Decizia nr. 10566/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10566/2012
Ședința de la 11 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții M. A. T. și M. L. împotriva sentinței civile nr. 2029 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 în contradictoriu cu intimata SC L. S. PRIN LICHIDATOR J. C. M. R. având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La data de(...) se înregistrează din partea recurenților un script.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăz
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2029 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 s-a admis acțiunea formulată de C. I. de I. M. R. în calitate de lichidator judiciar al SC L. S. B. M. - în faliment, împotriva pârâților M. L. și M. A. T. și în consecință:
Pârâții M. L. și M. A. T., au fost obligați în solidar, să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei SC L. S. B. M., în cuantum de 158.440,63 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că potrivit art.138 alin.1 lit.a și e din Legea nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În speță, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar, a rezultat că pârâții, nu au predat bunurile din patrimoniul societății existente, potrivit evidenței contabile, nu au prezentat documentele justificative pentru rambursarea aporturilor personale în sumă de 25.000 lei și nici pentru suma de 6.732,11 lei existentă în casieria societății.
În aceste condiții, se poate conchide că în fapt, pârâții au fost folosite bunurile folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, și că au ascuns o parte din activul debitoarei, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit. a și e din lege. Pârâții prin aceste fapte au favorizat starea de insolvență, astfel încât răspunde în solidar pentru pasivul societății în cuantum de 158.440,63 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții M. A. T. și M. L. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 2029 din 3 aprilie 2012 cu consecința respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr.2029 din 3 aprilie 2012 au fost obligați la plata sumei de 158.400,63 lei, în solidar, reprezentând întreg pasivul S. L. S.R.L B. M. societate aflată în faliment. S- a reținut de judecătorul sindic că în ceea ce îi privește au avut calitatea de asociați și administratori la societatea în faliment L. S.R.L. și că în această calitate au comis faptele prevăzute de art.138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, constând în esență din următoarele:
- au fost rambursate aporturi personale în sumă de 25.000 lei după deschiderea procedurii, respectiv suma de 10.000 lei la data de (...) și suma de
15.000 lei la data de (...);
- conform ultimei balanțe întocmite de societate debitoarea deține suma de
6.732, 11lei în casieria societății, însă această sumă nu a fost pusă la dispoziția lichidatorului judiciar deși s-a solicitat acest lucru prin adresa nr. cu nr. 741 din
(...);
- se mai reține că din ultima balanță depusă de societate rezultă și existența unui stoc de mărfuri în valoare de 134.157,97 lei și administratorii societății nu au depus listele de inventar pentru a se inventaria stocul de marfă.
În raport de actele existente la dosarul de faliment și cele pe care le-au depus în probațiunea prezentului recurs, apreciază că sentința civilă nr.2029/3 aprilie 2012 este nefondată.
În ceea ce-l privește pe M. A. T., lichidatorul judiciar a analizat cu superficialitate calitatea acestuia în societatea L. S.R.L.~B. M.
Din adresa nr.5. din 15 Mai 2012 emisă de O. de pe lângă Tribunalul
Maramureș rezultă că M. A. T. nu a avut nici un moment calitatea de administrator al S. L. S. B. M., această calitate fiind deținută doar de M. L., iar acesta având doar calitatea de asociat. În considerentele sentinței civile nr.2029 din 3 aprilie 2012 se reține calitatea de administrator a lui M. A. T. și că în această calitate ar fi comis faptele prevăzute de art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, afirmație care este contrazisă de comunicarea făcută de O. M..
Prin urmare, pentru M. A. T., lichidatorul trebuia să facă dovada că este persoana care a cauzat starea de insolvență a debitoarei și să arate faptele comise în concret de aceasta, care au dus la intrarea în insolvență a debitorului întrucât administrarea de fapt nu este prezumată ci trebuie dovedită.
Cu privire la administratorul de drept M. L.
În ceea ce privește pe asociatul și administratorul M. L. învederează instanței că aceasta a făcut eforturi susținute pentru a evita falimentul societății L. S.R.L. B. M.
Din ultima balanță pe anul 2010 rezultă că cei doi asociați au adus un aport în societate de 107.699,27 lei.
La data de (...), pentru a ușura efortul financiar al societății debitoare, în baza contractului de novațiune de debitori nr. 1731 încheiat cu Banca Transilvania S.A., S. MULTI SERVICE S.R.L. din Măgureni ni: 8 jud, M. preia contractul de credit al debitoarei în valoare de 100.000 lei din "care s-a achitat doar suma de
5.000 lei de debitoare și în acest mod eliberează pe debitoare de plata sumei de
95.000 lei față de banca creditoare.
Suma de 25.000 lei restituită din aport și suma de 6.732,11 lei existentă în casă au fost utilizate de administrator pentru a restitui din aportul adus în societate unor creditori privați. Totalul acestor sume este de 31.732 lei, în timp ce au demonstrat că diferența de aport în sumă de 82.699,27 lei a rămas înpatrimoniul societății iar suma de 95.000 lei credit s-a rambursat de o altă societate comercială prin preluarea contractului de credit al debitoarei.
Pe de altă parte lichidatorul judiciar susține că nu a putut valorifica sau inventaria mărfuri în valoare de 134.157, 97 lei care rezultă din balanța contabilă în lipsa listelor de inventar.
Învederează că a efectuat 4 deplasări la sediul lichidatorului pentru a-i preda listele de inventar însă aceasta nu a putut fi contactat. Listele de inventar există, mărfurile sunt în stoc, situație în care, apreciez că obligarea la plata unui pasiv de
158.400,63 lei în condițiile în care numai valoarea mărfurilor din stoc este de
134.157,97 lei și în condițiile în care eu au efectuat eforturi substanțiale pentru a lăsa în patrimoniul societății un aport de 82.699 lei și 95.000 lei debit care trebuia rambursat către Banca Transilvania S.A., nu poate determina atragerea răspunderii sale în calitate de asociat întrucât el a contribuit la creșterea patrimoniului societății și nu la diminuarea acestuia.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
În prezenta cauză se impune analizarea cu precădere a incidenței dispozițiilor art. 138 alin.1 literele a și e din Legea nr.85/2006 .
Din istoricul debitoarei rezultă că pârâta M. L. deține calitatea de administrator statutar. Pârâtul M. A. T. a deținut calitatea de asociat și așa cum rezultă din întreaga probațiune coroborată cu recunoașterea acestuia și pe ceea de administrator de fapt.
Dispozițiile art.138 se referă la membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societății și la orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin faptele expres și limitativ prevăzute la lit. a și e ale textului susmenționat, aceste persoane putând fi obligate de judecătorul sindic la suportarea unei părți din pasivul debitorului persoană juridică aflată în insolvență. Legea are în vedere pe membrii organelor de conducere și de supraveghere al societăților comerciale.
În ceea ce privește persoanele care sunt ținute in concreto să răspundă patrimonial pentru pasivul debitorului, persoană juridică insolventă, acestea sunt, de regulă administratorii sociali, directorii precum și orice altă persoană care a contribuit prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege la ajungerea în insolvență a debitorului. R. la noțiunea de „. persoană"; care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în practica judiciară s-a statuat că au calitate procesuală pasivă și asociații debitoarei dacă s-a dovedit că aceasta a funcționat fără administrator iar asociații au fost aceia care au exercitat efectiv atribuțiile de conducere (Decizia nr.200/2003 a Curții de A. B., practică judiciară comercială
2003-2004), precum și administratorii de fapt.
Întrucât din toate probele administrate de judecătorul sindic rezultă că societatea debitoare a avut ca administrator de drept pe pârâta recurentă M. L. iar actele de administrare au fost realizate si de către asociat în persoana recurentului M. A. T., în mod corect s-a statuat de judecătorul sindic asupra calității procesuale pasive a celor doi pârâți care au fost obligați, în solidar la plata pasivului.
În ceea ce privește existenta faptelor ilicite reținute de judecătorul sindic în sarcina celor doi pârâți , din probele administrate a rezultat fără dubiu că aceștia nu au predat bunurile din patrimoniul societății, potrivit evidentei contabile, nu au prezentat documentele justificative pentru rambursarea aporturilor personale în sumă de 25.000 lei și nici pentru suma de 6732,11 lei existentă în casieria societății.
Drept urmare, în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut că în speță operează prezumția că pârâții fie și-au însușit bunurile respective fie le-autransmis altor persoane în detrimentul intereselor debitoarei, motiv pentru care în speță este incident textul art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Pe de altă parte pârâții nu au predat intenționat actele contabile către lichidator.
Fapta mai sus arătată precum și nepredarea către lichidator a disponibilităților bănești și activelor imobilizate ale debitoarei întrunesc elementele cerute de art. 131 alin.1 lit. a din Legea insolvenței.
Ulterior, așa cum rezultă si din poziția procesuală a lichidatorului judiciar, recurentul M. A. T. s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar si a predat la data de (...) un set de documente contabile reprezentând evidenta contabilă pe perioada ianuarie 2007- ianuarie 2010.
Urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că potrivit ultimei balanțe întocmite de către debitoare, acesta avea în patrimoniu următoarele bunuri: concesiuni, brevete, licențe în valoare de 243,70 lei; mijloace de transport în valoare de 74.709,53 lei; mobilier, aparatură birotică în valoare de 3.245,10 lei;piese de schimb în valoare de 180,67 lei și mărfuri în sumă de 134.157,97 lei.
De asemenea lichidatorul judiciar a constat că de la data deschiderii procedurii au fost rambursate aporturi personale în sumă de 25,000 lei fără să existe documente justificative pentru aceste plăți.( suma de 10.000 lei la data de (...) și suma de 15.000 lei la data de (...)). Mai mult debitoarea deținea în casieria societății și suma de 6732,11 lei însă această sumă nu a fost pusă la dispoziția lichidatorului judiciar, după cum nu au fost predate nici listele de inventar pentru a se efectua inventarul.
Este de menționat faptul că de la data formulării cereri și până la pronunțarea hotărârii recurenții nu au depus cererii în probațiune, folosindu-se de proba cu înscrisuri în cadrul prezentului recurs unde la fila 42-74 au depus listă de inventar, însă aceasta nu a fost întocmită cu respectarea prev. art. 114 respectiv 1151din Legea nr. 85/2006, inventarierea bunurilor fiind făcută în afara procedurii. Este cunoscut faptul că inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii se efectuează de către C. de inventariere, constituită din lichidatorul judiciar și administratorul societății falite, în baza registrului de inventar, care trebuie să cuprindă valoarea activelor faptice inventariate. Deoarece înscrisurile depuse de recurenți nu sunt semnate si nici stampilate de persona care a întocmit inventarul, Curtea retine că această listă de inventar nu poate constitui un mijloc de probă în prezentul dosar. Nu poate fi reținută susținerea recurenților în sensul că întreaga responsabilitate îi revine lichidatorului judiciar, de vreme ce aceștia erau obligați încă de la data primei notificări să predea acestuia toate actele contabile inclusiv listele de inventar, iar recurenții au dorit să se conformeze acestei obligații doar după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, ceea ce duce la concluzia unei rele credite a acestora. Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din lege presupune și existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere, conducere, sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. Este de apreciat faptul că persoanele responsabile vor fi obligate să suporte o parte din pasivul societății nu pentru că acestea ar fi produs prejudiciul creditorilor ci pentru că, datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în starea de insolvență. Ca atare, putem afirma că în cazul răspunderii delictuale speciale reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 prejudiciul este format din pasivul debitorului insolvent, iar în speță existența și întinderea acestuia sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC L. S. B. M. Fapta ilicită a pârâților constă în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane în timp ce culpa pârâților precum și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu sunt dovedite de însușirea bunurilor debitoarei cu intenția clară de lipsire a acesteia de orice resurse necesare achitării debitelor și care a avut drept consecință intrarea debitoarei în insolvență. Așadar nu se poate vorbi în speță de cauze și motive obiective ale ajungerii debitoarei în starea de insolvență, respectiv un management defectuos, care să exonereze de orice răspundere pe membrii organelor de conducere ale debitoarei, pentru toate cele mai sus arătate. Deoarece pârâtul recurent răspunde pentru prejudiciul cauzat creditorilor în calitate de administrator de fapt, răspunderea pârâtei recurente M. L. își are originea în obligațiile stabilite în sarcina sa de dispozițiile art.72 și respectiv 73 lit. e din Legea nr.31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun, cu alte cuvinte sunt răspunzători în mod direct de administrarea întregii activități comerciale a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial. În speță ne aflăm în ipoteza existenței unei obligații legale și corelativ fapta omisivă a pârâtei recurente M. L. de a nu întocmi actele contabile prevăzute de lege și de a nu mai desfășura activitatea pe care o presupune calitatea sa de administrator, pentru care legea o prezumă a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale. Nu în ultimul rând întinderea răspunderii celor doi pârâți recurenți se impune a fi stabilită pentru creanțele înscrise în tabelul definitiv așa încât răspunderea personală a părților va fi antrenată pentru întregul pasiv în părți egale întrucât faptele acestora au fost concurente și au generat starea de insolvență a debitoarei neputându-se stabili cu claritate care anume dintre aceste fapte a avut o pondere mai mare. Pentru toate considerentele mai sus expuse Curtea reține că în speță judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în raport de probele administrate, și cum în speță niciunul din motivele de recurs invocate de recurenți nu își găsesc aplicarea, instanța urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C. proc. civ. să respingă ca neîntemeiate recursurile pârâților M. A. T. și M. L. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de M. A. T. și M. L. împotriva sentinței civile nr. 2029 din 3 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A.-I. A. G., M. N. ȚÂR Red. I.C./dact.V.R. 2 ex./(...) Jud.fond N. B.
| ← Decizia nr. 7014/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 6569/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
