Decizia civilă nr. 1312/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1312/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC S. C. SS B. PRIN LICHIDATOR J. CII N. L. împotriva sentinței civile nr. 1670 din_ pronunțată de către Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC S. C. SS B., având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.Se depune și taxa juridică aferentă soluționării cauzei la fond.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.670 din 09 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. -Năsăud s-a respins ca neîntemeiată cererea lichidatorului C. I. DE I. N. L. B. pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței privind pe debitorul S.C. S. C. S.R.LS -B. . S-a respins ca inadmisibilă cererea lichidatorului C.I.I. N. L., pentru radierea din registrul comerțului a debitorului SC S. C. S. .
Instanța de fond, analizând condițiile limitativ reglementate pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței la cererea debitorului reprezentat de către lichidatorul judiciar, a apreciat că aceste condiții nu sunt îndeplinite. Scopul procedurii insolvenței, prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflată în insolvență însă pentru a acoperi o creanță de 2177 lei costurile cu procedura ar fi substanțial mai mari. Este real că art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 rep., privind societățile comerciale prevedere că lichidatorul desemnat pentru lichidarea societății comerciale dizolvate este obligat să ceară deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, ceea ce teoretic este posibil și prin prisma disp. art. 1 alin.2 lit. c și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Aceste dispoziții legale trebuie, însă corelate cu disp. art. 2 din același act normativ și care ar justifica într-o manieră logică existența unei stări de insolvență a debitoarei. În practică s-a statuat că maniera optimă de cenzurare a exercitării abuzive
a dreptului de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvență a debitorului nu a fost dovedită datorită cuantumului modic al creanței, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 27 din Legea nr. 85/2006. De altfel, lichidarea societății trebuia terminată în cel mult un an de la data dizolvării (dizolvarea din _
), cu posibilitatea ca tribunalul să prelungească acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu mai mult de 24 de luni, cumulat, conf. art. 260 alin.1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a respins ca neîntemeiată cererea lichidatorului în ceea ce privește deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
In ceea ce privește al doilea petit privind radierea societății comerciale al cărei lichidator a fost numit reclamantul după dizolvare, tribunalul a constatat că această cerere este inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare. Art.260 alin.8 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale rep., prevede că "în termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerțului cerere de radiere a societății din registrul comerțului, sub sancțiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de tribunalul în circumscripția își are sediul comerciantul în urma sesizării oricărei părți interesate";. Tribunalul a reținut că cererea de radiere se depune de către lichidator, sub sancțiunea unei amenzi, la registrul comerțului unde își are sediul comerciantul, așa cum prevede în mod clar și imperativ textul de lege menționat mai sus, astfel că cererea de radiere depusă de către acesta direct la instanță, a fost apreciată ca este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, C. ULUI I. DE I. N. L.,
în calitate de lichidator al debitoarei S.C. S. C. S.R.LS -B. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca nelegală și netemeinică și admitere cererii sale de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței față de debitoare. În motivarea recursului, recurentul a arătat că a solicitat instanței de fond să dispună deschiderea procedurii simplificate a falimentului SC Savedom C. S., conf.disp.art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990, rap.la art. l alin.2 lit. e din Legea nr.85/2006, privind procedura insovenței, cu precizarea că debitoarea se află în dizolvare în baza prev. art. 237 alin. 6 și 7 din Legea nr. 31/1990.
În opinia recurentului, dispozițiile art. 3 și 27 din Legea nr. 85/2006 invocate de către instanța de fond, nu stipulează nicio condiție de fond care nu este îndeplinită în cazul dedus judecății. Conform acestor dispozițiile legale, depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către debitorul aflat în stare de insolvență este o obligație, un drept, așa încât în speță este vorba despre îndeplinirea unor obligații legale și nu despre exercitarea abuzivă a unui drept. În aceste condiții, introducerea de către instanța de fond a unui criteriu de genul "cuantumul modic al crenței"; este un adaos la lege, nepermis în practica judiciară. Pe de altă parte, respingerea unor astfel de acțiuni produce efecte negative greu de înlăturat, iar aplicarea acelor amenzi judiciare la care face trimitere instanța fondului în motivare hotărârii sale nu o soluție pentru rezolvarea acestei situații.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Analiza condițiilor limitativ reglementate pentru deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului relevă faptul că aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, conform înscrisurilor depuse în probațiune, aferente anului 2008 (f. 8 dosar fond), debitoarea înregistrează datorii în cuantum total de 2.365 lei, însă doar un creditor a fost identificat, în concret D.G.F.P. B. Năsăud cu o creanță de 2177 lei (f. 9-12 dosar de fond).
În opinia instanței de recurs, o singură creanță certă într-un cuantum infim de 2177 lei, mai mică decât onorariul minim de 3.000 lei pe care l-ar încasa lichidatorul judiciar pentru derularea unei astfel de proceduri, nu justifică o pretinsă stare de
insolvență a debitoarei S.C. S. C. S.R.L., iar solicitarea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței exclusiv în baza acestei creanțe reprezintă un abuz de drept în accepțiunea art. 723 alin. 1 C.p.c. conform căruia ,,drepturile procedurale trebuiau exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege,,.
Trebuie precizat în acest context faptul că nu se poate face nici o diferențiere din punct de vedere procedural prin prisma incidenței art. 27 alin. 1 și 2 din Legea 85/2006 între o cerere făcută de către un debitor ,,în funcțiune,, și un debitor dizolvat și față de care a fost numit un lichidator în condițiile Legii 31/1990, lichidator care într- adevăr este unicul îndreptățit să reprezinte societatea comercială într-un astfel de demers. Trebuie precizat foarte clar în acest context faptul că cererea formulată de către lichidatorul desemnat la O.R.C. în condițiile Legii 31/1990 este tot o cerere formulată de debitor în vederea deschiderii procedurii de insolvență, situație în care admisibilitatea și temeinicia acesteia vor fi apreciate prin raportare la dispozițiile art. 28 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 28 din Legea 85/2006 ,,Cererea debitorului trebuie sa fie insoțită de urmatoarele acte:…… c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta,,. În lipsa unei identități a creditorilor starea de insolvență nu este dovedită, așa cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță. Prin prisma textului enunțat, nu este suficient doar un cuantum total al creanțelor rezultat dintr-un act contabil ci o identitate a fiecărui creditor și a cuantumului creanței fiecărui creditor. Or singurul creditor identificat de lichidator este D.G.F.P. B. a Mare cu o creanță de 2.177 lei (f. 9-12 dosar fond).
În ceea ce privește diferența creanțelor înscrise în bilanțul contabil aferent anului 2008 până la suma de 2.365 lei, instanța de recurs reține că pe de o parte diferența între creanța DGFP B. Năsăud și totalul creanțelor este infimă, de sub 200 lei, iar pe de altă parte nu există nici o dovadă a caracterului cert, lichid și mai ales exigibil al acestor sume. Astfel, în lipsa unei identități a creditorilor și a titlurilor din care rezultă aceste creanțe nu se poate stabili dacă aceste creanțe sunt exigibile sau nu, dacă a intervenit termenul de prescripție, dacă prezumtivii creditori sunt sau nu interesați în recuperarea acestor creanțe. Trebuie precizat în acest context faptul că ultimele date contabile ale debitoarei, din care sunt extrase și datoriile invocate sunt aferente anului 2008 (f. 8), temerile legate de intervenirea prescripție sau de dezinteresul creditorilor fiind pe deplin justificate. Starea de insolvență a unui debitor se raportează la creanțe certe, lichide și exigibile, or creanțele înscrise în contabilitate fără nici o altă precizare și indiciu privind caracterul lor sau identitatea creditorilor nu pot întemeia deschiderea procedurii de insolvență.
Scopul procedurii insolvenței constă în acoperirea pasivului, însă pentru a acoperi creanțe certe de 2177 RON costurile ar fi substanțial mai mari. În realitate, instanța a apreciat că singurul scop al demarării de către lichidatorul judiciar numit prin încheierea judecătorului delegat la oficiul Registrului Comerțului a prezentului demers dedus judecății a constat în obținerea unui onorariu substanțial mai mare decât cel stabilit prin încheierea judecătorului delegat ci nu recuperarea unei creanțe al cărei cuantum nu poate justifica într-o manieră logică existența unei stări de insolvență a debitoarei. Maniera optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvabilitate a debitorului nu a fost dovedită, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 31/1990.
Se mai susține prin motivele de recurs faptul că lichidatorul este obligat să formuleze o astfel de cerere prin prisma dispozițiilor art. 270 indice 1 din Legea 31/1990. Aspectul invocat este corect însă nu poate întemeia admiterea cererii de
deschidere a procedurii de insolvență deoarece obligația lichidatorului de a formula o astfel de cerere nu împiedică instanța să analizeze temeinicia acestei cereri și să aprecieze cu privire la starea de insolvență a debitoarei. Or, o astfel de analiză în cazul concret dedus judecății impune concluzia fermă că un cuantum al creanțelor certe, lichide și exigibile de 2177 lei nu justifică starea de insolvență.
Pentru considerentele sus arătate, instanța, în baza art. 312 (1) C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1670 din 9 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C. ULUI I. DE I. N. L. împotriva sentinței civile nr. 1.670 din 09 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
I. D.
P.
A.
A. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. V.
| ← Sentința civilă nr. 2248/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 1440/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
