Decizia civilă nr. 11021/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 11021/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de intimata P. S. C. M. a cauzei ce are ca obiect recursul declarat de SC M. S., împotriva sentinței civile nr. 1542 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimații SC T. M. H. R. S. și SC M. S. PRIN ADMINISTRATOR
J. C.I.I. L. M., având ca obiect procedura insolvenței - contestație la deschiderea procedurii și cerere de suspendare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză nu se află la primul termen de judecată procedura de citare fiind legal indeplinită.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1542 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitoarea S.C. M. IMPEX S.R.L., în contradictoriu cu creditoarea
S.C. T. M. H. R. S.R.L.
S-a admis cererea formulată de creditoarea S.C. T. M. H. R. S.R.L., împotriva debitoarei S.C. M. IMPEX S.R.L.
S-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. M. IMPEX S.R.L., J_ și s-a numit administrator judiciar pe C. L. M., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar, în termen de maxim 40 de zile de la data desemnării sale, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, cu
menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, desemnarea administratorului special.
S-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, sub sancțiunea prevăzută la art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 2 lit. d) și e) Cod proc. civ.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006 în termen de maximum 20 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a informa judecătorul sindic în ipoteza în care se formulează o propunere de trecere a debitoarei în faliment în procedură simplificată.
Pentru a hotărî astfel, astfel, judecătorul-sindic a reținut că potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";. Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, "valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat";.
Debitoarea a contestat existența stării de insolvență, formulând contestație conform prevederilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Totodată, debitoarea a contestat și caracterul exigibil al creanței invocate de către creditoare.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta întrunește cerințele formale prevăzute de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum și cele de fond prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din același act normativ.
Creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Această împrejurare a rezultat din înscrisurile aflate dosarul cauzei, respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr. RO1056SH/_, nr. RO1067SH/_ și nr. RO1059SH/_ încheiate între părți, însușite de către debitoare prin semnătură necontestată și ștampilă, facturile fiscale nr. 8326/_, nr. 8327/_ și nr. 8360/_, emise de către creditoare debitoarei, și procesul verbal de constatare a realizării concilierii directe, încheiat între părți, și însușit de către acestea prin semnături necontestate și ștampilă, prin care debitoarea a recunoscut debitul de 134.998,27 lei față de creditoare, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de către aceasta, respectiv facturile fiscale nr. 8326/_, nr. 8327/_ și nr. 8360/_ .
Totodată, prin acest din urmă înscris, debitoarea a solicitat achitarea debitului recunoscut după un grafic de plăți pe care l-a propus, solicitând și negocierea cuantumului penalităților de întârziere de 36.342,12 lei. Față de acest
înscris, judecătorul sindic constată că prin procesul verbal de constatare a realizării concilierii directe, părțile nu au ajuns la o înțelegere cu privire la eșalonarea plății, după cum invocă debitoarea, nefiind consemnat vreun acord al creditoarei cu privire la eșalonarea plății debitului principal sau la negocierea cuantumului penalităților, conform solicitărilor debitoarei. În schimb, în cuprinsul acestui proces verbal a fost consemnată recunoașterea de către debitoare a debitului principal, de 134.998,27 lei. Din acest debit, debitoarea a achitat o parte, făcând plăți parțiale, nefiind însă făcută dovada achitării restului
de 119.141,68 lei, invocat de către creditoare în urma ultimei micșorări a cuantumului obiectului cererii. Totodată, potrivit art. 4 din contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți, debitoarea datorează creditoarei și penalități de întârziere de 0,2% din valoarea neachitată.
Prin urmare, judecătorul sindic a reținut că creanța creditoarei este certă și lichidă, fiind întrunite condițiile art. 379 alin. 3 și 4 Cod proc.civ.
De asemenea, creanța creditoarei este și exigibilă, având scadența cu mai mult de 90 de zile anterioară datei introducerii cererii creditoarei, scadența fiecăreia dintre cele trei facturi fiscale în parte fiind menționată în cuprinsul acestora și în cuprinsul celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate între părți, și având în vedere că prin procesul verbal de constatare a realizării concilierii directe, creditoarea nu și-a exprimat acordul de voință cu privire la eșalonarea plății solicitată de către debitoare.
În consecință, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei întrunește condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creanța solicitată este mai mare decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, este o creanță certă, lichidă și exigibilă, scadența acesteia fiind împlinită cu mai mult de 90 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvență potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ce privește contestarea de către debitoare a stării sale de insolvență, judecătorul sindic reține că sarcina probei sub acest aspect revenea debitoarei, prezumția prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 fiind relativă, iar această probă nu a fost făcută de către debitoare, aceasta nedovedind deținerea unor lichidități suficiente pentru acoperirea creanței invocate de către creditoare.
În acest sens, judecătorul sindic a reținut că nu prezintă relevanță împrejurarea deținerii de către debitoare a unor creanțe în cuantum total mai mare decât debitul față de creditoare, întrucât la stabilirea stării de insolvență pot fi avute în vedere doar fondurile bănești disponibile, față de prevederile exprese în acest sens ale dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, deci nu și creanțele nerecuperate.
Totodată, judecătorul sindic a constatat că din actele depuse în probațiune de către debitoare, nu reiese că aceasta ar deține lichidități suficiente pentru acoperirea creanței invocate de către creditoare, neprezentând importanță sub acest aspect rulajul realizat în conturile debitoarei, ci soldul rămas. În acest sens, judecătorul are în vedere extrasele de cont, precum și sumele figurând ca lichidități disponibile în situațiile financiare depuse de către debitoare la dosar.
Față de împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deține lichidități care ar fi în măsură să acopere creanța, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află într-o stare de insolvență prezumată ca fiind vădită, întrucât, după mai mult de 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditoare.
Ca atare, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitoarea S.C. M. IMPEX S.R.L., în contradictoriu cu creditoarea S.C. T. M. H. R. S.R.L., și în consecință a admis cererea formulată de creditoarea S.C. T. M.
H. R. S.R.L., și a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei S.C. M. IMPEX S.R.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C.M. IMPEX S.R.L., solicitând admiterea recursului, modificarea în intregime a sentinței atacate in sensul admiterii contestației formulate impotriva cererii de deschidere a procedurii formulata de creditoarea S.C.T. M. H. R. S.R.L. cu consecința respingerii cererii, ca neîntemeiata, solicitând
totodată și suspendarea executării
dispozițiilor sentinței Tribunalului Comercial C., pana la soluționarea definitiva si irevocabila a prezentului recurs, in baza art.8 alin.5 lita din Legea nr.85/2006; fără cheltuieli de judecata.
În motivele de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulata de debitoare in baza art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 .
Asa cum rezulta din actele depuse în probațiune la fond, societatea deține fonduri bănești suficiente pentru acoperirea datoriilor, nefiind in stare de insolvență. Starea de insolvență presupune încetarea plaților timp de mai bine de 30 de zile ca urmare a lipsei fondurilor bănești din activitatea debitoarei, ceea ce nu este cazul in speța.
De asemenea, precizează ca desi nu aceste aspecte sunt extreme de relevante in cauza la data de 31 octombrie 2011 avea de recuperat un total de
230.524 Lei de la debitorii proprii, fiind declanșata procedura de recuperare, urmând a efectua plați către proprii creditori, inclusiv către reclamanta.
Si pe parcursul soluționării cauzei debitoarea a efectuat plați inclusiv către intimate creditoare, urmând ca in cursul săptămânii viitoare sa achite minim
jumătate din debitul rămas, debit pe care sper sa-l achite integral pana la soluționare recursului.
Pe de alta parte, precizează ca întrucât pe parcursul soluționării prezentului dosar s-a pronunțat ordonanța comerciala nr.357/25 ianuarie 2012 pronunțata de Judecătoria Turda in dosar nr._ prin care subscrisa am fost obligata la plata aceleiași sume pentru care s-a cerut deschiderea procedurii insolvenței, ordonanța împotriva căreia nu a formulat acțiune in anulare, devenind astfel titlu executoriu. Raportat la acest aspect, invederat instanței de fond la ultimul termen de judecata, in practica judiciara s-a apreciat ca data creditorul poseda un titlu executoriu, recuperarea creanțelor urmează a se face pe calea executării silite si nu in cadrul procedurii de insolvență (a se vedea C.A.Ploiesti, Secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 166 din 13 februarie 2007, nepublicata in Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, comentarii pe articole, ediția a 2-a, Stanciu Carpenaru, V. Nemeș si Mihai A. Hotca, editura Hamangiu, 2008).
Analizând recursul declarat de către recurenta SC M. IMPEX S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ. prin raportate la art.8 din Legea nr.85/2006, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantei vizează deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC M. IMPREX S. pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 124.141,68 lei și penalități de întârziere.
În scopul soluționării cererii formulate, instanța de judecată prin judecătorul-sindic a dispus citarea părților potrivit art.87 și urm. C.pr.civ., art. 7 lit. b și art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 și 23 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
Pentru soluționarea fondului litigiului se impune a lămuri dacă există o creanță a creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței astfel încât acesta să fie un creditor îndreptățit în înțelesul Legii nr.85/2006 și dacă debitoarea se află în insolvență.
Potrivit art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006, prin creditor se înțelege persoana fizica sau juridica ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului si (…) si care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile prezentei legi.
În speță, C. ea constată că cererea creditorului cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei este fundamentată pe contractele de vânzare- cumpărare comercială nr.RO1056SH/_, RO 1067SH/_ și RO
1059SH/_ . Din conținutul acestor înscrisuri reiese că reclamanta a livrat debitoarei diverse bunuri care, însă, nu i-au fost achitate. Părțile au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, încheind și un grafic de eșalonare a plăților care nu a fost respectat de către debitoare.
La data de 25 ianuarie 2012, prin ordonanța comercială nr.357, irevocabilă, Judecătoria Turda obligă debitoarea la plata sumei amintite anterior.
Probele administrate în cauză evidențiază faptul că până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea nu a achitat nicio sumă la data scadenței deși potrivit graficelor de rambursare a debitelor această obligație îi revenea. Debitoarea a depus în fața instanței de recurs o serie de înscrisuri (f.29-32) care, însă, nu pot constitui probe în înțelesul legii, fiind fără dată certă, ștampilă sau viză de conformitate cu originalul.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ., creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță (…).
În speță, C. ea reține că ne aflăm în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile. Astfel, creanța pretinsă de reclamantă se fundamentează pe contractele de vânzare-cumpărare iar aceste contracte sunt semnate de debitoare și însușite ca atare iar debitul este recunoscut.
Cât privește întinderea creanței creditoarei, se poate observa că aceasta derivă din titlul executoriu și întrucât nu s-a făcut dovada plății de către debitoare, se poate susține cu temei că valoarea prag impusă de legiuitor este atinsă.
Se poate conchide, așadar, că creanța pretinsă de creditoare reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 și art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ. astfel că cererea care vizează deschiderea procedurii insolvenței întemeiată pe existența acestei creanțe apare ca fondată.
C. ea constată că debitoarea a înțeles să conteste starea sa de insolvență și a depus o serie de înscrisuri despre care se susține că fac dovada efectuării unor plăți.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că debitoarea, în toată această perioadă, a efectuat plăți către diverși parteneri contractuali și și-a achitat o parte a datoriilor scadente, însă, nu sunt depuse înscrisuri din perioada contemporană depunerii cererii și nici care să ateste plata către creditoare. C. ea reține că datoria către creditoare nu este achitată astfel că se poate susține cu temei că insolvența debitoarei poate fi prezumată ca fiind vădită.
Pentru toate aceste considerente, C. ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. îl respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
În raport de soluția pronunțată, C. ea constată că cererea de suspendare formulată este fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M. IMPEX S. impotriva Sentintei civile nr. 1542 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
M.
SA M.
ION A.
M. C. M.
N.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Oros V.
| ← Încheierea civilă nr. 4433/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 5328/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
