Decizia civilă nr. 3393/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3393/2013
Ședința publică din data de 20 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de creditoarea D.
G. a F. P. B. -N. împotriva deciziei civile nr. 10682 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimata SC L. I. SRL PRIN LICHIDATOR J. CII ȘUT I. L. I., având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr. 85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de conținutul contestației în anulare cu care a fost învestită instanța, în condițiile art. 2812C.pr.civ. Instanța din oficiu procedează la recalificarea cererii ca fiind o cerere în completarea dispozitivului deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la_ D. G. a F. P.
B. -N. a solicitat instanței admiterea cererii, admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința continuării procedurii insolvenței.
În susținerea celor solicitate se arată că prin sentința civilă nr.1391 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. L. I. SRL B. și radierea societății din evidențele R. ui C. .
Împotriva sentinței a declarat recurs însă prin decizia nr.10682/2012 Curtea de apel a respins recursul CII Sut L. I. iar în privința recursului declarat de instituire nu s-a pronunțat.
Codul de procedura civila prin art.2812prevede că dacă prin hotărâre instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii.
Grefată la speță în raport de stare constatând în aceea că s-a formulat recurs și de către D. G. a F. P. împotriva sentinței iar asupra acesteia instanța nu s-a pronunțat este pe deplin aplicabilă. Așadar față de norma enunțată cererea de completare a dispozitivului va fi admisă.
Trecând așadar la analiza recursului declarat de D. G. a F. P. Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă recurată nr.1319 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui B. N. în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. L. I. SRL și radierea acesteia din registrul comerțului, aprobat decontul lichidatorului și descărcarea acesteia de îndatoriri și responsabilități privitoare la procedura. Împotriva soluției a declarat recurs și D. G. a F. P. B. -N. solicitând admiterea casarea hotărârii și continuarea procedurii insolvenței.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că nu s-au întreprins demersurile necesare în vederea constatării situației reale a debitoarei, a identificării persoanelor responsabile în condițiile art.138 din lege de starea de insolvență.
Totodată s-a arătat lipsa fondurilor putea fi suplinita prin centralizarea fondului de lichidare in conditiile art 4 alin.4 din legea 85/2006 și chiar în ipoteza în care instituția ar fi putut avansa sumele, creanța a cărei recuperare se dovedeste dificilă și în cuantumul înscris în tabel s-ar fi mărit devenind mai greu de recuperat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În motivele de recurs formulate de creditoare se arată, în esență că a fost prejudiciată în drepturile și interesele sale în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a întreprins toate demersurile necesare în vederea constatării situației reale a debitoarei și a identificării persoanelor responsabile de starea de insolvență.
Analizând aceste motive de nelegalitate, prin prisma celor mai sus arătate, Curtea constată că susținerile creditoarei nu își găsesc fundament în modul în care judecătorul sindic a înțeles să administreze procedura insolvenței debitoarei SC L. INVESTEMENT SRL.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare împrejurarea că, așa cum rezultă din textul art.131 din Legea nr.85/2006, condițiile care trebuie îndeplinite sunt lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau insuficiența acestora, raportat la cheltuielile procedurii și refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Or, așa cum reiese din cererea întocmită de către lichidatorul judiciar, cerințele sunt prezente în speță, astfel încât sentința pronunțată este temeinică și legală.
În acest context, nu pot fi reținute susținerile conform cărora art.131 din lege nu are o natură imperativă, întrucât modificarea acestor dispoziții, survenită prin O.U.G. nr. 173/19 noiembrie 2008, a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
În final, important de subliniat este și faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art.
131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, inclusiv din perspectiva înregistrărilor în contabilitate, este neavenită, în condițiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarele nu s-au oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare.
În ceea ce privește argumentele vizan.art.138 din lege, Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit, prin raportare la modul în care lichidatorul judiciar a înțeles să își desfășoare atribuțiile stabilite în sarcina sa de lege și de judecătorul sindic, precum și la prevederile art.13 din Legea nr.85/2006.
Astfel, conform normelor creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator, în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori este necesar.
Cu alte cuvinte, văzând și prevederile imperative ale art.131 din lege, în condițiile în care nu există bunuri în averea debitoarei, legea nu instituie în sarcina lichidatorului obligația de a convoca ședința adunării generale a creditorilor, pentru a discuta eventuala incidență în cauză a prevederilor art.138 al.3 din lege.
Mai mult, prin raportare la starea de fapt mai sus expusă și la analiza situației patrimoniale a debitoarei efectuată de către practicianul in insolvență, Curtea apreciază că o astfel de convocare nici nu era necesară, pentru a deveni incidentă teza a II-a a textului legal mai sus citat.
Astfel, lichidatorul nici nu a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență și nici nu a omis să formuleze acțiunea prev.de art.138 al.1, ci, din contră, a relevat că aceasta s-a datorat unor cauze obiective, care nu pot fi puse în sarcina fostului administrator statutar, cu atât mai mult cu cât datoriile acumulate sunt rezultatul pierderilor înregistrate anterior anului 2004 când societatea nu a mai avut activitate iar din 2005 s-a dispus dizolvarea ei.
Chiar dacă creditoarea consideră că aceste aprecieri nu sunt conforme cu realitatea, Curtea constată că apelarea la prev.art.138 al.3 din lege este lăsată la latitudinea creditorilor, care, însă, trebuie să acționeze concertat în acest sens, inclusiv din perspectiva avansării sumelor necesare continuării procedurii, atât pentru perioada necesară convocării, cât și pentru cea a judecării unei eventuale cereri de antrenare a răspunderii.
Astfel, în optica legiuitorului, dezideratele obiective ale degrevării fondului de lichidare și ale asanării circuitului comercial prevalează față de cele subiective invocate de către recurente, în situația în care acestea nu înțeleg să-și asume riscurile avansării acestor sume.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006 și art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul declarat de către creditoare DGFP va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de completare a dispozitivului deciziei civile 10682 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj.
Respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 1391 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D.
M.
F.
T.
M.
H.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2222/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 2391/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
