Decizia civilă nr. 3249/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3249/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de N. S. împotriva sentinței civile nr. 1805 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., privind și pe creditor A. D. - PRIN D., creditor I. C., creditor SC H. P. S., recurent N. S., intimat SC H. DS PRIN P.
O. I. - ÎN C. DE LICHIDATOR J., având ca obiect procedura insolvenței
- societăți cu răspundere limitată act.in anulare dep.de HOENIX O. (N. S. ). La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Veres
Patricia în reprezentarea intereselor recurentului și practician în insolvență M. Mălăescu în reprezentarea lichidatorului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că atât recurentul cât și lichidatorul judiciar au depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior.
Reprezentanta lichidatorului judiciar mai depune la dosar o situație a creditărilor acordate de recurent societății debitoare, situație întocmită în urma verificării actelor contabile ale societății.
Se comunică înscrisurile depuse de recurent cu reprezentanta lichidatorului.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C. ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive ca netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Precizează că lichidatorul nu a solicitat restituirea tuturor sumelor, ci doar a operațiunilor derulate în martie-aprilie 20111, după depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 1805 din 0_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul P. O. I. în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC
H. DS, în contradictoriu cu pârâtul N. S. .
A fost obligat pârâtul să restituie debitoarei suma de 164.300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din balanța analitică și copiile dispozițiilor de plată aflate la dosar la filele5- 9, rezultă că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare a încasat, în perioada martie 2011-aprilie 2011, suma de 164.300 lei, "aport propriu"; și "creditare firmă";.
Fiind evidentă încercarea pârâtului de micșorare a pasivului societății, în favoarea sa, cu puțin înainte ca procedura insolvenței să fie deschisă (mai 2011), el acționând în calitate de administrator, în acea perioadă nemaiavând calitatea de asociat, pe care o pierduse în luna septembrie 2009, când și-a cesionat părțile sociale lui N. Ferenc, acțiunea a fost admisă, în temeiul art. 80, pct. 2, lit. din din Legea nr. 85/2006 iar pârâtul obligat la restituirea banilor pe care i-a încasat, pe nedrept. Dacă pârâtul ar fi trebuit să încasaze vreo sumă de bani pentru cesionarea părților sociale, operațiune ce a avut loc în luna septembrie 2009, acești bani trebuia să fi fost încasați de la cesionar și în niciun caz din fondurile societății. Dacă pârâtul a considerat că banii i se cuvin pentru că a creditat societatea, atunci ar fi trebuit să fi făcut dovada acestei operațiuni, lichidatorul judiciar, din actele pe care le deține nedescoperind să fi existat vreo operațiune de creditare a societății. Astfel, este evidentă intenția de fraudare a creditorilor, într-o perioadă grea pe care o traversa societatea pârâtul lipsind-o de o sumă însemnată de bani ce ar fi putut fi folosită pentru redresarea situației sale și chiar pentru plata unei părți importante din datoriile pe care ea le avea față de creditori. Practic, pârâtul s-a comportat ca un adevărat asociat și administrator unic al persoanei juridice, luând din conturile societății, fără ca adevăratul asociat să fie încunoștințat sau să aprobe așa ceva, bani de care nu avea dreptul să dispună în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul N. S.
, solicitând instantei de recurs ca prin decizia ce o va pronunta sa dispuna: desfiintarea Sentintei civile nr.1805/2012, cu consecinta respingerii acțiunii în anulare formulată de lichidatorul judiciar al S.C. H. DSR.L. ca fiind netemeinica si nelegala.
În motivare s-a arătat că:
In fapt: prin actiunea in anulare formulata de lichidatorul judiciar al S.C.
H. DSR.L. s-a solicitat in contradictoriu cu pârâtul ca prin sentinta ce se va pronunta instanta de judecata sa dispuna anularea dispozitiilor de plata nr. 1/_, 2/_ si 3/_ prin care pârâtul in calitate de administrator statutar a incasat suma totala de 164.300 lei si obligarea la restituirea acestei sume catre debitoarea S.c. H. DSR.L.
Prin sentinta recurata in temeiul art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr
.85/2006, instanta de judecata a admis cererea administratorului judiciar, obligand pe pârât sa restituie debitoarei suma de 164.300 lei, fără a dispune insa si anularea dispozitiilor de plata susmentionate.
Precizează ca de vreme ce dispozitiile de plata sunt valide, obligarea pârâtului la restituirea sumei este neintemeiata si nelegala.
Apreciază motivele care au determinat instanta de judecata sa admita actiunea in anulare formulata de lichidatorul judiciar ca fiind neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
In speta, nu a fost dovedita intentia pârâtului de a frauda interesele creditorilor societatii debitoare prin intocmirea dispozitiilor de plata a caror anulare a fost solicitata, pârâtul însuși in calitate de fost asociat fiind creditor mult mai vechi al acesteia.
Dimpotriva pe toata durata existentei societatii pârâtul a contribuit atat financiar prin creditarea societatii cu sume de bani, cat si prin exercitarea atributiilor conferite de calitatea pe care o avea, facand eforturi sustinute pe toata perioada derularii activitatii de a evita intrarea acesteia in starea de insolventa.
Motivul pentru care pârâtul nu a ridicat din societate suma de 164.300 lei anterior cesionarii partilor sociale l-a constituit tocmai buna credinta a pârâtului si intentia de a sustine financiar societatea, in contextul in care detinea in continuare calitatea de administrator al societatii.
De asemenea, un alt motiv l-a constituit intelegerea dintre pârât si cesionarul N. Ferenc de a-i ridica suma respectiva la o data ulterioara cesiunii, interval in care debitoarea beneficia de acest credit.
In contextul celor expuse, sustinerea instantei de fond potrivit careia suma de mai sus trebuia incasata de pârât de la cesionar si in niciun caz din fondurile societatii este neintemiata, caci patrimoniul societatii debitoare s-a majorat prin creditul acordat de pârât, nu cel al cesionarului.
Referitor la reprosul instantei de fond fata de pârât privind neprezentarea dovezii faptului ca a creditat societatea cu suma de 164.300 lei, consideră pe de o parte ca aceasta este in contradictie cu celelalte motive invocate de catre instanta de fond in considerentele sentintei recurate, iar pe de alta parte sarcina probei incumba reclamantului potrivit legii, in speta lichidatorului judiciar, cel care este depozitarul actual al tuturor documentelor financiar contabile ale societatii debitoare, acesta fiind motivul pentru care pârâtul se afla in imposibilitate de a prezenta instantei dovada creditarii societatii cu suma susmentionata (contracte de creditare societate, bilant s.a.).
Pe de alta parte, arat ca pârâtul a incasat suma totala de 164.300 lei in calitate de fost asociat al debitoarei S.c. H. DSR.L. si creditor al acesteia, si nu in calitate de administrator statutar, cum in mod gresit sustine instanta de fond.
Intimata P. O. I., în calitate de lichidator judiciar al SC H. DS a formulat întâmpinare
solicitând să se dispună: respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, și, în consecință, menținerea sentinței atacate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C. ea constată următoarele:
Prin acțiunea în anulare înregistrată în data de 26 ianuarie 2012, la Tribunalul Specializat C., reclamantul P. O. I. în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC H. DS l-a chemat în judecată pe pârâtul N. S., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispozițiilor de plată nr. 1/_, 2/_ și 3/_, prin care pârâtul, în calitate de administrator statutar al debitoarei, a încasat suma totală de 164.300 lei și obligarea acestuia la restituirea sumei de 164.300 lei către debitoare. Prin Sentința civilă nr. 1805/2012, Tribunalul Specializat C. a admis acțiunea formulată, obligându-l pe pârât să restituie suma de 164.300 lei.
Prin recursul declarat, pârâtul solicită desființarea sentinței, invocând faptul că instanța a admis acțiunea, fără a dispune și anularea dispozițiilor de plată. Cu privire la acest aspect invocat de către recurent, C. ea constată că el nu este de natură să ducă la modificarea soluției date la fond, în contextul în care acest mecanism procesual a fost instituit în vederea maximizării averii debitoarei, acest deziderat fiind respectat prin modul în care a fost formulat dispozitivul, scopul formulării acțiunii fiind atins, în contextul în care vătămarea nu s-a produs ca urmare a întocmirii dispozițiilor de plată, ci prin însăși încasarea sumei în litigiu, sancționată corect de către judecătorul sindic.
În plus, intimatul a subliniat că s-a admis în totalitate acțiunea formulată, așa cu reiese din dispozitivul acesteia. Prin urmare, având în vedere faptul că s-a solicitat prin acțiunea introductivă, chiar în primul petit, anularea dispozițiilor de plată nr. 1/_, 2/_, respectiv 3/_, prin care N. S. în calitate de administrator al societății debitoare a încasat suma totală de 164.300 lei, este evident faptul că instanța de fond a anulat, implicit și aceste înscrisuri.
C. ea constată că soluția dată trebuie validată și ca urmare a analizării celorlalte motive de recurs, starea de fapt expusă de către lichidatorul judiciar, dovedită prin actele anexate cererii, relevând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pe care le impune textul art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006, care este indicat în acțiunea introductivă și în motivarea instanței de fond.
În acest context, trebuie subliniată natura juridică specială a acțiunii în anulare, prin raportare comparativă cu regulile care reglementează, pe de o parte, nulitatea actelor juridice iar, pe de altă parte, cu dispozițiile specifice acțiunii revocatorii pauliene.
Prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar a atribuției conferite pe seama acestora prin disp. art. 20 lit. h și art. 25 lit c din lege, a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în perioada suspectă.
Textul normativ conduce prin forma sa la dispozițiile art. 975 C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul susceptibil de a fi anulat de temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fi provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general.
Acțiunea revocatorie este una personală, admiterea acesteia putând conduce la desființarea, fie totală, fie parțială a actului atacat, în măsura necesară asigurării realizării creanței de care creditorul petent se prevalează în susținerea demersului judiciar. Ea se fundamentează din perspectiva creditorului pe dreptul său de gaj general asupra patrimoniului debitoarei și pe săvârșirea de către debitoare a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu ce trebuie reparat.
De aceea, pentru admisibilitatea ei, este necesară îndeplinirea condiției
fraudei debitorului și a complicității terțului dobânditor, în cazul actelor juridice cu titlu oneros.
În cazul acțiunii în anulare fundamentate pe art. 80 din lege, cea din urmă condiție privitoare la complicitatea terțului dobânditor, pentru situația actelor juridice cu titlu oneros, nu este necesară în toate situațiile.
Acțiunea în anulare nu va putea conduce decât la desființarea totală a actului atacat pe această cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin încheierea actului fraudulos.
Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale.
Art. 80 din lege nu face deosebire între actele încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, relevantă fiind doar împrejurarea că astfel au fost lezate drepturile creditorilor, a fost eludată legea sau a fost obținut un profit pentru debitor sau altă persoană.
Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur. Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor, actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei.
În astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care privește transferurile debitorului, acestuia revenindu-i sarcina răsturnării ei prin
mijloace de probă specifice
, astfel cum rezultă din prevederile textului art. 85 alin. 3 din lege.
Astfel, lichidatorul judiciar nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din Legea 85/2006, acesta trebuie să probeze cumulativ încheierea contractului în perioada vizată și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care excedează activităților curente și care sunt individualizate chiar de către legiuitor, pentru ipotezele conținute în textul art. 80 din lege.
Aplicând aceste repere, în cazul specific reglementat de disp. art. 80 alin. 2 lit. d, condițiile necesare pentru a putea fi obținută anularea operațiunii, care nu privește, în lipsa unor circumstanțieri exprese, numai bunurile determinate individual, ci și pe cele determinate generic, sunt următoarele: să fie vizate acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în dauna creditorilor, cu un administrator, director, etc.
În acest context, recurentul invocă faptul că în speță nu a fost dovedită intenția de a frauda interesele creditorilor sau de a le leza în orice fel drepturile. Aceste apărări nu pot fi primite, deoarece actele încheiate au lezat în mod evident drepturile creditorilor, întrucât, așa cum corect subliniază intimatul, dacă la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv la data de_, societatea ar fi avut în casă suma de 164.300 lei, aceasta ar fi fost distribuită în conformitate cu dispozițiile art. 123 din Legea 85/2006. Din suma mai sus menționată s-ar fi plătit cu prioritate cheltuielile aferente procedurii insolvenței, precum și creanțele bugetare, care, conform tabelului definitiv, sunt în cuantum de 61.606 lei.
Numai după efectuarea acestor plăți s-ar fi putut achita și creanțele chirografare. Cum în grupa creanțelor chirografare au fost înscriși creditori ale căror creanțe însumează 12.837,72 lei, dacă recurentul, în calitate de administrator statutar al SC H. DS, ar fi depus o declarație de creanță, sub rezerva verificării legitimității acesteia, ar fi fost înscris în tabelul definitiv de creanțe, în categoria creanțelor chirografare, cu suma de 164.300 reprezentând creditare societate.
Având în vedere aceste aspecte, suma încasată de către pârât, în caz de faliment, cu luarea în considerare a ordinii prioritare stabilite conform art. 123, ar fi fost vădit mai mică decât cea încasată în perioada suspectă, iar suma a cărei restituire s-a dispus ar fi fost destinată acoperirii creanțelor înscrise în tabelul definitiv. Ceea ce este important de subliniat este că cuantumul în litigiu este mai mare decât întreg pasivul înregistrat în tabel la acest moment.
Aceste considerente rămân valabile chiar dacă în recurs au fost depuse înscrisuri noi, care atestă realitatea susținerilor recurentului conform cărora, de la înființarea societății debitoare și până la momentul cesiunii de părți sociale, din_, acesta a creditat-o cu suma de 299.140,65 lei, din care i-a fost restituită suma totală de 274.502 lei, în care este inclus și cuantumul în litigiu, în contextul în care ceea ce i se impută pârâtului este tocmai împrejurarea că l-a retras în promixitatea insolvenței, cu două-trei luni înainte de deschiderea procedurii.
Or, în calitate de administrator statutar, recurentul cunoștea situația gravă în care se afla debitoarea la acel moment, având reprezentarea faptului că în această manieră se ajunge în situația în care, cu nesocotirea ordinii de prioritate stabilite de lege, își încasează creanța subordonată, în dauna tuturor celorlalți creditori.
Având în vedere cele arătate, încasarea sumelor s-a făcut în dauna creditorilor, diminuându-se astfel masa activă a debitoarei și fiind prejudiciați creditorii, de a căror existență pârâtul avea deplină cunoștință.
Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 8 din Legea nr.
85/2006, art. 312 C.pr.civ., se impune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de N. S. împotriva sentinței civile nr. 1805 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. B.
Judecător,
G. -A. N.
Judecător,
S. Al H.
Grefier,
A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: I. Păcurar
| ← Sentința civilă nr. 5812/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 1043/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
