Decizia civilă nr. 3621/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3621/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: DP
Judecător: A. -I. A. Judecător: C. I. Grefier: M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC A. DS PRIN LICHIDATOR
J. CII C. C. împotriva sentinței civile nr. 4691 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC
DS, având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.691 din 17 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea formulată de debitoarea S.C. A. DSR.L. reprezentată prin lichidator C.I.I. C. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Conform art. 1169 cod civil vechi( în vigoare potrivit art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011) cel ce face o propunere înaintea instanței va trebui să o dovedească. Din înscrisurile depuse în probațiune reiese că împotriva debitoarei există o creanță de numai 951 lei, al cărei cuantum modic nu reprezintă o probă și a faptului că debitoarea nu deține mijloace financiare pentru acoperirea acestei datorii. Astfel, față de cuantumul redus al datoriei și față de lipsa oricărui răspuns din partea reprezentanților debitoarei, judecătorul sindic a apreciat că este prematur a presupune că debitoarea se află în stare de insolvență. Față de considerentele de mai sus în temeiul dispozițiilor art. 27 raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de debitoarea S.C. A. DSR.L.
Împotriva acestei sentințe, C.I.I. C. C., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. A. DSR.L. a formulat recurs
, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea recursului, recurentul a arătat că în conformitate cu prev. art. 260
alin. 4 din Legea nr. 31/1990 modif.și complet. a depus la Oficiul Registrului Comerțului C. un raport privind situația economică a societății în care a arătat că deși a întreprins demersuri pentru ca administratorul statutar al societății să depună documentele contabile și administrative ale societății, precum și pentru a efectua inventarierea bunurilor și predarea acestora lichidatorului, nu a reușit contactarea administratorilor Pripon Alexandru și P. M. B. .
În opinia recurentului, judecătorul sindic în mod eronat a considerat că nu a făcut dovada stării de insolvență a debitoarei, adică insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile și că datoriile societății debitoare față de A.F.P. C. -N. în cuantum de 951 lei nu ar fi certe, lichide și exigibile desi sunt dovedite a fi astfel prin somațiile de plată și titlurile executorii anexate cererii introductive de intrare în insolventă a debitoarei SC "A. D. " prin Rezoluția nr. 18015/24.10.20 II al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj. A mai precizat recurentul că A.F.P. este singurul creditor cunoscut la cererea căruia SC "A. D. " S.R.L. a fost dizolvată și împotriva căreia, în baza acestui demers hotărât de instanța de judecată, a fost declanșata operațiunea de lichidare, creanța acesteia este lichidă, certă și exigibilă, dovedită prin somatiile și titlurile executorii anexate la cererea introductivă.
De vreme ce s-a conformat obligațiilor instituite prin art. 4 din Legea nr. 31/1990, iar O.R.C. C. și-a însușit raportul și propunerea lichidatorului de formulare a cererii introductive de intrare în insolvență a debitoarei, recurentul susține că aserțiunile judecătorului sindic că suma modică de 951 lei nu reprezintă o probă că debitoarea nu deține mijloace financiare pentru acoperirea respectivei datorii, nu au temei legal pentru a justifica respingerea cererii introductive de deschidere a procedurii insolvenței împotriva SC "A. D. " S.R.L., deoarece numai în cazul cererilor introductive de intrare în insolvență formulare de către creditori sunt stabilite plafoane minime privind cuantumul creantei.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Analiza condițiilor limitativ reglementate pentru deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului relevă faptul că aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, conform înscrisurilor depuse în probațiune, aferente anului 2012 (f. 18) dosar fond, debitoarea înregistrează datorii în cuantum total de 951 lei, însă doar un creditor a fost identificat, în concret D.G.F.P. C. cu o creanță în cuantumul enunțat.
În opinia instanței de recurs, o singură creanță certă într-un cuantum infim de 951 lei nu justifică o pretinsă stare de insolvență a debitoarei S.C. A. DSR.L., iar solicitarea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței exclusiv în baza acestei creanțe reprezintă un abuz de drept în accepțiunea art. 723 alin. 1 C.p.c. conform căruia ,,drepturile procedurale trebuiau exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege,,.
Trebuie precizat în acest context faptul că nu se poate face nici o diferențiere din punct de vedere procedural prin prisma incidenței art. 27 alin. 1 și 2 din Legea 85/2006 între o cerere făcută de către un debitor ,,în funcțiune,, și un debitor dizolvat și față de care a fost numit un lichidator în condițiile Legii 31/1990, lichidator care într- adevăr este unicul îndreptățit să reprezinte societatea comercială într-un astfel de demers. Trebuie precizat foarte clar în acest context faptul că cererea formulată de către lichidatorul desemnat la O.R.C. în condițiile Legii 31/1990 este tot o cerere formulată de debitor în vederea deschiderii procedurii de insolvență, situație în care admisibilitatea și temeinicia acesteia vor fi apreciate prin raportare la dispozițiile art. 28 din Legea 85/2006.
Scopul procedurii insolvenței constă în acoperirea pasivului, însă pentru a acoperi o singură creanță certă în cuantum de 951 RON costurile ar fi substanțial mai mari. În realitate, instanța a apreciat că singurul scop al demarării de către lichidatorul judiciar numit prin încheierea judecătorului delegat la oficiul Registrului Comerțului a
prezentului demers dedus judecății a constat în obținerea unui onorariu substanțial mai mare decât cel stabilit prin încheierea judecătorului delegat ci nu recuperarea unei creanțe al cărei cuantum nu poate justifica într-o manieră logică existența unei stări de insolvență a debitoarei. M. iera optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvabilitate a debitorului nu a fost dovedită, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 31/1990.
Se mai susține prin motivele de recurs faptul că lichidatorul este obligat să formuleze o astfel de cerere prin prisma dispozițiilor art. 270 indice 1 din Legea 31/1990. Aspectul invocat este corect însă nu poate întemeia admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvență deoarece obligația lichidatorului de a formula o astfel de cerere nu împiedică instanța să analizeze temeinicia acestei cereri și să aprecieze cu privire la starea de insolvență a debitoarei. Or, o astfel de analiză în cazul concret dedus judecății impune concluzia fermă că un cuantum al creanțelor certe, lichide și exigibile de 951 lei nu justifică starea de insolvență.
Pentru considerentele sus arătate, instanța, în baza art. 312 (1) C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4691/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C.I.I. C. C. împotriva sentinței civile nr. 4.691 din 17 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P. A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D. H. .
| ← Sentința civilă nr. 1477/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 587/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
