Decizia civilă nr. 2833/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2833/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 5808 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. în contradictoriu cu intimații SC T. V. SRL Z., SC T. V. SRL Z. prin lichidator judiciar CII Z. M., P. G. R., M. G. E. având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare. Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.808 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. s-a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul
D. G. A F. P. S. pentru angajarea răspunderii administratorilor statutari ai debitorului SC T. V. SRL Z., numiții P. G. R. și M. G. E.
.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, din raportul lichidatorului judiciar rezultă că societatea a deținut la începutul anului 2012 un stoc de marfă în valoare de 137.874 lei, dar această evidență scriptică nu este conformă cu cea faptică. La data deschiderii procedurii de insolvență societatea nu deținea niciun bun așa cum rezultă din balanța de verificare încheiată la data de_, iar societatea nu mai desfășoară activitate în bar din septembrie 2010, activitate de cabinet veterinar și pet shop din aprilie 2011.
La data de_ s-a constituit comisia de inventariere formată din administratorul statutar P. R. și contabilul societății N. M., ocazie cu care au fost evaluate bunurile distruse prin inundația din anul 2010, prin alterarea bunurilor alimentare, hrană pentru animale, produse veterinare, acestea din urmă fiind distruse ca urmare a expirării perioadei de valabilitate. Rezultatele inventarierii au fost înregistrate în contabilitate și s-a operat descărcarea din gestiune a stocului de marfă de 136.074,81 lei. Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii are ca scop principal stabilirea situației reale a acestora în vederea întocmirii situației financiare. În conformitate cu prevederile pct. 6 alin. 2 din Normele
privind organizarea și efectuarea inventarierii aprobate prin Ordinul nr. 2861/_, la entitățile al căror număr de salariați este redus, inventarierea poate fi efectuată de o singură persoană, iar răspunderea revine administratorului statutar. Actul de inventariere nu a fost desființat, deci, față de dispozițiile legale amintite poate fi valorificat, rezultând că, în realitate, societatea la intrarea în insolvență nu deținea bunuri, situație în care s-a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul D.
G. a F. P. S. pentru angajarea răspunderii administratorilor statutari ai debitorului SC T. V. SRL Z. .
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea D. G. A F. P. A J. S. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii pârâtele P. G. R. și
M. G. E. în calitate de administratori statutari ai debitorului SC T. V. SRL Z.
.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în mod nelegal a constatat că la intrarea în insolvență, societatea nu deținea bunuri, deoarece aceasta nu avea efectuată inventarierea patrimoniului conf. Legii nr. 81/2006 republicată care prevede în mod imperativ că "unitățile au obligația sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționarii lor..."
În opinia recurentei, starea de insolventa a debitoarei este imputabilă pârâtelor întrucât, prin omisiune, nu au condus contabilitatea în condițiile legii, asa cum prevede art. 27 alin. 1, art. 30 alin 1 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 73 lit. e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorilor societătii. Față de această împrejurare, recurenta subliniază faptul ca neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atesta încălcarea dispozitiilor art.138 lit.d din legea nr.85/2006, in condițiile în care corecta calculare, înregistrare, declarare a impozitelor si taxelor este o obligație stabilita in sarcina administratorilor societătii de Legea nr. 31/1990. Apoi, natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, recurenta consideră că este de netăgăduit că administratorii statutari se află în situația prevăzută la lit. d art. 138 din Legea nr. 85/2006 și anume nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută și sancționată de legiuitor. Faptul că administratorii statutari nu au dat curs obligațiilor lor legale privind calculul, înregistrarea si virarea impozitelor, taxelor si a contribuțiilor la bugetul general consolidat, reprezintă o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii pârâtelor P.
G. R. și M. G. E. .
Intimatul C.I.I. Z. M., în calitate de lichidator judiciar al S. T. V. S. Z.
a depus întâmpinare în cauză prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței atacate, argumentat de faptul că motivele invocate de recurentă nu au nicio bază reală, deoarece a analizat concret și temeinic toate cauzele care au dus la intrarea în insolvență și a constatat fără nici un dubiu că nu sunt întrunite elemente suficiente pentru a nominaliza anumite persoane care au contribuit la aducerea debitoarei în stare de faliment.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Starea de fapt expusă de către recurentă coroborată cu normele legale pretins încălcate nu relevă incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 și mai ales a raportului de cauzalitate între invocatele erori din activitatea de ținere a contabilității și starea de insolvență a debitoarei. Astfel, recurenta se bazează pe balanța contabilă din ianuarie 2012 făcând abstracție de faptul că suma de 137.874
lei nu mai apare în actele contabile ulterioare și există și o justificare pentru această modificare.
Astfel, o parte dintre bunurile înscrise în contabilitate au fost distruse cu prilejul unei inundații din anul 2010, iar o altă parte din bunuri existau doar scriptic, nu și faptic, fiind vorba despre bunuri degradate în timp, fapt constatat cu prilejul unei inventarieri realizată de către lichidatorul judiciar.
Principala critică a recurentei se referă la faptul că deși pretinsa inundație a avut loc în anul 2010, iar procesul verbal de inventariere a fost întocmit doar la data de_ . Aspectul este corect enunțat deoarece potrivit legii contabilității unitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și pasiv cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor. Mai mult, instanța reține și faptul că pentru bunurile degradate administratorii statutari ar fi trebuit să întocmească procese verbale de constatare și scoatere din gestiune.
Cu toate aceste erori în ținerea contabilității rămâne în discuție elementul esențial al raportului de cauzalitate între aceste omisiuni sau tergiversări și starea de insolvență a debitoarei, mai ales în condițiile în care unicul temei juridic al angajării răspunderii pe care îl invocă recurenta este reprezentat de art. 138 alin. 1 lit. d, nu și ipotezele reglementate de art. 138 alin. 1 lit a sau e din Legea 85/2006.
Astfel, este unanim admis că nu orice eroare în ținerea contabilității are drept rezultat angajarea răspunderii administratorilor statutari ci doar acele încălcări ale legislației specifice care au drept consecință starea de insolvență a debitoarei. Or între efectuarea cu întârziere a unui inventar și omisiunea de a întocmi procese verbale pentru bunurile degradate și starea de insolvență nu există niciun raport de cauzalitate. Astfel, nici recurenta nu invocă existența unui astfel de raport și nici instanța din oficiu nu poate reține existența vreunuia.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. A
J. S. împotriva sentinței civile nr. 5.808 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J.
S. împotriva sentinței civile nr. 5.808 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP A. A. I. C. I.
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: DP
GREFIER,
M. N. ȚAR
| ← Sentința civilă nr. 1129/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 2182/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
