Decizia civilă nr. 6307/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6307/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorii M. R. și M. D. deciziei nr. 1680 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ /a1, în contradictoriu cu intimat SC F. SRL PRIN LICHIDATOR J. E. I., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul M.
R. personal, identificat prin CI seria MM nr. 2., lipsă fiind restul părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta contestație este legal timbrată. Cauza se află la al doilea termen de judecată, pentru care procedura este legal îndeplinită.
Contestatorul M. R. prezent personal învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris, desființarea hotărârii atacate, rejudecarea recursului cu consecința admiterii acestuia și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii introductive.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.673 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta E. I. desemnată lichidator al SC F. SRL împotriva pârâților M.
R. și M. D., în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC SC F. SRL și, în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite reprezentând creanțele declarate în faliment, în cuantum de
83.020 lei.
În considerentele hotărârii s-a reținut E. I. B. M., desemnat în dosarul de faliment al debitoarei SC F. SRL F., a chemat în judecată pe pârâții M. R. și M. D. solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei, în cuantum de 83.020 lei.
Prin sentința civilă nr. 3.584 din_ pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de creditoarea Direcția
Generală a Finanțelor P. e Maramureș dispunând deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC F. SRL F. iar E.
I. B. M. a fost desemnat administrator judiciar.
Ulterior, prin sentința civilă 1.515 din_, instanța a dispus începerea procedurii generale de faliment a debitoarei SC F. SRL F. și confirmarea în calitate de lichidator a administratorului judiciar menționat mai sus.
Cu toate că pârâții au susținut că nu le-au fost solicitate actele vizând stocurile de marfă, respectiv mijloacele fixe ale societății, această apărare nu poate fi primită de instanță, dat fiind faptul că din procesul verbal de predare - primire întocmit la_ rezultă că pârâtul M. R. G. s-a obligat să le pună la dispoziția lichidatorului până la_ .
Potrivit dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă aceștia și-au însușit bunurile societății în interes propriu sau al altei persoane, au făcut să dispară unele documente contabile, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Prin decizia civilă nr. 1.680 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ /a1 s-a respins recursul declarat de M. R. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 4673 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Maramureș, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această deciziei, Curtea de Apel Cluj a reținut că procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Fapta administratorilor statutari de a nu preda bunurile care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor creează prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal de administratorul statutar al debitoarei.
Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că documentele și bunurile societății au fost parțial predate de către pârâți și au fost evaluate, însă nu s-a reușit valorificarea lor. O parte din lichiditățile debitoarei au fost ridicate de foștii administratori, la fel și sumele 76.027 lei au fost ridicate cu titlu de restituire aport în perioada februarie - martie 2008. Aceste lichidități au fost obținute din vânzări de mărfuri, susținerile pârâților referitoare la perisabilități fiind nerelevante în această fază procesuală.
Prin aceste operațiuni s-a perturbat grav activitatea societății, fiind lezate drepturile creditoarei Direcția Generală a Finanțelor P. e Maramureș a cărei creanță provine din perioada anterioară.
De asemenea, din documentele anexate declarațiilor de creanță, rezultă că debitoarea a desfășurat activități comerciale și ulterior anului 2008, fără a depune bilianț.
Din balanța contabilă aferentă lunii decembrie 2008 rezultă un stoc de marfă de 74.304,53 lei care n-au fost predate lichidatorului judiciar.
In aceste circumstanțe, faptele administratorilor statutari ai debitoarei cad sub incidența disp.art.l38 alin.l lit.a și e din L.85/2006, respectiv au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, sau au deturnat și au ascuns o parte din activul persoanei juridice, fapte care au cauzat intrarea debitoarei în procedura insolvenței.
Din actele de la dosar rezultă că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâții în exercitarea funcției de administratori statutari cu puteri depline au încălcat dispozițiile legale din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 referitoare la gestionarea societății comerciale deturnând utilizarea bunurilor și a banilor din trezoreria debitoarei de la scopul lor firesc și legal într-o utilizare frauduloasă în interes propriu.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art.138 alin.1 lit. a și e a fost admisă în mod legal.
Apărarea pârâților că nu au întocmit procesele verbale de distrugere, ca urmare a perisabilității mărfurilor din necunoaștere, nu a putut fi primită, deoarece pârâții au încălcat o prevedere legală a cărei necunoaștere nu poate fi primită în apărare, deoarece nimeni nu poate invoca necunoașterea prevederilor legale, după cum partea nu poate invoca în apărare propria culpă.
Împotriva acestei decizii, contestatorii M. R. și M. D. au formulat contestație în anulare,
întemeiată pe dispozițiile art. 318 ind. 1 C.p.civilă., solicitând admiterea acesteia și, pe care de consecință, desființarea deciziei și rejudecarea recursului formulat.
În argumentarea poziției sale, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 teza finală, art. 261 alin. 1 pct. 5 și art. 129 alin. 5 din C.p.civilă, cu referire la art. 1 alin. 3 din Constituția României și la art. 6 din C.E.D.O., iar față de aceste dispoziții, contestatoarea apreciază că instanța de recurs nu s-a pronunțat sub nici un aspect în ceea ce privește petitele de casare, iar în ceea ce privesc motivele de modificare, din cele 13 puncte expuse au fost analizate doar 5, un număr de 8 motive de nelegalitate ce duc la modificarea hotărârii au rămas fără o cenzură efectivă. În condițiile în care apărările formulate nu au fost analizate, contestatorii apreciază că acestea sunt asociate nu nesoluționarea fondului, fapt ce determină pronunțarea unei hotărâri nelegale, contrar dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 4 și art. 129 Cod procedură civilă.
În continuarea motivării contestației, contestatorii au reiterat apărările pe care le-au formulat în fața instanței de recurs și pe care aceasta nu le-a analizat. Astfel, bunurile, contrar susținerii instanței de fond au fost predate și evaluate, dar nevalorificate, nu s-au stabilit faptele care au determinat starea de insolvență, mai ales în reflexia dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 82/2007, nu s-a dovedit raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită, incriminarea produsă de art. 138, în baza unui probatoriu complet. Apoi, nu s-a dovedit caracterul ilicit al faptelor incriminate, în condițiile în care societatea nu mai desfășura activitate din anul 2007, iar actele vizate au în vedere lunile februarie - martie de restituire a aportului către asociat și nu către administrator, iar prin raport lichidatorul nu a stabilit conform art. 59 alin.1, cauzele ajungerii în starea de insolvabilitate și persoanele vinovate.
Nu au fost analizate apărările vizând noțiunea de administrator și asociat în reflexia incriminării prev. de art. 138 versus natura sumelor ridicate din contul 455. Diminuarea stocului este rodul unei compensări și nu a unei ridicări în mod efectiv de numerar. Stocul este rezultatul unor perisabilități istorice în cei 16 ani de activitate. Compensarea aportului asociat cu parte din stocul
istoric nu a avut ca rezultat folosirea bunurilor societății ci tot o diminuare a patrimoniului asociatului, cu acea creanță asupra societății.
De asemenea, au susținut contestatorii, nu au fost identificate de lichidator ce a reprezentant acel stoc care se presupune că nu a fost predat, stocul era de fapt perisabilitatea istorică. Stocul era rezultatul cumulului valoric scriptic dintre valoarea de intrare a bunului + profit + TVA, ceea ce determină un stoc real al nivelului sumei de 28.000 lei Ron, stoc rezultat din perisabilitate și nu cum au fost obligați recurenții la nivelul sumei de 83.000 lei Ron. Stocul mai cuprinde și băuturi expirate sau neevidențiate de lichidator, care adunate cu celelalte bunuri evaluate a determina în raport de capital o balanță 0.
Totodată, nu este dovedit raportul de cauzalitate dintre aceste stocuri/pierderi rezultate din perisabilitate și falimentul societății, nu au fost identificate cauzele insolvenței și dacă acestea sunt rezultatul activității ilicite a administratorului și nici nu a fost dovedită intenția laturii subiective a ilicitului civil.
Răspunderea instituită de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006 este o răspundere subsidiară, derivată din răspunderea civilă delictuală. Având caracter special, pentru a se antrena răspunderea trebuie ca întreg patrimoniul să fie caracterizat și eventual "judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului"; să cadă în sarcina administratorului.
Față de aceste dispoziții, legiuitorul nu instituie obligația ci posibilitatea pe de o parte, iar pe de altă parte, administratorii nu sunt obligați să suporte întregul pasiv, eventual doar o parte a acestuia.
Legiuitorul a avut în vedere o parte a pasivului întrucât ar fi imposibil ca întreg patrimoniul să fi rodul culpei exclusive a administratorului, iar nivelul răspunderii trebuie să fie stabilit în mod neechivoc, justificat și probat.
Având în vedere răspunderea civilă delictuală, culpa nefiind prezumată, prev. de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, contestatorii susțin că se impunea stabilirea în mod nemijlocit a faptei ilicite, a persoanei vinovate și a raportului de cauzalitate în mod independent și nu colectiv, iar la dosarul cauzei nu există nicio probă care să stabilească vreo faptă ilicită, vreo culpă în raport de recurentă și nici o probă care să dovedească raportul de cauzalitate în contra ambilor contestatori.
În condițiile în care hotărârea judecătorului sindic cuprinde o motivare insuficientă, nepronunțându-se asupra unor probe, fără probe la dosar, fac ca hotărârea atacată să fie una lovită de nulitate, care are ca și consecință, desființarea ei, fie în vederea trimiterii spre rejudecare, fie în vederea reținerii spre rejudecare de către instanța de cenzură, cu consecința respingerii cererii introductive.
Din perspectiva motivelor de modificare, contestatorii susțin că instanța nu s-a pronunțat asupra punctelor 1, 3, 4, 5, 6 și 7.
Contestatorii au susținut că răspunderea nu este prezumată, pornindu-se de la noțiunea "poate";, iar în raport de dispozițiile art. 1169 C.civil, coroborat cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 se impune a se dovedi întreg
ilicitul civil și implicit raportul de cauzalitate.
În condițiile în care activitatea societății a încetat în fapt din anul 2007, diminuarea stocurilor de către asociați prin compensare cu aportul acestora, nu poate constitui cauza intrării în insolvență, în condițiile în care aceasta s-a realizat în 20089, ulterior încetării activității societății.
În final, contestatorii au învederat câteva inadvertențe care determină, pe de o parte, necesitatea completării probațiunii cu consecința casării, iar pe de altă parte, modificarea hotărârii atacate, prin nedovedirea atât a prejudiciului, cât și a așa-ziselor stocuri sau restituiri în aport. Astfel, prin cererea introductivă, la
pct. 1 lichidatorul vorbește de un debit fiscal la nivelul sumei de 29.052,14 lei și debit furnizori de 28.027,13 lei (debit achitat integral), dar obligația contestatorilor la răspundere are în vedere debit fiscal la nivelul sumei de 83.020 lei. Apoi, cu toate că în tabelul centralizator din cererea introductivă lichidatorul vorbește la finele anului 2008 de un stoc de 47.329 lei, la pct. 2, când vorbește de răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. e are în vedere un stoc de 74.304,53 lei, stoc care este mai mult decât eronat. De asemenea, se face vorbire de un credit furnizor de 29.052,14 lei, care pe motiv că nu există, nu a fost înregistrat nici în tabelul de creanțe, nici preliminar și nici consolidat.
În ceea ce privește creanța fiscală, contestatorii reafirmă că aceasta nu este una certă, începând de la nivelul sumei de 28.027,13 lei și ajungând la 83.020 lei, într-o perioadă în care societatea era în insolvență, fără nici o altă activitate.
Raportat la probatoriul administrat, Curtea, potrivit art. 318 C.pr.civ., va admite contestația în anulare formulată de contestatorii M. R. și M. D. împotriva deciziei civile nr. 1.680 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ /a1 și în consecință
:
In cauza este incident art 318 al 1teza finala din codul de procedura civila. Astfel curtea in recurs nu s-a pronuntat asupra tuturor motivelor invocate de catre parte. Nu s-a clarificat imprejurarea daca anumite bunuri au fost predate si nevalorificate de catre lichidator. De asemenea instanta nu a raspuns apararilor referitoare la lipsa raportului de cauzalitate din perspectiva incetarii activitatii in cursul anului 2007 si a compensarii perisabilitatilor istorice cu aportul asociatului debitoarei. Si daca aceasta operatiune se poate circumscrie notiunii de folosire a bunurilor societatii de vreme ce a fost redusa o alta creanta societara si operatiunea nu a fost contestata sub aspectul validitatii sale.
Ori in conditiile in care activitatea societatii a incetat in fapt inca din anul 2007, este corecta sustinerea ca imprejurarea ulterioara incetarii activitatii si ajungerii in insolventa, respectiv diminuarea stocurilor prin compensarea perisabilitatilor cu aportul asociatului nu poate constitui cauza intrarii in insolventa, de vreme ce insolventa era deja instalata la acel moment si activitatea incetata. Ori in lipsa unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita imputata si prejudiciu nu se poate retine existenta conditiilor raspunderii prevazute de art 138 din Legea nr 85/2006.
Fata de cele ce preced curtea potrivit art 318 cod pr civ raportat la art 312 si 304 pct 9 cod pr civ va admite contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1.680 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. _
/a1.
Va admite recursul declarat de contestatorii M. R. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 4.673 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al Tribunalului Maramureș, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta E. I. în calitate de lichidator al S.C. F.
S.R.L. împotriva pârâților M. R. și M. D. privind angajarea răspunderii acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1.680 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ /a1.
Admite recursul declarat de contestatorii M. R. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 4.673 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea
formulată de reclamanta E. I. în calitate de lichidator al S.C. F. S.R.L. împotriva pârâților M. R. și M. D. privind angajarea răspunderii acestora.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./ _ | . | |
Dact.H.C./3 ex. | ||
Jud.recurs: D.P. | ; A.I.A. ; C.I. | . |
| ← Decizia civilă nr. 8503/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2633/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
