Decizia civilă nr. 10277/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10277/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 6978 din_ pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ /a2 în contradictoriu cu intimații P. G. I. - ADMINISTRATOR J. AL SC V. T. S. având ca obiect procedura insolvenței contestație la raportul de activitate al lichidatorului judiciar.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea recurentei
- înscrisuri.
La data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.978 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al
T. ui M., s-a respins contestația formulată de D. G. A F. P. M.
, în calitate de creditor al debitoarei SC V. T. SA B. M., - în insolvență, prin administrator judiciar P. G. I. B. M., împotriva punctului 3 din Raportul administratorului judiciar nr. 1.081 din 28 mai 2012, înregistrat la Tribunalul Maramureș în data de_, în dosarul nr._ privind insolvența debitoarei S.C. V. T. S.A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin.3 din Legea nr.85/2006 "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, iar potrivit art. 1 alin.2 din lege, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar";. În speță, în Raportul privind procedura de
reorganizare a debitoarei SC V. T. SA B. M., înregistrat la dosar la data de _
, administratorul judiciar a menționat la pct.3 următoarele:
"În cursul lunii martie 2012 a fost operată în evidența contabilă a debitorului o operațiune de compensare în valoare de 2.301.032,10 lei, în baza unui proces verbal de compensare încheiat în luna august 2011. Prin această compensare s-au stins datoriile reciproce dintre SC V. T. SA și SC Corgam SA, respectiv datoriile pe care debitorul le datora către SC Corgam SA rezultate din activitatea curentă, cu suma pe care debitorul o avea de încasat de la SC Corgam SA (sumă rezultată din preluarea creanțe pe care SC Corgam Distribution S. a avut-o de încasat de la SC Corgam SA, în baza contractului de cesiune de creanță nr. 243/_ - adus la cunoștința administratorului judiciar în luna martie 2012 odată cu înregistrarea în contabilitate a compensării la care am făcut referire). În urma acestor operațiuni la data prezentului raport debitorul are de încasat de la S.C. Corgam SA suma de 499.639,10 lei și de la SC Corgam Distribution S. suma de 776.687,97 lei sume, aferente perioadei de insolvență.";
Din conținutul acestor mențiuni, rezultă că nu administratorul judiciar a întreprins măsura compensării creanțelor, luând cunoștință de documentele justificative ale compensării, doar la data de_, ziua întocmirii raportului contestat. În aceste condiții, nefiind vorba de măsuri ale administratorului judiciar, în sensul dispozițiilor art.21 alin.1 din lege, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea D. G. A F. P. M. a declarat recurs
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației sale formulată împotriva pct. 3 din Raportul administratorului judiciar nr. 1081/_ privind insolvența debitoarei S.C. V. T.
S.A. B. M. și anularea compensării efectuată prin procesul-verbal de compensare nr. 113/_ pentru o creanță deținută de debitoare asupra S.C. CORGAM S.A., în valoare de 2.301.032,10 lei, pentru suma de 1.396.174,76 lei conform contractului de cesiune nr. 243/_ și prin procesul-verbal de compensare nr. 177/_ pentru o creanță în cuantum de 904.857,34 lei. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041C.pr.civ., creditoarea a arătat că prin raportul administratorului judiciar nr. 1081/_ la pct. 3 s-a precizat că, în cursul lunii martie 2012, a fost operată în evidența contabilă a debitoarei o operațiune de compensare în valoare de 2.301.032,10 lei, în baza unui proces-verbal de compensare nr. 117/_ pentru o creanță în sumă de 904.857,34 lei. Prin aceasta compensare s-au stins datoriile reciproce dintre S.C. V. T. S.A. si S.C. CORGAM S.A., respectiv datoriile pe care debitorul la datora către S.C. CORGAM S.A. rezultate din activitatea curentă,
cu suma pe care debitorul o avea de încasat de la S.C. CORGAM S.A.
În opinia creditoarea, această compensare este nelegală, având în vedere prevederile art. 52 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, potrivit cărora deschiderea procedurii de insolventa nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, "atunci cand condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legala sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii." A subliniat creditoarea că debitoarea S.C. V. T. S.A. este în procedura insolventei începând cu data de_, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute pentru compensarea legală la data deschiderii procedurii.
Compensarea a fost efectuata la data de_ prin Procesul-verbal de compensare nr. 113/_ pentru o creanță deținută de S.C. V. T. S.A. asupra
S.C. CORGAM S.A. în valoarea de 2.301.032,10 lei, pentru suma de 1.396.174,76 lei, conform Contractului de cesiune de creanța nr. 243/_ si prin Procesul-verbal de compensare nr. 117/_ pentru o creanța în suma de 904.857, 34 lei.
In atare condiții, creditoarea invocă incidența prevederilor art. 52 din Legea nr. 85/2006, conform cărora - deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa,
atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Potrivit acestor prevederi, ulterior deschiderii procedurii de insolvență, orice creditor poate solicita compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, fără ca legea sa prevadă vreo restricție cu privire la momentul din cadrul procedurii, în care compensările sa poată opera. Singura condiție impusa de legea insolventei vizează observarea si îndeplinirea, la data deschiderii procedurii, a prevederilor imperative în materie de compensare legala.
Cu excepția situației în care creanța născută înainte de deschiderea procedurii cade sub incidența art.49 privind activitățile curente ale debitorului, compensarea prevăzuta de art.52 nu poate opera intre creanțe născute înainte și după deschiderea procedurii. Compensația, ca mod de stingere a datoriilor reciproce, reglementată de art. 1143 și urm. din Codul civil, în vigoare la data compensării (art. 1616 si urm. din Noul Cod Civil), operează în cazurile și condițiile expres arătate. Intre acestea, potrivit art. 1145 Cod civil, compensația nu are loc decât între două datorii care sunt certe, lichide și exigibile. Deși legea nu prevede expres, pentru a opera compensația este necesar ca acele datorii să fie și simultane, întrucât finalitatea acestei operațiuni juridice se limitează doar la plata restului necompensat, împiedicând astfel părțile să facă plăți inutile. Apoi, mai precizează recurenta, lichiditatea si exigibilitatea creanțelor reciproce nu era îndeplinită la data deschiderii procedurii, deoarece în raport se specifica faptul ca în cursul lunii martie 2012 a fost operata în evidenta contabilă a debitorului o operațiune de compensare în valoare de 2.301.032,10 lei, în baza unui proces de compensare încheiat în luna august 2011. Tot în cuprinsul raportului se face precizarea ca prin aceasta compensare s-au stins datoriile reciproce dintre S.C.
V. T. S.A. si S.C. CORGAM S.A., respectiv datoriile pe care debitorul le datora către S.C. CORGAM S.A. rezultate din activitatea curentă, cu suma pe care debitorul o avea de încasat de la S.C.CORGAM S.A.
Având în vedere faptul că aceste compensări au fost efectuate după data deschiderii procedurii insolventei S.C. V. T. S.A., precum si faptul că din documentele înregistrate sub nr. 16.015/_ la D.G.F.P. M. (Proces-verbal compensare nr.113/_, Proces-verbal de compensare nr. 117/_, Contract de cesiune de creanța nr.243/_ ) nu rezulta cu claritate ca ar fi îndeplinite condițiile cu privire la compensarea ce s-a operat, recurenta solicită admiterea recursului, admiterea contestației și constatarea nelegalității compensării efectuate.
Administratorul judiciar P. G. I. B. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, argumentat de faptul că operațiunea de compensare în valoare de 2.301.032,10 lei prin care s-au stins datoriile reciproce între debitoare și SC Corgam SA, ca urmare a contractului de cesiune de creanță nr. 243/_ încheiat între SC V.
T. SA și SC CORGAM DISTRIBUTION S., iar aceste operațiuni nu sunt măsuri ale administratorului judiciar, ci operațiuni efectuate de către debitore în scopul stingerii unor datorii, fără a se solicita aprobarea administratorului judiciar. Prin urmare, creditoarea nu contestă o măsură a administratorului judiciar, ci solicită anularea unor acte întocmite de către debitoare. Mai mult aceste operațiuni au fost aduse la cunoștința administratorului judiciar în luna martie 2012, odată cu înregistrarea acestora în contabilitate de către debitoarea S.C. V. T. S.A., cu toate că acestea purtau ca dată de întocmire luna august 2011.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Soluționarea recursului presupune cu necesitate stabilirea foarte clară a cadrului procesual și evidențierea măsurilor luate de către administratorul judiciar prin raportul periodic contestat. Analiza actelor și a lucrărilor dosarului confirmă astfel într- un mod lipsit de echivoc faptul că prin contestația dedusă spre soluționare judecătorului sindic creditoarea recurentă a contestat punctul 3 din raportul nr.
1081/_ întocmit de către administratorul judiciar în cadrul derulării procedurii de insolvență a debitoarei S.C. V. T. S.R.L. Prin acest punct trei al raportului (f. 46 dosar fond) s-a precizat că, în cursul lunii martie 2012, a fost operată în evidența contabilă a debitoarei o operațiune de compensare în valoare de 2.301.032,10 lei, în baza unui proces-verbal de compensare nr. 117/_ pentru o creanță în sumă de 904.857,34 lei. Prin aceasta compensare s-au stins datoriile reciproce dintre S.C. V.
T. S.A. si S.C. CORGAM S.A., respectiv datoriile pe care debitorul la datora către
S.C. CORGAM S.A. rezultate din activitatea curentă, cu suma pe care debitorul o avea de încasat de la S.C. CORGAM S.A.
Contestația a fost întemeiată din punct de vedere procedural pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006, text care dă dreptul oricărui creditor sau altei persoane interesate ,,să conteste măsurile luate de administratorul judiciar,,. Analiza raportului atacat relevă într-un mod lipsit de echivoc faptul că operațiunea de compensare nu a fost realizată de către administratorul judiciar ci doar constatată de către acesta. Altfel spus, așa cum a reținut în mod justificat și judecătorul sindic, nu este vorba despre o măsură luată de către administratorul judiciar, ci despre un act juridic încheiat de către administratorul statutar pe care administratorul judiciar doar o constată prin raport. Raportul nu este din această perspectivă susceptibil de contestare deoarece punctul 3 al acestui raport nu produce vreun efect.
Dimpotrivă, operațiunea de compensare a fost încheiată la data de_ printr- un proces verbal de compensare (f. 30 dosar fond) încheiat din partea debitoarei de către administratorul statutar P. I. V. . Acesta este singurul act care produce efecte juridice din perspectiva invocatei operațiuni de compensare și care este astfel susceptibil de a fi atacat.
În aceste condiții, nefiind vorba despre măsuri ale administratorului judiciar, în sensul dispozițiilor art. 21 alin. 1 din lege, sentința recurată este legală și temeinică iar în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 6.978 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. A. A. I. DP
G. ,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N. B. .
| ← Sentința civilă nr. 3194/2013. Procedura insolvenței | Decizia civilă nr. 3856/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
