Decizia civilă nr. 3759/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3759/2013
Ședința publică din data de 01 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenta
D. G. A F. P. A J. C. PENTRU A. F. P. PENTRU C. M., împotriva sentinței civile nr. 4312 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cauza privind și intimata SC T. SA, SC T. SA PRIN ADMINISTRATOR J. P. I. O.
, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată închiderea procedurii.
În data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea intimatei SC T. SA, la care s-a anexat copia sentinței civile nr. 4429/C/2002 pronunțată în dosarul nr. 9261/2002 al Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4312 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat
C. în dosarul nr._, au fost respinse obiecțiunile formulate de către creditoarea D.G.F.P. C., ca neîntemeiate.
A fost admisă cererea administratorului judiciar P. I. O., desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC T. SA T. .
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC T. SA T. și revocarea sentinței de deschidere a procedurii.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic analizând obiecțiunile formulate de către creditoarea D.G.F.P. C. le-a respins ca fiind neîntemeiate, întrucât toți banii pe care debitoarea mai trebuia să-i achite acestui singur creditor rămas în procedură și neîndestulat, au fost plătiți (fila 42). Preluând motivarea Curții de Apel C. din decizia nr. 1200/2011, este evident că acest creditor nu mai poate face alte calcule prin care să-și mărească valoarea pretențiilor emise, ele fiind deja stabilite prin planul de reorganizare. Orice alte calcule făcute ulterior planului de reorganizare nu mai pot fi luate în considerare. Astfel, nu mai are nicio importanță modul cum a fost reglementată procedura insolvenței în timp, prin diferitele acte normative ce s-au succedat, nemaiputându-se calcula accesorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006. Diferența de sumă pretinsă ca fiind datorată opozantei rezultă din
aceea că aceasta a calculat majorări și penalități de întârziere și cu privire la sumele reprezentând debite restante în data de 30 mai 2000, data deschiderii procedurii de reorganizare conform Legea nr. 64/1995, fapt nepermis, conform art. 45 din acest act normativ.
Analizând cererea formulată de către administratorul judiciar, judecătorul sindic a reținut că debitoarea a achitat debitul datorat către creditoarea D.G.F.P.
C., astfel încât în acest moment toți creditorii debitoarei au fost îndestulați și reținând caracterul concursual și colectiv al procedurii insolvenței, ceea ce presupune conlucrarea creditorilor în vederea urmăririi și recuperării creanțelor, judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt incidente, prin asimilare, dispozițiile art. 134, al. 1 din Legea nr. 85/2006.
Este real că textul citat vizează ipoteza deschiderii procedurii ca urmare a cererii introductive a debitorului, însă dat fiind faptul că Legea privind procedura insolvenței nu reglementează și cazul în speță și reținând aspectele relevate cu privire la inexistența creditorilor în cauză, ca urmare a achitării debitelor datorate acestora în urma finalizării cu succes a planului de reorganizare a activității societății debitoare, judecătorul sindic apreciază că se impune menținerea în circuitul comercial a persoanei juridice, reținând totodată și faptul că practic, procedura a rămas fără obiect, raportat la faptul că nu mai există pasiv necesar a fi acoperit prin lichidarea averii debitoarei.
Față de considerentele reținute, judecătorul sindic, în temeiul dispozițiilor art. 134, al. 1 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC T. SA T., dispunând totodată notificarea prezentei hotărâri judecătorești Direcției Generale a F. P. a J. C. și O. ui R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii cu privire la închiderea procedurii insolvenței și revocarea sentinței de deschidere a acesteia, dispunând totodată comunicarea debitoarei și creditorilor.
S-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
Cheltuielile făcute cu procedura și onoarariul lichidatorului judiciar au fost achitate pe parcursul desfășurării planului de reorganizare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs D. G. a F. P.
C.
prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința respingerii cererii administratorului judiciar desemnat să administreze procedura prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței debitoarei și revocarea sentinței de deschidere a procedurii.
În motivare se arată că judecătorul sindic reține și motivează ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditorul D. G. a F. P.
C. la închiderea procedurii, statuand in esenta ca toti banii pe care debitoarea mai trebuia sa-i achite acestui singur creditor ramas in procedura si neindestulat au fost platiti. Se retine de asemenea ca in speta creditorul bugetar nu poate face alte calcule prin care sa-si mareasca valoarea pretentiilor emise, ele fiind deja stabilite prin planul de reorganizare, si orice alte calcule facute ulterior planului de reorganizare nu mai pot fi luate in considerare. In acest sens se arata ca, nu mai are nicio importanta modul cum a fost reglementata procedura insolventei in timp prin diferite acte normative ce s-au succedat, nemaiputandu-se calcula accesorii pana la intrarea in vigoare a legii 85/2006. Se retine de asemenea ca diferenta de suma pretinsa ca fiind datorata opozantei rezulta din aceea ca aceasta a calculat majorari si penalitati de intarziere si cu privire la sumele reprezentand debite restante in data de 30 mai 2000, data deschiderii procedurii de reorganizare conform Legii nr. 64/1995, fapt nepermis conform art. 45 din acest act normativ.
In esenta, judecatorul sindic retine ca debitoarea a achitat debitul datorat catre creditoarea D. G. a F. P. C., astfel ca, la momentul pronuntarii sentintei de inchidere a procedurii toti creditorii au fost indestulati si prin urmare, apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 134 al.1 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinta civila nr. 1031/_, Tribunalul Cluj a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, iar prin sentinta civila nr. 2108/CI_ s-a confirmat planul propus de SC T. SA prin care s-a aprobat graficul de esalonare pentru perioada martie - decembrie 2003.
Asa cum s-a aratat si prin cererea inregistrata in fata Tribunalului Comercial C., organul fiscal a cerut inca din anul 2001 intrarea in faliment a debitoarei SC T. SA T., fapt ce rezulta din sentinta nr. 604/_ existenta la dosarul cauzei, pentru faptul ca acesta nu a facut fata platilor conform planului modificat de esalonare a datoriilor, cerere care insa a fost respinsa.
Cu toate acestea, pentru a veni in sprijinul continuarii activitatii debitoarei si tinand cont de prevederile OUG 40/2003, extraprocedural, prin adresa cu numarul 31324/_ existenta la dosarul cauzei, organul fiscal arata ca este de acord cu graficul de plati prin care debitoarea a solicitat organului fiscal aprobarea platii esalonate a obligatiilor fiscale scadente in anul 2003.
Ceea ce nu s-a inteles la solutionarea cererii noastre prin care a solicitat intrarea in faliment a SC T. SA T., este atat imprejurarea ca debitoarea nu s-a conformat planului confirmat prin sentinta Tribunalului nr. 21 OB/C/_
, cat si faptul ca a incetat plățile aferente graficului de plati aprobat de organul fiscal prin adresa cu numarul 31324/2l.11.2003 la care mai sus am facut referire.
Asa cum a aratat pe calea opozitiei la inchiderea procedurii prin scriptul intitulat "contestatie" dar si prin raportare la dispozitiile art. 132 (1) Legea insolventei, nr. 85/2006 " O procedură de reorganizare prin continuarea activității sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentință, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în conformitate cu dispozițiile alin. (2)."
Prin urmare, prin raportare la dispozitiile legale precitate, conditia ca o procedura de reorganizare judiciara prin continuarea activitatii sa se inchida este necesar ca debitoarea, sa-si indeplineasca toate obligatiile de plata asumate in planul confirmat, prin urmare, si plata sumelor stabilite prin graficul de plati:
In speta, asa cum rezulta din adresa cu numarul 22224/_ (anexata de noi la contestatia formulata) a Administratiei F. P. pentru C.
M., la data de_ SC T. SA, mai avea de achitat conform planului de reorganizare confirmat, suma de 4.332.258 lei, compusa din: 1.382.749 lei debit si 2.949.779 lei acccesorii asa cum reflecta fisa pe platitor, situatie in care, nu sunt intrunite conditiile legale pentru inchiderea procedurii debitoarei prin continuarea activitatii.
Deci, nu Raportul de expertiza efectuat in cauza de catre debitoare reprezinta reperul la care se refera dispozitiile legale ale art. 132 (1) din Legea insolventei nr. 85/2006, pentru ca o procedura de reorganizare sa se inchida. Atata vreme cat singurul reper legal pentru inchiderea procedurii, il reprezinta planul de reorganizare, orice trimitere la Raportul de expertiza efectuat in cauza, este lipsita de suport legal.
De altfel, asa cum rezulta inscrisurile existente la dosarul procedurii, cu privire la constatarea unei alte creante decat cele din evidentele fiscale sunt mai
multe hotarari. Cu titlu de exemplu fiind cea din data de_, prin care s-a admis recursul impotriva sentintei comerciale nr. 3877/2. oct. 2006 .
Arată ca sumele retinute ca fiind obligatii de plata ale debitoarei la data de 31 decembrie 2009 nu se identifica cu cele din evidentele fiscale, care se prezinta astfel: - 1.382.749 lei debit; - 2.949. 779 accesorii
Diferenta, dintre sumele retinute de judecatorul sindic si cele din evidentele fiscale o explicam mai jos:
1). Cu privire la debit, - diferenta provine din stingerea de catre debitoare a debitului cu majorari;
. Cu privire la majorari, - diferenta provine din faptul ca, debitoarea a stopat calculul accesoriilor dupa data deschiderii procedurii, desi, in cazul creantelor nascute ulterior deschiderii procedurii se deosebesc urmatoarele situatii:
procedura insolventei a fost deschisa inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 85/2006, dar societatea nu a intrat in reorganizare judiciara sau faliment;
-pana la intrarea in vigoare a legii 85/2006, se calculeaza accesorii;
dupa intrarea in vigoare a Legii 85/2006 nu se calculeaza accesorii b) procedura insolventei a fost deschisa si societatea a intrat in reorganizare judiciara inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 85/2006,
pana la intrarea in vgoare a legii se calculeaza accesorii.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Principala critică formulată de recurentă o reprezintă interpretarea eronată a dispozițiilor legale prin raportare la împrejurarea că motivul pentru care creditoarea a formulat cerere de intrare în faliment a debitoarei S.C. T. S.A. este faptul că aceasta nu s-a conformat planului confirmat prin sentința nr.2108/C/2000 cât și faptul că a încetat plățile aferente graficului de plăți aprobat prin adresa nr.31324/_ .
Recurenta susține în principal împrejurarea că la data pronunțării hotărârii judecătorul sindic debitoarea mai avea de achitat în conformitate cu planul de reorganizare suma de 4.332.258 lei.
Criticile formulate de recurentă sub acest aspect au constituit și esența obiecțiunilor formulate care au fost analizate de către judecătorul sindic.
Judecătorul sindic a înlăturat în mod corect aserțiunile creditoarei D.
G. a F. P. C. cu privire la posibilitatea calculării de majorări și penalități de întârziere urmare a aplicării diferitelor dispoziții legale ce au devenit incidente în materia insolvenței de la data deschiderii procedurii .
Pretențiile creditoarei cu privire la penalitățile datorate pentru debitele existente la data deschiderii procedurii au fost corect înlăturate prin raportare la dispozițiile deciziei nr.11 din 7 ianuarie 2003 .
De altfel, în mod eronat și contrar dispozițiilor art.1221din OG nr.92/2003 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora indiferent de data deschiderii procedurii numai pot fi calculate și nu se mai datorează accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală și pentru cele rezultate din activitatea curentă indiferent de data deschiderii procedurii.
Curtea apreciază ca fiind pertinente susținerile debitoarei potrivit cărora înscrisul invocat de creditoare, respectiv adresa nr.22224/_ nu poate fi valorificat în prezenta procedură având în vedere că nu există cadrul procesual în care aceasta poate pretinde o astfel de creanță împotriva debitoarei având în vedere stadiul procedurii.
Contrar susținerilor recurentei potrivit căreia raportul de expertiză efectuat în cauză nu poate constitui reperul la care se referă disp. art.132 alin.1 din Legea nr.85/2006 Curtea apreciază că în mod corect s-a procedat astfel.
Textul statuează că o procedură de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi inchisa, prin sentinta, in urma indeplinirii
tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat. Daca o procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa in conformitate cu dispozitiile alin. (2).
Teza I a textului vizează împrejurarea potrivit căreia procedura de reorganizare prin continuarea activității poate fi închisă în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat ori procedând la verificare planului respectiv a succesivelor modificări ale acestuia și a modalității de plată a sumelor astfel stabilite în mod corect s-a procedat la întocmirea unui raport de expertiză cu privire la verificarea îndeplinirii condiției.
Succesivele modificări ale planului precum și modalitățile de plată ale unicului creditor au determinat necesitatea verificării îndeplinirii exigențelor legale printr-un raport de expertiză care în fapt a constituit o probă necesară pentru cercetarea fondului.
Judecătorul sindic constatând în urma probatoriului administrat și din verificarea raportului întocmit de administratorul judiciar desemnat că au fost îndeplinite toate obligațiile de plată asumate prin planul confirmat, astfel cum a fost acesta succesiv modificat în mod corect a procedat cu aplicare prevederilor art.132 alin.1 din Legea nr.85/2006 și prin analogie a prevederilor art.134 alin.1 din același act normativ.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul apare ca fiind nefondat, aserțiunile recurentei nefiind apreciate ca fiind întemeiate, chiar și susținerile privind valoarea diferitelor hotărâri judecătorești aflate la dosarul cauzei fiind înlăturate, dispozițiile acestora fiind valorificate doar în măsura în care acestea au rămas irevocabile.
Curtea apreciază potrivit disp. art.312 C.pr.civ. că nu sunt prezente motivele de recurs invocate și în consecință va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.4312 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2369/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 7209/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
