Sentința civilă nr. 1348/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1348/2013
Ședința publică din data de 08 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta B.
G. S. G. SA în contradictoriu cu pârâții P. S. -E., F. B., M. C. A., în cadrul procedurii de insolvență a debitoarei SC C. G. S.R.L., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La ambele apeluri nominale părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru termenele din datele de 30 aprilie 2013 și respectiv pentru termenul din data de azi, 08 mai 2013, când a hotărât următoarele :
JUDECĂTORUL SINDIC:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 22 ianuarie 2013, creditoarea B.R.D. - G.
S. G. SA i-a chemat în judecată pe pârâții P. S. E., F. B. și M. C. A., solicitând instanței angajarea răspunderii personale a acestora și obligarea pârâților, în solidar, la plata pasivului debitoarei SC C. GROUP SRL în cuantum de 15.644.592,07 lei, în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a, d, e, f și g și alin.3 din legea nr.85/2006, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale asupra sumei de 15.644.592,07 lei calculată de la data pronunțării hotărârii și până la plata integrală a debitului.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că pârâții se fac vinovați de folosirea bunurilor persoanei juridice în folos propriu și deturnarea sau ascunderea unei părți a activului persoanei juridice. Astfel, potrivit raportului de cauze la data de_ conform evidențelor contabile ale debitoarei existau mărfuri în valoare totală de 1.124.798,89 lei. Însă în urma identificării faptice a stocurilor a rezultat că valoarea totală a acestora s-a ridicat doar la 404.773,79 lei. Diferența mărfurilor nu au fost predate în vederea valorificării acestora pentru acoperirea masei credale.
Totodată, pârâții au achitat creanțele cu preferință față de unii creditori în perioada imediat prealabilă deschiderii procedurii insolvenței. În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la insolvență s-a reținut că în perioada imediat prealabilă deschiderii procedurii insolvenței s-a efectuat compensarea dividendelor de plată către asociați cu datoriile acestora rezultate din cumpărarea de materiale de construcții.
S-a arătat că debitoarea, prin asociații săi, a perfectat la data de_ două contracte de vânzare- cumpărare cu SC TORRE & MASTERSON SRL având ca obiect mai multe terenuri din patrimoniul debitoarei, în condiții dezavantajoase, respectiv încasând un preț inferior valorii de piață a terenurilor. La aceeași dată debitoarea a încheiat contracte cu SC BRECKFORT INTERNATIONAL LLC prin care a transmis acesteia construcțiile edificate pe terenurile vândute SC TORRE & MASTERSON SRL, respectiv a transmis drepturile ce decurg din autorizația de construire și a constituit în favoarea acesteia un drept de superficie. Toate aceste contracte au produs prejudicii grave patrimoniului debitoarei și, implicit, creditorilor acesteia, întrucât în schimbul obținerii unor fonduri modeste s-a renunțat la valori patrimoniale semnificative.
Prin motivele de dezvoltare ale cererii de chemare în judecată creditoarea B.R.D. - G. S. G. SA a solicitat obligarea paraților la plata sumei de 15.644.592,07 lei, reprezentând intregul pasiv al debitoarei SC C. GROUP SRL și obligarea paraților la plata dobânzii legale asupra sumei de 15.644.592,07 lei, calculata de la data pronunțării sentinței si pana la plata integrala a debitului.
În motivare creditoarea a arătat că faptele ilicite săvârșite de către administratorii societății se incadreaza in prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
În ce privește faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a si e constând in
folosirea bunurile sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane si deturnarea sau ascunderea unei parți din activul persoanei juridice, acestea au fost săvârșite de administratori prin raportare la stocurile de marfa nepredate. Astfel, conform balanței de verificare din iunie 2009, in patrimoniul societății existau, in contul 371.01, mărfuri in depozit in suma de 1.124.798,87 Ron. In cadrul procedurii de insolventa marfa identificata in depozit avea o valoare de 404.773,79 lei, iar prețul de lichidare a fost stabilit la 113.891 lei. Așadar, in momentul identificării stocului de marfa s-a constatat ca acesta nu corespundea cu cei evidențiat in actele contabile, prin urmare se naște o dubla prezumție. Fie, ca bunurile au fost folosite in interes personal sau al unei alte persoane fie, au fost ascunse - fara a se cunoaște destinația acestora.
In acest sens s-a pronunțat si practica judiciara, care intr-o decizie de speța a admis cererea de antrenare a răspunderii administratorilor. Temeiul admiterii acțiunii a fost prezumția ca sumele de bani si bunurile nepredate au fost folosite în interes personal, sau au fost ascunse de către pârâți, având în vedere dreptul de dispoziție pe care l-au avut asupra acestora.
Mai mult, s-a apreciat ca prin redarea in cuprinsul balanței de verificare a unei valorii nereale a stocurilor sunt intrunite si elementele constitutive a faptei prevăzute la lit. d a art. 138 din lege, respectiv a fost ținuta o contabilitate fictiva.
In ce privește fapta prevăzuta de art. 138 lit. g din Legea 85/2006, respectiv plata în luna precedentă încetării plăților cu preferință a unui creditor, în dauna celorlalți creditori s-a arătat că, conform fisei analitice a partenerilor si a notei contabile, anexate prezentei, rezulta ca in data de_ au fost plătite dividendele pe care debitoarea le datora asociatului M. C. Andrei, Plata s-a făcut prin compensarea datoriilor pe care acest asociat le avea fata de societate, respectiv din achiziționarea de materiale de construcții. In ceea ce il privește pe asociatul M. C. s-a arătat ca a avut loc compensarea sumei de 152.896,72 lei. Aceeasi situație a operat si fata de asociatul Firta B. fata de care s-a procedat la compensare in data de 3105.2009 pentru suma de 281.584,48 lei. In mod identic s-a procedat la compensare si fata de asociatul P. E. pentru suma de 118.924,32 lei. Așadar, intre_ -_ au fost efectuate plați in suma de 553.405,52 lei in favoarea acționarilor societății, astfel stingandu-se o mare parte din debitul pe care societatea il avea fata de aceștia.
Creditoarea considera ca aceasta este o fapta ce se incadreaza in dispozițiile prevăzute la lit. g art. 138 din Legea 85/2006 deoarece acționarii aveau cunoștința ca este iminenta insolvabilitatea societății. Având in vedere ca fata de debitoare s-a deschis procedura insolventei la data de_, in mod evident la data de_ asociații preconizau insolventa debitoarei. Aceștia nu au incercat sa redreseze societatea, ci au efectuat toate demersurile pentru a-si recupera creanțele de ia societate cu prioritate fata de alți creditori. Mai mult recuperarea s-a făcut prin compensare cu mărfuri asupra căruia subscrisa aveam constituit un drept de gaj, deci cu scopul de a frauda alți creditori.
În ce privește fapta prevăzuta de art. 138 lit. f, respectiv folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzaierii încetării de plați s-a arătat că aceasta fapta a fost săvârșită de către administratorii societății având in vedere Contractele de vanzare-cumparare încheiate cu Torre&Masterson SRL si cu societatea Breckfort International LLC. Prin contractul de vanzare-cumparare încheiat cu Torre&Masterson SRL autentificat sub nr.1130/_ debitoarea a înstrăinat terenul compus din doua parcele in suprafața totala de 1.678 mp, situate in localitatea C. N., str. Calea Turzii nr. 231. Imobilul a fost instrainat la un preț de 792.855 iei, ia data înstrăinării fiind achitata suma de 175.494,87 lei, restul de preț urmând a fi achitat pana in data de_ . Restul de preț urma sa se achite in 30 de zile de la încheierea procesului verbal de recepție finala a construcțiilor. Pe imobilul valorificat era construit un imobil aflat in stadiul de semifinisare, aceasta construcție nu a fost înstrăinata vânzătorului o data cu terenul. Tot prin acest contract vanzatoarea se obliga sa finalizeze lucrările de construcții ale imobilului cel mai târziu în 2 luni de la data semnării contractului. La capitolul 6 din cuprinsul Contractului se prevedea ca: in cazul in care vanzatoarea nu finalizează construcțiile in termenul de 2 luni convenit, sau contractul de antrepriza încheiat cu Breckfort International LLC inceteaza din culpa vânzătorului, acesta va datora cumpărătorului penalități in suma de 150.000 euro. De asemenea a fost incheiat un al doilea contract de vanzare-cumparare cu aceasi societate, Torre&Masterson SRL, in aceleași condiții contractuale in ce privește imobilul situat in C. N., str. Mozart. Acest imobil este compus 6 parcele de teren si a fost instrainat la un preț de 1.382.220 lei, suma achitata la data perfectării contractului fiind in cuantum de 305.972,53 lei. Restul de preț urma sa" fie achitat in doua transe, prima pana in data, de_ condiționat de ridicarea unor imobile pe aceste terenuri pana la nivelul in roșu. A doua transa urma sa fie achitata pana in iulie 2010, adică la încheierea procesului-verbal de recepție a lucrărilor pentru aceste imobile. Si in cuprinsul acestui contract era inserata de asemenea o clauza prin care SC C. Group SRL era obligata sa achite o penalitate in suma de 250.000 euro in cazul in care nu respecta obligațiile asumate prin contract. Aceste obligații constau in ridicarea imobilelor la nivel in roșu in termen de 6 luni de la data obținerii autorizației de construire, dar nu mai târziu de 8 luni de la semnarea contractului. De asemenea clauza se
aplica si in situația in care contractul de antrepriza încheiat cu Breckfort International LLC încetează din culpa vânzătorului.
Referitor la Contractul de vanzare-cumparare si cedare drepturi de antrepriza încheiat cu Breckfort Internationalk LLC s-a arătat că SC C. Group SRL a înstrăinat imobilele construcții situate in C. N., Calea Turzii precum si construcțiile viitoare ce urmau a fi edificate pe terenul situat in C. N. str. Mozart. Debitoarea, in calitate de antreprenor se obliga sa finalizeze construcțiile in favoarea beneficiarului in termen de 2 luni in ce privește imobilele situate pe Calea Turzii. In ce privește termenul de execuție al imobilelor situate pe str. Mozart termenul de ridicare a construcțiilor era de 6 luni. Costurile cu ridicarea si finalizarea imobilelor era in sarcina antreprenorului, vanzatoarea achitând un avans de 10.000 euro restul urma sa fie achitat ulterior recepției lucrărilor. Având in vedere ca nu au fost respectate obligațiile asumate de către antreprenor, in data de_ a fost încheiat Protocolul la contractul de vanzare-cumparare. Prin acest Protocol se constata ca imobilele raman in proprietatea beneficiarului, restul de preț nu se mai achita, iar vanzatoarea era obligata sa achite suma de 720.000 euro cu titlu de penalități.
Având in vedere ca debitoarea nu si-a indeplinit obligațiile de finalizare a construcțiilor s-a activat clauza penala din cele doua contracte de vanzare-cumparare a terenurilor. Imobilele au fost preluate de către beneficiar si mai mult acesta era obligat si plata unor sume de bani asa cum se stipula in cuprinsul celor doua contracte.
Așadar din analiza acestor contracte rezulta ca debitoarea a incheiat contractele de vanzare- cumparare prin asumarea unor clauze contractuale in defavoarea sa, si care practic au condus la ruinarea societății. Scopul declarat de către acționari in ce privește perfectarea acestor contracte a fost acela de a procura fonduri societății, de a obține infuzie de capital. Or, din analiza contractelor de mai sus, sumele incasate de vânzătoare cu titlu de avans sunt minime, nefiind de natura sa redreseze societatea. Acest mod de a proceda la procurarea de fonduri a fost unul ruinător pentru societate, administratorii societății au acționat in mod vădit contrar intereselor societății.
Lucrările pe care debitoarea le avea de executat constau in finisarea construcțiilor situate pe Calea Turzii respectiv un număr de 12 apartamente. Stadiul la care trebuiau aduse aceste imobile a fost stabilit prin Contractul perfectat cu beneficiarul la art. 3.1. Din analiza lucrărilor la care s-a obligat antreprenorul sa le efectueze rezulta ca acestea sunt complexe, numeroase prin urmare si costurile sunt ridicate. Redăm cu titlu de exemplu următoarele: racordarea la instalația de distribuție a gazelor naturale a centralei termice si a apartamentelor, finisaje interioare si exterioare: tencuieli decorative, tencuieli, termoizolatii, centrala termica comuna, etc. Asa cum s-a arătat lucrările menționate la articolul indicat trebuiau aduse la indeolinire in termen de 2 luni pe cheltuiala antreprenorului.
In aceeasi situație se aflau si imobilele situate pe str. Mozart, unde nu numai ca trebuiau finisate imobile, dar si "ridicate la stadiul de roșu" in decursul a 6 luni de zile. Așadar, pentru a-si asumi astfel de obligații contractuale riscante trebuia ca SC C. Group SRL sa dispună de resurse financiare considerabile pentru ca riscul de intrare in vigoare a clauzelor contractuale sa fie evitat. In fapt, debitoarea nu dispunea de fonduri si nici nu isi asigurase resurse financiare suficiente pentru o diminuare a riscului asumat.
Debitoarea a incasat, conform contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu Torre&Masterson SRL suma de 480.066,4 lei, iar de la Breckfort International LLC in cuantum de 10.000 euro. Deci, aceasta infuzie de capital era infima raportat la cheltuielile la care s-au angajat administratorii prin perfectarea celor doua contracte.
In cursul anului 2009 societatea traversa o perioada dificila din punct de vedere economic. Acționarii cunoșteau ca debitoarea nu avea resursele financiare pentru a indeplini obligațiile asumate prin cele doua contracte.
Termenul de execuție era foarte scurt, lucrările si costurile erau ridicate, si resurse finaciare aproape inexistente, asa cum reiese si din Contractul de vânzare -cumpărare si antrepriza încheiat cu Breckfort International LLC cap. 2 si 3.
La data asumării clauzelor contractuale de către societatea debitoare prin acționari era previzibil ca aceste clauze vor intra in vigoare. Scopul declarat era acela de intarzaiere a incetarii de plați si procurarea de fonduri, insa mijloacele de obținere a acestor fonduri nu erau de natura sa conducă la redresarea societății ci la faliment. Asumarea executării si aducerii in stadiile de finalizare a construcțiile mai sus arătate a fost pentru societatea debitoarea o măsura care in mod evident a condus la falimentul acesteia. Mai mult, au fost astfel pierdute active imobiliare importante din patrimoniul debitoarei, respectiv cele doua terenuri si imobilele construcții aferente. Administratorii in mod evident au acționat in acest mod din rea-credinta, fara a dovedi interes in buna administrare a societății.
Creditoarea a arătat că prejudiciul suferit prin săvârșirea acestor fapte consta in cauzarea insolventei SC C. Group SRL si implicit prejudicierea creditorilor debitoarei. In mod evident toate aceste fapte au cauzat starea de insolventa a debitoarei. Este asa, deoarece obiectul de activitate al debitoarei era Comerț cu ridicata a materialului lemnos si a materialelor de construcție. Prin ascunderea sau folosirea unui procent de peste 56% din valoarea stocului de marfa a condus inevitabil la imposibilitatea continuării
activității de comerț. Aceeasi consecința a avut-o si compensarea dividendelor datorate acționarilor societății cu mărfuri din patrimoniul acesteia. Prejudiciul suferit de debitoare prin perfectarea contractelor mai sus arătate a constat in pierderea unor active importante din patrimoniu. Aceste imobile daca ar fi fost valorificate la valoarea lor reala de piața, s-ar fi acoperit o mare parte din pasiv.Raportul de cauzalitate intre faptele mai sus arătate si declanșarea procedurii de insolventa exista, înstrăinarea unei cantități semnificative din stocul de marfa, plata creanțelor deținute de către asociați fata de societate si mai mult asumarea unor clauze contractuale ruinătoare pentru societate au condus societatea spre faliment. Este asa deoarece aceasta nu mai deținea stocuri suficiente pentru a desfășura activitatea de comerț. Obligațiile asumate au dus la pierderea de bunuri imobile din patrimoniu fara a incasa nimic. Mai mult, asumarea unor clauze penale care indatorau societatea a determinat in mod evident declanșarea insolventei societății debitoare. Dovada o constituie si inregistrarea cererii de deschidere a procedurii de insolventa de către debitoare la scurt timp după ce imobilele au fost instrainate către beneficiarii mai sus arătați. In patrimoniul societății nu se mai găseau mărfuri suficiente pentru a "continua activitatea de comerț. O parte importanta din active au fost instrainate, respectiv imobilele aflate in curs de finisare si valorificare, deci nici activitatea de antreprenoriat nu mai putea fi desfășurata. Clauzele penale asumate indatorau societatea depășind intreg activul pe care ii deținea.
Raportat la vinovăție, s-a apreciat ca din faptele mai sus redate reiese fara dubiu intenția administratorilor societății de a determina insolventă societății pe care au administrat-o, Aceștia nu au depuse minime diligenta de analizare a obligațiilor asumate, nu au avut in vedere interesul prioritar de a menține societatea in capacitate de plata. Deci, culpa grava in greșita administrare a societății este evidenta, orice persoana care gestionează o afacere anterior asumării unui angajament întocmește un plan de afacere, verifica riscul de pierdere in raport cu cel de castig.
In ce privește antrenarea răspunderii asociaților societății in mod solidar, creditoarea a solicitat sa fie admisă in conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006. La acest articol se prevede ca judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului.
Asa cum s-a arătat si in doctrina răspunderea prevăzuta de art. 138 din lege incumba si persoanelor care au uzurpat prerogative, exercitând in fapt conducerea, sau orientând societatea către o strategie de afaceri care a cauzat insolventa acesteia. Legea 85/2006 prevede ca pot răspunde pentru ajungerea societății in stare de insolventă orice alte persoane care au cauzat aceasta stare. In aceasta categorie pot fi incluse, de exemplu acționarii, asociatii care au săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 138, ceea ce înseamnă ca s-au implicat in administrarea debitorului sau ca au administrat in fapt activitatea acestuia. Contractele de vanzare-cumparare si antrepriza mai sus arătate au fost incheiate de către SC C. Group SRL prin asociații:
P. S. -E., F. B. si M. C. A. . Deci toate aceste trei persoane au înregistrat in fapt conducerea societății asumandu-si obligații in numele acesteia, in fapt dispunând de bunurile acesteia. Asa cum s-a arătat prin contractele mai sus identificate s-a cauzat insolventa societății debitoare, așadar este firesc ca antrenarea răspunderii sa fie admisa fata de toate aceste trei persoane.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția tardivității formulării cererii de antrenare a răspunderii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale active, pârâții au arătat că reclamanta a înțeles să sesizeze instanța cu cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, prin înregistrarea ei poștală, la data de 21 ianuarie 2013, ori în cauză fiind incidente dispozițiile art.139 alin.3 teza a ll-a din Legea nr. 85 / 2006, cererea putea fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma unei hotărâri a adunării creditorilor, ori în lipsa acestui mandat dat de adunarea creditorilor, prin hotărâre adoptată, orice demers procedural realizat de vreun creditor este lovit de nulitate, ca urmare a intervenției excepției lipsei calității procesuale active. Este evident că la data de 21 ianuarie 2013, reclamanta nu avea mandatul conferit de adunarea creditorilor pentru a putea introduce o astfel de cerere, deoarece Adunarea Creditorilor debitoarei a fost convocată pentru data de 11 februarie 2013, și cu acest punct pe ordinea de zi. Ca urmare a acestei Hotărâri, reclamanta introduce o nouă cerere la data de 13 februarie 2013, prin depunerea acesteia în ședința publică, cerere intitulată "Motive dezvoltate ale cererii de chemare în judecată ", cerere care are petite distincte, fiind motivată în fapt și în drept, cu îndeplinirea tuturor formelor de procedură prevăzute de art.112 Cod.proc.civ. (f.54 -58), astfel că rezultă în mod clar faptul că cererea introductivă de instanță a fost neregulat introdusă de către reclamantă . în lipsa mandatului cerut de lege, reclamantei lipsindu-i calitatea procesuală activă, calitate conferită tocmai de această hotărâre adoptată expres de adunarea creditorilor.
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de antrenare a răspunderii, pârâții au arătat că verificarea respectării termenului de prescripție cerut de art. 139 din lege, trebuie să se facă prin raportare la data de 13 februarie 2013. data la care reclamanta deținea toate împuternicirile pentru a formula cererea în mod legal.
Data începerii termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 139 din lege este data de 19 ianuarie 2010, data depunerii de către lichidatoul H&B I. S. a Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei C. GROUP SRL, așa fiind, ultima zi în care reclamanta putea introduce cererea de chemare în judecată era de 22 ianuarie 2013, în temeiul art. 101 alin.3 coroborat cu alin.5 Cod.proc.civ..
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâții au arătat că potrivit cauzelor care au determinat starea de insolvență, astfel cum au fost ele reținute de către lichidatorul judiciar în concluziile Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei C. GROUP SRL depus la data de 19 ianuarie 2010 după analiza făcută de acesta asupra activității debitoarei, se rețin ca și cauze ale intrării debitoarei în starea de insolvență următoarele, în anul 2008 acestea au constat în cauze obiective externe, respectiv accentuarea dificultăților financiare pe plan mondial, care a condus la un blocaj pe piața imobiliară, principala piață de desfacere a debitoarei; concurența de pe piața specifică și cauze interne, respectiv un management care nu a luat măsuri de reducere a cheltuielilor și orientarea spre activități care să asigure profitul necesar achitării datoriilor. În anul 2009, semestrul I, au fost identificate printre cauze vânzarea de active, înregistrări de amenzi și penalități către bugetul statului în sumă de 143.081 lei, menținerea numărului de personal și creșterea cheltuielilor la capitolul cheltuieli privind prestațiile externe cu peste 203.988 lei. Este de remarcat faptul că lichidatorul nu a descoperit elemente de natură a releva incidența dispozițiilor art. 138 din lege.
Mai mult, lichidatorul a mai constatat raportat la anul 2008 că asigurarea solvabilității debitoarei raportat la scadența datoriilor rezultate din contractele de leasing și credit, datoriile curente ale debitoarei putând fi achitate la scadență; că nivelul capitalurilor proprii este pozitiv, ratele activelor imobilizate înregistrează valori bune, că rata disponibilităților bănești înregistrează valori în scădere, care demonstrează faptul că debitoarea a deținut resurse pentru efectuarea de plăți., iar din punct de vedere valoric, capitalul imobilizat în bunuri necesare funcționării debitoarei în sensul realizării obiectului de activitate atinge un nivel care a permis funcționarea acesteia, concluzia reținută fiind că starea economico - financiară a debitoarei în anul 2008 a fost bună, însă în anul 2009 s-a degradat, ca urmare a crizei de pe piața imobiliară.
Mai trebuie reținut faptul că următoarele elemente faptice sunt relevante în aprecierea acestui context, respectiv criza economica care a dus la scăderea activității de vânzare a materialelor de construcție si concomitent scăderea apetenței băncilor de a acorda credite pentru cumpărarea de apartamente; presiunea făcuta de reclamantă pentru mărirea dobânzii si a creșterii garanțiilor, amintind aici oferta indicativa pentru prelungirea liniei de credit, unde dobânda creste de la Euribor
+2.65 % ta Euribor + 6%, si respectiv faptul ca se puteau da 3 prelungiri tehnice. Mai mult, la prelungirea tehnica reclamanta a încercat sa oprească mutarea clientului la alta banca prin impunerea in Contract a unui "comision de rambursare anticipata 0% daca rambursarea se va face din surse proprii sau 3% daca rambursarea se face prin preluare de o terța banca. Prin cererea făcuta de SC C. GROUP SRL in martie 2009 pentru restructurarea creditelor aceasta a menționat că societatea a trecut la un amplu program de restructurare si optimizare a activității, ca acționarii sunt dispuși sa renunțe la active pentru îmbunătățirea cash flow-ului prezentând lista cu aceste active băncii, societatea în acel moment neavând datorii la stat sau la salariați, si că a pus la dispoziția băncii o situație din care reiese ca aceasta are garanții solide prin ipoteci si gajuri, de aproximativ 2.990.000 euro din care 2.834.000 euro in ipoteci, la o valoare mult mai mare decât soldul creditelor care era 1.812.738 euro. În urma primirii ofertelor de restructurare a creditelor din partea reclamantei a constatat ca aceasta dorea doar mărirea dobânzilor si a altor speze, precum și faptul că aceasta mai căuta obținerea unor garanții mult mai mari chiar si asupra asociaților, cu toate ca practic prin acceptarea acestor condiții societatea nu mai avea nici o șansa sa își revină .
Aceasta poziție a reclamantei a continuat prin amenințarea cu aducerea in situația in care ar putea cere scadenta anticipata a creditelor si implicit a inceperii executărilor silite, motiv pentru care conducerea societății, încercând sa protejeze patrimoniul, a cerut intrarea in insolventa.
Reclamanta, în calitate de creditoare, nu a exprimat niciodată rezerve vizavi de echipa manageriala sau de asociații debitoarei, dovada proiectele comune, ca de exemplu Proiect Trifoiului, creditele acordate in perioada apropiata faptelor reținute și imputate, prezentarea si verificarea lunara in mod continuu a documentelor societății cat si a stocurilor faptice, care se putea realiza in orice moment potrivit contractelor existente. O dovada a bunei credințe a asociaților este si păstrarea profiturilor la dispoziția societății timp îndelungat, asociații având o dorința de a dezvolta compania si de a nu o lipsi de nici o resursa financiara necesara activității.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 alin.1 lit a și e din Legea nr. 85/2006, pârâții au arătat că scăderea stocurilor de marfă, de la 1.124.798,87 lei, la 404.773,79 lei s-a produs in perioada iulie 2009 - august 2010, perioada in care debitoarea a desfășurat o activitate continua de comerț, sub administrarea și supravegherea lichidatorului, iar aceste înstrăinări de stocuri au fost reflectate în fisele Contului 707 -Venituri din vânzarea mărfurilor, pentru aceeași perioada, din care reiese ca stocurile care "lipsesc" si altele care au fost aprovizionate au fost vândute si încasate cu
profit pentru debitoare, astfel că această faptă nu poate întruni elementele prevăzute de art. 138 alin.1 lit.a și e din lege, fiind vorba despre vânzări făcute de către lichidator.
Nu poate fi vorba nici despre o redare în balanța de verificare a unor valori nereale ale stocurilor, care ar constitui elemente ale cazului prevăzut de art. 138 alin.1 lit.d din lege, întrucât aceste operațiuni sunt reale și au fost reflectate în contabilitate de către lichidator.
De asemenea, sumele la care se face referire au fost compensate de către asociații debitoarei cu marfa pe care aceștia au luat-o de-a lungul anilor 2006, 2007 si 2008, existând o convenție a asociațiilor în sensul ca fiecare are dreptul sa cumpere mărfuri din societate pana la concurenta sumelor provenite in principiu din profiturile lăsate la îndemâna societății pentru o perioada foarte lunga de timp. În mod contabil, doar compensarea contabila a fost făcuta in perioada de observație, fiindcă atât vânzarea materialelor către asociați cat si creditarea firmei de către aceștia s-a făcut înainte de aceasta perioada
.Oricând in aceasta perioada se putea face compensarea, operațiune de altfel acceptata de lichidator la deschiderea procedurii in mod curent cu alți parteneri. Compensarea aceasta nu a diminuat averea debitoarei, ci tocmai din dorința de a evidenția corect situația patrimoniala a societății s-a dorit efectuarea acestei operații pur contabile.
Decizia de vânzare a activelor a avut ca scop procurarea urgenta de resurse financiare absolut necesare pentru inchiderea unor angajamente bancare, precum scrisori de garanție bancară . Imobilele in cauza erau libere de sarcini si mai mult prin vânzarea la prețul din contract se realiza un profit substanțial pentru debitoare, având in vedere ca valoarea totala a investiției pana la acel moment înregistrata in contabilitate era de aproximativ 470000 euro. Tranzacția de vânzare a terenurilor si a imobilelor a fost adusa la cunostiinta reclamantei in martie 2009 aceste active fiind pe lista de mijloace fixe scoase la vânzare de către societate si notificata băncii in scris.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 15.644.592,07 lei, reprezentând întregul pasiv al debitoarei, cerere neîntemeiată deoarece nici un element de motivare nu explică legătura între întregul pasiv al debitoarei și faptele imputate de către reclamantă subsemnaților, elementul prejudiciu trebuind să fie cât se poate de clar exprimat, ca efect al acțiunii sau inacțiunii care l -ar fi produs., iar reclamanta nu motivează cuantumul acestui prejudiciu care li se impută, singurul element de identificare al acestuia fiind faptul că acesta ar reprezenta întregul pasiv al debitoarei.
Analizând cu prioritate raportat la dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă a excepțiilor privitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei SC B. G. S. G. SA și a tardivității formulării cererii de antrenare a răspunderii, judecătorul sindic reține următoarele:
În data de 21 ianuarie 2013, data predării la oficiul poștal, reclamanta SC B. Grpupe S.
G. SA prin Sucursala C. a formulat o cererea de chemare in judecata întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, lit. d, lit. e, lit. f si lit. g din Legea 85/2006 prin care a solicitat obligarea pârâților M.
C. A., F. B. și P. Ș. E. la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC C. Group SRL, prezentând sintetic faptele de care în opinia acesteia se fac vinovați pârâții, iar pentru primul termen de judecată din 13 februarie 2013 a depus o detaliere a fiecărei fapte imputate în parte si a analizat fiecare condiție de admisibilitate a cererii de chemare in judecata.
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor, ori așa cum rezultă din Procesul verbal al ședinței adunării creditorilor din data de 20 ianuarie 2010, reclamanta deține calitatea de președinte al Comitetului creditorilor.
Președintele comitetului creditorilor acționează in numele creditorilor, adică în calitate de mandatar, rațiunea desemnării comitetului creditorilor și implicit si a președintelui acestuia este aceea ca voința majoritara a creditorilor sa fie exprimata prin intermediul unei singure persoane in acțiunile din cadrul procedurii de insolvență, fapt ce rezulta din dispozițiile art. 16 alin. 3 din legea 85/2006, astfel că președintele comitetului creditorilor trebuie sa dovedească faptul ca exer cita voința creditorilor, ca acționează în numele și pe seama creditorilor.
Voința creditorilor a fost exprimată in cadrul adunării creditorilor din data de 11 februarie 2013 și a constat în faptul ca președintele Comitetului creditorilor să formuleze și să susțină cererea de antrenare a răspunderii, astfel că reiese în mod clar abilitarea reclamantei de a formula și de a susține o asemenea acțiune. În ceea ce privește faptul că această abilitare a intervenit ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, judecătorul sindic reține că acest fapt nu prezintă nici o relevanță sub aspectul calității de reprezentant, deoarece fiind în prezența unui raport decurgând din mandat, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1309 raportat la art. 1311 alin. 1 din Noul Cod Civil, creditorii ratificând formularea și introducerea cererii de antrenare a răspunderii administratorilor întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar potrivit art. 1312 Noul Cod civil, ratificarea având efect retroactiv.
Potrivit art. 139 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii, ori raportat la data depunerii la oficiul poștal al cererii de antrenare, judecătorul sindic reține că această cerere a fost formulată în termen, iar lipsa mandatului a fost acoperită prin ratificare, susținerile pârâților fiind neîntemeiate sub acest aspect.
De asemenea, în ceea ce privește completarea cererii de antrenare cu dezvoltarea motivelor de admisibilitate și a temeiurilor de antrenare a răspunderii, judecătorul sindic reține că această modificare s-a făcut până la primul termen de judecată, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 132 Cod procedură civilă, astfel că și sub acest aspect excepția invocată de către pârâți este neîntemeiată.
Raportat la cele de mai sus, judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. G. S. G. SA și excepția tardivității formulării cererii de antrenare a răspunderii, excepții formulate de pârâții M. C. A., F. B. și P. Ș. E. .
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere dispozițiile art.138 lit. a), e), d), g) și f) din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a), pentru a fi atrasă antrenarea răspunderii patrimoniale persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, iar potrivit lit. e) dacă au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.
În opinia reclamantei aceste dispoziții ar fi incidente în cauză raportat la faptul că în balanța de verificare aferentă lunii iunie 2009 în patrimoniul societății existau în contul 371.01 mărfuri în depozit în cuantum de 1.124.798,87 lei, iar la data întocmirii inventarului în procedura insolvenței valoarea stocurilor a fost de 404.773,79 lei, ori având în vedere documentele depuse de către pârâți la filele 129-169 rezultă că
mărfurile în cauză au fost înstrăinate în cursul perioadei iulie 2009-august 2010, operațiuni reflectate în contul 707, astfel că nu se poate reține că aceste stocuri au fost folosite în interes personal de către pârâți sau în interesul altor persoane, nefiind astfel incident cazul de antrenare a răspunderii prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, mai reține judecătorul sindic că nu poate fi reținută existența unei prezumții cum că această parte din stocurile de materiale care nu se mai regăsesc în inventarul întocmit la data intrării în faliment a debitoarei au fost folosite în interes personal sau ascunse de către pârâți, căci această prezumție este răsturnată de documentele contabile aferente contului 707 din care reiese că acestea au fost înstrăinate în perioada de observație, în cadrul desfășurării curente a activității debitoarei.
De asemenea, având în vedere aspectul reținut anterior, raportat la faptul că reclamanta nu a făcut dovada că aceste stocuri au fost deturnate sau ascunse de către pârâți, căci potrivit art. 1169 cod civil reclamantei îi revenea sarcina de a dovedi această afirmație, ori așa cum s-a reținut anterior, diferența de stoc de marfă a fost înstrăinată în cursul perioadei iulie 2009 - august 2010, inclusiv în perioada de observație, nefiind astfel incident în cauză nici motivul de antrenare prevăzut de ar. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi atrasă antrenarea răspunderii patrimoniale persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care balanța de verificare la care reclamanta a făcut referire este din iunie 2009 iar operațiunile comerciale și contabile prin care s-a diminuat stocul de marfă sunt ulterioare acestei perioade, astfel că raportat la probatoriul administrat în cauză nu se poate reține fapta de neținere a contabilității în conformitate cu dispozițiile legii contabilității, astfel că nici acest motiv de antrenare a răspunderii nu poate fi reținut în cauză.
Un alt motiv imputat de către reclamantă constă în aceea că pârâții au efectuat plăți în favoarea lor în luna precedentă încetării plăților cu preferință a unui creditor în dauna celorlalți creditori, raportat la faptul că în data de 31 mai 2009 în favoarea pârâților au fost plătite dividende, plata fiind făcută prin compensarea datoriile pe care acești asociați le aveau față de societatea debitoare, compensare care a avut loc în luna anterioară deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
Potrivit legii dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat și din acest moment dreptul la dividende al asociaților încetând a mai fi un drept social devenind un drept de creanță individual al asociaților față de societate, drept prescriptibil în termenul general de prescripție de trei ani, astfel că dreptul de creanță al pârâților față de societate era cert, lichid și exigibil la data deschiderii procedurii. De asemenea și creanța pe care debitoarea o avea față de pârâți decurgând din livrările de materiale de construcție era o creanță certă, lichidă și exigibilă la data deschiderii procedurii insolvenței, astfel că operațiunea de compensare a creanțelor reciproce, certe, lichide și exigibile s-au stins de drept până la limita celei mai mici dintre ele, compensația fiind o modalitate de stingere a obligațiilor reciproce, indiferent de izvorul obligațiilor, or fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1144 Cod civil, compensația a operat de drept.
Nu se poate reține nici existența unei intenții de fraudare a celorlalți creditori ai debitoarei, căci pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada unei asemenea intenții, iar pe de altă parte chiar dacă această compensare nu ar fi fost efectuată și scriptic înainte de deschiderea procedurii insolvenței, ar fi fost incidente în cauză dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, această compensare ar fi avut loc după deschiderea procedurii insolvenței, ori având în vedere aceste aspecte nu se poate reține ca fiind incident în cauză motivul de antrenare prevăzut de art. 138 lit. g) din Legea nr. 85/2006.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/20 martie 2009 de BNP Gorun Horacius Tony, debitoarea SC C. GROUP SRL, reprezentată prin pârâți, a înstrăinat către SC TORRE & MASTERSON SRL dreptul de proprietate asupra imobilelor teren înscrise în CF nr. 1. C. -N. sub A+1,2, nefăcând obiectul transferului dreptului de proprietate construcțiile viitoare și cele nefinalizate edificate pe aceste parcele, prețul de vânzare fiind de 792.855 lei la care se adaugă TVA, din care suma de 175.494,87 lei achitată anterior încheierii contractului, diferența de preț de 617.360,13 lei urma să fie achitat până la data de 20 iunie 2009. De asemenea, debitoarea s-a obligat să finalizeze lucrările de construcții cel mai târziu în termen de 2 luni de la semnarea contractului, în cazul neexecutării acestei obligații în termen debitoarea obligându-se la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 150.000 euro.
Prin contractul de vânzare-cumpărare viitoare, cedare de drepturi și antrepriză certificat de av. Mihai Bejenaru Dragoș sub nr. 867/20 martie 2009, debitoarea prin asociați, a transferat către BRECKFORT INTERNATIONAL LLC dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții componente ale ansablului C. -Calea Turzii și Ansamblu C. -Mozart și să finalizeze construcțiile în termen de două luni (construcțiile CT1 și CT2) și să edifice imobilele ML 1-6 în termen de 6 luni de la data obținerii autorizației
de construire, dar nu mai mult de 8 luni de la data încheierii contractului, prețul contractului fiind de
720.000 euro (pentru imobilele CT), respectiv 1.800.000 euro pentru imobilele ML. Din acest preț s-a achitat cu titlul de avans suma de 10.000 euro, iar diferența de preț pentru imobilele CT urma să fie achitată în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului verbal de recepție finală, iar pentru imobilele ML, diferența de preț se va achita la momentul în care toate și fiecare dintre cele 6 imobile urmau a fi ridicate cel puțin la stadiul "nivel 1 în roșu";, tranșa reprezentând un procent din restul de preț egal cu procentul mediu de finalizare a tuturor imobilelor ML, iar a doua tranșă urmând a fi achitată în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului verbal de recepție finală.
În situația nerespectării obligațiilor asumate de către debitoare aceasta se obligă la plata unor penalități egale cu acele părți din preț neachitate până la data respectivă, cu imputarea acestor penalități asupra prețului neachitat.
Potrivit art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi atrasă antrenarea răspunderii patrimoniale persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăti.
Textul reglementează două condiții pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, și anume săvârșirea unei fapte constând în folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri persoanei juridice și săvârșirea cu intenție calificată de scopul întârzierii încetării de plăți.
Mijloacele ruinătoare sunt acele mijloace împovărătoare de obținere de resurse de finanțare în condiții mai oneroase decât cele ale pieței.
Potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC C. GROUP SRL, activele imobilizate au un nivel de creștere până la 21 decembrie 2008, iar după această dată s-au înregistrat doar înstrăinări de active, iar din punct de vedere valoric capitalul imobilizat în bunuri necesare funcționării societății în sensul realizării obiectului de activitate a atins un nivel care permitea funcționarea acesteia, iar în ceea ce privește pasivul bilanțier s-a menționat că nivelul capitalurilor proprii a fost pozitiv, rezultatul exercițiilor financiare fiind negativ doar ulterior anului 2008, în această perioadă debitoarea întâmpinând dificultăți financiare generate de faptul că aceasta a apelat la contractarea de împrumuturi pe termen mediu și lung pentru a achiziționa active de natura imobilelor. În acest context, suprapus peste criza economică globală și având în vedere și piața construcțiilor pe care debitoarea a acționat, pârâții au demarat negocieri pentru restructurarea facilităților de finanțare pe care aceasta le avea față de creditoarea SC B. - GSG SA, creditoarea propunând modificări care ar fi dus la majorarea dobânzilor și a comisioanelor (filele 118-120), context în care debitoarea a procedat la încheierea contractelor cu SC TORRE & MASTERSON SRL și BRECKFORT INTERNATIONAL LLC.
Referitor la acest aspect, în raportul cauzelor s-a reținut că pentru finalizarea celor două proiecte imobiliare societatea avea nevoie de un investitor întrucât nu dispunea de lichidități, încercând obținerea acestora din surse bancare, apelând la principalul său finanțator B. GSG în vederea obținerii unei prelungiri a liniei de credit și a eșalonării ratelor la activele cumpărate și ipotecate, încă din octombrie 2008 dar acest fapt nu a fost posibil, iar în acest context acționarii au căutat soluții de vitalizare a activității prin infuzie de capital, rezultatul scontat fiind finalizarea proiectelor investiționale.
Astfel, urmare a acestor contracte, la data semnării acestora debitoarea a obținut sumele de 480.066,40 lei (aprox. 111.643,35 euro) și respectiv 10.000 euro, în contextul în care la imobilele de pe str. Calea Turzii mai trebuia să fie executate finisajele exterioare, finisaje interioare, casa scărilor, racordarea la utilități (art. 3.1 - fila 36), astfel că în opinia pârâților, sumele obținute împreună cu lichiditățile deținute ar fi permis supraviețuirea societății (filele 170-186), astfel că nu este evidentă faptul că încheierea acestor contracte ar fi fost făcută în condiții mai oneroase decât cele ale pieței în acel moment, astfel că prima condiție nu este îndeplinită în cauză.
Nici cea de a doua condiție nu este împlinită în cauză, în speță nefăcându-se dovada că scopul încheierii acestor contracte ar fi acela de a întârzia încetarea de plăți, căci așa cum rezultă din raportul cauzelor (fila 15) acest proiect părea fezabil, mai ales că antreprenoriatul efectuat de către debitoare putea revigora și activitatea de comerț, ambele (antreprenoriatul și comerțul) fiind generatoare de profit. Prin relația contractuală cu SC TORRE & MASTERSON SRL și BRECKFORT INTERNATIONAL LLC, având în vedere imposibilitatea debitoarei de a continua proiectele în contextul dat, "s-a urmărit renunțarea la calitatea de beneficiar și proprietar al celor două proiecte imobiliare, imposibil de susținut financiar, pentru a se putea asuma calitatea de antreprenor general, această din urmă calitate, deși nu avea potențial de profit ca aceea de proprietate, asigura continuitatea activității operaționale și crea posibilitatea obținerii unui profit, necesar pentru cheltuielile curente ale firmei, toată economia contractelor fiind subsumată îndeplinirii obligațiilor care îi reveneau debitoarei în calitate de antreprenor general, iar ca urmare a contextului nefavorabil care a dus la o scădere a lichidităților debitoarea a fost în imposibilitatea de a respecta termenele convenite"; (filele 15-16).
Astfel, raportat la cele de mai sus, nu este incident în cauză nici motivul de antrenare prevăzut de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, mai reține judecătorul sindic că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC C. GROUP SRL întocmit de S.P. "H&B I. "; S. nu s- a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din legea nr. 85/2006, iar reclamanta nu a dovedit la rândul ei existența vreunei legături de cauzalitate. Mai reține judecătorul sindic că nu a fost dovedită în cauză nici existența vinovăției pârâților și faptul că acestora le-ar fi imputabilă insolvența debitoarei deoarece cauzele acesteia au constat în elemente externe constând în accentuarea dificultăților financiare pe plan global care a condus la existența unui blocaj pe piața imobiliară și a uor cauze interne constând în managementul societății care nu a luat măsuri de reducere a cheltuielilor și orientarea spre activități care să asigure profitul necesar achitării datoriilor.
Judecătorul sindic mai reține că potrivit art. 138, antrenarea răspunderii patrimoniale intervine
"…în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului …";, deci în situația în care în acest raport s-a identificat o persoană, ori nici măcar în mod formal în prezenta cauză, lichidatorul judiciar nu a procedat la o asemenea identificare, susținerile lichidatorului cum că această identificare nu a fost posibilă la data întocmirii raportului datorită timpului scurt pentru redactarea acestuia, căci termenul pentru depunerea raportului este prevăzut de lege iar pe de altă parte acesta avea posibilitatea de a depune un supliment la acest raport.
Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a), e), d), g) și f) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de SC B. G. S. G. SA în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC C. GROUP SRL, în contradictoriu cu pârâții M. C. A., F. B. și P. Ș. E. .
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta căzând în pretenții, va fi obligată să plătească pârâtului M. C. Ș. suma de 8.187,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului F. B. suma de 8.187,72 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și pârâtului P. Ș. E. suma de 4.079,91 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. G. S.
G. SA și excepția tardivității formulării cererii de antrenare a răspunderii, excepții formulate de pârâții
M. C. A., F. B. și P. Ș. E. .
Respinge ca neîntemeiată cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de SC
G. S. G. SA în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC C. GROUP SRL, în contradictoriu cu pârâții M. C. A., F. B. și P. Ș. E., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual avocat "M. P. ";, în C. -N., str. SA, nr. 148, jud. C. .
Obligă reclamanta SC B. G. S. G. SA să plătească pârâtului M. C. Ș. suma de 8.187,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului F. B. suma de 8.187,72 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și pârâtului P. Ș. E. suma de 4.079,91 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 8 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
G. A. B.
Red.CG/MM 6 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 359/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 181/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
