Decizia civilă nr. 136/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 136/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I. Judecător M. D.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J. M. PENTRU A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 6718 DIN_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. în contradictoriu cu intimata SC I. -D. -C. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată contestație la deschiderea procedurii
Pentru acest termen de judecată întregirea completului de judecată 2RI se face prin participarea d-nei judecător M. D., aflată pe programarea de permanență din data de_, ca urmare a împrejurării că d-na judecător P. D. se află în concediu.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.718 din 30 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., s-a admis contestația formulată de către debitoarea SC
"I. -D. -C. "; S. B. M., în contradictoriu cu intimata-creditoare A. F.
B. M. - în nume propriu și în numele DIRECȚIEI G. A F. P. M. și, în consecință, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC "I. -D. -C. "; S., iar creditoarea D. G. a F. P. M.
- A. F. P. B. M. a fost obligată să achite debitoarei suma de 120 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acordarea facilităților fiscale cuprinse în articolul XI din OG nr. 30 din_, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, legiuitorul a modificat practic atât caracterul cert, cât și caracterul exigibil al creanțelor datorate bugetului de stat la momentul intrării în vigoarea acestui act normativ. Stabilind o nouă scadență pentru stingerea prin plată voluntară sau compensare a obligațiilor principale, practic legiuitorul a anulat caracterul exigibil al creanțelor restante la data de 31 august 2011. În egală măsură, stabilind că în funcție de data stingerii obligației principale (_ sau_ ), penalitățile se anulează sau se reduc, legiuitorul a anulat caracterul cert al creanței în ansamblul său.
Aceleași considerații sunt valabile și în ceea ce privește dobânzile, cu privire la care în articolul XI alin. 2, s-a prevăzut că se consideră îndeplinită condiția comunicării dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut de art. 111 alin. 2 din OG nr. 92/2003. Raportat la prevederile alin. 3 al aceluiași articol, este de reținut că, în condițiile menționate la alin. 1, se desființează, total sau parțial, chiar actul administrativ fiscal sau titlul executoriu prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, ceea ce, fără dubiu, anulează caracterul cert și lichid al creanței.
A mai precizat instanța de fond că admiterea cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare ar însemna, în cele din urmă, lipsirea de efect a facilităților la plată pe care legiuitorul a înțeles să le acorde pentru creanțele restante la data de 31 august 2011.
Pentru aceste considerente, conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 85/2006, reținând ca întemeiată contestația debitoarei SC IDD - D. C. S., instanța de fond a respins cererea creditoarei A. F. P. B. M. în nume propriu și în numele Direcției G. a F. P. M. de deschidere a procedurii insolvenței față de societatea debitoare.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea D. G. A F. P. M. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei S.C. I.
-D. -C. S.R.L. B. M. .
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 rap. la art. 3041C.pr.civ., recurenta a arătat că actul normativ invocat de instanța fondului, respectiv O.G. 30/2011 și în baza căruia s-a respins cererea A.F.P. B. M., a creat anumite facilități de care însa puteau beneficia doar cei care stingeau prin plata voluntara obligațiile fiscale. Aceste facilități însă, nu înlăturau caracterul exigibil
si cert al sumelor datorate de către debitoare - obligația fiscala principală rămânea tot certă si exigibilă, la fel si accesoriile creanței principale. Dacă debitoarea stingea prin plata voluntara obligațiile principale, ar fi beneficiat de facilitățile fiscale în conditiile actului normativ, dar debitoarea nu a procedat la stingerea obligațiilor principale, fapt ce nu-i conferă dreptul de a contesta caracterul cert al accesoriilor si cu atât mai puțin al obligațiilor principale de plată. Prin acest act normativ, legiuitorul nu a stabilit o altă scadență pentru stingerea obligațiilor fiscale ci a creat o facilitate cu privire la obligația de plată a accesoriilor creanței principale, de care puteau beneficia toți cei care intrau în sfera de aplicare a acestui act normativ. Or, în prezenta speță, în condițiile în care debitoarea S.C. I.D.D - D. C. S.R.L. datorează bugetului de stat suma de 184.876 lei cu titlu de creanță principală, creanță pe care, daca debitoarea era de buna-credință o putea stinge până la data pronunțării sentinței, urmând desigur sa beneficieze de facilități în condițiile actului normativ.
Pe cale de consecința, a apreciat recurenta, greșit a interpretat instanța fondului că actul normativ mai sus menținut modifică scadențe de plată, înlătură caracterul de exigibilitate, cât si caracterul de certitudine al sumelor datorate de către debitoare. Totodată, a mai susținut creditoarea, prevederile art. 3 alin. XI din O.G. nr. 30/2011, invocate de către instanța de fond, desființează actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale stinse conform alin.1 din același act normativ. In situația în care creanțele fiscale principale ale debitoarei sunt în cu antum de 184.876 lei, nefiind stinse până la data pronunțării sentinței, instanta fondului nu putea retine ca fiind incidente în speță prevederile alin. 3 art. XI din O.G. nr. 30/2011.
În ceea ce privește susținerea instanței cu privire la lipsirea de efect a facilităților stabilite legiuitor, în situația admiterii cererii creditoarei, nu are nici un suport legal, în condițiile în care suntem în prezenta acordării unor facilități cu privire la creanțele fiscale accesorii sub condiția stingerii prin plata voluntară a creanțelor principale. Prin aceste susțineri, deși creanța principală este în cuantum de 184.876
lei, nestinsă până la data pronunțării sentintei, instanța fondului apreciază ca fiind necesare si chiar imperative acordarea facilităților debitoarei, împotriva oricăror dispoziții legale. În aceste condiții, instanța de fond greșit a apreciat ca fiind incident în speta alin.3 art.XI din O.G.nr.30/2011. In concluzie, creanța fiscala principală în cuantum de 184.876 lei este o creanță certă lichidă si exigibilă, respectiv, rezulta din declarații fiscale, decizii de impunere etc. - care prin expirarea termenului de plata au devenit titluri executorii, câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță (lichida), iar termenul scadent de plata este de mult depășit (exigibila).
Totodată, această creanță depășește valoarea prag de 45.000 lei prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006 cu modificările si completările ulterioare si este exigibilă de mai mult de 90 de zile, astfel cum impune art. 3 pct. 6, motiv pentru care creditoarea apreciază că este îndreptățită să solicite deschiderea procedurii insolventei. Apoi, întrucât creanța fiscala principală este certă, lichidă si exigibilă, pe cale de consecintă si creanțele fiscale accesorii sunt certe, lichide si exigibile. În final, recurenta a învederat faptul că O.G. nr. 30/2011 a avut o aplicabilitate determinata în timp, respectiv a produs efecte în perioada cuprinsa între 5 septembrie 2011 si 30 iunie 2012, astfel ca la această dată nu mai produce efecte, fiind împlinit termenul de aplicabilitate.
Intimata debitoarea deși legal citată, nu s-a prezentat prin reprezentat în față instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Soluția pronunțată de către prima instanță este rezultatul unei greșite interpretări a normelor legale analizate. Astfel, contrar celor susținute de către prima instanță O.G. 30/2011 nu are nici un efect cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de către creditoarea recurentă în susținerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei S.C. IDD - D. - C. S.R.L. Dimpotrivă, creanța în cuantum de 389.268 lei este dovedită în mod lipsit de echivoc prin titlurile executorii depuse la dosarul de fond (f. 15-82) pentru care au fost deja demarate formalități de executare și care nu pot fi cenzurate în analizarea stării de insolvență a debitoarei intimate. Desigur că de la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență până la momentul analizării recursului penalitățile sau acumulat proporțional cu intervalul de timp scurs, iar la momentul pronunțării prezentei decizii cuantumul creanței este chiar mai mare decât cel inițial invocat.
Instanța fondului a interpretat eronat O.G. 30/2011 și a reținut fără nici un temei că actul normativ mai sus menținut modifică scadențe de plată și înlătură caracterul de exigibilitate, cât si caracterul de certitudine al sumelor datorate de către debitoare.
Dimpotrivă, prevederile art. 3 alin. XI din O.G. nr. 30/2011, invocate de către instanța de fond, desființează actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale doar în ipoteza în care creanțele principale au fost stinse în condițiile alin.1 din același act normativ. Or ipoteza nu este îndeplinită în cazul concret analizat deoarece debitoarea nu a făcut dovada achitării vreunui leu din debitul principal așa încât să atragă incidența textului anterior enunțat. Altfel spus, în situația în care creanțele fiscale principale ale debitoarei sunt în cuantum de 184.876 lei, nefiind stinse până la data pronunțării sentinței, instanta fondului nu putea retine ca fiind incidente în speță prevederile alin. 3 art. XI din O.G. nr. 30/2011.
În ceea ce privește susținerea instanței cu privire la lipsirea de efect a facilităților stabilite legiuitor, în situația admiterii cererii creditoarei, nu are nici un suport legal, în condițiile în care suntem în prezenta acordării unor facilități cu privire la creanțele fiscale accesorii sub condiția stingerii prin plata voluntară a creanțelor principale.
Textul supus analizei este lipsit de echivoc sub aspectul celor anterior enunțate în sensul că, ,,Pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:
penalitățile de întârziere se anulează d a că ob liga țiile p rin cipa le
și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;
penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
(2) Pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 a lin . (2) d in Ordo n an ța Gu ve rnu lui nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Or așa cum am mai precizat anterior, în cazul concret analizat lipsește orice plată voluntară a vreunei părți din datorie, situație în care nu se pot reduce penalitățile și pe cale de consecință creanța este certă în cuantumul invocat de către creditoare prin cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Prin acest act normativ, legiuitorul nu a stabilit o altă scadență pentru stingerea obligațiilor fiscale ci a creat o facilitate cu privire la obligația de plată a accesoriilor creanței principale, de care puteau beneficia toți cei care intrau în sfera de aplicare a acestui act normativ.
În consecință, creanța invocată este certă, lichidă si exigibilă în sensul dispozitiilor art. 379 alin. 1, 3 si 4 C.p.c. coroborate cu art. 3, punctul 6 din Legea 85/2006 si depaseste valoarea prag prevazuta de art. 3 punctul 12 din acelasi act normativ. În baza stării de fapt retinută de către instanța de recurs sunt incidente dispozitiile art. 3 din Legea 85/2006 conform carora ,,insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Mai mult, conform lit. a) al aceluiasi articol
,,insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadență, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori,,.
În condițiile în care creanța este constatată printr-un titlu executoriu, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței este dovedit pe deplin, fără posibilitatea de a fi contestat. Singura posibilitate a debitorului de a înlătura prezumția stării de insolvență este aceea de a dovedi că deține resursele bănești necesare plății datoriilor exigibile. Însă nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs nu a fost administrată nici o probă în acest sens.
Pentru aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c. instanța va admite recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. M. împotriva sentinței civile nr. 6718 din 30 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o va casa și trimite cauza aceleiași instanțe pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitarea S.C. I. -D. -C. S.R.L. B. M. .
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs reține și incidența în cauză a deciziei 5/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în materia recursului în interesul legii prin care se interzice instanței de recurs să modifice sentința recurată în această materie (deși art. 304 alin.1 punctul 9 C.p.c. impune această soluție) și să dispună chiar prin decizia de recurs deschiderea procedurii și numirea lichidatorului așa cum se proceda în practica constantă a Curții de Apel C. în ultimii ani. Din păcate decizia enunțată se impune doar prin prisma argumentelor care obligă la o practică unitară și pe recunoașterea competenței legale a I.C.C.J. în realizarea acestui demers, nu și prin prisma considerentelor de ordin teoretic pe care le cuprinde. Rezultatul concret este acela că deschiderea procedurii se va amâna cu un interval de timp considerabil, aspect care vine în contradicție cu celeritatea specifică domeniului și reduce șansa creditorilor de a-și îndestula creanțelor deși acesta este scopul esențial al procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN N. LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 6.718 din 30 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei S.C. I. -D. -C. S.R.L. B. M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. I. C. I. M. D.
G. ,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: E. C. .
| ← Sentința civilă nr. 1772/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Încheierea civilă nr. 2116/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
