Decizia civilă nr. 5882/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5882/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC N. LS împotriva sentinței civile nr. 432 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat SC I. C. L. I. SA, intimat SC
N. LS PRIN ADMINISTRATOR J. I. I., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ. La data de 13 mai 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimata-creditoare.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 432 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins excepția netimbrării contestației debitoarei S.C.
N. L. S S.R.L., invocată de creditoarea S.C. I. C. L. I. S.A. S-a admis excepția tardivității formulării contestației debitoarei, invocată de creditoare și, în consecință, s-a respins ca tardivă contestația formulată de debitoarea S.C. N. L. S
S.R.L. în contradictoriu cu creditoarea S.C. I. C. L. I. S.A. S-a admis cererea formulată de creditoarea I. C. L. I. S.A. împotriva debitoarei S.C. N. L.
S.R.L. C. -N. și, în consecință, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC N. LS și desemnează în calitate de administrator judiciar I. I., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006. S-au dispus toate celelalte măsuri necesare pentru derularea procedurii de insolvență față de debitoare.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării contestației, invocată de creditoare, judecătorul sindic a respins-o ca neîntemeiată, întrucât debitoarea și-a îndeplinit obligația de a achita 120 de lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar astfel cum reiese din dovada de la fila 291, astfel că nu devin incidente dispozițiile art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, instanța de fond a constatat că potrivit extrasului ORC sediul social al debitoarei S.C. N. L. S S.R.L. se află situat în localitatea C. -N., pe strada B. nr. 8, parter, jud. C. . Prin
contestația formulată de debitoare la data de 14 decembrie 2012, societatea intimată a indicat drept sediu social aceeași adresă: C. -N., str. B. nr. 8 jud. C. . Astfel cum reiese din dovada de comunicare a cererii și a înscrisurilor anexate, aflată la fila
220 a dosarului, societatea debitoare a fost citată exact la această adresă care corespunde sediului social al acesteia, însă dovada de comunicare s-a întors purtând mențiunea ˝destinatar mutat, proprietarul imobilului refuză primirea˝. Având în vedere faptul că debitoarea a fost citată la sediul său social pe care de altfel l-a și invocat ca adresă de comunicare a actelor de procedură, judecătorul sindic urmează a aprecia procedura de citare ca fiind legal îndeplinită cu debitoarea prin citarea acesteia la sediul social la data de_ .
Din acest moment a început să curgă termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, termen care s-a împlinit în data de 03 decembrie 2012. or contestația a fost formulată de debitoare în data de 14 decembrie 2012, deci cu depășirea termenului legal, motiv pentru care în temeiul art. 103 alin. 1 C.p.c. coroborat cu art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a admis excepția tardivității formulării contestației, invocată de creditoare și, în consecință a respins ca tardiv formulată contestația formulată de debitoarea S.C. N. L. S S.R.L.
Pe cale de consecință, nici solicitarea debitoarei de obligare a creditoarei la plata unei cauțiuni nu a mai fost supusă soluționării. Cu toate acestea, judecătorul sindic a analiza excepția prescripției invocată de debitoare prin contestație, fiind o excepție de ordine publică. Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege acel creditor care are o creanță certă, lichidă al cărei cuantum să depășească valoarea-prag de 45.000 de lei și exigibilă, de la data scadenței trebuind să treacă un interval de 90 de zile. În plus, pentru a putea fi deduse judecății, pretențiile bănești invocate de creditoare ar trebui să nu fie prescrise, în caz contrar aceasta nu ar mai putea obține concursul justiției pentru realizarea dreptului de creanță.
În fapt, între creditoarea S.C. I. C. L. I. S.A. și debitoarea S.C. N. L. S S.R.L. au fost încheiate trei contracte de leasing financiar: respectiv contractul nr. 061204AI44 din_, pentru care creditoarea pretinde suma de 101.859,03 lei( filele 16-27, 38-81); contractul nr. 070201AT02 din_, pentru suma de 145.527,77 lei( filele 82-111, 112-153) și respectiv contractul nr. 070130AT01 din data de_ pentru suma de 122.804,94 de lei( filele 154-217). În susținerea pretențiilor, creditoarea a depus la dosar atât contractele de leasing financiar, cu anexe și acte adiționale, dar și facturile fiscale emise în temeiul acestor facturi fiscale. Debitoarea a învederat în susținerea excepției prescripției, faptul că perioadă de exigibilitate a acestor rate de leasing se întinde pe parcursul anului 2009, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță în data de 08 noiembrie 2012, deci cu depășirea termenului general de prescripție pentru intervalul ianuarie-septembrie 2009, iar diferența rămasă neprescrisă nu însumează 45.000 de lei, incluzând penalitățile aferente acestei sume.
Creditoarea a invocat în susținerea respingerii excepției prescripției extinctive întreruperea prescripției extinctive raportat la dispozițiile art. 405 alin. 1 C.p.c. coroborat cu art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția, întrucât aceasta a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 059/2010.
Judecătorul sindic a constatat că facturile emise în temeiul contractului de leasing nr. 061204AI44 din_ în intervalul_ -_, raportat la momentul sesizării instanței,_ ar fi prescrise. Cu toate acestea, potrivit art. 4052 alin. 1 lit. b
C.p.c. cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent. După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Potrivit înscrisului de la filele 12-14, creditoarea a făcut dovada că a formulat la data de_ o cerere de executare silită a debitoarei S.C. N. L. S S.R.L. având ca obiect cele trei contracte de leasing financiar, însă la data de _
Executorii Instituției Financiare Nebancare S.C. AFIN L. I. S.A. au constatat în temeiul ar. 3715 lit. b C.p.c. starea de insolvabilitate a debitoarei S.C. N. L. S S.R.L.
Ca urmare, devin incidente dispozițiile art. 4052 alin. 1 lit. b și alin. 2 C.p.c., potrivit căruia începând din data de_ a început să curgă un nou termen de prescripție, astfel că, pentru sumele pretinse de creditoare, raportat la data sesizării Tribunalului Specializat C. nu a operat prescripția dreptului la acțiune, intervenind întreruperea termenului de prescripție inițial. În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor pretinse, judecătorul sindic a reținut faptul că potrivit art. 8 din OG. 51/1997 privind operațiunile de leasing contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.
Astfel, judecătorul sindic a constatat faptul că debitoarea datorează debitul pretins de creditoare în cuantum de 370.191,74 de lei aferent celor trei contracte de leasing, inclusiv echivalentul taxei de reziliere prevăzute în mod expres în art. 9.8. din contracte, atât în ceea ce privește existența sa certă, cât și în privința întinderii obligației, respectiv 15% din valoarea de bază a contractului. Întrucât creanța are caracter cert, lichid și exigibil, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 s- a făcut aplicarea prezumției de insolvență a debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. a din același act normativ întrucât debitoarea nu a plătit după 90 de zile de la scadență datoria sa față de creditor. Această prezumție legală are caracter relativ, debitoarea având posibilitatea să o răstoarne, însă în cuprinsul contestației nu a făcut nici o mențiune relativă la starea sa financiară sau la disponibilitățile bănești disponibile, în eventualitatea stabilirii caracterului neprescris, cert, lichid și exigibil al creanței. Ca urmare, întrucât debitoarea nu a făcut nici o demonstrație a deținerii resurselor materiale necesare acoperii acestei creanțe, judecătorul sindic urmează a constata starea de insolvență.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei SC N. L. S S., iar în temeiul art. 34 coroborat cu art. 11 alin. 1 lit. c din același act normativ a fost desemnat în calitate de administrator judiciar I. I. care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
Împotriva acestei sentințe, debitoarea S.C. N. LSR.L. C. -N. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia astfel cum este formulat si casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 si 9 C.pr.civ., debitoarea a arătat într-adevăr corespunde realității faptul ca, contestația pe care a formulat-o a fost înregistrată la data de_, dar cu respectarea termenului de 10 zile prev. de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, astfel ca soluția adoptata de prima instanță apare a fi nelegală. Astfel, susține recurenta, citarea sa s-a făcut la sediul social, dar nu au fost respectate dispozițiile art. 92 din codul de procedura civila, actele nefiind nici înmânate persoanelor prevăzute de text si nici afișate la adresa indicata în lipsa acelor persoane, așa cum impune textul legal de mai sus, astfel ca citația, împreuna cu cererea creditoarei de deschidere a procedurii de insolventa au fost returnate la dosar, așa cum rezulta din înscrisul aflat la f. 220 din dosar, ambele acte fiindu-i comunicate sub semnătura depusa pe același act de administratorul societății debitoare, la data de 6 decembrie 2012, iar această situație nu-i este imputabilă si în nici un caz nu se poate retine comunicarea cererii creditoarei la 21 noiembrie 2012, întrucât o asemenea cuminicare nu a avut loc.
Având în vedere dispozițiile art. 33 alin 2 din L. 85/2006, recurenta arată că trebuie să conteste sau să recunoască starea de insolventa, lucru pe care 1-a si făcut, înregistrând contestația în termen legal, la data de 14 decembrie 2012. în consecința, contestația nu este tardivă, excepția tardivității ei fiind reținuta greșit de prima instanța, prin încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează modul de citare a pârtilor si
comunicarea actelor de procedura, impunându-se, în temeiul art. 312 alin. 5 c. pr. Civila admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond a contestației sale formulate în termen în temeiul art. 33 alin 2 din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că prima instanța, trecând la judecarea cererii creditoarei, cu totul greșit a reținut că datorează întreaga sumă arătată în cerere, reținând ca si o mare parte din aceasta, aferenta facturilor emise în perioada decembrie 2008 - octombrie 2009, cu penalitățile calculate nu sunt prescrise, desi la data introducerii cererii (noiembrie 2012) termenul general de prescripție era împlinit.
Pentru a judeca în acest mod, prima instanța a reținut faptul ca termenul de prescripție a fost întrerupt având în vedere dispozițiile art. 405/2 alin. 1 lit. b si alin. 2 din c. pr. Civ., creditoarea formulând o cerere de executare împotriva debitoarei, astfel ca de la data de_ a început să curgă împotriva debitoarei un nou termen de prescripție. Numai că, apreciază recurenta, potrivit alin. ultim din textul legal invocat în hotărârea recurata, se prevede ca: prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulata, sau daca s-a perimat..., iar potrivit art. 389 alin. 1 c. pr. Civ., dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare, executarea se perimă de drept. Or, susține recurenta, nu există la dosar vreo dovadă în legătură cu eventuale cereri de stăruință din partea creditorului, de natură a opri perimarea, astfel că reținerea curgerii unui nou termen de prescripție din ianuarie 2010, numai pe considerentul că atunci s-a făcut o cerere de executare apare a fi o soluție neîntemeiată, iar sumele aferente facturilor mai vechi de 3 ani nu mai pot fi solicitate, ele fiind prescrise, motiv pentru care solicită admiterea recursului si sub acest aspect.
Creditoarea S.C. I. C. L. I. S.A. a depus întâmpinare
prin care a solicitat admiterea excepției netimbrării recursului și anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond respingerea acestuia ca neîntemeiat și păstrarea în tot a hotărârii atacate.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Astfel, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiat primul motiv de recurs legat de îndeplinirea necorespunzătoare a procedurii de citare a debitoarei S.C. N. L.
S.R.L. Astfel, în mod neîntemeiat judecătorul sindic a apreciat că este îndeplinită procedura de citare pentru primul termen de judecată din_ .
Este real faptul că, așa cum reiese din dovada de comunicare a cererii de deschidere a procedurii de citare și a înscrisurilor anexate, aflată la fila 220 a dosarului, societatea debitoare a fost citată exact la această adresă care corespunde sediului social al acesteia, însă dovada de comunicare s-a întors purtând mențiunea
˝destinatar mutat, proprietarul imobilului refuză primirea˝, vicierea procedurii de citare fiind lipsită de echivoc. Cu toate acestea, judecătorul sindic reține în mod neîntemeiat faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu debitoarea prin citarea acesteia la sediul social la data de_ (f. 6 dosar fond). Mai mult, judecătorul sindic s-a raportat la acest moment atunci când a calculat termenul de zece zile pentru formularea contestației la cererea de deschidere a procedurii de insolvență.
Procedura de citare nu a fost îndeplinită nici pentru termenul din data de_ (f. 12 dosar fond), dovada de îndeplinire având aceeași mențiune ˝destinatar mutat,
p rop rie ta rul im ob ilu lui ref u ză af ișarea
˝.
Este real faptul că citarea s-a făcut la sediul social așa cum apare acesta înregistrat la O.R.C., însă nu au fost respectate dispozițiile art. 92 din codul de procedura civila, actele nefiind nici înmânate persoanelor prevăzute de text si nici afișate la adresa indicata în lipsa acelor persoane, așa cum impune textul legal de mai sus, astfel ca citația, împreuna cu cererea creditoarei de deschidere a procedurii de insolventa au fost returnate la dosar.
În baza acestei stări de fapt casarea sentinței recurate se impune din două perspective. În primul rând cu aplicarea art. 312 alin. 5 teza a doua din vechiul C.p.c.,
deoarece debitoarea nu a fost citată procedural pentru cele două termene de judecată acordate în dosar și nu a avut nici termen în cunoștință, iar depunerea unei contestații la dosar între termene nu acoperă viciul procedurii de citare. Pe de altă parte contestația a fost respinsă ca tardivă în mod eronat fără a fi soluționată pe fond deoarece termenul de depunere a contestației nu a început să curgă la data de_ așa cum în mod eronat reține judecătorul fondului, deoarece la acea dată procedura de citare nu a fost îndeplinită în mod procedural nici măcar prin afișare, așa cum am enunțat anterior. În consecință sunt incidente și dispozițiile art. 312 alin. 5 prima teză din vechiul C.p.c.
Pe3ntru toate aceste argumente, pentru argumentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va admite recursul declarat de debitoarea S.C. N. LSR.L. C. -
N. împotriva sentinței civile nr. 432 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de debitoarea S.C. N. LSR.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 432 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE,
A. -I. A.
JUDECĂTOR,
C. I.
JUDECĂTOR,
DP
GREFIER,
A. B.
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: D.H. .
| ← Sentința civilă nr. 127/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 1709/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
