Decizia civilă nr. 6305/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6305/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 879 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., privind și pe creditor A. C. -N. PENTRU D.
C., creditor SC SS, creditor M. I., intimat SC SS S., intimat SC S.
S. PRIN LICHIDATOR J. A. C. S., având ca obiect procedura insolvenței rec imp Sent 879/2013 dep de SC S. C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 879 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță împotriva averii debitoarei SS SS, formulată de creditoarea SS C. S. .
S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de_, ora 8,00.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Ptrivit art. 76 alin. 1 din Legea nr.85/2006 cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. b este decăzut cât privește creanțele respective din dreptul de a participa și a vota în cadrul adunării generale a creditorilor de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului și din dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare.
Legiuitorul a instituit o situație de excepție, în care persoana care se consideră a fi îndreptățită să participe la procedură, însă, nu a avut cunoștință de existența procedurii, să nu fie decăzută din drepturile enumerate de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Determinarea situațiilor de excepție s-a realizat de legiuitor prin trimiterea la dispozițiile art. 7 din Legea privind procedura insolvenței, dispoziții care au instituit regula în ceea ce privește citarea părților și comunicarea actelor de procedură a convocării și a notificării prin buletinul procedurilor de insolvență în privința tuturor acelora ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului sindic în condiții de contradictorialitate.
Excepția de la regula notificării prin BPI este instituită de art. 61 care statuează că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitori în conformitate cu art. 28 alin. 1 lit. c, debitorului, Oficiului Registrului C. erțului, iar notificarea se va realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica totodată pe cheltuia averii debitorului într-un ziar de largă circulație și în BPI.
Prin urmare, legiuitorul a instituit o excepție în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură și a notificării deschiderii procedurii având în vedere efectele acestora, stabilind că, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin BPI.
Excepțiile sunt de strictă aplicare și interpretare, astfel că numai în ipoteza în care creditorii nu au putut fi identificați în lista predată în condițiile art. 28 alin. 1 lit. c devin incidente dispozițiile de excepție în ceea ce privește notificarea prin BPI regula urmând a rămâne notificarea realizată conform prevederilor Codului de procedură civilă și acea a publicării concomitente într-un ziar de largă circulație și în buletinul procedurilor de insolență.
Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod proc.civ., "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei";. Față de acestea,
judecătorul sindic a reținut că pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod proc.civ., este necesar ca partea care solicită repunerea în termen să nu fie în culpă cu privire la împrejurarea care a împiedicat-o să formuleze cererea în termen, iar aceasta să fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, să formuleze în termen cererea.
În speță, împrejurarea invocată de către creditoarea SS C. S. care să o fi împiedicat să formuleze în termen declarația de creanță împotriva averii debitoarei SS SS, privind faptul că nu a fost notificată în mod direct privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei nu se încadrează în cerințele prevederilor art. 103 alin. 1 Cod proc.civ., de vreme ce aceasta a fost notificată prin prin BPI și printr-un ziar de circulație națională cu privire la termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei, iar creditoarea nu a invocat alte împrejurări care să o fi împiedicat să formuleze în termenul legal declarația de creanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC S. C. S.
solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În motivare s-a arătat că:
In fapt, instanța de fond a reținut corect situația de fapt in ceea ce privește depunerea declarației de creanța peste termen, intrucat creditoarea a depus cererea de repunere in termen si declarația de creanța in data de 09 noiembrie 2012, iar deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC SS S. s-a
dispus prin incheierea civila nr. 6038/04 noiembrie 2011, fiind ulterior publicata in Buletinul procedurilor de insolventa in nr. 12276/16 noiembrie 2011.
În mod corect s-a reținut aspectul potrivit căruia creditoarea a aflat de starea de insolventa a debitoarei foarte târziu, in urma notificării creditoarei de plata din partea lichidatorului judiciar A. C. S. .
În opinia creditoarei insa, instanța de fond face o greșita aplicare a legii, reținând in sarcina creditoarei culpa in ceea ce privește depunerea peste termenul legal al declarației de creanța.
Astfel, instanța retine ca datorita faptului ca creditoarea nu s-a regăsit in lista predata de debitoare in baza art. 28 alin. 1 lit. c) din L85/2006 s-a procedat in mod legal la anunțarea creditoarei si a tuturor celor interesați prin publicarea in BPI a notificării care ar fi trebuit sa o primească in mod direct de la administratorul judiciar.
Astfel, desi instanța de fond retine ca notificarea prin publicare in BPI si intr-un ziar de larga circulație reprezintă excepția si nu regula stabilita de lege, totuși refuza sa ia in calcul temeiul pentru care creditoarea arăta ca era obligatoriu sa fie n mod direct notificată, dupa cum a motivat cererea de repunere in termen.
Așadar, creditoarea a prezentat instanței de fond situația potrivit căreia creditoarea trebuia in mod obligatoriu sa fie prezentă in lista intocmita in conf. art. 28 alin. 1 lit c), intrucat, in mod dovedit de creditoare prin inscrisurile depuse, in urma rulajului comercial avut de creditoare cu societatea debitoare in timp, situația sa ca si creditoare trebuia sa reiasă in mod cert si clar.
Aceasta situație nu a fost in nici un mod analizata de administratorul judiciar numit in cauza si, spune creditoarea cu rea credința, nu a fost prezentata nici de fostul administrator al societății debitoare.
Spune cu rea credința, intrucat, desi facturile emise de creditoare si recunoscute de debitoare pentru marfa livrata erau de mult scadente, creditoarea a avut intelegere fata de fostul administrator, cu care a purtat mai multe convorbiri telefonice si a amânat orice acțiune in recuperarea creanței creditoarei de la debitoare.
Fostul administrator al societății debitoare cunoștea faptul ca impotriva societății debitoare se deschisese procedura insolventei dar nu i-a comunicat acest aspect in nici una din datele in care a purtat convorbiri telefonice.
Totodată, acesta avea obligația legala de a înregistra contabil toate facturile emise de creditoare, mai ales ca societatea debitoare a înregistrat profit in urma vânzării bunurilor provenite de la societatea creditoare ce avea calitatea de furnizor.
Totodată, administratorul judiciar avea obligația de a verifica actele societății debitoare, din care reieșea certitudinea creanței creditoarei impotriva debitoarei, o dovada in plus fiind si poziția procesuala avuta de acesta fata de cererea creditoarei de repunere in termen, consemnata in sentința atacata prin prezenta.
Arată așadar ca, fata de cele mai sus menționate, punctul de vedere al creditoarei este ca obligația principala a administratorului judiciar inainte de a proceda la notificare este de a identifica toți creditorii reieșiți din analiza actelor contabile a societății debitoare si potrivit art. 7 alin. 3 din Legea 85/2006 trebuia sa îi fi comunicat in mod direct notificarea de deschidere a procedurii insolventei.
În consecința, reținerea unei culpe in sarcina creditoarei cu privire la nedepunerea in termenul prev. de art. 62 alin. 1 lit. b din L 85/2006 o consideră o interpretare eronata a situației de fapt din partea instanței de fond, creditoarea arătând in mod clar in fata acesteia ca o culpa fata de nerespectarea legii in ceea
ce privește notificarea creditoarei ca si creditori despre deschiderea insolventei nu poate aparține decât administratorului societății debitoare.
Potrivit art. 28 din L85/2006 cererea debitoarei trebuie însoțita de la bun inceput de o serie de acte din care reiese situația de mai sus (bilanț, balanța de verificare, etc).
Pe langa aceste aspecte, urmează sa se deducă buna credința a creditoarei si din faptul ca, de la bun inceput, in situația admiterii declarației de creanța a creditoarei, creditoarea a solicitat efectuarea compensării, acceptând pierderea suferita pentru neplata facturilor emise de creditoare intrucat in mod evident, neavand prioritate in recuperarea creanțelor nici nu va mai avea de recuperat nimic din averea debitoarei care este evaluata mult sub cuantumul total al creanțelor deja inregistrate.
In ceea ce privește interpretarea eronata a legii din partea instanței de fond, arată ca aprecierea conținuta in motivarea sentinței atacate, respectiv aliniatul final din pagina 2 a sentinței, nu reprezintă voința legiuitorului, asa dupa cum este prevăzuta in art. 7 din L 85/2006. Asa dupa cum a arătat mai sus, disp. art.
7 pct. 1 din Lege se refera la comunicarea actelor procedurale, altele decât notificarea privind deschiderea procedurii insolventei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la_, creditoarea SS C.
S. a solicitat repunerea în termenul de formulare a declarației de creanță împotriva averii debitoarei SS SS, și înscrierea și a creanței sale în cuantum de 10.594,25 lei în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei SS
SS
În motivarea cererii de repunere în termen, creditoarea a arătat că nu a fost informată de existența acestui dosar și nu a fost notificată de administratorul judiciar, chiar dacă din actele contabile ale debitoarei ar fi trebuit să reiasă situația învederată prin cerere. Creditoarea a mai arătat că singura informație primită de la lichidator este o notificare ce reprezintă procedura prealabilă pentru recuperarea de la ea a sumelor datorate debitoarei, fără nici o altă mențiune despre situația contabilă a acesteia, anexându-se la notificare o simplă factură, fără rulaj contabil și fără extrase de cont. Această notificare a fost primită la _
, ocazie cu care creditoarea arată că a aflat despre situația firmei debitoare, în urma eforturilor proprii.
Prin sentința recurată, cererea a fost respinsă, C. ea constatând că soluția dată este legală și temeinică.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că pin încheierea civilă nr. 6038/2011 pronunțată de Tribunalul Specializat C. la_ în dosarul nr._, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei
SS SS, a fost stabilit termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei pentru data de_ .
Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar potrivit alin.3 a aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prev. la art. 28 alin.1 lit.c, procedura notificării prev. la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin
Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați, ipoteză în care, potrivit alin.3 al art.7 procedura notificării, va fi considerată îndeplinită, dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
În acest sens, nu s-a contestat că notificarea creditorilor în vederea depunerii declarațiilor de creanță a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 12276/_ și în ziarul Adevărul din_, în condițiile art. 61 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, conținând mențiune privind termenul pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor.
Prin urmare, judecătorul sindic corect a reținut că creditoarea SS C.
S. a fost notificată prin BPI și printr-un ziar de circulație națională cu privire la termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei, în condițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Buletinul procedurilor de insolvență (nr. 4952/2010) și într-un ziar de largă circulație, astfel încât judecătorul sindic în mod corect a constatat că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate. Sub acest aspect, trebuie subliniat faptul că în cauză nu s-a depus lista creditorilor, astfel încât, lichidatorul judiciar nu avea nici o obligație legală și nici posibilitatea de a notifica creditorii și conform Codului de procedură civilă.
Clarificate fiind aspectele legate de disp. art.7 din Legea nr.85/2006, în cauză se mai pune problema incidenței dispozițiilor art. 76 din lege coroborate cu dispozițiile art.103 C.pr.civ.
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, iar nu unul de recomandare, așa cum pare să sugereze recurenta, rezultă cu evidență din dispozițiile art.76, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței.
Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care, dispozițiile art.103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile.
Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.76 din Legea nr.85/2006 și art.103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și aceasta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii.
În acest context, cererea de repunere în termen și declarația de creanță a creditoarei, deși de principiu astfel de cereri sunt admisibile, în lipsa oricăror probe care să facă dovada că partea a fost împiedicată să-și exercite dreptul său printr-o împrejurare mai presus de voința sa, ipoteză în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, apar ca fiind neîntemeiată, respectiv, tardivă.
Sub acest aspect, susținerile legate de faptul că lichidatorul nu a efectuat toate demersurile pentru a verifica situația bunurilor debitoarei, precum și alegațiile referitoare la reaua-credință a acesteia, nu sunt de natură să conducă la admiterea cererilor, neputând fi considerate ca fiind motive mai presus de voința părții și care au împiedicat creditoarea să-și exercite drepturile, prin raportare la legislația specială incidentă în această materie.
Așadar, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, sancțiunea expres prevăzută de lege pentru depunerea declarațiilor de creanță peste termen, este aceea a decăderii, iar raportat la posibilitatea părții de a solicita repunerea în termen, cu consecința dovedirii prin orice mijloc de probă a unei împrejurări mai
presus de voința sa care l-a împiedicat să-și exercite dreptul
, în condițiile prev. de art.103 C.pr.civ., C. ea apreciază că liberul acces la justiție al creditorului în speță nu este încălcat. Împrejurarea că creditorul nu a propus nici un fel de probe în sensul arătat, nu poate conduce la concluzia că i s-a negat în substanță acest drept.
Astfel, pasivitatea creditoarei, care nu a efectuat minime diligențe pentru a identifica care este situația reală a debitoarei, deși avea la dispoziție toate pârghiile în acest sens, nu poate fi imputată organelor care administrează procedura insolvenței și, mai ales, nu poate fi invocată pentru a sprijini apărarea recurentei, angajată în raporturi juridice, în calitate de profesionist.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, în mod corect a fost reținută incidența disp. art. 76 alin.1 coroborat cu art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, art. 103 C.pr.civ., constatându-se că termenul stabilit pentru depunerea declarațiilor de creanță este unul de decădere, justificat de necesitatea respectării principiului celerității și al asanării, cu rapiditate, a mediului de afaceri, iar motivele invocate în justificarea cererii de repunere în termen nu sunt de natură să ducă la admiterea acesteia, recursul impunându-se a fi respins, în acord cu prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 879 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat
C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
G.
A. N. S.
AL H.
M. B.
Judecător suspendat prin Hot. C. din _
Semnează Președintele Curții de Apel C.
M.
GREFIER,
B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: V. L. Oros
| ← Încheierea civilă nr. 2338/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 148/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
