Decizia civilă nr. 587/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L DOSAR NR._ /a11

DECIZIA CIVILĂ NR. 587/2013

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: M. B.

GREFIER: V. D.

S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de recurent C. DE I. T. ÎN C. DE LICHIDATOR AL SC L. C.

S. și SC M. R. S., împotriva sentinței civile nr. 2064 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații SC L. C. S., SC T. SA, SC T. SA PRIN ADMINISTRATOR J. C. DE I. T. S., intimat SC L.

C. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr.2064 din 2 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis contestația formulată de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC L. C. S. și dispune radierea acestei creditoare din tabel.

S-a admis excepția nelegalei timbrări și s-a anulat ca netimbrată contestația formulată de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC S. E. S. .

S-a admis contestația formulată de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC AD S.

S. și dispune radierea acestei creditoare din tabel.

S-a respins contestația formulată de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC I.

I. SA.

S-a admis în parte contestația formulată de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC

T. L. I. SA și dispune înscrierea acestei creditoare în tabel cu o creanță chirografară în cuantum de 263.594,41 lei în loc de 288.125,16 lei.

S-a admis contestația formulată de creditoarea SC S. G. S. și dispune înscrierea creditoarei în tabelul preliminar cu o creanță garantată în

cuantum provizoriu de 561.790,19 lei, valoarea garanției urmând a fi stabilită și înscrisă în tabelul definitiv după evaluarea bunurilor care formează obiectul garanției, precum și cu o creanță chirografară în cuantum de 16.354,15 lei.

S-a admis excepția nelegalei timbrări și anulează ca netimbrată contestația formulată de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC I. M. SA.

S-a admis în parte contestația formulată de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC

R. S. și dispune înscrierea acestei creditoare în tabel cu o creanță chirografară în cuantum de 1.601.613,1 lei în loc de 1.801.343 lei.

S-a respins contestația formulată de creditoarea SC L. C. S. .

S-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar OMNIA SOLV IPURL și, în consecință încuviințează tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC T. SA, astfel cum a fost afișat la ușa instanței la data de_, cu modificarea creanțelor care au format obiectul contestațiilor.

S-a dispus înregistrarea și afișarea de către lichidatorul judiciar a tabelului definitiv al creanțelor la sediul Tribunalului Specializat C. .

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.142/_ pronunțată în dosar nr._ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei SC T. SA, fiind desemnat administrator judiciar C. DE I. T. S. . Prin aceeași hotărâre s-a stabilit termenul limită pentru formularea cererilor de admitere a creanțelor, termenul pentru verificarea acestor creanțe, afișarea și întocmirea tabelului preliminar de creanțe, precum și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații împotriva tabelului preliminar de creanțe (f.32-35 vol.II).

Prin sentința civilă nr.1592/_ a fost confirmat în calitate de administrator judiciar al debitoarei OMNIA SOLV IPURL și s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură generală (f.238-239 vol.II).

Administratorul judiciar desemnat provizoriu prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței a procedat la notificarea deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei în BPI nr.2022/_ (f.96 vol.II), procedându-se la notificarea creditorilor menționați în lista depusă de debitoare și în conformitate cu dispozițiile art.61 din Legea nr.85/2006 (f.54- 95 vol.II).

A fost întocmit raportul de verificare a creanțelor, în cuprinsul căruia s-au menționat motivele care au stat la baza înscrierii creditorilor în tabelul preliminar de creanțe (f.106-125 vol.II).

C. oarea SC L. C. S. a formulat la data de_ o cerere de admitere a creanței, solicitând înscrierea la masa credală a debitoarei a SC

T. SA a unei creanțe în cuantum de 6.719.043,42 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.913/_, precum și a unei creanțe în cuantum de 99.953.700 lei reprezentând daune moratorii datorate în baza contractului nr.4094/_ .

În cuprinsul cererii de admitere a creanțelor s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul nr.4094/_ având ca obiect furnizarea de către debitoare de materiale de construcții, precum și confecția și montajul tâmplăriei exterioare, respectiv transportul și schela pentru montaj, însă debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de finalizare a lucrărilor, nefiind încheiat un proces-verbal de recepție în conformitate cu prevederile art.10.5 din contract. Prin nerespectarea obligațiilor de către debitoare s-a arătat că s-a cauzat un prejudiciu constând în cheltuielile efectuate de creditoare

pentru finalizarea cu alte societăți a lucrărilor ce făceau obiectul contractului nr.4094/2009, aprovizionarea cu materialele necesare pentru finalizarea lucrărilor și remedierea unor erori de proiectare comise de debitoare, valoarea prejudiciului produs fiind de 6.719.043,42 lei. S-a arătat că în conformitate cu art.8.3 din contract, pentru nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor debitoarea datora penalități de întârziere de 10.000 euro pe zi.

Analizând declarația de creanță formulată de această creditoare, administratorul judiciar provizoriu a procedat la înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu o creanță chirografară în cuantum de 105.147.185,35 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.913/2011 și contravaloarea daunelor moratorii.

Cu privire la garanția de bună execuție s-a reținut că în contract s-a prevăzut că în cazul în care subcontractorul abandonează lucrările, antreprenorul va putea executa garanția. Garanția de bună execuție în cuantum de 1.525.558,07 lei a fost constituită prin rețineri succesive lunare din fiecare situație de livrare și fiecare situație de montaj, administratorul judiciar apreciind că nu se impune înscrierea acestei creanțe la masa credală.

Prin contractul nr.4094/_ debitoarea SC T. SA, în calitate de subcontractor, s-a obligat să execute pentru creditoarea SC L. C. S., în calitate de antreprenor, lucrări de furnizare de materiale, confecție, montaj, transport și schelă pentru montaj pentru obiectivul Upground din B.

, str.Fabrica de Glucoză nr.9-11, Sector 2. Valoarea estimativă a contractului a fost de 2.140.000 Euro fără TVA, iar prin art.8 din contractul încheiat, articol care a fost modificat ulterior prin mai multe acte adiționale, au fost stabilite termenele finale de execuție a contractului. Conform art.8.3 din contract, părțile au stabilit că pentru nerespectarea termenului de finalizare prevăzut în documentele contractuale, prin culpa sa exclusiv dovedită, subcontractorul va suporta penalități de 10.000 Euro pentru fiecare zi de întârziere.

C. oarea a susținut în cuprinsul declarației de creanță formulate că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de finalizare a lucrărilor, motiv pentru care a fost necesară încheierea altor contracte pentru finalizarea lucrărilor și pentru remedierea lucrărilor necorespunzătoare realizate de debitoare. În acest sens, creditoarea a depus la dosar contractul de subantrepriză nr.5/_ încheiat cu SC S. IMOB C. S., având ca obiect executarea lucrărilor la obiectivul Upground situat în B., str.Fabrica de Glucoză nr.9B și str.George Constantinescu nr.5 din Sector 2. Din cuprinsul contractului nu rezultă care este prețul convenit de părți pentru lucrările ce vor fi executate de antreprenor, acest preț fiind stabilit prin anexa 4 a contractului, care nu a fost anexată cererii de admitere a creanței. C. oarea a depus la dosar factura nr._ și ordinul de plată nr.1027/_, din care rezultă că a plătit în favoarea SC S. IMOB C. S. suma de 1.057.670,40 lei.

C. oarea a emis factura fiscală nr.913/_ pentru suma de 6.719.043,42 lei reprezentând daune interese datorate de debitoare în baza contractului nr.4094/2009. Din cuprinsul facturii nu rezultă în ce constau aceste daune interese. Din cuprinsul notificării expediate de creditoare către debitoare prin intermediul executorului judecătoresc C. Miloș și înregistrată sub nr.41/2011 rezultă că creditoarea a inclus în aceste daune interese cheltuielile decurgând din necesitatea angajării unor firme care să refacă lucrările realizate necorespunzător de debitoare ori să finalizeze

lucrările nerealizate la timp de aceasta, care să îndrepte erorile făcute de debitoare în îndeplinirea obligațiilor contractuale care-i reveneau. De asemenea, în cuprinsul acestei notificări s-a arătat că daunele interese includ și sumele necesare pentru acoperirea prejudiciului creat acestei creditoare prin penalitățile suportate de aceasta, conform contractului de construcție încheiat cu SC UPGROUND ESTATE S. .

C. oarea a justificat pretențiile sale prin prevederile art.7.2, 7.13, 8.1, 8.3, 8.10 și 19.1 din contract. Aceste prevederi contractuale stabilesc în sarcina debitoarei, în calitate de subcontractor, obligația de a întocmi proiectul tehnologic cu detaliile de execuție, de a respecta toate obligațiile contractuale asumate, de a respecta termenele de finalizare a lucrărilor, în caz contrar datorând penalități de întârziere de 10.000 Euro pe zi, precum și interdicția acestuia de a suspenda sau încetini ritmul lucrărilor, dacă prin aceasta pune în pericol termenele de execuție.

Conform art.17 din contract, antreprenorul avea posibilitatea de a rezilia contractul în situația în care subcontractorul nu-și îndeplinea obligațiile asumate, în această situație părțile trebuind să încheie o situație a lucrărilor executate și confirmate, a materialelor aprovizionate și livrate și a daunelor care trebuie suportate de partea din vina căreia s-a reziliat contractul. În cazul rezilierii contractului, antreprenorul avea posibilitatea de a stabili sumele care urmează să se plătească în conformitate cu prevederile contractului, precum și daunele pe care trebuie să le suporte subcontractorul din vina căruia s-a reziliat contractul.

Astfel, din contractul încheiat rezultă că părțile au înțeles să stabilească faptul că se datorează daune interese de către partea din vina căreia s-a reziliat contractul, însă nu s-a stabilit în mod expres care este conținutul acestor daune interese. Este adevărat că antreprenorul avea posibilitatea de a stabili sumele care urmează să se plătească cu titlu de daune interese, însă această posibilitate nu-i dă dreptul acestuia de a stabili în mod arbitrar conținutul și cuantumul daunelor interese, acestea trebuind stabilite, după cum rezultă din art.17.4 din contract, de ambele părți.

Între părți au existat divergențe în legătură cu executarea contractului, fapt dovedit de corespondența purtată între cele două societăți, respectiv de notificarea transmisă de debitoare prin care solicita creditoarei să aibă în vedere faptul că prelungirea termenelor de execuție este justificată de impedimentele meteorologice, precum și de predarea cu întârziere a frontului de lucru, solicitarea de către creditoare a unor modificări de soluții tehnice cu întârziere, preluarea de către antreprenor a unor lucrări efectuate de terțe societăți, preluare care a exclus controlul debitoarei asupra termenelor de execuție și nepredarea frontului de lucru pentru parterul obiectivului (f.4-6 din dosarul nr._ /a1), precum și de notificarea transmisă de creditoare debitoarei la data de 2 martie 2011.

În legătură cu daunele interese în cuantum de 6.719.043,42 lei, judecătorul sindic reține că aceste daune interese nu au fost dovedite. Factura fiscală emisă pentru aceste daune nu a fost acceptată la plată de către debitoare, iar din înscrisurile de care creditoarea a înțeles să se folosească pentru a dovedi creanța pretinsă nu rezultă caracterul cert al acestor daune. Este adevărat că în conformitate cu prev. art.8.5 din contractul de antrepriză încheiat între părți creditoarea avea dreptul să angajeze alte firme pentru executarea lucrărilor întârziate și, după caz, să rezilieze contractul după anunțarea prealabilă în scris, conform art.17.3 din același contract. Însă, încheierea contractului de subantrepriză nr.5/01.08.201 cu SC S. IMOB C. S. nu face dovada prejudiciului

pretins de creditoare. Astfel, acest contract a privit executarea lucrărilor la obiectivul Upground din str.Fabrica de Glucoză nr.9B și str.George Constantinescu nr.3 din B., Sector 2, iar contractul încheiat cu debitoarea a privit obiectivul Upground din B., str.Fabrica de Glucoză nr.9-11. Astfel, din cuprinsul celor două contracte nu rezultă dacă obiectivul asupra căruia s-au executat lucrările este unul și același, după cum nu rezultă nici care au fost lucrările executate de debitoare și modul în care aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv în ce măsură a fost necesară remedierea unor lucrări executate de aceasta, și, implicit, costul lucrărilor neexecutate sau executate în mod necorespunzător de debitoare.

Părțile au inserat în contractul încheiat faptul că antreprenorul are dreptul de a pretinde daunele interese cauzate acesteia prin executarea necorespunzătoare sau neexecutare contractului de către debitoare, însă părțile nu au înțeles să stabilească în mod clar în ce constau aceste daune interese și cuantumul acestora, astfel încât clauza inserată în art.17.4 din contract nu îndeplinește condițiile unei clauze penale care să permită creditoarei să solicite de la debitoare plata sumei de 6.719.043,42 lei, fără a mai fi nevoită a face dovada daunelor interese pretinse.

Astfel, contestația formulată de debitoare este întemeiată sub acest aspect, reținându-se că nu au fost dovedite daunele interese pretinse de creditoare.

În ceea ce privește daunele moratorii în cuantum de 99.953.700 lei, pretinse de creditoarea SC L. C. S. în temeiul art.8.3 din contract, judecătorul sindic reține că în conformitate cu această clauză contractuală, daunele interese sunt datorate în situația în care nerespectarea termenului de finalizare se datorează culpei exclusiv dovedite a subcontractorului. Având în vedere că prin cererea de admitere a creanței creditoarea nu a înțeles să precizeze în ce constă culpa debitoarei și nici nu a dovedit faptul că nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor contractate a fost determinată de culpa exclusivă a debitoarei, judecătorul sindic apreciază că nu se impune înscrierea la masa credală a debitoarei nici cu creanța constând în daune moratorii.

Reținând ca fiind întemeiată contestația formulată de debitoare împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței în cuantum de 105.147.185,35 lei, in baza art. 73 din legea insolvenței judecătorul sindic va admite contestația formulată și va dispune radierea creditoarei SC L. C.

S. de la masa credală a debitoarei.

C. oarea SC L. C. S. a formulat o contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe, solicitând a fi înscrisă la masa credală și creanța în cuantum de 1.525.558,07 lei reprezentând garanția de bună execuție pe care debitoarea o datorează în baza contractului nr.4094/_ . Valoarea acestei garanții de bună execuție a fost inclusă în totalul daunelor interese în cuantum de 6.719.043,42 lei pentru care a fost emisă factura fiscală nr.913/2011, iar această garanție de bună execuție nu a fost înscrisă de administratorul judiciar la masa credală.

Conform art.11.4 din contractul încheiat între părți, garanția de bună execuție a lucrărilor este în cuantum de 10% din valoarea totală a lucrărilor și va fi constituită prin rețineri lunare succesive din fiecare situație de livrare și fiecare situație de montaj. Astfel, obligația de a reține această garanție de bună execuți revenea creditoarei care, în calitate de antreprenor, urma ca din valoarea totală a lucrărilor să rețină lunar 10% din valoarea lucrărilor executate. C. oarea nu a precizat care este motivul pentru care constituirea acestei garanții de bună execuție nu s-a făcut prin rețineri

lunare succesive, iar în ceea ce privește cuantumul garanției pretinse, nu s-a dovedit că acest cuantum solicitat reprezintă 10% din valoarea totală a lucrărilor executate de către debitoare și care au fost achitate acesteia.

Astfel, judecătorul sindic a reținut că administratorul judiciar în mod corect nu a înscris această creanță la masa credală, prin raportare la disp. art.73 din Legea nr.85/2006 și având în vedere că nu s-a dovedit cuantumul garanției pretinse, judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoarea SC L. C. S. .

Prin cererea de admitere a creanței înregistrată la data de_ creditoarea SC AD SS a solicitat înscrierea la masa credală cu o creanță în cuantum de 449.694,21 lei reprezentând facturi neachitate de debitoare și cu o creanță de 206.689,65 lei reprezentând penalități de întârziere.

În cuprinsul cererii de admitere a creanțelor creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de închiriere nr.32/_ având ca obiect închirierea de nacele autoridicătoare, contract care a fost modificat prin actul adițional nr.1/_ . În baza acestui contract, creditoarea a arătat că a emis facturile fiscale a căror plată o solicită, iar conform art.8 din acest contract debitoarea datorează și penalități de întârziere de 0,1% pe zi.

Analizând această declarație de creanță administratorul judiciar a procedat la înscrierea creditoarei la masa credală cu întreaga creanță solicitată.

Prin contestația formulată debitoarea a contestat această creanță, susținând că nu a existat un raport contractual cu creditoarea cu privire la proiectul Upground.

Prin contractul de închiriere nr.32/_ creditoarea SC AD SS a închiriat debitoarei SC T. SA 4 nacele autoridicătoare necesare pentru proiectul din str.Octavian Goga nr.1. Prețul chiriei a fost stabilit la 950 euro/lună/schelă, fiind prevăzut și un preț de 150 euro/schelă aferent verificării ISCIR și de 500 euro/schelă aferent instalării. În cazul neîndeplinirii de către chiriaș a obligației de plată, în art.8 din contract s-a prevăzut că acesta va suporta o penalitate de 0,1% pe zi de întârziere. Prin actul adițional nr.1 încheiat la data de_ a fost modificat obiectul contractului, respectiv au fost închiriate 6 nacele autoridicătoare.

Pentru a dovedi pretențiile sale, creditoarea a depus la dosar copii a 4 facturi proforma, facturi care însă nu fac dovada creanței pretinse de creditoare. Facturile pro forma nu sunt documente de plată, ci reprezintă o ofertă pe care vânzătorul, în cazul de față locatorul, o face unui potențial cumpărător, în cazul de față locatar, iar aceste facturi nu fac dovada unui raport juridic obligațional între cele două părți.

Prin întâmpinarea la contestația formulată, creditoarea SC AD SS recunoaște faptul că nu a fost încheiat un contract de închiriere pentru schelele închiriate debitoarei pentru proiectul Upground.

C. oarea a depus la dosar procese-verbale de dezinstalare încheiate în cursul anului 2010, din care rezultă că au fost dezinstalate schele amplasate la obiectivul aflat pe str.Fabricii de Glucoză (f.9-12 vol.III), aceste acte fiind semnate de reprezentanți ai debitoarei SC T. SA. Chiar dacă aceste procese-verbale de dezinstalare fac dovada faptului că SC AD SS a executat pentru debitoare lucrări de dezinstalare a unor schele, aceste procese-verbale nu fac dovada faptului că între părți a fost încheiat un contract de închiriere având ca obiect schelele dezinstalate și nu fac nici dovada cuantumului chiriei.

Față de cele reținute, judecătorul sindic a apreciat că susținerea contestatoarei în sensul că între aceasta și creditoarea SC AD SS nu a

existat un raport juridic rezultat din încheierea unui contract de închiriere pentru proiectul Upground este întemeiată. Astfel, contractul de închiriere nr.32/2009 privește închirierea nacelelor autoridicătoare pentru un alt proiect decât cel invocat în cuprinsul declarației de creanță, iar acest contract nu poate face dovada cuantumului chiriei pentru nacelele pe care creditoarea susține că le-a închiriat debitoarei pentru proiectul Upground. În cauză nu s-a făcut dovada, conform prevederilor art.46 C.comercial, a faptului că părțile au înțeles să modifice obiectul contractul de închiriere nr.32/2009 prin închirierea și a unor unor schele necesare proiectului Upground. În ceea ce privește penalitățile de întârziere pretinse de creditoare, judecătorul sindic reține că prevederile contractului de închiriere nr.32/2009 se aplică numai pentru obiectul avut în vedere de acest contract, respectiv pentru schelele închiriate pentru proiectul din str.Octavian Goga, nu și pentru alte schele închiriate pentru alte proiecte.

C. oarea a arătat că debitoarea a emis bilete la ordin pentru a asigura plata facturilor fiscale emise. Pentru biletele la ordin anexate declarației de creanță creditoarea nu a înțeles să facă și dovada faptului că aceste instrumente de plată au fost prezentate la plată și că banca a refuzat plata acestora din lipsă de disponibil. În condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că biletele la ordin au fost refuzate la plată, judecătorul sindic reține că acestea nu pot face dovada creanței pretinse de creditoare.

Față de cele reținute, prin raportare la disp. art.969 C.civ. și art.73 din Legea nr.85/2006, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC T. SA și s-a dispus radierea debitoarei SC AD SS din tabelul preliminar de creanțe.

Prin cererea de admitere a creanței formulată de creditoarea SC I.

L. I. SA s-a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu o creanță în cuantum de 198.240,93 lei reprezentând facturi neachitate, penalități de întârziere și capital nefacturat, în baza contractelor nr.6970/_ și nr.7207/_ .

Administratorul judiciar a considerat că cererea de admitere a creanței formulată de această creditoare este întemeiată și a procedat la înscrierea creditoarei în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 198.240,93 lei.

Prin contractele de leasing financiar nr.6970/_ și nr.7207/_ creditoarea SC I. L. I. SA, în calitate de finanțator, a pus la dispoziția debitoarei SC T. SA, în calitate de utilizator, în sistem leasing, un autoturism Ford Focus și un autoturism Ranger Rover Sport. În temeiul acestor contracte de leasing utilizatorul avea obligația de a achita ratele de leasing la scadență. În conformitate cu prev. art.10.2.5 din aceste contracte de leasing, pentru neplata ratelor de leasing la termen, utilizatorul va plăti penalități de 0,55% pe zi de întârziere calculate la valoarea ratei de leasing datorate. În situația nerestituirii bunului în termen de 3 zile de la data la care utilizatorul este obligat să-l returneze, acesta va suporta contravaloarea dreptului de folosință, respectiv ratele de leasing, precum și o penalitate de 0,55% pe zi din valoarea capitalului rămas și a dobânzilor calculate până la sfârșitul duratei contractului, calculată pentru fiecare zi de întârziere până la momentul restituirii bunului.

Prin această clauză contractuală părțile au înțeles să instituie o clauză penală prin care să evalueze anticipat cuantumul prejudiciului cauzat finanțatorului prin neplata la scadență a ratelor de leasing și prin nepredarea bunului ce a format obiectul contractului. Părțile au determinat, prin acordul lor de voință, întinderea și cuantumul prejudiciului, această

clauză penală având forță obligatorie conform prev. art.969 C.civ., iar asupra cuantumului prejudiciului instanța nu poate interveni.

De asemenea, prin contractele de leasing încheiate părțile au prevăzut că neachitarea oricăror sume datorate în baza contractelor de leasing atrage plata de către utilizator a penalizărilor de întârziere de 0,55% pe zi (art.10.2.8.1 din contract).

Debitoarea prin contestația formulată a solicitat judecătorului sindic să constate nulitatea absolută a clauzei penale prin care părțile au stabilit cuantumul penalităților de întârziere, iar în ceea ce privește clauza penală inserată în art.10.2.5.5. s-a invocat că aceasta reprezintă o veritabilă clauză leonină, care dezechilibrează serios egalitatea dintre părțile contractante, având în același timp și un caracter abuziv.

În cadrul contestațiilor formulate în condițiile art.73 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate analiza toate motivele de fapt și de drept invocate de contestator și care au legătură cu creanța contestată, putând verifica și dacă titlurile de creanță invocate sunt sau nu lovite de nulitate absolută, putând fi constatată nulitatea absolută a unor acte juridice cu ocazia soluționării contestațiilor. Astfel, este neîntemeiată susținerea administratorului judiciar conform căreia judecătorul sindic nu poate aprecia în cadrul contestațiilor asupra valabilității actelor juridice de care se prevalează părțile.

Susținerea contestatoarei conform căreia contractele de leasing încheiate cu SC I. L. I. SA ar fi contracte de adeziune și că ar fi lipsită de cauză sau întemeiată pe o cauză ilicită clauza penală privind penalitățile de întârziere este nefondată. Contractele de leasing nu îndeplinesc condițiile unui contract de adeziune, aceste contracte nefiind impuse utilizatorului, acesta din urmă având posibilitatea de a încheia un astfel de contract cu orice finanțator, în funcție de oferta făcută de acesta și are, de asemenea, posibilitatea de a negocia aceste contracte de leasing și a stabili în ce măsură clauzele acestui contract corespund scopului pentru care a fost înființată societatea comercială.

Judecătorul sindic a reținut și faptul că în conformitate cu prev. art.10.2.5.5 finanțatorul are dreptul de a percepe ratele de leasing ca reprezentând contravaloarea dreptului de folosință a bunului în situația în care bunul nu este restituit finanțatorului. În condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că bunul care a făcut obiectul contractului de leasing nr.7207/_ a fost predat finanțatorului, în mod corect s-a procedat la înscrierea la masa credală a debitoarei cu creanța în cuantum de 89.983,31 lei reprezentând capital nefacturat.

Clauza penală inserată în art.10.2.5.5 din contract nu reprezintă o clauză leonină, ambele părți, în calitate de comercianți, stabilind în mod anticipat valoarea prejudiciului cauzat finanțatorului pentru neîndeplinirea de către utilizator a obligației de a preda bunul ce a format obiectul contractului în termenul stipulat în contract. În cazul culpei contractuale răspunderea aparține părții vinovate de neexecutarea contractului, iar evaluarea anticipată a prejudiciului cu consecința obligării părții vinovate la repararea acestuia nu echivalează cu stabilirea tuturor câștigurilor rezultate din executarea contractului în favoarea celeilalte părți. De altfel, în cadrul contractelor de leasing au fost stabilite drepturi și obligații pentru ambele părți, iar clauzele inserate nu reprezintă clauze leonine lovite de nulitate absolută.

Față de considerentele reținute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitoare împotriva creanței creditoarei SC I. L. I. SA.

Prin cererea de admitere a creanței formulată la data de_ creditoarea SC T. L. I. SA a solicitat înscrierea la masa credală a creanței în cuantum de 288.125,16 lei, compusă din 45.974,72 lei reprezentând facturi emise și neachitate, 84.578,76 lei reprezentând penalități de întârziere, 135.931,92 lei reprezentând diferența ratelor de leasing prevăzute în scadențar până la momentul finalizării contractelor și 21.639,36 lei reprezentând costuri de recuperare.

Administratorul judiciar a procedat la înscrierea acestei creditoare la masa credală cu valoarea creanței pretinse.

În cuprinsul contestației formulate debitoarea a invocat faptul că în temeiul contractelor de leasing încheiate cu creditoarea nu era datorată prima de asigurare și taxa pentru neplata primei de asigurare, iar în ceea ce privește costurile de recuperare, acestea nu sunt dovedite, în fapt fiind predat un singur autoturism din cele 4 de bunăvoie. De asemenea, în legătură cu aceste sume s-a susținut că nu se datorează TVA.

Între creditoarea SC T. L. I. SA și debitoarea SC T. SA au fost încheiate contractele de leasing nr.33991/_, nr.32954/_, nr.31058/_ și nr.30794/_, în temeiul acestor contracte debitoarea, în calitate de utilizator, având obligația de a achita ratele de leasing, precum și celelalte obligații patrimoniale stabilite prin aceste contracte.

C. oarea a notificat debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc la data de_ rezilierea acestor contracte de leasing ca urmare a neplății ratelor de leasing la termenele și în cuantumurile agreate prin contractele de leasing.

Conform art.7.2 din contractele de leasing încheiate, ratele de leasing, la care se adaugă cote proporționale din valoarea primelor de asigurare CASCO, sunt scadente lunar, conform graficului de eșalonare de plăți. Conform art.11.1 din contract, în situația în care asigurarea CASCO este inclusă în rata de leasing, locatorul va încheia contractul de asigurare. Astfel, raportat la această prevedere contractuală, în mod corect în facturile fiscale emise s-a inclus și contravaloarea primelor de asigurare neachitate la scadență de către debitoare.

În conformitate cu prev. art.15.11 din contractele de leasing încheiate, sunt în sarcina utilizatorului și vor fi recuperate de la acesta toate cheltuielile generate de recuperarea bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing, precum și a tuturor sumelor datorate de utilizator, incluzând, dar fără a se limita la acestea, taxe de timbru, onorarii avocați și executori judecătorești, comision firmă de recuperare. C. oarea a solicitat cu titlu de cheltuieli de recuperare suma de 21.639,76 lei, însă nu a fost anexată nici o dovadă a faptului că aceste sume au fost efectiv plătite de către creditoare în vederea recuperării bunurilor care au format obiectul contractelor de leasing, astfel încât se apreciază ca fiind întemeiată contestația debitoarei cu privire la suma de 21.639,76 lei.

Debitoarea a contestat și suma de 2.891,30 lei, sumă care a fost inclusă în facturile fiscale emise de creditoare cu titlu de diferență de curs valutar.

Conform prev. art.7.1 din contractele de leasing încheiate între părți, plata obligațiilor izvorând din contracte se va efectua de utilizator către locator prin transfer bancar, în contul indicat de acesta în facturi fiscale.

Transformarea obligațiilor de plată din valută în lei se face la cursul BNR plus 1,5%. În situația în care furnizorul solicită plata obiectului de leasing la un alt curs decât cel practicat de BNR, diferențele de curs valutar dintre cursul practicat de BNR și cursul practicat de furnizor (din ziua efectuării plății) vor fi facturate utilizatorului odată cu prima rată de leasing. U. ul se obligă să achite diferențele de curs în termenul înscris pe factura corespunzătoare.

Raportat la această prevedere contractuală, judecătorul sindic a reținut că plata diferențelor de curs valutar se putea solicita în situația în care furnizorul a solicitat plata obiectului de leasing la un alt curs valutar de cât cel practicat de BNR, condiție care nu a fost dovedită de creditoare în prezenta cauză, motiv pentru care contestația formulată este întemeiată și sub acest aspect, urmând a se exclude din creanța cu care creditoarea a fost înscrisă la masa credală suma de 2.891,30 lei.

Conform art.14 din contractele de leasing încheiate utilizatorul avea obligația ca în cazul întârzierii în efectuarea plății ratelor de leasing și a celorlalte obligații patrimoniale care decurg din contract să plătească penalități de întârziere de 0,5% pe zi din valoarea sumelor facturate și neachitate.

Judecătorul sindic a reținut că această clauză penală nu este lovită de nulitate absolută, aceasta reprezentând o evaluare convențională și anticipată a prejudiciului ce s-ar putea cauza finanțatorului prin executarea cu întârziere de către utilizator a obligațiilor contractuale asumate. Contractul de leasing nu reprezintă un contract de adeziune, utilizatorul având posibilitatea de a alege oferta pe care o consideră mai avantajoasă dintre cele existente pe piață și, de asemenea, având posibilitatea și de a negocia clauzele contractuale asumate în funcție de scopul comercial avut în vedere la momentul încheierii contractului. Această clauză nu contravine disp. art.966 C.civ., neavând un caracter ilicit sau abuziv.

Părțile au stipulat prin prev. art.15.2 din contract că în caz de reziliere, partea în culpă datorează și daune pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, iar conform art.15.7 din contract restituirea obiectului leasingului nu îl scutește pe utilizator de plata integrală a ratelor de leasing și a penalităților aferente.

Raportat la această clauză penală, judecătorul sindic a reținut că prin restituirea obiectului contractului de leasing și prin executarea clauzei penale nu se asigură o dublă reparație a prejudiciului cauzat finanțatorului. Astfel, restituirea bunului reprezintă o consecință a rezilierii contractului de leasing și nu o reparație a prejudiciului cauzat finanțatorului. Astfel, până la împlinirea termenului contractual, contractul de leasing este un contract cu executare succesivă, netranslativ de proprietate, unul din efectele specifice ale rezilierii pentru neexecutarea culpabilă fiind restituirea bunului sau a contravalorii acestuia. Obligația de plată a ratelor de leasing datorate până la finalizarea contractului reprezintă o clauză penală care poate exista în paralel cu obligația de restituire a bunului.

Astfel, judecătorul sindic a apreciat că această clauză penală nu reprezintă o clauză leonină și nu este de natură a cauza un dezechilibru între obligațiile asumate de părți.

Față de cele reținute, s-a admis în parte contestația formulată de debitoare împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a creanței creditoarei SC T. L. I. SA și se va dispune înscrierea acestei creditoare cu o creanță chirografară în cuantum de 263.594,41 lei, în această creanță

nefiind incluse cheltuielile pentru recuperarea bunului și diferența de curs valutar.

C. oarea SC S. GLAS S. a formulat la data de_ o cerere de înscriere la masa credală cu o creanță garantată în cuantum de 561.790,19 lei și o creanță chirografară în cuantum de 16.354,15 lei.

Administratorul judiciar a înscris creditoarea la masa credală cu întreaga valoare a creanței pretinse, însă ca și creanță chirografară, în cuprinsul întâmpinării la contestația formulată lichidatorul judiciar susținând că din eroare nu s-a procedat la înscrierea creanței de 561.790,19 lei ca și creanță garantată.

În susținerea caracterului garantat al creanței pretinse creditoarea a anexat cererii de admitere a creanțelor un contract de garanție reală mobiliară având ca obiect un număr de utilaje și autovehicule aflate în patrimoniul debitoarei, acest contract de garanție mobiliară fiind înscris și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Reținându-se că garanția reală mobiliară încheiată între părți îndeplinește condițiile impuse de art.17 din Titlul IX al Legii nr.99/1999, judecătorul sindic va admite contestația formulată și va dispune înscrierea acestei creditoare la masa credală cu o creanță garantată în cuantum provizoriu de 561.790,19 lei, valoarea garanției urmând a fi stabilită și înscrisă în tabelul definitiv după evaluarea bunurilor, conform art.41 alin.2 și art.116 alin.3 din Legea nr.85/2006.

Prin cererea de admitere a creanței formulată la data de 8 martie 2012 creditoarea SC M. R. S. a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu o creanță în cuantum de 200.962,43 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor recunoscute ca neexecutate și plătite în avans (27.532,8 lei), contravaloarea lucrărilor constatate cu deficiențe la recepție (136.161,97 lei) și contravaloarea lucrărilor de înlocuire a unui geam spart la montaj (3.700,64 lei), precum și cu o creanță în cuantum de 1.844.475 lei reprezentând penalități de întârziere datorate în baza contractului de antrepriză încheiat la data de_ .

Administratorul judiciar în urma analizării acestei declarații de creanță, a considerat că se impune înscrierea creditoarei la masa credală cu o creanță în cuantum de 1.801.343 lei. Administratorul judiciar a reținut că în urma convertirii sumelor solicitate în euro la data deschiderii procedurii insolvenței a rezultat suma de 199.729,9 lei, ca reprezentând echivalentul sumei de 46.159 euro solicitate cu titlu de daune interese. De asemenea, în urma aplicării disp. art.69 alin.2 din Legea nr.85/2006 și echivalentul în lei a sumei de 423.627 euro a fost stabilit ca fiind de 1.833.163,8 lei, în loc de

1.844.475 lei cât a solicitat creditoarea.

Administratorul judiciar a redus din cuantumul creanței pretinse de creditoare suma de 231.550,7 lei reprezentând garanția de bună execuție datorată de creditoare în baza contractului de antrepriză încheiat.

Debitoarea a contestat modul în care această creditoare a fost înscrisă la masa credală, susținând că penalitățile de întârziere nu sunt datorate deoarece lucrările care au făcut obiectul contractului au fost finalizate la data de_, astfel cum reiese din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, iar în cea ce privește lipsurile menționate în anexele 1 și 2, acestea vizează probleme de proiectare care nu făceau obiectul contratului încheiat între părți, iar cea mai mare parte din problemele de execuție au fost remediate.

Prin contractul de antrepriză încheiat la data de_ și actele adiționale ale acestui contract, debitoarea s-a obligat să execute în favoarea

creditoarei lucrările precizate și definite în anexa nr.2, reprezentând lucrări de execuție sisteme tâmplărie aluminiu și geam termopan pentru imobilele apartament nr.37 și nr.38 bloc A.4, apartamentul nr.37+38, bloc A.5, situate în Club Rezidențial Stejarul, str.Jandarmeriei nr.14, B. . Prin actele adiționale încheiate ulterior au fost suplimentate lucrările contractate inițial.

Conform art.II pct.3 din contractul încheiat între părți s-a stipulat că în cazul în care antreprenorul nu respectă termenele parțiale sau finale de execuție va plăti beneficiarului penalități de întârziere în cuantum de 0,1% din remunerația antreprenorului prevăzută la cap.IV pct.1 din contract, indiferent de stadiul de realizare a lucrărilor, pe zi de întârziere, calculate de la termenul la care obligația nerespectată a devenit scadentă. Dacă întârzierile antreprenorului depășesc o săptămână calendaristică, penalitatea aplicată va fi de 0,2%, fără limite de sume.

Antreprenorul s-a obligat să finalizeze lucrările până la data de 26 martie 2010, ulterior, prin actele adiționale, acest termen fiind modificat în funcție de lucrările suplimentare convenite prin actele adiționale până la data de_, respectiv 3 săptămâni de la data semnării actului adițional nr.6 încheiat la data de 9 martie 2011. În cap.III al contractului părțile au convenit care sunt condițiile în care se va realiza recepția lucrărilor, stabilindu-se condițiile în care se face recepția parțială, recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală. Conform art.6 din acest capitol, dacă la recepția la terminarea lucrărilor/finală beneficiarul constată că există lipsuri, erori, deficiențe sau neconcordanțe privind lucrările care trebuiau efectuate și costurile acestora și, prin urmare, nu se semnează procesul- verbal de recepție, beneficiarul va menționa motivat în cuprinsul procesului- verbal, la rubrica "obiecțiunile beneficiarului"; care sunt erorile care trebuie corectate și remediate, deficiențele sau neconcordanțele constatate, comunicând totodată termenul în care acesta dorește să fie corectate și remediate. În această situație, antreprenorul are obligația de a corecta/remedia/reface lucrările în conformitate cu cerințele beneficiarului și în termenul indicat de acesta și, pe cale de consecință, să reînceapă procedura de realizare a recepției conform clauzelor contractuale.

Din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la data de_ rezultă că obiectul recepției l-a format apartamentul nr.37 din bloc A.4, comisia de recepție constatând lipsa unor documente din documentația scrisă și lucrări neexecutate conform anexei 2. C. isia de recepție a recomandat executarea recepției lipsurilor din anexa 1 și 2 în data de_ .

De asemenea, din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la aceeași dată pentru apartamentul nr.38 din bloc A.4 rezultă constatarea acelorași tipuri de neconformități, comisia de recepție stabilind executarea recepției pentru data de_ .

Recepția apartamentului nr.32 din bloc B.19 a fost efectuată la data de_ și a fost admisă fără rezerve.

Din procesul-verbal de recepție privind apartamentele nr.37 și 38 din bloc A.5 rezultă, de asemenea, că au fost constatate unele neconcordanțe, recepția fiind admisă cu rezerve și stabilindu-se data de_ pentru executarea recepției lipsurilor înscrise în anexele 1 și 2.

Analizând procesele-verbale de recepție întocmite pentru apartamentele nr.37 și 38 din blocurile A.4 și A.5, judecătorul sindic consideră că aceste acte nu reprezintă procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor în sensul avut în vedere de părțile contractante prin art.III pct.6 din contract. Recepția cu obiecțiuni nu poate fi considerată

recepție la terminarea lucrărilor. Procesele-verbale încheiate au stabilit lipsurile constatate și termenul în care urmau a fi remediate aceste lipsuri, urmând ca în conformitate cu dispoziția contractuală menționată, antreprenorul să corecteze lucrările în conformitate cu cerințele beneficiarului și în termenul indicat de acesta, după această procedură, urmând a fi reluată procedura de recepție la terminarea lucrărilor. În condițiile în care pentru apartamentele nr.37 și 38 din blocurile A.4 și A.5 nu au fost semnate procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor fără obiecțiuni înseamnă că lucrările contractate de debitoare nu au fost finalizate.

De altfel, debitoarea nu a dovedit prin contestația formulată faptul că a remediat lucrările în conformitate cu indicațiile beneficiarului și că a demarat procedura de recepție la terminarea lucrării. Afirmațiile contestatoarei în sensul că lipsurile menționate în anexa 1 și 2 privesc probleme de proiectare care nu aveau legătură cu activitatea antreprenorului sunt nefondate, având în vedere că aceste procese-verbale de recepție au fost încheiate în prezența reprezentantului debitoarei care nu a făcut nici o obiecție în legătură cu aspectele constatate în aceste acte. De asemenea, deși s-a invocat că au fost remediate aceste deficiențe în cea mai mare parte, nu au fost dovedite aceste susțineri.

Astfel, reținând că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de terminare a lucrărilor contractate, finalizare care nu este constatată într-un proces- verbal de recepție la terminarea lucrărilor pentru apartamentele nr.37 și 38 din blocurile A.4 și A.5, aceasta datorează penalitățile de întârziere stabilite de art.II pct.3 din contract în virtutea disp. art.969 C.civ. care instituie obligația părților de a executa întocmai obligațiile contractuale asumate.

În anexa nr.2 a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor anexate de creditoare declarației de creanță sunt cuprinse lucrările neexecutate de către debitoare, creditoarea pretinzând valoarea acestor lucrări în cuantum de 22.203,87 lei. Însă, din actele depuse la dosar rezultă doar care sunt lucrările neexecutate, fără a exista o probă a faptului că aceste lucrări au fost plătite și a valorii acestora, motiv pentru care se apreciază că este întemeiată susținerea contestatoarei că nu a fost făcută dovada acestei creanțe și că suma de 22.203,87 lei nu îndeplinește condițiile impuse de art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006. Aceeași este și situația creanței de 136.161,97 lei reprezentând lucrări constate a fi realizate cu deficiențe la recepție și neremediate și erori de proiectare neremediate, nici pentru această creanță nefiind făcută dovada cuantumului acestor lucrări. Nici pentru suma de 3.700,64 lei pretinsă ca reprezentând costul de înlocuire a unui geam spart la montaj nu s-a făcut dovada faptului că acest geam a fost spart din culpa debitoarei și că valoarea de înlocuire a acestuia este cea pretinsă.

Față de cele reținute, s-a admis în parte contestația formulată de debitoare și s-a dispus înscrierea creditoarei SC M. R. S. în tabelul preliminar de creanțe cu o creanță chirografară în cuantum de 1.601.613,1 lei, în această creanță nefiind inclusă valoarea lucrărilor pretins a fi neexecutate sau executate necorespunzător de către debitoare.

Judecătorul sindic, reținând că lichidatorul judiciar a respectat procedura prevăzută de art. 72 și următoarele din Legea nr. 85/2006, verificând declarațiile de creanță și comunicând tabelul întocmit cu debitoarea și creditorii, fiind urmată și procedura de afișare a lui la ușa instanței, în temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr.85/2006, a încuviințat tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC T.

SA, astfel cum a fost afișat la ușa instanței la data de_, cu modificarea creanțelor care au format obiectul contestațiilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. de I. TRANSIL VANIA în calitate de administrator judiciar al SC L. C. S. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de debitoarea SC T. SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar al debitoarei a creanței deținute de SC L. C. S., cu consecința menținerii acesteia în tabelul creditorilor SC T. SA, invocând dispozițiile art. 304¹C.pr.civ., și art. 304 C.pr.civ.

În motivele de recurs se arată că în primul rând sentința este nelegală, instanța dispunând admiterea unei contestații la tabelul preliminar - tardiv formulată.

Menționează că excepția tardivității a fost ridicată în fața primei instanțe de către administratorul judiciar al SC T. SA prin întâmpinarea la contestația debitoarei.

Astfel, așa cum a arătat administratorul judiciar, tabelul preliminar a apărut în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3726 din data de_ . În temeiul art. 73 alin 2 din Legea 85/2006 "Contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar." Calculând conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, ultima zi de depunere a contestațiilor la tabel a fost în_, or SC T. SA a depus contestația sa la tabel în_ . Excepția tardivității nu a fost pusă în discuția părților, instanța nepronunțându-se cu privire la aceasta, a admis contestația debitoarei SC T. SA cu privire la înscrierea creanței SC L. C. S., dispunând radierea acesteia din tabel. În al doilea rând sentința este neintemeită, instanța de judecată dispunând radierea din tabel a unei creanțe certe, lichide și exigibile născute împotriva debitoarei se T. SA înainte de deschiderea procedurii

insolvenței.

Fila 33….

Pentru toate acestea consideră nelegală și netemeinică soluția dată de instanța de judecată prin Sentința Civilă nr. 2064/2012 pronunțată în data de 2 mai 2012 de a admite contestația ca tardivă și nefondată formulată de debitoare.

S.C. M. R. S.R.L. prin recursul formulat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii creditoarei cu privire la cuantumul și tipul creanței și înscrierea în tabelul creditorilor a creanței în sumă de 1.696.349,39 lei din care: creanță garantată în sumă de 231.550,7 lei (echivalent pentru suma de

53.513 Euro, la cursul de la data deschiderii procedurii, reprezentând garanții de bună execuție) și creanță chirografară în sumă de 1.464.798,69 lei.

În motivele de recurs se arată că la data de 08 martie 2012, M. R.

, recurenta, a depus cererea de înscriere a creanței în tabelul creditorilor în sumă de 2.045.437,43 lei. Administratorul judiciar a considerat întemeiată în parte suma solicitată de recurentă în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, diminuând suma totală a creanței la 1.801.343 lei prin recalcularea sumelor solicitate la un curs valutar leu-euro de 4,3270 lei (curs valabil la data deschiderii procedurii față de debitoare), iar din această creanță a redus sumele reprezentând garanții de bună execuție de 231.550,7 lei, rezultând înscrierea în tabelul preliminar al creditorilor o creanță în valoare de 1.569.792 lei.

Consideră că hotărârea atacată este nelegală în ce privește cuantumul și tipul creanței și solicită modificarea în parte a Sentinței civile nr. 2064/2012 pentru următoarele considerente:

- Creanța solicitată de 1.696.349,39 lei (din care: creanță garantată în sumă de 231.550,7 lei și creanță chirografară în sumă de 1.401.295,74 lei) este compusă din: 1.601.613 lei penalități de întârziere în execuție, așa cum au fost înscrise în tabelul creditorilor ca și creanță chirografară ; suma de 91.035,75 lei (21.039 Euro x 4,3270 lei/euro) reprezentând lucrări recunoscute ca neexecutate și plătite în avans și 3.700,641ei contravaloarea unui geam spart.

Sub aspectul neadmiterii sumei reprezentând lucrări plătite în avans de creditoarea-recurentă și neexecutate de intimata-debitoare, consideră că în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că acestea nu se încadrează în condițiile impuse de art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, reținând greșit că din actele depuse la dosar rezultă doar care sunt lucrările executate, fără a exista o probă a faptului că aceste lucrări au fost plătite și a valorii acestora.

Din Actul adițional 3 din_ la Contractul de antrepriză, Cap. 1 Obiectul actului adițional 3, art. 2, ultimul punct: Execuție lucrări suplimentare la penthouse 37 din bloc A4 ( ... ) - rezultă un cost al lucrărilor suplimentare la ap. 37 bloc A4 de 42.329,9 Euro, restul valorii fiind destinată blocului A5. De asemenea, din devizul lucrărilor de la acest punct ce constituie anexa 3 la actul adițional 3 rezultă o valoare de 16.967 Euro (fara TVA), 21.039 Euro cu TVA - N5 glisanta gradina - care urma sa fie executata într-un anumit termen de la ordinul de începere dat de creditoarea

R. S., ordin de începere care nu a fost emis niciodata. Valoarea din deviz pentru« N5 glisanta gradina» este suma de 21.039 Euro (cu TVA)x 4,3270 lei/euro adică suma de 91.035,75 lei.

Valoarea întregului act adițional 3 este de 66.188,8 Euro, plus TV A=82.074,1l euro. Aceasta întreagă valoare a fost facturata de debitoare cu facturile nr. 737 din_ și 821 din_, însumând în total: 24.878,9 + 41.308,9 = 66.187,8 Euro, adică întreaga valoare a Actului adițional 3. Aceste sume au fost plătite integral de către M. R. S., dar ordinul de începere pentru lucrările « N5 glisanta gradina» nu a fost emis niciodata. Societatea recurentă in considerarea unei bune colaborări și în speranța că se vor finaliza lucrările începute, a plătit aceste sume în avans, la rugămintea administratorilor care se confruntau cu probleme financiare deosebite.

Din aceste considerente nu consideră justificat faptul că Tribunalul comercial C. - judecătorul sindic a apreciat ca aceasta suma nu este datorata. Atât timp cat debitoarea nu are sume de încasat de la recurentă, iar facturile i-au fost achitate integral, minus garanțiile de buna execuție, firesc, rezulta implicit ca suma este plătita în avans, dar lucrările nu au fost executate. Nu exista nici procese verbale de recepție pentru acestea, așa cum se observa, pentru ca nu au fost comandate in execuție niciodată.

Sub aspectul celor 3.700,64 lei contravaloarea unui geam spart ca nu sunt dovedite, reiterează faptul că prin procesele verbale din data de_ sunt recunoscute, iar remedierea a fost executata, dovezile in acest sens fiind depuse la dosar.

Sub aspectul admiterii creanței ca fiind garantată în sumă de 231.550,7 lei, Tribunalul comercial C. nu s-a pronunțat, iar recurenta creditoare M. R. S.R.L. solicită admiterea sumei ca fiind garantată sau, în subsidiar, diminuarea creanței cu suma reprezentând garanții de

bună execuție, așa cum a apreciat și administratorul judiciar la înscrierea în tabelul preliminar al creanței.

Garanțiile de bună execuție reprezintă sume de bani asupra cărora creditoarea M. R. S. are drept de retenție. Garanțiile au fost constituite ca și garanții de bună execuție, prin reținere succesivă din facturi. Dreptul de retenție invocat este un adevărat drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia creditorul M. R. S. are dreptul de a reține sumele de bani până ce debitorul T. va îndeplini obligațiile asumate contractual sau, în caz contrar, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de neîndeplinirea contractului. Dreptul de retenție este o expresie a excepției de neîndeplinite a contractului aplicabilă in cazul contractului de antrepriză ca fiind un contract sinalagmatic și este în directă conexiune cu lucrările nerealizate, are legătură cu acestea și s-a născut tocmai pentru garantarea îndeplinirii contractului sus menționat (debitum cum reiunctum). Dreptul de retenție invocat poate fi opus tuturor creditorilor fiind opozabil față de terții străini de raportul juridic care l-a ocazionat.

Astfel, pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor de către debitoarea T. SA au fost constituite garanții de bună execuție prin rețineri succesive din facturile de lucrări, totalizând suma de 231.550,7 lei, echivalent pentru suma de 53.513 Euro (5% din valoarea lucrărilor contractului inițial și 10% din valoarea actelor adiționale pentru lucrările suplimentare).

Potrivit clauzelor contractuale din Contractul de antrepriza, Capitolul IV -Garanții, creditoarea beneficiar al contractului de antrepriză are dreptul de a executa necondiționat Garanția de bună execuție pentru plata oricăror sume scadente rezultat al: întârzierilor contractuale, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor, daune materiale sau interese, cheltuieli de reparații, remedieri ori alte deficiente constatate la lucrări în cazul în care antreprenorul (debitoarea T. SA) nu își îndeplinește obligațiile de remediere în termenul de garanție și pentru orice pagube ar fi suferit beneficiarul (creditoarea M. R. S. ) din culpa antreprenorului și neacoperite de acesta.

Urmare a acestei condiții sumele reprezentând garanții de bună execuție se cuvin a fi reținute sau înscrise în tabelul creditorilor ca și creanța garantata.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 3 pct. 13, art. 39 alin. 1 din același act.

Creanța este certă, lichida și exigibilă potrivit art. 379 din Codul de procedura civila deoarece existenta sa rezultă din contractul de antrepriză, din simplul fapt al plății in avans, integral.

Totodata, creanța este lichidă, potrivit art. 379 alin. (4) din Codul de procedura civila întrucât existența lipsurilor și deficiențelor este acceptată de debitor și prin procesele verbale de recepție acceptate și semnate.

Creanța este scadentă potrivit cap. IV, pct. 2 și 4 din contractul de antrepriză.

Fata de cele de mai sus, solicită a se constata ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 85/2006, creanța fiind certa, lichida si exigibila, reprezentând obligații de plată a unor sume de bani asumate prin înscris (contract) semnat de ambele părți prin semnătură precum si prin procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor semnate de debitor, acceptate de către debitoare.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 304¹C.pr.civ., C. ea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.142/_ pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei SC T. SA, s-a stabilit termenul limită pentru formularea cererilor de admitere a creanțelor, termenul pentru verificarea acestor creanțe, afișarea și întocmirea tabelului preliminar de creanțe, precum și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații împotriva tabelului preliminar de creanțe.

Prin sentința civilă nr.1592/_ a fost confirmat în calitate de administrator judiciar al debitoarei OMNIA SOLV IPURL și s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură generală.

Administratorul judiciar desemnat provizoriu prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței a procedat la notificarea deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei în BPI nr.2022/_, procedându-se la notificarea creditorilor menționați în lista depusă de debitoare și în conformitate cu dispozițiile art.61 din Legea nr.85/2006.

A fost întocmit raportul de verificare a creanțelor, în cuprinsul căruia au fost menționate motivele care au stat la baza înscrierii creditorilor în tabelul preliminar de creanțe.

Probele existente la dosar au evidențiat împrejurarea că tabelul preliminar de creanțe al debitoarei a fost publicat în BPI nr.3726 din data de_ .

Potrivit art.73 alin.2 din LPI, contestațiile cu privire la creanțele si drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.

În speță, C. ea constată că debitoarea a formulat contestație împotriva creanței creditoarei SC L. C. S. la data de_ iar tabelul preliminar de creanțe al debitoarei a fost publicat în BPI nr.3726 din data de_ cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art.73 alin.2 din LPI.

În consecință, C. ea va aprecia excepția invocată de către creditoare ca fiind fondată iar în temeiul art.8 din LPI raportat la art.73 alin.1 și 2 din același act normativ o va admite și va respinge contestația formulată de către debitoare împotriva înscrierii creanței creditoarei SC L. C. S. ca fiind tardivă. În aceste condiții, analizarea criticilor de netemeinicie formulate nu se mai impune.

Susține creditoarea SC L. C. S. că soluția judecătorului sindic este nelegală în ceea ce privește respingerea contestației formulate pentru neînscrierea sumei ce reprezintă garanția de bună execuție întrucât creanța solicitată este parte a creanței reprezentând daune interese și penalități de întârziere despre care se susține de către administratorul judiciar că sunt întemeiate.

C. ea reține că prin cererea de admitere a creanței formulată la data de_, creditoarea SC L. C. S. a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei a SC T. SA a unei creanțe în cuantum de 6.719.043,42 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.913/_, precum și a unei creanțe în cuantum de 99.953.700 lei reprezentând daune moratorii datorate în baza contractului nr.4094/_ .

Din cuprinsul recursului formulat, C. ea reține că în fapt suma ce s-a dorit a fi înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei și care reprezintă garanția de bună execuție este inclusă în cuantumul daunelor interese solicitate prin cererea de admitere a creanței înregistrată la data de_ .

Așa fiind, instanța apreciază că urmare a înscrierii în tabelul de creanțe al debitoarei a creanței solicitate, contestația formulată este neîntemeiată.

De altfel, C. ea va achiesa statuărilor judecătorului sindic conform cărora cererea de înscriere a creanței ce reprezintă garanția de bună execuție nu este fondată.

Astfel, temeiul constituirii garanției de bună execuție îl reprezintă prevederile art.11.4 din convenția părților. Potrivit acestora, garanția de bună execuție a lucrărilor (diferită de Performance Bond) este în cuantum de 10% din valoarea totală a lucrărilor și va fi constituită prin rețineri lunare succesive din fiecare situație de livrare și de montaj.

Probele administrate în cauză confirmă statuările judecătorului sindic conform cărora nu s-a făcut dovada constituirii unei atare garanții conform convenției părților (art.11.4 din contract) iar dacă aceste sume au fost reținute atunci ele se află în posesia antreprenorului, adică a creditoarei.

Pentru toate aceste considerente, contestația formulată de către creditoarea SC L. C. S. cu privire la neînscrierea întregii sume în tabelul de creanțe al debitoarei apare ca fiind nefondată astfel că recursul declarat cu privire la modalitatea de soluționare a contestației urmează a fi respins.

Cât privește recursul declarat de către recurenta SC M. R. S.

, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Susține creditoarea că suma ce reprezintă garanția de bună execuție reprezintă o creanță garantată întrucât potrivit înțelegerii părților, creditoarea are un drept de retenție asupra acestei sume, drept care îi conferă o veritabilă garanție reală.

C. ea reține că potrivit convenției încheiate între creditoare și debitoare, creditoarea, beneficiar al contractului de antrepriză, are dreptul de a executa necondiționat garanția de bună execuție pentru plata oricăror sume scadente rezultat al întârzierilor contractuale, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor, daune materiale sau interese, cheltuieli de reparații, remedieri ori alte deficiențe constatate la lucrări (cap.IV).

Cu excepția convenției părților, prin prevederile amintite anterior, nu există un alt înscris care să ateste existența vreunei garanții legal constituite de debitoare în folosul creditoarei.

Este cunoscut că potrivit art.2 pct. 9 din LPI, creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.

Cum în speță, recurenta nu a făcut dovada garanției reale deținute asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, se poate susține cu temei că creanța acesteia este una negarantată.

Referitor la fondul contestației creditoarei, C. ea reține următoarele:

Prin cererea de admitere a creanței formulată la data de 8 martie 2012, creditoarea SC M. R. S. a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu o creanță în cuantum de 200.962,43 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor recunoscute ca neexecutate și plătite în avans (27.532,8 lei), contravaloarea lucrărilor constatate cu deficiențe la recepție (136.161,97 lei) și contravaloarea lucrărilor de înlocuire a unui geam spart la montaj (3.700,64 lei), precum și cu o creanță în cuantum de 1.844.475 lei reprezentând penalități de întârziere datorate în baza contractului de antrepriză încheiat la data de_ .

Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că în urma convertirii sumelor solicitate în euro la data deschiderii procedurii insolvenței, echivalentul sumei de 46.159 euro solicitate cu titlu de daune interese reprezintă suma de 199.729,9 lei, iar în urma aplicării disp. art.69 alin.2 din Legea nr.85/2006 și echivalentul în lei a sumei de 423.627 euro a fost stabilit ca fiind de 1.833.163,8 lei.

Potrivit convenției părților, respectiv contractul de antrepriză încheiat la data de_ și actele adiționale ulterioare, debitoarea s-a obligat să execute în favoarea creditoarei lucrările menționate în anexa nr.2, reprezentând lucrări de execuție sisteme tâmplărie aluminiu și geam termopan pentru imobilele apartament nr.37 și nr.38 bloc A.4, apartamentul nr.37+38, bloc A.5, situate în Club Rezidențial Stejarul, str.Jandarmeriei nr.14, B. . Prin actele adiționale încheiate ulterior au fost suplimentate lucrările contractate inițial.

După cum rezultă din art.II pct.3 din convenția părților, în cazul în care antreprenorul nu respectă termenele parțiale sau finale de execuție va plăti beneficiarului penalități de întârziere în cuantum de 0,1% din remunerația antreprenorului prevăzută la cap.IV pct.1 din contract, indiferent de stadiul de realizare a lucrărilor, pe zi de întârziere, calculate de la termenul la care obligația nerespectată a devenit scadentă. Dacă întârzierile antreprenorului depășesc o săptămână calendaristică, penalitatea aplicată va fi de 0,2%, fără limite de sume.

C. ea va achiesa statuărilor judecătorului sindic reținând că creanța solicitată nu este dovedită. Astfel, din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la data de_ rezultă că obiectul recepției l-a format apartamentul nr.37 din bloc A.4, comisia de recepție constatând lipsa unor documente din documentația scrisă și lucrări neexecutate conform anexei 2 iar comisia de recepție a recomandat executarea recepției lipsurilor din anexa 1 și 2 în data de_ .

Mai mult, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la aceeași dată pentru apartamentul nr.38 din bloc A.4 atestă aceleași tipuri de neconformități, comisia de recepție stabilind executarea recepției pentru data de_ ; recepția apartamentului nr.32 din bloc B.19 a fost efectuată la data de_ și a fost admisă fără rezerve.

C. ea observă că procesele-verbale de recepție întocmite pentru imobilele în litigiu (apartamentele nr.37 și 38 din blocurile A.4 și A.5) nu reprezintă procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor în sensul avut în vedere de părțile contractante (art.III pct.6 din contract) câtă vreme recepția cu obiecțiuni nu poate fi considerată recepție la terminarea lucrărilor. Mai mult, procesele-verbale încheiate au stabilit lipsurile constatate și termenul în care urmau a fi remediate aceste lipsuri, urmând ca în conformitate cu dispoziția contractuală menționată, antreprenorul să corecteze lucrările în conformitate cu cerințele beneficiarului și în termenul indicat de acesta, după această procedură, urmând a fi reluată procedura de recepție la terminarea lucrărilor.

C. ea constată că probele existente la dosar nu dovedesc că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de terminare a lucrărilor contractate, chiar dacă nu există un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Chiar dacă în anexa nr.2 a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor anexate de creditoare declarației de creanță sunt cuprinse lucrările neexecutate de către debitoare, actele depuse la dosar atestă doar care sunt lucrările neexecutate, fără a exista o probă că aceste lucrări au fost plătite în avans și care este valoarea acestora.

Pentru toate aceste considerente, C. ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din LPI îl va respinge și va mențin în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de creditorea SC L. C. S. împotriva sentinței civile nr.2064 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o modifică în parte în senul că respinge ca tardivă contestația debitorei împotriva înscrierii în tabelul de creanță a creanței SC L. C. S. .

Respinge contestația creditorei SC L. C. S. pentru înscrierea întregii sume.

Respinge recursul creditoarei SC M. R. S. . Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

M.

S. C.

P.

M.

B. V.

D.

red.M.S./A.C.

2 ex. - _

jud.fond.Ivănescu S.

← Decizia civilă nr. 3390/2013. Procedura insolvenței. SRL...		Decizia civilă nr. 1184/2013. Procedura insolvenței. SRL... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Sentința civilă nr. 964/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată) Sentința civilă nr. 2140/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată) Sentința civilă nr. 2014/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată) Decizia civilă nr. 3390/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată) Decizia civilă nr. 1184/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată) Decizia civilă nr. 869/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată) Sentința civilă nr. 4502/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată) Sentința civilă nr. 4986/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)