat că soluția instanței de fond este nelegală sub aspectul admiterii cererii de antrenare a răspunderii administratorilor, întrucât lichidatorul judiciar în mod nejustificat a reținut vinovăția sa în calitate de administrator al debitoarei S. I. I. S., iar instanța a dispus această măsură fără o administrare pertinentă și concludentă a probelor de vinovăție în seama sa. R. la faptele imputabile în sarcina sa, pârâtul a precizat faptul că nu i se poate fi reproșa în mod distinct săvârșirea nici uneia dintre faptele prevăzute de lit. d ale alin. 1 din art. 138 din L. nr. 85/2006, neputându-se stabili un raport de cauzalitate între fapta de a-și însuși sau a folosi bunurile societății în interes propriu și cauzarea stării de insolvență a debitoarei prin această faptă. De asemenea, pentru a putea fi admisă o cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar al unei societăți comerciale, se impune ca fiecare faptă imputabilă administratorului să fie individualizată, prin aplicarea textului legal la cauza dedusă judecății. Apoi, fiecare faptă invocată în cuprinsul cererii trebuie să fie probată, în sensul precizării și dovedirii prin înscrisuri, a faptelor săvârșite în concret de administrator, fapte care trebuie încadrate într-unul din texte de lege statuate în art. 138 din L. nr. 85/2006. Mai mult, din raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar rezultă că starea de insolvență a debitoarei se datorează dificultăților financiare - lipsei de lichidități - și imposibilității restituirii creditului contractat de către aceasta de la B., B. și B. R. la răspunderea personală a administratorului din perspectiva dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, respectiv neținerea evidenței contabile a falitei, ori neregularități în modul de ținere a evidențelor contabile, pârâtul arată că nici această situație nu poate fi generatoare de răspundere, deoarece răspunderea prevăzută de articolul menționat este o răspundere civilă delictuală și este fundamentată pe temeiul art. 998-999 Cod civ. și, alături de fapta ilicită instituie și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, conform relației de la cauză la efect. În aceste condiții, pârâtul apreciază că nu au fost individualizate faptele imputabile în sarcina sa care ar fi putut avea ca și consecință intrarea în stare de vădită incapacitate de plată, motiv pentru care nu poate fi angajată răspunderea sa personală. În final, pârâtul menționează că simpla invocare a disp. art. 138 din L. nr. 85/2006, în ceea ce privește prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciu, nu sunt pe deplin îndeplinite, starea de insolvabilitate a societății-debitoare nefiind consecința directă a faptelor presupus prejudiciabile săvârșite de el. Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., C.ea retine următoarele: Soluția pronunțată de către judecătorul sindic este pe deplin legală și temeinică, conformă cu starea de fapt. A., potrivit art. 138 din L. nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate în mod exhaustiv de acest text de lege. R. întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. A. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea. Contrar celor susținute de către recurent instanța reține că în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. A., în mod pe deplin întemeiat judecătorul sindic a reținut că pârâții B. O. și C. M. T. au deținut funcția de administrator la debitoarea S. I. I. S. L. judiciar a susținut că din faptul nepredării documentelor contabile de către cei doi administratori se prezumă că aceștia nu au condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, fapt ce a determinat starea de insolvență a debitoarei și prejudicierea creditorilor. Dacă actele contabile ar fi existat, nu exista nici un motiv justificativ pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales în condițiile în care nepredarea actelor contabile întrunește și elementele constitutive ale unei infracțiuni speciale reglementată de art. 147 din L. 85/2006 și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statutar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța are singura variantă de a prezuma într-o manieră logică faptul că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumarea limitativă de la art. 138 din L. 85/2006. În evidențele R. C. care fac deplină dovadă față de terți recurentul deține calitatea de administrator. C. ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului R. patrimonială a administratorului statutar al debitoarei poate fi antrenată în condițiile art. 138 din L. nr. 85/2006 dacă acesta a comis una din faptele enumerate în mod limitativ de legiuitor în cuprinsul acestui text de lege, faptă care să fi condus debitoarea în stare de insolvență și să prejudicieze creditorii acesteia. Verificând îndeplinirea acestor condiții în cauza dedusă judecății, judecătorul sindic a constatat că aceste cerințe sunt îndeplinite în mod cumulativ în privința pârâtei recurente Solomon L.. A., cerința prejudicierii creditorilor este îndeplinită și decurge din imposibilitatea în care se află aceștia de a-și încasa creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind că aceasta are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. În cauza de față prejudiciul adus creditorilor este de 63.198. 27 lei, fiind reflectat în tabelul definitiv al creanțelor. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii, nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate. Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul C. M. T. împotriva sentinței civile nr. 1256 din 8 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI. D. P. A.-I. A. C. I. GREFIER M. N. ȚÂR Red.A.I.A./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. C.
| ← Decizia nr. 10566/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8671/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
