Decizia civilă nr. 11808/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 11808/2013
Ședința publică din data de 09 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC P. 2 C. S., PRIN LICHIDATOR J. SC P. O. I., împotriva sentinței civile nr. 751 din _
, pronunțate în dosarul nr._ * al Tribunalului S. izat C., cauza privind și pe intimații SC P. 2 C. S. PRIN ADMINISTRATOR S. K. K. J. și SC
V. R. SA, având ca obiect procedura insolvenței - anulare operațiuni.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. cedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este îndeplinită, cauza nefiind la primul termen de judecată. Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recurenta solicitând judecarea cauzei și in lipsa părților.
C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.751 din_ pronunțată de Tribunalul S. izat C. în dosarul nr._ *, s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a unor operațiuni și de recuperare a unor operațiuni formulată de lichidatorul judiciar
S.P. P. O. I. în contradictoriu cu SC V. R. SA și debitoarea SC P. 2
C. S. prin administrator special K. K. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între pârâta SC V. R. SA și debitoarea SC P. 2 C. S. s-a încheiat contractul de partener din 4 septembrie 2008 prin care debitoarea SC P. 2 C. S. s-a obligat să desfășoare contra cost, în numele și pe seama pârâtei activități de identificare a potențialilor clienți V. și încheierea cu aceștia de contracte standard pentru servicii V. de telefonie fixă, în schimbul plății unui comision.
Potrivit art. 6.1 din contract SC V. R. SA s-a obligat să plătească debitoarei un comision +TVA pentru fiecare contract standard încheiat de aceasta
din urmă în condițiile stipulate (contractul standard să fie urmat de activarea clientului în rețea, clientul nou activat să fie încă abonat în rețea în ultima zi a lunii pentru care se calculează plata comisionului), SC V. R. SA urmând a emite în scris rapoarte de comision referitoare la activările pe bază de abonament. De asemenea, pârâta și-a rezervat dreptul, în cazul contractelor standard plătite la total net activări pentru lunile anterioare și care au fost dezactivate de la rețea din motive de fraudă, conform art. 2.4 din contract, să opereze retragerea acestui comision din suma totală de plată pentru luna în curs, retragerea urmând a se face prin compensare realizată direct prin raportul de comision. În situația în care din raportul de comision ar rezulta că debitoarea ar datora bani datorită aplicării dispozițiilor art. 2.4, SC V. R. SA s-a obligat să emită factură fiscală pentru aceste sume, plata acestora urmând a fi efectuată în condițiile prevăzute de art. 2.4 .
Potrivit art. 3 din Anexa 1 la contract, debitoarea era îndreptățită la plata comisionului doar în cazul încheierii unui nou contract standard.
De asemenea, potrivit art. 6.3 din contract SC V. R. SA avea dreptul de a stabili noi comisioane în funcție de noile planuri tarifare oferite clienților săi și/sau de a nu mai acorda comisioanele stabilite anterior în cazul serviciilor care nu mai sunt oferite clienților, aceste măsuri intrând în vigoare de la data introducerii noilor servicii, respectiv de la retragerea unui serviciu, cu o notificare prealabilă.
P. cedând la analizarea naturii juridice a contractului încheiat între părți, judecătorul sindic a reținut că acesta este un contract de agenție, astfel cum acesta este reglementat de art. 1 din Legea nr. 509/2002. Astfel, contractul de agenție a fost definit ca fiind acel contract prin care o parte denumită comitent împuternicește în mod statornic cealaltă parte, denumită agent, să negocieze afaceri sau să negocieze și să încheie afaceri în numele și pe seama comitentului în schimbul unei remunerații.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 509/2002, Remunerația agentului consta fie într-o suma fixa, fie într-un comision, fie în parte o suma fixa și în parte un comision, potrivit acordului părților, iar potrivit art. 15 din același act normativ, Dreptul la comision se naște la data la care se îndeplinește una dintre următoarele condiții: a) comitentul își executa obligațiile contractuale fata de terța persoana; b) comitentul ar fi trebuit sa își execute obligațiile contractuale potrivit convenției sale cu terța persoana; c) terța persoana își executa obligațiile contractuale, iar potrivit art. 16 alin. 1, comisionul se datorează și pentru operațiunile încheiate, dar la a căror executare părțile au renunțat; prevederile art. 15 alin. (2) se aplica în acest caz în mod corespunzător.
Analizând dispozițiile art. 6.1, 2.4 și anexa nr. 1 la contract, judecătorul sindic a reținut că acestea nu sunt contrare dispozițiilor legale menționate anterior. Astfel, în ceea ce privește structura comisionului aceasta constă într-o sumă variabilă calculată potrivit art. 6.1, 2.4 și anexei nr. 1 la contract, în concordanță cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 509/2002. De asemenea, în concordanță cu dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 509/2002, părțile au convenit ca acest comision să fie scadent la data la care terțul își îndeplinește obligațiile contractuale, raportat și la natura contractelor (cu executare succesivă) cu privire la care debitoarea agent a fost mandatată să le încheie în beneficiul comisionarului. De asemenea, în mod corect a subliniat pârâta SC V. R. SA că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 509/2002, căci comisioanele supuse retragerii vizau situațiile în care contractele erau reziliate din culpa terțului contractant iar nu contractelor în care rezilierile s-au produs din culpa pârâtei sau prin acordul pârâtei cu comitentul, doar aceste din urmă situații intrând sub incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 509/2002.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 509/2002, în contractul de agenție se pot stipula și clauze de exclusivitate, respectiv clauze contractuale al căror efect constau în restrângerea posibilității agentului de a primi împuternicirea de a negocia sau a încheia, în regiunea determinata prin contract, operațiuni pentru mai mulți comitenți concurenți (art. 10 din contract), ori o asemenea obligație nu este în contradicție nici cu dispozițiile legale și nici nu este de natură a crea o situație de control a activității debitoarei agent de către comisionar, și care este diferită de clauza de neconcurență reglementată de art. 4 din Legea nr. 509/2002..
Potrivit art. 80 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 85/2006, "următoarele operațiuni, încheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestațiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor: … e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, deținând o poziție dominanta asupra debitorului sau a activității sale;";. Astfel, textul legal distinge două ipoteze distincte care trebuie analizate distinct, respectiv pârâta ar fi avut o poziție dominată asupra debitoarei ca persoană juridică, respectiv situația în care pârâta ar fi avut o poziție dominantă asupra activității debitoarei.
În ceea ce privește prima ipoteză, judecătorul sindic a reținut că din probele administrate la dosarul cauzei nu reiese ca în ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii pârâta SC V. R. SA ar fi avut o poziție dominantă asupra debitorului, această situație trebuind să fie probată de lichidatorul judiciar potrivit art. 1169 cod civil în calitatea sa de reclamant.
În ceea ce privește cea de a doua ipoteză, judecătorul sindic a reținut că potrivit convenției părților, dispoziție concordantă cu dispoziția art. 3 alin. 3 din Legea nr. 509/2002, debitoarea și-a asumat clauza de exclusivitate, respectiv de a încheia alte contracte de distribuție sau de comercializare de servicii identice sau similare celor furnizate de pârâtă cu alți distribuitori sau furnizori autorizați din R. pe toată durata contractului, fără acordul scris și prealabil al comisionarei pârâte, clauză care nu este de natură a restrânge activitatea debitoarei agent, restrângere care ar fi operat eventual în situația unei clauze de neconcurență, ori în cauză nu este dovedită nici poziția dominantă a pârâtei cu privire la activitatea debitoarei
De asemenea nu este îndeplinită nici condiția potrivit căreia retragerile de comision ar fi în dauna creditorilor, deoarece modul de stabilire a comisionului și implicit retragerile de comision s-au efectuat în temeiul contractului între părți, contract care respectă dispozițiile imperative prevăzute de Legea nr. 509/2002, iar pe de altă parte intenția de fraudă nu se presupune, aceasta trebuind să fie dovedită, ori în cauză lichidatorul judiciar nu a făcut dovada faptului că aceste retrageri de comision au fost efectuate în dauna creditorilor, dimpotrivă, din dispozițiile contractuale reieșind că retragerea de comision este întemeiată pe fapte obiective, respectiv neîndeplinirea obligațiilor de către terții contractanți a obligațiilor asumate, fapte incidente la stabilirea și exigibilitatea comisionului contractual și în concordanță cu dispozițiile art. 15 lit. c și art. 10 din Legea nr. 509.
Pentru toate aceste motive, judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru anularea contractului de partener încheiat la data de 4 septembrie 2008 între debitoarea SC P. 2 C. S. și SC V. R. SA și modificat ulterior prin actele adiționale din 21 octombrie 2008 și 1 iunie 2009, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a unor operațiuni și de recuperare a unor operațiuni formulată de lichidatorul judiciar S.P. P. O. I. în contradictoriu cu SC V. R. SA și debitoarea SC P. 2 C. S. prin administrator special K. K. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC P. O. I. P. O. I. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii lichidatoarei așa cum a fost formulată
, având în vedere și Precizările de acțiune si Notele scrise depuse în fața instanței de fond si pe cale de consecință anularea operațiunilor vizând retragerile de comision cuprinse in art. 6.1, alin. 1 și 3 din "Contractul de Partener", încheiat cu pârâta/intimata la data de_ și modificat prin actele adiționale din datele de_ și_, precum și din Anexa nr. 1 la acest contract, precum și recuperarea prestațiilor aferente, în baza art. 80, alin. 2, lit. c) din Legea nr. 85/2006; obligarea paratei/intimate la plata sumei de 496.266,60 lei reprezantand retrageri de comision efectuate in mod nelegal de parata.
În motivele de recurs se arată că judecătorul fondului a apreciat greșit faptul ca dispozițiile art. 6.1, 2,4 si anexei 1 la contract nu sunt contrare dispozițiilor art. art. 10, art. 15 alin. 1 lit c), al Legii 509/2002 precum si ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 16 ale aceleași legi.
Pentru aceasta are in vedere condițiile in care s-au derulat relațiile comerciale dintre cele doua societăți, respectiv poziția dominantă a S.C. V. R. SA. în raport cu debitoarea S.C. P. 2 C. S.R.L.
In conformitate cu art. 6.1, alin. 1 din contract, S.C. V. R. S.A. s-a obligat să achite un comision plus TVA pentru fiecare contract standard încheiat de către debitoare, condiționând însă acordarea comisionului de situația în care "clientul nou activat este încă abonat V. în ultima zi a lunii pentru care se calculează plata comisionului." Aceste clauze, impuse de către S.C. V. R.
S.A. datorită poziției dominante pe care a avut-o la semnarea contractului, încalcă în mod flagrant dispozițiile imperative ale Legii nr. 509/2002, privind agenții comerciali permanenți.
Din interpretarea acestor norme de drept imperative rezultă faptul că, din momentul în care, în urma activității de identificare a potențialilor clienți de către debitoare, s-a încheiat un contract standard prin care V. a furnizat servicii către o terță persoană, S.C. V. R. S.A. datora comisionul aferent acelui contract de furnizare de servicii, indiferent de orice alte situații neimputabile debitoarei.
Mai mult decât atât, în cadrul art. 6.1., alin. 3 din contractul menționat, se reglementează faptul că raportul de comision al lunii va conține comisionul pentru perioada corespunzătoare și "retragerile de comision corespunzătoare pentru toate dezactivările din întreaga lună.". Anexa nr. 1 la contract, denumită "condiții de acordare a comisionului pentru serviciile de telefonie", la art. 4 - PLATA COMISIONULUI, prevede că: "V. R. S.A. va plăti Partenerului comisionul pentru activări nete pe baza de abonament, iar potrivit paragrafului "definiții" din cadrul aceluiași articol, alin. 2, se definește retragerea de comisiona ca fiind "Retragerea comisionului la 4 luni: retragerea 100% a comisionului inițial net, în cazul în care clientul activat pe bază de abonament nu mai beneficiază de servicii pe bază de abonament în rețeaua V. în cea de-a patra lună de la data activării, dar care era în rețea în a doua lună de la data^ activării". Și aceste prevederi sunt lovite de nulitate absolută, întrucât încalcă prevederile imperative ale art. 16 alin. 1, 2 și 5 din aceeași Lege nr. 509/2002.
In condițiile în care obligația contractuală asumată de către societatea debitoare se referă la identificarea posibililor clienți și încheierea de către aceștia de contracte standard de furnizare a serviciilor V., comisionul este datorat pentru fiecare contract încheiat, indiferent dacă respectivul client a renunțat sau nu la serviciile de telefonie oferite de V. .
Conform prevederilor articolul 16 alineatul 2 dreptul la comision nu se stinge decât in caz de neexecutate a operațiunii încheiate intre tert si comitent iar aceasta neexecutare nu este datorata unor circumstanțe imputabile comitentului. Deci, in lipsa culpei agentului acest comision trebuie plătit, conform prevederilor art. 16 al Legii 509/2002. Deci, retragerea comisionului a fost
nelegala, rezultând obligația de restituire a acestuia.
De altfel, nulitatea clauzelor analizate derivă și din împrejurarea că acestea conferă Comitentului drepturi absolute chiar potestative în calcularea comisionului, fără a se lua în considerare lipsa culpei debitoarei în renunțarea de către clienți la serviciile V. .
Mai mult decât atât, trebuie reținut și faptul că părțile semnatare a unui contract nu pot deroga de la normele stabilite de lege în mod imperativ.
In ceea ce privește condițiile impuse de art. 80 formulează precizările de mai jos. Contrar celor reținute de către instant de fond, poziția dominantă a S.C.
V. R. SA. în raport cu debitoarea S.C. P. 2 C. S.R.L. si asupra activității debitoarei aceasta este evidentă, mai ales daca se are în vedere faptul că, inițial, activitatea acesteia din urmă a constat în proporție de 80% în servicii prestate în baza contractului cu S.C. V. R. S.A., pentru ca în final, acest procent să urce până spre 100% din activitatea debitoarei. Subscrisa am făcut dovada cu documente contabile, respectiv declarațiile 394 "Declarațiile informative privind livrările /prestările si achizițiile efectuate pe terioriul României". Si in ceea ce privește a doua ipoteza, interpretarea data de către instanța de fond este eronata, instanța schimbând intelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia. Poziția dominantă exercitată de SC V. R. SA în acest parteneriat este evidenta având in vedere clauza de neconcurenta si de exclusivitate prevăzuta in art. 10 al contractului dintre cele 2 societăți.
Astfel pct. 10.1 prevede" partenerul și oricare din asociații direcți sau indirecți ai acestuia se obligă să nu încheie alte contracte de distribuție ori de comercializare de servicii identice sau similare celor furnizate de V. cu alți distribuitori sau furnizori autorizați de asemenea servicii în R., pe toată durata prezentului contract,....
Pct. 10.3 prevede: " Partenerul sau oricare dintre asociații direcți sau indirecți ai acestuia nu pot presta servicii identice sau similare celor prestate de
V. sau nu pot să participe ca asociat în alte societăți abilitate, potrivit legii române, să desfășoare activități identice sau similare celor desfășurate de V. în R. . Distribuitorul renunța la dreptul de a solicita Maturarea sau limitarea clauzei de neconcurenta sau de a solicita reducerea clauzei penale sau al indemiuzatiei stipulate pentru încălcarea clauzei de neconcurenta. "
Contrar celor reținute de instanța de fond, aceste clauze au dus la restrângerea activității debitoarei, fiind adevărate clauze de exclusivitate si neconcureanta, asa cum rezulta nu numai din titlul articolului ci si din conținutul articolului. Mai mult, reclamanta a fost obligată sa renunțe prin contractual de adeziune si la inlaturarea sau limitarea clauzei de neconcureta.
Aceste clauze de exclusivitate impuse prin contractul de parteneriat au avut impact semnificativ asupra întregii activități desfășurate de societatea P. 2
C. S., având în vedere faptul că peste 90% din veniturile societății au la bază contractul de parteneriat cu V. SA R. .
După cum rezultă și din clauzele contractuale, natura juridică a acestui contract este a unui contract de adeziune, clauzele fiind prestabilite în întregime de către una din părți, putând aprecia că voința reclamantului a avut rol doar în ceea ce privește încheierea contractului respectiv și nu în ceea ce privește conținutul cestuia. Clauzele stipulate în contractul de parteneriat, inclusiv cele referitoare la retragerile de comision, nu au putut fi negociate, societatea
comercială P. 2 C. S. fiind obligată să le accepte, după cum rezultă și din întâmpinarea depusă de V. R., "... prevederile art. 6.1 din Contract și din Anexa 1 sunt clauze tip pe care V. R. SA le introduce în toate contractele de parteneriat pe care le încheie cu partenerii săi în vederea protejării V. ...." .
Judecătorul fondului nu arata care au fost elementele care au dus la formarea convingerii ca retragerile de comision nu ar fi in dauna creditorilor, din contra, din probele administrate rezulta ca datorită faptului că, pe baza clauzelor impuse de către SC V. R. SA în contractul de parteneriat, clauze care nu respecta prevederile imperative ale Legii 509/2002 erau retrase sume de bani cu titlu de comision, fără existența vreunei culpe din partea debitoarei, a fost vidat patrimoniul acesteia cu suma de 496.266,60 Iei, în dauna evidentă a creditorilor, față de care societatea debitoare nu a mai reușit să-și onoreze obligațiile financiare. Totodată, și nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și aspectul social, faptul că societatea a fost nevoită să-și înceteze activitatea toate contractele de muncă în vigoare au fost reziliate, personalul fiind concediat. In lipsa unei clauze abuzive referitoare la retragerea de comision, debitoarea ar fi reuși sa achite datoriile către creditori.
Precizează că cererea nu este bazată pe frauda debitorului în dauna creditorilor, ci pe ideea de abuz de poziție dominantă a unei persoane fizice sau juridice în dauna creditorilor, astfel cum este reglementată de art. 80, alin. 2, lit.
e) din Legea insolvenței. Abuzul de poziție dominanta este sancționat si de Legea 21/1996.
Consideră că în cazul de față cele două cerințe legale descrise mai sus (poziția dominantă a S.C. V. R. S.A. și paguba adusă creditorilor), cuprinse în art. 80, alin. 2, lit. e) din Legea Insolvenței, sunt îndeplinite în totalitate.
Analizând recursul declarat de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC P. 2 C. S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
C. ea constată că între pârâta SC V. R. SA și debitoarea SC P. 2 C.
S. s-a încheiat contractul de partener din data de 4 septembrie 2008 prin care debitoarea SC P. 2 C. S. s-a obligat să desfășoare contra cost, în numele și pe seama pârâtei, activități de identificare a potențialilor clienți V. și încheierea cu aceștia de contracte standard pentru servicii V. de telefonie fixă, în schimbul plății unui comision.
Prin convenția încheiată, la art. 6.1 din contract, pârâta SC V. R. SA s-a obligat să plătească debitoarei un comision +TVA pentru fiecare contract standard încheiat de aceasta din urmă în condițiile stipulate (contractul standard să fie urmat de activarea clientului în rețea, clientul nou activat să fie încă abonat în rețea în ultima zi a lunii pentru care se calculează plata comisionului), SC V. R. SA urmând a emite în scris rapoarte de comision referitoare la activările pe bază de abonament. De asemenea, pârâta și-a rezervat dreptul, în cazul contractelor standard plătite la total net activări pentru lunile anterioare și care au fost dezactivate de la rețea din motive de fraudă, conform art. 2.4 din contract, să opereze retragerea acestui comision din suma totală de plată pentru luna în curs, retragerea urmând a se face prin compensare realizată direct prin raportul de comision. În situația în care din raportul de comision ar rezulta că debitoarea ar datora bani datorită aplicării dispozițiilor art. 2.4, SC V. R. SA s-a obligat să emită factură fiscală pentru aceste sume, plata acestora urmând a fi efectuată în condițiile prevăzute de art. 2.4 .
După cum rezultă din art. 3 din Anexa 1 la contract, debitoarea era îndreptățită la plata comisionului doar în cazul încheierii unui nou contract
standard; conform art. 6.3 din contract, pârâta SC V. R. SA avea dreptul de a stabili noi comisioane în funcție de noile planuri tarifare oferite clienților săi și/sau de a nu mai acorda comisioanele stabilite anterior în cazul serviciilor care nu mai sunt oferite clienților, aceste măsuri intrând în vigoare de la data introducerii noilor servicii, respectiv de la retragerea unui serviciu, cu o notificare prealabilă.
C. ea va achiesa statuărilor judecătorului sindic potrivit cărora contractul încheiat de părți și contestat în prezenta procedură este un contract de agenție astfel cum acesta este definit de art. 1 din Legea nr. 509/2002, cunoscut fiind că prin contractul de agenție o parte denumită comitent împuternicește în mod statornic cealaltă parte, denumită agent, să negocieze afaceri sau să negocieze și să încheie afaceri în numele și pe seama comitentului în schimbul unei remunerații.
Analizând din această perspectivă convenția părților, C. ea reține că judecătorul sindic a statuat corect că dispozițiile art. 6.1, 2.4 și anexa nr. 1 la contract nu sunt contrare dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.509/2002. Astfel, structura comisionului constă într-o sumă variabilă calculată potrivit art. 6.1, 2.4 și anexei nr. 1 la contract, în concordanță cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 509/2002, potrivit căruia remunerația agentului consta fie într-o suma fixa, fie într-un comision, fie în parte o suma fixa și în parte un comision, potrivit acordului părților.
Cât privește scadența acestui comision, C. ea reține că părțile au stabilit ca acest comision să fie scadent la data la care terțul își îndeplinește obligațiile contractuale, raportat și la natura contractelor (cu executare succesivă) cu privire la care debitoarea agent a fost mandatată să le încheie în beneficiul comisionarului în concordanță cu prevederile art.15 lit.c din Legea nr.509/2002 potrivit căruia dreptul la comision se naște la data la care se îndeplinește una dintre următoarele condiții: a) comitentul își executa obligațiile contractuale fata de terța persoana; b) comitentul ar fi trebuit sa își execute obligațiile contractuale potrivit convenției sale cu terța persoana; c) terța persoana își executa obligațiile contractuale, iar potrivit art. 16 alin. 1, comisionul se datorează și pentru operațiunile încheiate, dar la a căror executare părțile au renunțat; prevederile art. 15 alin. (2) se aplica în acest caz în mod corespunzător.
C. ea constată că în mod corect judecătorul sindic a stabilit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 509/2002 întrucât comisioanele supuse retragerii vizau situațiile în care contractele erau reziliate din culpa terțului contractant iar nu contractelor în care rezilierile s-au produs din culpa pârâtei sau prin acordul pârâtei cu comitentul, doar aceste din urmă situații intrând sub incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 509/2002.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat și faptul că potrivit art. 3 alin. 3 din același act normativ, contractul de agenție poate cuprinde și clauze de exclusivitate, respectiv clauze contractuale al căror efect constau în restrângerea posibilității agentului de a primi împuternicirea de a negocia sau a încheia, în regiunea determinata prin contract, operațiuni pentru mai mulți comitenți concurenți (art. 10 din contract), ori o asemenea obligație nu este în contradicție nici cu dispozițiile legale și nici nu este de natură a crea o situație de control a activității debitoarei agent de către comisionar, și care este diferită de clauza de neconcurență reglementată de art. 4 din Legea nr. 509/2002.
Susține lichidatorul judiciar al debitoarei că demersul său judiciar cu privire la anularea operațiunilor efectuate de pârâtă nu este bazat pe frauda debitorului în dauna creditorului ci pe ideea de abuz de poziție dominantă a unei persoane fizice sau juridice în dauna creditorilor, întemeiat pe prevederile art.80 alin.2 lit.e din LPI.
Analizând din această perspectivă cererea formulată, C. ea constată că judecătorul sindic a reținut corect că prin convenția încheiată debitoarea și-a asumat clauza de exclusivitate, respectiv de a încheia alte contracte de distribuție sau de comercializare de servicii identice sau similare celor furnizate de pârâtă cu alți distribuitori sau furnizori autorizați din R. pe toată durata contractului, fără acordul scris și prealabil al comisionarei pârâte, iar această clauză,
concordantă cu dispoziția art. 3 alin. 3 din Legea nr. 509/2002, nu este de natură a restrânge activitatea debitoarei agent, restrângere care ar fi operat eventual în situația unei clauze de neconcurență.
Mai mult, C. ea constată că nu există probe care să dovedească poziția dominantă a pârâtei cu privire la activitatea debitoarei iar retragerile de comision nu s-au dovedit a fi făcute în dauna creditorilor; se poate observa că modul de stabilire a comisionului și implicit retragerile de comision s-au efectuat în temeiul contractului încheiat între părți, contract care respectă dispozițiile imperative prevăzute de Legea nr. 509/2002.
Cât privește intenția de fraudă, C. ea reamintește că aceasta nu se presupune ci trebuie dovedită iar aceste probe nu au fost făcute de lichidatorul judiciar. Mai mult, probele existente la dosar au evidențiat împrejurarea că potrivit convenției părților retragerile de comision s-au întemeiat pe fapte obiective respectiv neîndeplinirea obligațiilor de către terții contractanți a obligațiilor asumate, fapte incidente la stabilirea și exigibilitatea comisionului contractual și în concordanță cu dispozițiile art. 15 lit. c și art. 10 din Legea nr. 509.
Pentru toate aceste considerente, C. ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din LPI îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. P. O. I. lichidator judiciar al SC
P. 2 C. S., împotriva sentinței civile nr. 751 din_, pronunțate in dosarul nr._ * al Tribunalului S. izat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
M.
SA M.
ION A.
M. C.
M.
N.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 9485/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 2747/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
