Decizia civilă nr. 11118/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11118/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F.
P. S. împotriva sentinței civile nr. 3068 din_ pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a1 în contradictoriu cu intimații S. D.
C. S. C., C. M. C. M., intimat D. A., intimat D. G., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimaților, D. A. și D. G. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3068 din_ pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a1 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată D.
S., pentru obligarea pârâților D. A., D. G., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 24.335 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea civilă nr. 556/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC D. C. SRL C. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar M. C. M. .
In procedură a depus declarație de creanță creditoarea: DGFP S. pentru suma de 24.335 lei, și Comuna Crișeni pentru suma de 1980 lei, sume cu care aceste creditoare care au fost înscrise în tabelul creanțelor debitoarei (f.59 ).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.";
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Instanța a reținut că nu s-a dovedit în cauză că pârâții foști administratori statutari ai societății debitoare și-ar fi însușit suma de 1797 lei (reprezentând impozite și contribuții reținute prin stopaj la sursă - din salariile angajaților).
Totodată potrivit datelor ultimului bilanț contabil încheiat la data de_ activele înregistrate ale debitoarei sunt reprezentate de imobilizări corporale de 7.912 lei,stocuri de 7.940 lei și creanțe de încasat de 5.705 lei,casă și conturi în bănci de 3.069 lei (f.60).
Imobilizările corporale de 7.912 lei reprezintă o autoutilitară care a fost pusă la dispoziția lichidatorului.
În conformitate cu balanța depusă pentru luna ianuarie 2012 stocurile au fost lichidate, conform celor prezentate de lichidatorul judiciar al debitoarei acestea au fost consumate în perioada cât societatea a avut activitate, fiind totodată încasate creanțe în sumă de 4.999 lei și achitate salariile restante (f. 61)
Potrivit actelor depuse în copie la fila 70 din dosar la data de _
s-au achitat de către debitoare datorii către bugetul de stat în sumă de 20.000 lei.
Față de cele reținute anterior instanța a reținut că nu sunt dovedite în cauză săvârșirea de către pârâți a faptei ilicite prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. a) din Legea insolvenței.
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea vizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și pe prevederile art. 138 lit. d) din Legea insolvenței,care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, fără a arăta care din cele trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile au fost săvârșite de către pârâți.
Instanța examinând modalitățile alternative prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 a reținut că niciuna dintre acestea nu se regăsesc în cauză și nu pot fi imputate foștilor administratori statutari.
În consecință s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a județului S. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate si obligarea paraților D. A. si D. G. să suporte pasivul social al debitoarei in suma de 24.335 lei reprezentând creanța DGFP S.
, in temeiul art. 138 alin. 1 lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006
.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond in mod nelegal a exonerat de răspundere materiala pe parați motivând ca nu a fost dovedita săvârșirea nici unei din faptele ilicite prevăzute de legea insolventei.
Apreciază existența unor fapte imputabile administratorilor și a existenței raportului de cauzalitate între faptele acestora si starea de insolventa, respectiv:
Din creanța DGFP S., suma de 1.797 lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite si contribuții reținute prin stopaj la sursa (din salariile angajaților) de către administratorul statutar si nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost insusita de către administratori si folosita in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor si a contribuțiilor in contul angajaților.
Nevirarea obligațiilor cu reținere la sursă în termenul de 30 de zile de la data scadenței sunt fapte penale prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Rezulta așadar ca administratorii societății au utilizat suma de 1.797, in detrimentul statului si intru cat stopajul la sursa era deja evidențiat in declarațiile fiscale depuse de societate, acesta trebuia a^tat la bugetul general consolidat al statului, fapta administratorilor putând intru ni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala conform art. 6 din Legea nr. 241/2005. Ca atare instanța de fond a ignorat analizarea mai atenta a acestei fapte, contribuțiile sociale cu reținere la sursa comporta o responsabilitate mai mare atat in ceea ce-i privește angajații firmei in sensul ca aceste sume au fost reținute din salariilor lor dar in loc sa fie plătite la bugetul general consolidat al statului au fost directictionate către alte persoane, contrar legii.
Astfel nu se poate susține cu succes ca administratorii societății nu au nici o culpa in administrarea societății si prejudicierea creditorului DGFP S., sau ca nu ar fi nici o legătura de cauzalitate intre fapta comisa si starea de insolvanta a debitoarei.
De asemenea administratorii debitoarei se fac vinovați si pentru instrainarea totala sau parțiala a mărfurilor, fapta ce reprezintă element de angajarea răspunderii persoanelor vinovate.
Exista o contradicte intre datele inscrise in bilanțul contabil la data de_ si deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada ianuarie 2012 - decembrie 2012.
Arată că instanța de judecata a motivat sentința recurata doar pe baza susținerilor debitoarei, fara a fi prezentate dovezi concludente in acest sens si fara a fece referire la deconturile de TVA, precum si la evidențierea corecta in contabilitate a operațiunilor efectuate .
Contrar celor menționate în Raportul intocmit de lichidatorul desemnat în cauză, din analiza balanței de verificare întocmita de societate la data de_ depusa la organul fiscal rezultă următoarea situație a debitoarei: imobilizări corporale in valoare de 7912 lei, creanțe de încasat in suma de 5705 lei", stocuri in valoare de 7940 lei lei si disponibiliotati bănești in suma de 3069 lei.
Din deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada ianuarie 2012
- decembrie 2012 reiese faptul ca agentul economic nu a efectuat, in aceasta perioada, livrări de bunuri/ prestări de servicii sau achiziții de bunuri/prestari de servicii.
Față de aceste constatări lichidatorul nu face nici o referire la sumele deținute de societate la_ . masurilew întreprinse pentru incasarea creanțelor societății in suma de 5705 lei si nici la bunurile existente in sold la data de _
.
Nedepunerea la dispoziția lichidatorului judiciar de către administratorul statutar /asociați a bunurilor existente in sold la_ sau neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. cu modificările si completările ulterioare.
Din cele prezentate mai sus rezulta fara echivoc faptul ca exista o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare si starea de insolventa a acesteia: lipsa mărfurilor din stoc si însușirea impozitelor si a taxelor reținute de la angajați si nevirati bugetului general consiolidat.
Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atâta timp cat exista incetarea de plați si una din faptele enumerate de art. 138 din legea nr.85/2006.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patimoniale s-a
produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Faptul că administratorul statutar nu a dat curs obligației sale legale privind calculul, înregistrarea si virarea, impozitelor, taxelor si a contribuțiilor la bugetul general consolidat, reprezentând o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii administratorului, în această situație legiuitorul a considerat suficientă aflarea administratorului în această situație pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială.
Arată că își menține punctul de vedere din cererea de angajare a răspunderii materiale.
Față de aceste aspecte consideră că se impune angajarea răspunderii administratorului statutar/asociaților și solicită admiterea acțiunii de angajare a răspunderii materiale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. a) și d) și să dispuneți ca pasivul debitoarei S. D. C. S. in suma de 24.335 lei, să fie suportat de către parații D. A. si D. G. .
Pârâții-intimați D. A. și D. G. prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispoz.art.304, 304/1 din C.pr.civ.de la 1864, Curtea reține următoarele
:
Creditorul D. G. a F. P. S. a solicitat angajarea răspunderii personale a administratorilor statutari ai debitorului D. C. SRL întemeiat pe prev.art.138 alin.1 lit.a "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane"; și d-"au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";. Singura probă în susținerea cererii introductive a fost bilanțul contabil întocmit la data de_ și depus de către societatea debitoare la Administrația financiară.
Prima instanță prin hotărârea recurată a respins cererea ca nefondată având în vedere starea de fapt și documentele contabile puse la dispoziția procedurii, aceasta a ajuns la concluzia că pârâții-intimați nu au folosit bunurile sau creditele societății în interes personal.
Aceeași susținere este reiterată ca și critică în recurs însă, Curtea reține că prima instanță a dat eficiență dispoz.art.138 lit.a și d statuând în mod corect că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textul de lege sus menționat pentru antrenarea răspunderii personale a pârâților intimați.
În concret, potrivit datelor ultimului bilanț contabil încheiat la data de_ societatea a avut înregistrate active după cum urmează: imobilizări corporale în valoare de 7.912 lei reprezentate de o autoutilitară pusă la dispoziția procedurii de faliment; stocuri iar nu creanțe de încasat în valoare de 7.940 lei (reprezentate de materiale de construcție); creanțe de încasat în sumă de 5.705 lei (4.999 lei clienți și 702 lei TVA de recuperat); casă și conturi la bănci în sumă de 3069 lei.
În cuprinsul cererii formulate precum și în recurs, creditorul D. G. a F. P. S. nu face însă nicio referire la datoriile societății înregistrată la data de_, acestea fiind în sumă de 98.154 lei din care suma de 67.367 lei înscrisă în contul 4551 asociați, conturi curente reprezintă datorie către asociați, iar suma de 27.000 lei înscrisă în contul 421 personal salarii datorate.
Potrivit balanței aferente lunii ianuarie 2012 au fost lichidate stocurile de natura materialelor de construcție, acestea fiind consumate în perioada când societatea a avut activitate. Rezultă de asemenea că au fost încasate creanțe în sumă de 4999 lei și au fost achitate salariile restante, datoria societății către asociați ridicându-se astfel la suma de 86.298 lei. Acestea se reflectă și în balanța aferentă lunii noiembrie 2012, lună anterioară datei deschiderii procedurii falimentului.
Creditorul-recurent D. G. a F. P. S. critică soluția primei
instanțe susținând că în fapt se impune angajarea răspunderii personale a administratorului statutar al debitorului întemeiat pe prev.art.138 alin.1 lit.d "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Unica probă în susținerea cererii introductive fiind faptul nedepunerii situațiilor financiare la organele fiscale.
Întrucât, răspunderea întemeiată pe prevederile legale sus arătate, este o răspundere delictuală specialîă, înseamnă că pentru a putea fi angajată trebuie îndeplinite atât condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, cât și condiția specială a existenței uneia din faptele ilicite prevăzute expres de textul legal.
Societatea debitoare prin administratorul statutar a depus declarațiile fiscale la organele înd rept, punând la dispoziția procedurii documentele solicitate, precum și activele societății la data deschiderii procedurii falimentului.
Este adevărat că scopul dispoz.art.138 din Legea insolvenței este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea stării de insolvență, însă susținerile recurentei DS privitoare la instituirea unei prezumții de culpă precum și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu pot fi reținute în speță câtă vreme nu a rezultat din probe faptul că administratorii societății se fac vinovați de producerea stării de insolvență.
De altfel, aceleași concluzii au fost susținute și de către lichidatorul judiciar în raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență ale debitorului depuse la data de_ (f.55-58).
La fel de neîntemeiate sunt și susținerile privind îndeplinirea condițiilor impuse de art.138 alin.1 lit.a câtă vreme din actele dosarului a rezultat că intimații au pus la dispoziția procedurii, bunurile identificate în averea societății care au fost valorificate în procedura de lichidare.
Pentru toate considerentele mai sus expuse înt emeiul disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 recursul declarat de creditorul
D. G. a F. P. S. este neîntemeiat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3068 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
C. | I. A. | I. | A. | D. | P. | M. N. ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. M.
| ← Sentința civilă nr. 6095/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2562/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
