Decizia civilă nr. 2568/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2568/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D.
G.
A F. P.
A J.
C. PENTRU A. F. P. A M.
C.
N.
împotriva
sentinței civile nr. 4519 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC S. E. I. E.
PRIN LICHIDATOR J. C. A., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată contestație la tabelul definitiv al creanțelor.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C. pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4519 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a respins contestația formulata de contestatoarea D. G. A F. P. A J. C. împotriva tabelului definitiv de creanțe asupra averii debitoarei SC S. E. I. -E. S., întocmit de lichidatorul judiciar CII R. LESCU A. DOINA și publicat în BPI nr.5226/_ .
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că la data de 12 martie 2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fața de debitoarea SC S. E.
I. E. S., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu CII R. LESCU A. DOINA.
Prin sentința comerciala nr.2411/C/4 iunie 2010, judecătorul sindic a definitivat tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei după cum urmează: D. G. A F. P. A J. C. - 34.537 lei, creanța bugetara; ITM C. - 615 lei, creanța bugetara, MUNICIPIUL C. N. - 311,50 lei, creanța bugetara.
La data de 1 aprilie 2011, D. C. a formulat o declarație de creanța cu privire la suma de 522.915 lei, compusa din TVA stabilita suplimentar - 233.149 lei și dobânzi de întârziere aferente TVA - 289.766 lei, solicitând totodată repunerea în termenul de declarare a creanțelor. Creanța în suma de 522.915 lei a fost stabilita prin decizia de impunere privind obligațiile suplimentare nr.244/_, în baza raportului de inspecție fiscala parțiala nr.219/_, prin care s-a constatat ca debitoarea are unele obligații fiscale suplimentare, constând în TVA și dobânzile aferente.
Înainte ca judecătorul sindic sa se pronunțe asupra cererii de repunere în termen, lichidatorul judiciar a întocmit un tabel preliminar de creanțe rectificat, în care a inclus și creanța în suma de 522.915 lei mai sus menționata, pe care l-a afișat la data de 8 septembrie 2011 și l-a publicat în BPI nr.9359/30 august 2011.
În ședința publica din data de 22 februarie 2012, judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termenul de depunere a declarației de creanța, formulata de
C., ca tardiv formulata, și a dispus decăderea acestei creditoare din dreptul de a se înscrie la masa credală cu aceasta creanța, conform art.76 al.1 din Legea nr.85/2006. Totodată, a definitivat tabelul de creanțe în forma în care a fost publicat în BPI nr.3858/31 martie 2011, fără creanța de 522.915 lei declarata de D.
C. .
În urma dispoziției judecătorului sindic data lichidatorului judiciar, de a proceda la afișarea tabelul definitiv al creanțelor, astfel definitivat, lichidatorul judiciar a procedat la publicarea tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei în BPI nr.5226/_, raportat la acest tabel formulându-se prezenta contestație.
Potrivit prevederilor art.75 al.1 din Legea nr.85/2006, După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferința în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Din economia acestor dispoziții legale a rezultat pe de o parte ca aceasta cale de atac deschisa parților interesate împotriva tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei poate avea ca obiect fie o creanța, fie un drept de preferința înscris în tabelul definitiv de creanțe, iar nu și măsura neînscrierii unei creanțe în acest tabel.
Pe de alta parte, motivele de contestație reglementate de aceste dispoziții legale sunt expres și limitativ prevăzute, referindu-se fie la descoperirea unui fals, dol sau eroare esențiala care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, fie la descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. în aceasta din urma ipoteza, este necesar ca înscrisurile de care se prevalează contestatorul sa fie preexistente momentului la care a fost definitivat tabelul preliminar de creanțe, sa aibă revelanta probatorie, în sensul ca daca ar fi fost cunoscute ar fi condus la o alta soluție asupra declarație de creanța formulata de partea înscrisa la masa credală, și sa nu fi putut fi cunoscute până la momentul definitivării tabelului de creanțe asupra averii debitoarei.
Condițiile mai sus expuse nu au fost întrunite în prezenta cauza. Astfel, în primul rând, contestatoarea D. C. a contestat nu o anumita creanța înscrisa în tabelul definitiv, ci măsura neînscrierii sale cu creanța în cuantum de 522.915 lei. în al doilea rând, titlurile de care se prevalează creditoarea, decizia de impunere privind obligațiile suplimentare nr.244/_ și raportul de inspecție fiscala parțiala nr.219/_, sunt înscrisuri ulterioare datei la care a fost definitivat tabelul de creanțe asupra averii debitoarei. Este adevărat ca aceste înscrisuri
stabilesc obligații de plata ale debitoarei, anterioare deschiderii procedurii, insa nu sunt "titluri"; care sa fi existat la momentul definitivării tabelului de creanțe și care sa nu fi fost cunoscute. Constituirea acestor titluri ulterior acestui moment îi este în exclusivitate imputabila creditoarei, întrucât creditoarea a avut posibilitatea și avea totodată obligația de a face demersuri pentru stabilirea unor eventuale obligații fiscale ale debitoarei în timp util, până la termenul fixat pentru depunerea declarațiilor de creanța în cadrul procedurii, respectiv până la data de 7 mai 2010. Identificarea unor creanțe fiscale în urma unui control fiscal abia la data de 15 martie 2011, adică mult ulterior termenului limita fixat în cadrul procedurii, nu a fost în niciun fel justificata și în niciun caz nu poate conduce la concluzia ca
"titlurile"; prin care au fost stabilite aceste sume în sarcina debitoarei ar fi fost anterioare momentului definitivării tabelului de creanțe.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a constatat ca nu este întemeiata contestația formulata împotriva tabelului definitiv de creanțe asupra averii debitoarei SC S. E. I. -E. S., întocmit de lichidatorul judiciar CII R. LESCU A. DOINA și publicat în BPI nr.5226/_, aceasta contestație fiind respinsa ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea D. G. A F.
P. A J. C. PENTRU A. F. P. A M. C. N. solicitând
admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației formulate de creditoarea D. G. a F. P. a jud. C. împotriva tabelului definitiv al creanțelor SC E. I. -E. S. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin sentința civila nr. 4519/_ pronunțata de Tribunalul Specializat C. a fost respinsa contestația formulata de recurentă împotriva tabelului definitiv de creanțe asupra averii debitoarei SC E. I. -E. S. .
Apreciază hotărârea judecătoreasca ca nelegala și netemeinica având în vedere următoarele argumente:
În cuprinsul tabelului definitiv al creanțelor lichidatorul judiciar menționează ca creanța instituției recurente este în cuantum de 34.537 lei, deși anterior a întocmit un tabel preliminar rectificat publicat în B.P.I. nr. 9.359/_ în cuprinsul căruia a specificat și suma în cuantum de 522.915 lei, ca și creanța stabilita în urma controlului fiscal.
Menționează ca, acesta nu a fost contestat de nici un creditor iar, lichidatorul judiciar a procedat la notificarea prin executor judecătoresc a fostului
administrator statutar Revnic D., referitor la completarea tabelului de creanțe cu creanța bugetara în suma de 522.915 lei.
Inspecția fiscala efectuata de Activitatea de I. Fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. a J. C. a fost finalizata prin emiterea deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare nr. 244/_, însoțita de raportul de
inspecție fiscala parțiala nr.219/_, prin care au fost stabilite în sarcina debitoarei obligații fiscale suplimentare de plata în suma de 522.915 lei, compuse din TVA stabilita suplimentar-233.149 lei și dobânzi de întârziere aferente TVA - 289.766 lei.
Tine sa precizeze ca la momentul formulării declarațiilor de creanța recurenta nu avea cunoștința despre existenta acestor obligații fiscale suplimentare, care nu se aflau în evidenta fiscala.
Poziția procesuala este justificata întrucât în cuprinsul raportului lichidatorului, publicat în Buletinul procedurilor de insolventa nr. 9.691/_, rezulta faptul ca instituția recurentă nu a avut cunoștința despre existenta acestor creanțe doar ca urmare a controlului fiscal efectuat în luna martie 2011, la solicitarea debitoarei prin lichidator judiciar desemnat în dosarul cauzei.
Într-un script depus anterior la dosarul cauzei, înainte de întocmirea acestui tabel a arătat ca solicitarea recurentei este justificata prin raportare la dispozițiile art.75 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, potrivit cărora:
" (1) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art.
73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. "
În cuprinsul acestuia a formulat în baza art.103 din Codul de procedura civila o cerere de repunere în termenul de contestare a tabelului creanțelor, menționând ca termenul de 15 zile începe sa curgă de la data comunicării cu lichidatorul a deciziei de impunere, respectiv_ .
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041 C. ea reține următoarele:
Creditoarea recurentă D. C. invocă nelegalitatea hotărârii judecătorului sindic din perspectiva aplicării greșite a legii, respectiv a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 cu privire la modalitatea de soluționare a contestației acestei creditoare împotriva tabelului definitiv de creanțe asupra averii debitoarei SC E.
I. -E. S. .
C. ea constată că odată cu aceasta contestație creditorul recurent a formulat și o cerere de repunere în termen a declarației de creanță, cerere corect soluționată în ședința publică din_ pe calea excepției tardivității.
Astfel, este de reținut faptul că raportul de inspecție fiscală pe care își întemeiază cererea creditoarea a fost înregistrat la D. C. la data de 15 martie 2011, după cum rezultă din înscrisul existent la fila 179, iar cererea de repunere în termenul de declarare a creanțelor a fost depusă la dosar la data de_ fără a fi respectat termenul de 15 zile prev. de art. 103 al.2 C. pr. civ., și în consecință, în mod corect s-a statuat că cererea de repunere în termen formulată de către D. C. pentru creanța în cuantum, de 522.915 lei este tardiv formulată, motiv pentru care a dispus decăderea acestei creditoare din dreptul de a se înscrie la masa credală cu această creanță, în temeiul dispozițiilor art. 76 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Totodată prin petitul subsidiar din cererea înregistrată la data de_ creditoarea D. C. a formulat o contestație împotriva tabelului creanțelor, iar urmare a precizării acesteia, analiza a fost realizată cu referire la tabelul definitiv de creanțe.
Analizând astfel această contestație din perspectiva prev. art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispoziție legale incidente speței.
Aceasta deoarece, din economia textului legal rezultă, pe de o parte că această cale de atac deschisă părților interesate împotriva tabelului definitiv al creanțelor a supra averii debitoarei poate avea ca obiect fie o creanță, fie un drept de preferință înscris în tabelul definitiv de creanțe, iar nu și măsura neînscrierii unei creanțe în acest tabel. În concret contestatoarea D. C. a contestat nu o anumită creanță înscrisă în tabelul definitiv, ci măsura neînscrierii sale cu o creanță în cuantum de 522.915 lei.
Apoi motivele contestației reglementată de acest text legal sunt expres și limitativ prevăzute, referindu-se fie la descoperirea unui fals, dol, sau eroare esențială care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, fie la descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. În această din
urmă ipoteză, este necesar ca înscrisurile de care se prevalează contestatorul să fie preexistente momentului la care a fost definitivat tabelului preliminar de creanțe, să
aibă relevanță probatorie, în sensul că dacă ar fi fost cunoscută ar fi condus la o altă soluție asupra declarației de creanță și să nu fi putut fi cunoscute până la momentul definitivării tabelului de creanță asupra averii debitoarei.
Ori, titlurile de care se prevalează creditoarea recurentă (decizia de impunere privind obligațiile suplimentate nr. 244/_ și raportul de inspecție fiscală parțială nr. 219/_ ) sunt înscrisuri ulterioare datei la care a fost definitivat tabelul de creanțe asupra averii debitoarei. Chiar dacă aceste înscrisuri stabilesc obligații de plată ale debitoarei anteriore deschiderii procedurii, ele nu pot fi considerate "titluri"; care să fi existat la momentul definitivării tabelului de creanțe și care să nu fi fost cunoscute. Constituirea acestor titluri ulterior deschideri proceduri îi este în exclusivitate imputabilă creditoarei întrucât aceasta a avut posibilitatea și îi revenea totodată și obligația de a face demersuri pentru stabilirea unor eventuale obligatorii fiscale ale debitoarei, până la termenul fixat pentru depunerea declarațiilor de creanță în cadrul procedurii, respectiv până la data de 7 mai 2010. Identificarea unor creanțe fiscale în urma unui control fiscal abia la data de 15 martie 2011, nu a fost justificată în nici un fel și nici nu poate conduce la concluzia că "titlurile"; prin care au fost stabilite creanțele fiscale în sarcina debitoarei ar fi fost anterioare momentului definitivării tabelului de creanță.
Așa fiind, C. ea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicarea a disp. art. 75 din Legea nr.85/2006, că nici unul din motivele de recurs nu sunt întemeiate, drept pentru care în temeiul disp. art. 312 alin.1 C. pr. civ. recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr.4519 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
I.
D.
P.
A.
-I.
A.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: M. C. Botiș
| ← Sentința civilă nr. 4975/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 151/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
