Decizia civilă nr. 10566/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10566/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP
Judecător C. I.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 2814 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M. în contradictoriu cu SC T. R. DS, C. DE I. R.
, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată contestație la creanțe.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.814 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al
ui M., s-a respins contestația formulată de creditoarea D. G. A F.
P. M., în contradictoriu cu debitoarea SC T. R. DS P. DE SUB
M., în faliment, lichidator judiciar C. DE I. R. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale. Creditoarea D. G. a F. P. M. nu a făcut dovada existenței unui drept de garanție reală mobiliară asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, ci doar a anexat cererii de înscriere un aviz inițial, în cuprinsul căruia au fost enumerate titlurile executorii și cuantumul creanțelor, iar nu bunurile afectate garanției. Dat fiind că nici în Legea nr. 99/1999, nici în dispozițiile de procedură fiscală nu se prevede că înscrierea creanței în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare transformă o creanță bugetară într-una garantată, fără instituirea în prealabil a unui drept de gaj sau a unui sechestru asupra bunurilor debitorului, tribunalul a apreciat că înscrierea avizului de garanție reală la A.E.G.R.M. nu conferă unei creanțe calitatea de creanță garantată, aceasta îndeplinind doar condiția de publicitate. În plus, înscrierea acordă prioritate creditoarei doar față de creanțele celorlalți creditori de același rang,
presupunând necesitatea îndeplinirii condiției de publicitate (înscrierea în A.E.G.R.M.) înaintea înregistrării garanțiilor altor creditori. Pentru motivele expuse, tribunalul a respins ca nefondată contestația formulată de creditoare.
Împotriva acestei sentinței, creditoarea D. G. A F. P. M. a declarat recurs
, prin care a solicitat admiterea acestuia casarea sau modificarea hotărârii recurate și rejudecând cauza în fond, admiterea contestației sale la tabelul definitiv de creanțe.
In motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4, 6, 7, 9 C.pr.civ., recurenta a arătat că judecătorul sindic s-a mărginit să emită o hotărâre care sa justifice atitudinea lichidatorului judiciar fără a verifica susținerile sa atât în ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 85/2006 cât si ale Legii nr. 99/1999, precum si cele ale Codului Fiscal si ale Codului de Procedura Fiscala, cauza nefiind la acest moment lămurită, ceea ce în opinia recurentei impune rejudecarea fondului.
Un prim motiv de recurs este dat de faptul că hotărârea atacată a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ., aceste norme fiind o reliefare a principiului separației puterilor (autorităților publice) înscris în art. 1 alin. 4 al Constituția României. Criticile subsumate acestui motiv de recurs sunt legate de modul în care judecătorul sindic a admis modul de motivare al lichidatorului judiciar, în condițiile în care nici lichidatorul judiciar si nici măcar judecătorul sindic nu aveau competenta sa se pronunțe asupra valabilității creanței noastre si nici asupra valabilității înscrierii în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM), creanța bugetară - pentru care legea prevede o cale speciala de contestare si pentru care Legea nr. 85/2006 nu prevede posibilitatea diminuării de către lichidatorul judiciar sau judecătorul sindic. De lege lata, judecătorul sindic si lichidatorul nu au competenta sa radieze o înscriere în Arhiva de Garanții Reale Mobiliare sau sa limiteze ordinea ei de preferința. Astfel, judecătorul sindic la sugestia lichidatorului judiciar a apreciat, în contradicție cu normele legale incidente ca lipsa menționării unui bun asupra căruia sa poarte garanția exclude valabilitatea acesteia. Aceasta apreciere are la baza necunoașterea titlului VI al Legii nr. 99/1999. De la data înscrierii în AEGRM toate bunurile mobile neafectate de garanții, drepturile trecute neafectate de vreo garanție, precum si bunurile mobile viitoare si drepturile viitoare sunt prezumate a fi garantate prin aceasta. Apoi, înscrierea în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare are 2 roluri, în primul rând de garantare a obligației debitorului si în al doilea rând rol de opozabilitate fata de terți. Orice eventual nou creditor sau un creditor vechi care nu a îndeplinit formalitățile de publicitate cerute de lege are un rang inferior creanței D.G.F.P M. înscrisa în AEGRM.
De la data înscrierii în AEGRM a avizului de garanție,_ se prezuma de drept că orice eventual nou creditor care dorește sa pună garanție pe bunurile mobile sau drepturile rezultate din activitatea firmei stie ca exista o persoana înscrisa înaintea sa.
Pe de alta parte, a mai precizat recurenta, ipoteza existenta în partea finala a motivării hotărârii recurate, ca anterior înscrierii în AEGRM ar fi fost necesara instituirea unui eventual sechestru sau gaj nu este sprijinita în nici un fel pe normele legale incidente. Codul Fiscal si Codul de Procedura Fiscala nu conțin dispoziții care sa limiteze înscrierea în AEGRM de instituirea anterioara a unui drept de gaj sau sechestru, având în vedere titlurile executorii emise. În speța dedusă judecații, în temeiul titlurilor executori emise (titluri necontestate de debitor sau de lichidator) si menționate explicit în avizul de garanție se garantează îndeplinirea obligației din titlul executoriu. Apoi, C.pr.fiscală nu instituie o procedura prealabila obligatorie sau o regula conform căreia ar fi preferabilă vreo măsura de garantare a obligației (gaj sau sechestru) în favoarea înscrierii în AEGRM.
Totodată, a mai susținut recurenta, modalitatea de motivarea a hotărârii atestă că judecătorul sindic a adus atingere drepturilor sale procesuale în ceea ce privește
caracterul echitabil al procesului, caracter garantat de dispozițiile art. 5 de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În concluzie, hotărâre prin care se constată dreptul unui lichidator judiciar de a cenzura drepturile înscrise în AEGRM drepturi înscrise în baza unor titluri executorii este nelegala, atâta timp cat norma legala nu prevede aceasta posibilitate.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 3 si 5 Cod Procedura Civila, norme ce stabilesc ca hotărârea trebuie sa cuprindă obiectul cererilor si dovezile administrate împreuna cu motivele ce au format convingerea instanței si care pot duce printr-un raționament logic la dispozitivul hotărârii, norme ce au caracter imperativ. În speță, a susținut recurenta, deși a invocat mai multe motive de drept care fac imposibila cenzurarea creanței sale (prin însăși actul de investire a judecătorului sindic - contestația la tabelul definitiv) de către lichidatorul judiciar, întrucât Legea nr. 85/2006 nu prevede această posibilitate, judecătorul sindic nu a dorit sa răspundă în nici un fel argumentelor invocate.
Apoi, susține recurenta, deși a arătat prin contestație că dată fiind natura creanțelor sale, acestea sunt excluse de la verificare în măsura în care sunt constatate prin titluri executorii, iar pe de altă parte, pentru contestarea acestora exista o procedură derogatorie prevăzuta explicit de Codul Fiscal si Codul de Procedura Fiscala, dar judecătorul sindic nu a dorit să le ia în considerare. Având în vedere ca a solicit rejudecarea contestației, recurenta arată că în urma deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitorul S.C T. R. DSR.L, D.G.F.P
M. a depus o declarație de creanța pentru o creanța bugetara la nivelul sumei de
4.462.186 lei din care suma de 256.787 lei creanța garantată, iar inițial, D.G.F.P M. a formulat o cerere de deschidere a procedurii prevăzuta de Legea nr. 85/2006.
In contradicție cu dispozițiile legale incidente, recurenta a susținut că lichidatorul judiciar a hotărât ca este îndreptățit la anularea drepturilor creditoarei de preferință constituite în favoarea acesteia prin înscrierea garanției în AEGRM.
Recurenta a mai precizat că prin dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 99/1999, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 71/2011 de punere în vigoare a Noului cod civil se prevăd dispoziții tranzitorii aplicabile drepturilor născute anterior, iar prin art. 230 lit.c din Legea 71/2011 a fost abrogat titlul VI, Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare al Legii nr. 99/1999, dar această abrogare nu a creat un vid legislativ, reglementări specifice - norme tranzitorii - fiind cuprinse chiar în Legea nr. 71/2011.
De asemenea, în conformitate cu art. 153 din Legea 71/2011 "Preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor nu va fi opozabilă terților înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică, iar potrivit art. 155 alin. 1-3 din aceeași lege, constituirea, conținutul și opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când s-au născut. Formalitățile de publicitate pentru opozabilitate față de terți a privilegiilor sunt guvernate de dispozițiile legii în vigoare la data efectuării acestora, iar privilegiile pentru care formalitățile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil își păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora.
Mai mult, art. 177 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 arată că "avizele de garanție înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare anterior intrării în vigoare a codului civil continuă să își producă efectele". Cu alte cuvinte, susține creditoarea, chiar dacă dispozițiile Titlului VI din Legea 99/1999 au fost abrogate, creanța sa nu își pierde privilegiul, ea rămâne o creanță garantată producându-și efectele potrivit dispozițiilor mai sus invocate, iar dispozițiile Titlului VI din Legea nr.99/1999, care constituie legea specială în materie de garanții reale mobiliare, sunt aplicabile tuturor sarcinilor reale asupra bunurilor mobile ale debitorilor. De asemenea, la art.98 alin.1 si 2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 se prevede expres "creditorii privilegiați, inclusiv statul si unitățile administrativ-teritoriale, pentru creanțele provenite din impozite, taxe,
amenzi si din alte sume ce reprezintă venituri publice, pot avea prioritate față de un creditor cu garanție reală, numai dacă si-au înscris creanța la arhivă sau, după caz, în documentele de publicitate imobiliară, înaintea înscrierii unei astfel de garanții de către creditorul garantat. Prin urmare, în categoria creanțelor garantate în sensul Legii nr.85/2006 se includ si creanțele privilegiate, asa cum este si creanța statul provenita din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezintă venituri publice pentru care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate indicate anterior.
Cum pentru creanța fiscala în suma de 256.787 lei au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prin înscrierea în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare conform avizelor de garanție inițiala înfățișate, aceasta parte de creanța a creditorului contestator apare ca o creanța garantată. Creditoarea a subliniat și faptul că a solicitat ca, creanța garantată de 256.4787 lei să fie înscrisă în tabelul definitiv consolidat, așa cum s-a susținut în actualizarea creanței depusă la instanță la data de_, cu rangul de preferința prevăzut de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 (existând înscrieri în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare), în virtutea dispozițiilor legale cuprinse O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Dispozițiile art.142 C.pr.fiscală la care face trimitere art. 171, prevăd faptul ca, fată de terți, inclusiv fată de stat, o garanție reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare din metodele prevăzute de lege. Din acest punct de vedere, rezulta clar faptul că, din momentul în care se îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea titlului executoriu fiscal la Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, ori, în cazul în care bunul se ia în posesie, creditorul fiscal are prioritate față de garanția reală a celorlalți creditori urmăritori asupra bunului mobil sau sumei în cauza (creanța fiscala urmează a fi stinsa înaintea altor creanțe).
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.142 si 171 C.pr.fiscala, efectuarea formalităților de publicitate AEGRM a creanței fiscale, determina constituirea unei garanții reale mobiliare fără deposedare asupra tuturor veniturilor viitoare ale debitoarei fără a fi necesara întocmirea unui contract cu debitorul.
Pentru aceste argumente, creditoarea solicită a admiterea contestației sale astfel cum a fost formulată și refacerea tabelului definitiv consolidat si înregistrarea creanței totale de 4.462.186 lei, din care ca si garantată în limita sumei de 256.787 lei cu rangul de preferința prevăzut de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, diferența rămânând cu rangul deja înscris de creanța bugetara, fiind îndeplinita una din condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
În justificarea poziției procesuale, creditoarea recurentă se prevalează de existența unui aviz de înscriere în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare pentru suma totală de 256.787 lei. Astfel, creditoarea recurentă se prevalează de un aviz de garanție cu numărul 2011 - 0. + QFS, în cuprinsul căruia sunt enumerate titluri executorii și cuantumul creanței, însă nu este individualizat vreun bun afectat garanției.
Analiza avizului relevă faptul că nu îndeplinește condițiile de valabilitate ale unei garantii reale mobiliare. Astfel, nu nominalizează, nu individualizează în nici un fel bunul afectat garantiei, conditie indispensabilă impusă de textele legale incidente și de însâși rațiunea noțiunii de garanție. Astfel, art. 41 alin 2 din legea 85/2006 vorbeste despre pretul bunului efectat garantiei: ,,Prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit sa calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la d a ta vâ n ză rii b un u lui
, cu condiția ca prețul bunului sa fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată….,,.
De asemenea, art. 121 alin. 1 din Legea 85/2006, prevede că ,,fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau a lte ga ran ții rea le m o biliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:….,,
Prin art. 7 din Titlul VI al Legii 99/1999 (act normativ in baza caruia creditoarea si-a inscris avizul de garantie in Arhiva Reala Mobiliara și care este incident prin raportare la ecest moment deși titlul VI a fost ulterior abrogat) este definită noțiunea de bun afectat garantiei, prevazandu-se ca ,,În sensul prezentului titlu, prin bun afectat garanției se înțelege toate bunurile prevăzute la art. 6, precum și produsele acestora, potrivit art. 12,,. Art. 6 face o larga enumerare a tuturor bunurilor corporale si incorporale care pot fi supuse garantiei, conditia esentiala fiind insa aceea ca aceste bunuri sa fie individualizate,,. Art. 10 alin. 3 din acelasi act normativ prevede ca
,,Garanția reală poate sa aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. În cazul în care bunul afectat garanției consta într-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comerț, co nțin u tu l și
ca racte risticile a ce stu ia vo r f i d e te rm ina te de p ă rți p a na la d a ta co n stitu irii ga ran ției
reale
. În acest caz nu este necesar ca părțile care compun bunurile afectate garanției sa se afle într-o stare de interdependenta funcțională,,.
Argumentul invocat de catre creditoare, acela ca ar fi incident art. 98 din cap. VI al Legii 99/1999 nu determina temeinicia demersului dedus judecatii, deoarece textul invocat confera un drept prioritar creditorilor privilegiati fata de alti creditori care si-au inscris o garantie reala. Inca o data, conditia esentiala pentru ca aceast drept prioritar sa functioneze este aceea ca dreptul de garantie sa vizeze un bun sau o universalitate de bunuri determinate, in caz contrar invocarea acestui text legal este lipsita de orice sens. Creanța nu poate fi garantată ,,in abstracto,, ci doar prin raportare la anumite bunuri individual determinate pe care recurenta nu le precizează.
În mod corect a reținut judecătorul sindic faptul că, creditoarea nu a fost în măsură să facă dovada instituirii unui sechestru în condițiile dispozițiilor Codului de procedură fiscală. Mai mult decât atât, dispozițiile din Codul de procedură fiscală sunt susținute și de prevederile Legii nr.99/1999, titlul VI, cap.III, art.29 alin.1, potrivit căruia prin înscrierea avizului de garanție reală la AEGRM, garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile îndeplinesc numai con d iția d e pu b licita te , înregistrarea în AEGRM neconferind însă calitatea de creanță garantată.
Ca urmare, înscrierea în AEGRM a creanțelor fiscale este doar o modalitate de realizare a publicității față de terți și nu îi conferă creditorului fiscal, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, un drept de gaj asupra bunurilor mobile ale debitorului, drept care se obține numai prin instituirea sechestrului în condițiile legii.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 2.814 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2.814 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al
ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. I. DP C. I.
G. ,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: O. A.C. .
| ← Sentința civilă nr. 3418/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 579/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
