Decizia civilă nr. 1310/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1310/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC U. - GP S. PRIN LICHIDATOR J. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1727 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. Năsăud în contradictoriu cu intimata SC U. - GP S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1727 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. Năsăud
s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul I. S., pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței privind pe debitoarea S.C. U. - GP S., CUI 22875759, nr. de înregistrare la ORC J_ .
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că potrivit disp. art. 260 alin.1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, lichidarea societății trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării. Pentru motive temeinice tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu mai mult de 24 de luni cumulat.
În speță, dizolvarea s-a constat prin sentința nr. 1349/_ pronunțată de tribunalul B. Năsăud în dosar civil nr._ și nu s-a făcut dovada unor prelungiri a perioadei de lichidare, conform art. 260 alin.1 din legea 31/1990.
Lichidatorul nu a depus acte din care să rezulte datoriile societății debitoare or, potrivit art. 28 alin.1 lit. c din Legea 85/2006. cererea debitorului
trebuie să fie însoțită de "o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente ori nescadente, contestate ori necontestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință …";.
În condițiile în care creditorii nu sunt identificați, condiția esențială menționată anterior nu este realizată.
În practica judiciară s-a statuat, cu valoare de principiu, că un debitor nu poate avea această calitate "în abstracto";, ci doar prin raportare la o creanță și un creditor determinat.
Scopul procedurii insolvenței, prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoarei aflată în insolvență.
Este real că art. 260 alin.4 din Legea nr. 31/1990 rep., privind societățile comerciale prevedere că lichidatorul desemnat pentru lichidarea societății comerciale dizolvate este obligat să ceară deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, ceea ce teoretic este posibil și prin prisma disp. art. 1 alin.2 lit. c și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Aceste dispoziții legale trebuie, însă corelate cu disp. art. 2 din același act normativ și care ar justifica într-o manieră logică existența unei stări de insolvență a debitoarei.
În practică s-a statuat că maniera optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvență a debitorului nu a fost dovedită datorită cuantumului modic al creanței, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste argumente, nefiind îndeplinite cerințele pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv lipsa unor creditori cunoscuți, în temeiul prev. art. 11 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
SC U. - GP S. prin lichidator judiciar I. S. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterii dosarului către Tribunalul B. -Năsăud în vederea deschiderii procedurii insolvenței, în aplicarea prevederilor art.11 alin. 1 și art.12 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, coroborate cu art. 312 alin.2-4 din Codul de Procedura Civila.
În motivarea recursului a arătat că prin sentința civilă nr. 1727/2012 pronunțata în dosarul nr._, Tribunalul Bistrița Năsăud a respins ca neîntemeiată cererea formulata de I. S., având ca obiect "deschiderea procedurii simplificate a insolentei privind pe debitoarea SC U. -GP S. ";
Sentința atacată este nelegală și netemeinică. Pentru a o pronunța, Tribunalul B. -Năsăud a apreciat că, în cauza, nu sunt îndeplinite condițiile limitativ reglementate pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței la cererea debitorului reprezentat de către lichidatorul judiciar. Astfel, în sentința atacata, judecătorul a conchis "In practica s-a statuat că maniera optima de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin lichidator consta în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiata, deoarece starea de insolvență a debitorului nu a fost dovedită datorita cuantumului modic al creanței, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 85/2006."
În același timp, instanța de fond admite că în cauza ar fi aplicabile dispozițiile art. 260 alin.4 din Legea nr. 31/1990 rep. privind societățile comerciale, în sensul că " lichidatorul desemnat pentru lichidarea societății comerciale dizolvate, este obligat să ceară deschiderea procedurii simplificate a
insolvenței, ceea ce teoretic este posibil și prin prisma disp. art. l alin.2 lit. c și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței".
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că debitoarea a înregistrat o datorie în suma de 104.550 lei, care nu este deloc modică, și că AFP B. este creditoare, ea însăși formulând cerere privind numirea și înregistrarea în Registrul Comerțului a lichidatorului.
În opinia recurentei soluția care se impune în acest dosar, este de admitere a recursului și trimiterea dosarului la Tribunalul B. -Năsăud în vederea dispunerii deschiderii procedurii, întrucât aceasta reprezintă singura cale de a scoate societatea debitoare din circuitul economic, radierea acesteia din Registrul Comerțului nefiind posibilă, în speța decât în urma derulării procedurii insolvenței, neavând în acest moment acte/documente contabile ale debitoarei.
Prin menținerea sentinței Tribunalului ca legala și temeinică, s-ar menține premisele unor eventuale fraude ale administratorilor statutari.
In drept: art. 304 pct. 9, art.3041din C. proc. civ, art.11 alin.1 și art.12 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, coroborate cu art. 312 alin.2-4 din Codul de Procedura Civila.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
Analiza condițiilor limitativ reglementate pentru deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului relevă faptul că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Conform înscrisurilor depuse în probațiune, nu rezultă că debitoarea înregistrează datorii.
În opinia instanței de recurs, inexistența creanței nu justifică o pretinsă stare de insolvență a debitoarei SC U. -GP S. ., iar solicitarea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței exclusiv în baza prezumției stării de insolvență reprezintă un abuz de drept în accepțiunea art. 723 alin. 1 C. pr. civ. conform căruia ,,drepturile procedurale trebuiau exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege,,.
Trebuie precizat în acest context faptul că nu se poate face nici o diferențiere din punct de vedere procedural prin prisma incidenței art. 27 alin. 1 și 2 din Legea 85/2006 între o cerere făcută de către un debitor ,,în funcțiune,, și un debitor dizolvat și față de care a fost numit un lichidator în condițiile Legii 31/1990, lichidator care într-adevăr este unicul îndreptățit să reprezinte societatea comercială într-un astfel de demers.
Scopul procedurii insolvenței constă în acoperirea pasivului, însă inexistența creanței care să justifice starea de insolvență nu justifică derularea acestei proceduri întrucât costurile ar fi fost substanțial mai mari. Maniera optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin
lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvabilitate a debitorului nu a fost dovedită, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27 din Legea 31/1990.
Se mai susține prin motivele de recurs faptul că lichidatorul este obligat să formuleze o astfel de cerere prin prisma dispozițiilor art. 270 indice 1 din Legea 31/1990. Aspectul invocat este corect însă nu poate întemeia admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvență deoarece obligația lichidatorului de a formula o astfel de cerere nu împiedică instanța să analizeze temeinicia acestei cereri și să aprecieze cu privire la starea de insolvență a debitoarei. Or o astfel de analiză în cazul concret dedus judecății impune concluzia fermă că în speță nu există dovedită existența vreunei creanțe care să justifice starea de insolvență.
Se invocă o pretinsă datorie de 104.550 lei care ar rezulta în urma analizei indicatorilor financiari extrași de pe site-ul ANAF conform bilanțului depus de
societate pe anul 2008, însă nu se depune nici o probă în acest sens care să ateste existența acestei datorii. Simpla mențiune de pe extrasul bilanțului nu reprezintă o probă aptă a dovedi starea de insolvență a debitorului. Lichidatorul desemnat de O.R.C. era obligat să transmită notificări creditorilor bugetari care, în eventualitatea existentei unei creanțe ar fi indicat și cuantumul acesteia, însă la dosar nu există probe în acest sens.
Pentru considerentele sus arătate, instanța, în baza art. 312 (1) C. pr. civ va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1727 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. Năsăud pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E.
Respinge recursul declarat de SC U. - GP S. împotriva sentinței civile nr. 1727 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
I.
D.
P.
A.
-I.
A.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: I. U.
| ← Decizia civilă nr. 1306/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 4822/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
