Decizia civilă nr. 412/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 412/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC R. S. PRIN LICHIDATOR J.
E. I. împotriva sentinței civile nr. 3899 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC R. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține că deși legal citată recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A ,
Prin 3899 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență a debitoarei SC R. S., formulată în calitate de lichidator de către petenta E. I.P.U.R.L B. M. .
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul T. ui Maramureș la data de_, sub dosarul cu nr. de mai sus, E. I.P.R.U.R.L., în calitate de lichidator al debitoarei SC R. S. a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 260 alin. 4 și art. 270 indice 1 din Legea nr. 31/1990, art. 1 alin. 2 pct. 3 și 4 și lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006
Societatea debitoare a fost dizolvată conform art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 30/1991. Prin Încheierea nr. 3773/_ pronunțată de judecătorul delegat
la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș petentul a fost desemnat în calitate de lichidator la cererea Direcției Generale a Finanțelor
P. e Maramureș. În această calitate petentul a făcut demersurile necesare în vederea stabilirii obligațiilor de plată, sens în care a transmis notificări instituțiilor bugetare și celor care asigură serviciile publice. Urmare a acestor demersuri s-a obținut fișa sintetică totală din care rezultă că există obligații de plată neachitate de către debitoare la bugetul consolidat de stat în cuantum de 100 lei.
Deși a fost notificată și debitoarea în vederea prezentării evidențelor fiscale și a bunurilor acesteia, petentul susține că nu i s-au predat înscrisuri sau bunuri.
În acest context societatea se află de fapt în stare de insolvență și sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 2 lit. e, art. 27 din Legea nr. 85/2006 și art. 260
alin. 4 și art. 270 din Legea nr. 31/1990 pentru deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată, lichidatorul îndeplinindu-și o obligație legală.
Verificând cererea prin prisma motivelor pe care se întemeiază, a probelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Societatea debitoare SC R. S. a fost dizolvată de drept în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată întrucât nu a depus până la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale, demarându-se astfel procedura de dizolvare și subsecvent cea de lichidare voluntară potrivit alin. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Temeiul cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență invocat de către lichidator îl constituie eșecul demersurilor la care a recurs pentru a intra în posesia actelor constitutive, a actelor contabile și a bunurilor societăți și pentru a lua legătura cu reprezentanții societății, precum și imposibilitatea stingerii creanței fiscale în cuantum de 100 lei înscrisă în fișa sintetică totală elemente care ar atrage incidența cazului de deschidere a procedurii reglementat de art.3 pct. 25 și art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 260 alin 4 din Legea nr. 31/1990 "În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului";.
Noțiunea de insolvență este definită prin art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";.
Scopul procedurii insolvenței constă în stingerea pasivului societății debitoare, însă pentru acoperirea unei creanțe în cuantum de 100 lei cheltuielile pe care le presupune realizarea efectivă a procedurii sunt considerabil mai mari.
Deschiderea procedurii simplificate de insolvență în temeiul art. 270 indice 1 din Legea nr. 31/1990 care stabilește că în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței, supunând acestei proceduri și societățile comerciale cu privire la care s-a dispus dizolvarea, nu conține dispoziții derogatorii pentru aceste societăți.
În consecință rămân supuse condițiilor legale generale prevăzute de Legea nr. 85/2006 și anume: 1) debitorul să facă parte din categoriile enumerate în art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006; 2) existența unei creanțe certe, lichide și
exigibile de mai mult de 90 de zile; 3) lipsa/insuficiența disponibilităților bănești pentru stingerea creanței, ultimă condiție care definește însăși insolvența și care este esențială așa cum reiese din ansamblul reglementării cuprinse de Legea nr. 85/2006.
Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ indiferent de titularul cererii și cu atât mai mult în cazul în care cererea este formulată de către lichidator potrivit art. 260 alin 4 din Legea nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresă la ";îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență";.
Obligația lichidatorului de a sesiza instanța în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență se impune a fi îndeplinită cu respectarea condițiilor și a termenelor prevăzute de art. 260 alin.3 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art.27 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul a sesizat judecătorul sindic cu mult după data la care a fost numit, deși avea obligația legală de a solicita deschiderea procedurii în termen de
15 zile de la data depunerii raportului privind situația economică a societății, raport pentru a cărui depunere se stabilește prin art. 260 alin.3 din Legea nr. 31/1990 un termen de 60 de zile de la data numirii.
Pasivitatea lichidatorului sau a creditorilor societății în lichidare este sancționată de lege cu radierea societății potrivit art. 260 alin.10 din Legea nr. 31/1990 dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin.
(1) oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere. Interdicția radierii societăților comerciale cu datorii față de bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești operează numai în cazul societăților dizolvate în temeiul Legii nr. 314/2001 care nu are incidență în cauză.
Având în vedere cuantumul redus al singurei creanțe a cărei existență s-a probat în cauză, invocată ca temei al cererii formulate de către lichidator care potrivit art.723 Cod procedură civilă trebuie să își exercite drepturile procedurale potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, nu se justifică demersul judiciar al acestuia.
Împotriva sentinței a formulat recurs SC.R. S. prin lichidator judiciar E. I.
, solicitând casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, în vederea deschiderii procedurii simplificate de faliment.
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă nr. 3899/_ din dosar nr._ s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, având în vedere cuantumul redus al creanței .
În susținerea cererii lichidatorul judiciar a arătat că de la data numirii și pană la depunerea cererii de deschidere a efectuat toate demersurile necesare pentru a intra în posesia documentelor, dar toate acestea au rămas fără rezultat.
Conform prevederilor art. 2701din Legea nr. 31/1990 în cazul în care societatea în lichidare este în stare de insolvență lichidatorul judiciar este obligat să ceară deschiderea procedurii de insolvență.
La soluționarea cererii judecătorul sindic a motivat respingerea acesteia pentru cuantumul redus, invocand totodată termenul prevăzut de art. 260, alin. 3 din Legea 31/1990.
Art. 260 alin. 4 din Legea 31/1990 face referire la termenul în care, după dizolvarea societății se va numi lichidator judiciar, nicidecum la termenul de 60 de în care lichidatorul judiciar trebuie să depună la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureș un raport privind situația economică a societății dizolvate. Consideră că nu este culpa lichidatorului judiciar că de la data pronunțării sentinței civile prin care s-a dispus dizolvarea și pană la data numirii recurentei,
societatea comercială nu a fost radiată din oficiu conform Legii nr. 31/1990 art. 237, alin. 73, care era în vigoare la data respectivă.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează recursul declarat de SC R. S. prin lichidator judiciar E. I. împotriva sentinței civile nr. 3899 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
C.
I.
DP
A.
I.
A.
M. N.
ȚÂR
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M.H.
| ← Sentința civilă nr. 1535/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 127/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
