Decizia civilă nr. 886/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 886/2013
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR :C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B., împotriva
sentinței civile nr. 2670 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC M. E. S., SC M.
E. S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. M. C., având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_ s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea lichidatorului judiciar al debitoarei.
C. în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2670 din_ pronunțată înd osarul nr._ al T. ui Specializat C. s-a respins, ca inadmisibile, obiecțiunile formulate de A.
S-a admis cererea privind închiderea procedurii insolvenței, formulată de lichidatorul judiciar Cabinetul de insolvență T. M. C. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC M. E. S., J_ și, în consecință:
s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei.
S-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a F. P. a jud. C. și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a încuviințat onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 3.000 lei+TVA, care urmează a fi achitat din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
S-a descarcat lichidatorul judiciar de îndatoriri și responsabilități. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea formulată,
lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, având în vedere, pe de o parte, adresa Municipiului C. N. de la fila 268, iar pe de altă parte, lipsa de disponibilitate a creditorilor pentru a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentru continuarea procedurii insolvenței, creditorii fiind convocați în acest, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în copie la filele 269-271.
Analizând disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006 invocate în cauză de către lichidator, judecătorul sindic a reținut că incidența acestora poate interveni în orice stadiu a procedurii, în ipoteza în care nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru acoperirea
cheltuielilor administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Spre deosebire de disp. art. 129 din Legea nr. 85/2006 care reglementează posibilitatea depunerii obiecțiunilor la raportul final, în ipoteza în care închiderea procedurii insolvenței intervine după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, legiuitorul reglementând așadar o altă situație în procedura insolvenței, disp. art. 131 nu reglementează vreun drept al creditorilor de a se opune închiderii procedurii, în condițiile în care aceasta este întemeiată pe dispozițiile din urmă. Mai mult decât atât, prin Legea nr. 277/2009, legiuitorul a exclus în mod expres aplicabilitatea în cauză a prev. art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Așadar, față de aceste aspecte, judecătorul sindic apreciază că nici anterior modificării intervenite prin Legea nr. 277/2009 și cu atât mai puțin ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, creditorii nu aveau deschisă calea obiecțiunilor, decât în ipoteza închiderii procedurii, după lichidarea bunurilor din averea debitoarei și a întocmirii raportului final și a situațiilor financiare finale, situație reglementată de disp. art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, din această perspectivă obiecțiunile formulate de către creditoarea AVAS împotriva cererii de închidere a procedurii întemeiate pe disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, apar ca fiind inadmisibile.
În subsidiar, judecătorul sindic reține că pretinsele obiecțiuni ale creditoarei, au ca și premisa, neexercitarea de către lichidatorul judiciar a cererii reglementate de disp. art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditoarea expunând oarecum eventuale motive ale unei cereri de antrenare a răspunderii și, eventual, a unei fapte prevăzute de legea penală, desigur,
fără nicio probă și pornind exclusiv de la "natura juridică a creanței AVAS";.
Așadar, toate susținerile invocate de creditoarea AVAS, vizează aspecte legate de antrenarea răspunderii administratorilor, creditoarea susținând, în esență, că procedura nu poate fi închisă fără atragerea răspunderii acestora.
În mod evident o atare apreciere nu poate fi primită, fiind lipsită de temei juridic, întrucât prin procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, legiuitorul nu a instituit obligativitatea, nici măcar a exercitării acțiunii în răspunderea patrimonială, și cu atât mai puțin a atragerii efective a răspunderii, decât în condiții bine determinate și reglementate prin disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, scopul legiuitorului nefiind acela de a institui răspunderea patrimonială a vreunei persoane prin doar simpla deschidere a
procedurii insolvenței, așa cum încearcă creditoarea să susțină prin obiecțiunile formulate.
Pe de altă parte, disp. art. 138 alin.1 și 3 din Legea nr. 85/2006 conferă în primul rând calitate procesuală pentru promovarea unei cereri de antrenare a răspunderii, administratorului judiciar sau lichidatorului, iar în subsidiar, comitetului creditorilor sau creditorului care deține cel puțin
jumătate din valoarea tuturor creanțelor.
Or, atâta timp cât în cauză, creditoarea AVAS B. nu îndeplinește condițiile reglementate de dispozițiile anterior citate, nu are deschisă calea formulării nici unei astfel de cereri.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Derularea procedurii insolvenței a avut loc sub supravegherea administratorului judiciar, ulterior lichidator judiciar și sub controlul de legalitate al judecătorului sindic. În cadrul procedurii, lichidatorul a constatat că debitoarea nu deține nici un fel de bunuri care, în urma valorificării, care ar fi putut conduce la îndestularea creditorilor ale căror creanțe au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor.
Față de aceste împrejurări, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței întemeiat pe disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care se va dispune și radierea debitorului din registru în care este înmatriculat.
Analizând cele învederate de lichidatorul judiciar cu privire la situația averii debitoarei, prin prisma dispozițiilor sus evocate, judecătorul sindic constată că aceste dispoziții sunt pe deplin incidente, în averea debitoarei nefiind nici un fel de bunuri de valorificat pentru îndestularea creditorilor și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii insolvenței.
Ca atare, judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii insolvenței, în condițiile în care nu există nici un fel de bunuri de valorificat și nici unul din creditori nu a arătat că înțelege să avanseze suma pentru o eventuală continuare a procedurii, astfel încât cererea lichidatorului urmează a fi încuviințată, urmând să se dispună închiderea procedurii, iar în temeiul disp. art. 135 și 136 din același act normativ, să se dispună și notificarea prezentei hotărâri D.G.F.P. C. și O.R.C de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități.
În temeiul disp. art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 s-a încuviințat onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 3.000 lei+TVA, care urmează a fi achitat din fondul de lichidare.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin recursul promovat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta a învederat că deși la termenul din_ judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, constatând că debitoarea nu mai are bunuri, pe baza unui raport depus la dosarul cauzei de lichidator prin acest raport nu se poate considera îndeplinită obligația stabilită de lege în sarcina
lichidatorului, privind întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor insolvenței, întrucât cuprinde numai o concluzie simplistă asupra acestora fără nici o susținere și nici o argumentare.
Lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii fără a identifica cauzele apariției stării de insolvență în conformitate cu art.20, 25 și 59 alin.1 din Legea nr.85/2006 și nu a verificat în ce privește creanța bugetară preluată de către AVAS de la CAS C. cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Aplicarea art.131 din Legea nr.85/2006 nu îl exonerează pe lichidatorul judiciar de obligația întocmirii raportului amănunțit asupra cauzelor insolvenței, ceea ce presupune că, propunerea de închidere a procedurii era prematură, devreme ce acest raport nu a fost întocmit.
Conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului…";.
Or, acest lucru putea fi realizat numai în condițiile în care raportul lichidatorului judiciar ar fi fost întocmit și ar fi cuprins referirti exacte la
faptele persoanelor prevăzute de acest articol, sau în cazul în care lichidatorul a omis acest lucru era necesară convocarea creditorilor pentru a anliza oportunitatea formulării unei asemenea cereri și a formula o eventuală cerere de autorizare de către instanță, în vederea introducerii unei asemenea acțiuni conform art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, C. reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.2670 din_ pronunțată de judecătorul sindic în dosarul cu nr. de mai sus s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. M. E. S. în condițiile art.131 C.pr.civ.
Întrucât în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri sau sume de bani în măsură să îndestuleze, măcar în parte, creditorii iar aceștia nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, lichidatorul judiciara solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 astfel cum au fost acestea modificate prin OUG nr.173/_ statuează că în orice stadiu al procedurii prevăzute de legea insolvenței dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii.
Legiuitorul așadar a instituit o normă imperativă prin care în ipoteza inexistenței bunurilor în patrimoniul debitoarei sau a insuficienței fondurilor necesare continuării procedurii să determine închiderea procedurii.
Scopul procedurii fiind enunțat de dispozițiile art.2 din cuprinsul Legii nr.85/2006 legiuitorul a apreciat că în măsura în care datorită lipsei fondurilor nu mai poate fi atins acest scop este contrar interesului economic general să se dispună continuarea procedurii.
Judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.131 din legea privind procedura insolvenței atâta timp cât niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru
continuarea procedurii iar bunurile în patrimoniul debitoarei nu sunt identificabile în materialitatea lor .
Aserțiunile recurentei referitoare la instituirea doar a unei facultăți în favoarea judecătorului sindic în acest context nu pot fi primite norma fiind una imperativă așa cum corect a reținut și judecătorul sindic.
Susținerile recurentei referitoarea la posibilitatea utilizării fondului de lichidare prev. de art.4 alin.4 din lege executarea silită în condițiile art.126 sau atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere și de supraveghere sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență
a debitorului, în condițiile art.138 nu se bazează pe argumente, limitându-se la a face trimitere la alte posibilități de acoperire a cheltuielilor administrative, introducând o confuzie între cheltuielile de procedură și sumele care ar putea fi destinate acoperirii pasivului.
Indicarea drept sursă a fondurilor necesare continuării procedurii a fondurilor stabilite de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 nu poate fi primită având în vedere conținutul prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, intenția legiuitorului fiind aceea de a institui un caz special de închidere a procedurii pentru ipotezele în care nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
C. va achiesa statuărilor judecătorului sindic potrivit cărora obiecțiunile formulate de către creditoare sunt inadmisibile.
Astfel, cum corect s-a arătat, art. 131 din LPI nu reglementează vreun drept al creditorilor de a se opune închiderii procedurii, în condițiile în care aceasta este întemeiată pe aceste dispoziții. Mai mult, prin Legea nr. 277/2009, legiuitorul a exclus în mod expres aplicabilitatea în cauză a prev. art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Așadar, în mod corect s-a reținut că nici anterior modificării intervenite prin Legea nr. 277/2009 și cu atât mai puțin ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, creditorii nu aveau deschisă calea obiecțiunilor, decât în ipoteza închiderii procedurii, după lichidarea bunurilor din averea debitoarei și a întocmirii raportului final și a situațiilor financiare finale, situație reglementată de disp. art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Recursul apare în consecință ca fiind nefondat nici unul din motivele de recurs invocate nefiind prezent astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. C. va respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 2670 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Comercial C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 2670 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Comercial C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. C. P. M. S.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Koșa N.
| ← Încheierea civilă nr. 78/2013. Procedura insolvenței | Decizia civilă nr. 7981/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
