Sentința civilă nr. 1347/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M A N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1347/2013
Ședința publică din data de 08 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - C. G. GREFIER - A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC T.
C. SA, la solicitarea creditoarei SC D. C. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta debitoarei SC T. C. SA, avocat Husar Grindean Codruța .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta debitoarei solicită să se constate că nu s-a achitat cauțiunea dispusă în sarcina creditoarei; arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fondul cererii.
Judecătorul sindic nemaifiind alte cereri de formulat acordă cuvântul asupra cererii de deschidere a procedurii de insolvență.
Reprezentanta debitoarei, solicită, în temeiul dispozițiilor art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 respingerea cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea SC D. C.
S. și pe cale de consecință respingerea contestației formulate de debitoare ca rămasă fără obiect. Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 1 februarie 2013 sub nr. de mai sus, creditoarea SC D. C.
S. a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC T. C. SA, apreciind că se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale și deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 562.138,34 lei. Totodată, creditoarea a solicitat numirea în cauză în calitate de administrator/lichidator judiciar a societății PHOENIX OMEGA IPURL.
În susținerea cererii creditoarea a arătat că la data de_ a încheiat cu debitoarea contractul de execuție lucrări nr.135/_ având ca obiect construire locuințe colective Bloc mic nr.1, conform autorizației de construire nr.1397/_ și proiectului tehnic și detalii de execuție nr.14/2007. Obiectul contractului a fost modificat succesiv prin acte adiționale. În temeiul acestui contract creditoarea a emis mai multe facturi fiscale în valoare totală de 188.243,14 lei, care potrivit art.4.2 din contract urmau a fi achitate în termen de 20 de zile de la recepția și emiterea acestora. La această sumă se mai adaugă penalități de întârziere în conformitate cu disp. art.7.1 din contract, în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere din valoarea facturilor restante, în cuantum de 373.895,20 lei. Astfel, creditoarea susține că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 562.138,34 lei.
C. ditoarea a arătat că creanța invocată întrunește condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006, fiind certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, iar debitoarea se află în stare de insolvență.
Prin contestația înregistrată la data de 19 februarie 2013, debitoarea SC T. C. SA a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanței în termen de 5 zile de la primirea contestației.
În motivarea contestației debitoarea a arătat că nu se află în stare de insolvență, nici prezumată, nici iminentă, iar creanța pretinsă de creditoare nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.3 din Legea nr.85/2006. În fapt între părți s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 135/_, prin care creditoarea s-a angajat în calitate de prestator să realizeze pentru subscrisa în calitate de beneficiar lucrări-de finisaje interioare, termosistem complet și tencuire soclu cu mozaic la imobilele nr. 1, 3-5-7-9,11-13 si 25-27-29 inclusiv din cadrul proiectului imobiliar aflat în derulare. Acest contract a fost modificat și actualizat de către părți prin semnarea unui număr de 6 acte adiționale prin care s-a suplimentat obiectul contractului, s- au stabilit termene noi de predare și plată sau au fost redactate clauze penale referitoare la eventualele întârzieri ale prestatorului în finalizarea lucrărilor.
C. anța învederată prin cererea introductivă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 din Legea 58/2006 privind procedura insolvenței, în sensul in care aceasta nu este certă, lichidă si exigibilă. Cu privire la creanța pretinsă spre plată exista discuții numeroase si argumente importante privitoare la lipsa de
certitudine, lichiditate si exigibilitate a acesteia. Astfel, debitoarea a invocat excepția de neexecutare a contractului, cu titlu de apărare de fond, învederând neîndeplinirea de către creditoare a obligațiilor asumate prin contractul de execuție. Doctrina și jurisprudența sunt constante în sensul acceptării posibilității de invocare a acestei excepții chiar și atunci când este vorba de o neexecutare parțială sau o neexecutare necorespunzătoare, în cazul de față fiind prezente ambele situații. Debitoarea a arătat că l-a notificat în nenumărate rânduri pe executant atât cu privire la neconformitățile lucrărilor, cât și cu privire la nerespectarea termenelor de execuție. Cu alte cuvinte, pentru a se considera îndeplinită obligația de executare a lucrărilor, acestea trebuie să fie predate beneficiarului conforme si in termen. În speță, aceste lucrări nu sunt conforme, așa cum reiese din fotografiile și înscrisurile prezentate, și, implicit, nu sunt acceptate și recepționate de debitoare. Proba acceptării unor lucrări de construcții nu poate fi făcută decât prin semnarea proceselor-verbale de recepție calitativă la terminarea lucrărilor.
Lucrările executate de SC D. C. S. nu au fost predate și recepționate nici până în prezent. Semnarea și chiar plata unor situații de lucrări nu echivalează cu recepționarea lucrărilor. Verificarea situațiilor de lucrări urmărește doar executarea cantitativă a acestora. Mai mult, chiar și în situația remedierilor unor lucrări după notificarea neconformității acestora, dovada remedierii se poate face doar printr-un proces verbal de recepție a lucrărilor pretins remediate. Nici chiar plata parțială a unor lucrări nu permite concluzia recepției calitative a lucrărilor. În acest sens vin și reglementările fiscale, care impun, acolo unde este vorba de plata unor lucrări și mai ales de eliberarea unor garanții de bună execuție, completarea proceselor verbale de recepție calitativă la terminarea lucrărilor. Iar obligația solicitării recepției revine executantului, conform prevederilor Legii 50/1991 și ale Legii 10/1990 privind calitatea in construcții. Așadar, în lipsa predării conforme a lucrărilor, debitoarea susține că nu poate fi obligată la plata acestora. Mai mult, în lipsa acordului părților cu privire la conformitatea lucrărilor, doar o expertiză tehnică în specialitatea construcții ar putea clarifica situația si stabili concret atât lucrările necesare de remediere cât si valoarea prejudiciul creat.
S-a mai arătat că debitoarea are propriile pretenții de formulat fata de creditoarea SC D. C.
S., sume care se impun a fi compensate cu cele pretinse de creditoare. Astfel, creditoarea nu si-a îndeplinit obligațiile asumate în termenele contractuale, fapt ce a determinat numeroase întârzieri in tot procesul, motiv pentru care debitoarei i-a fost cauzat un prejudiciu prin atitudinea creditoarei, fiind nevoiți sa suporte contravaloarea lucrărilor necesare pentru remediere si penalitățile datorate clienților pentru întârzierea în finalizarea și predarea spațiilor.
Așadar, prin raportare la prevederile art. 14.16 din contractul de execuție lucrări nr. 135/_, compensarea eventualelor sume datorate de creditoare către debitoare cu o parte din sumele pretinse de către aceasta prin prezenta cerere.
Astfel, debitoarea a arătat că creanța pretinsă de creditoare nu este certă, lichidă si exigibilă. C. anța nu este certă, cuantumul acesteia fiind purtător de numeroase discuții cât privește modalitatea de realizare a lucrărilor, respectarea termenelor de finalizare sau conformitatea lucrărilor cu cele stabilite prin contractul încheiat. C. ditoarea nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate prin contractul de execuție lucrări nr. 135/_, mai exact nu și-a respectat obligațiile asumate prin capitolul VI, art. 6.2 prin care s-a obligat "să execute lucrări de cea mai bună calitate, sub permanenta supraveghere a beneficiarului, să respecte indicațiile date de acesta". Au fost depuse în probațiune fotografii prin studiul cărora se va putea observa faptul că lucrările realizate de către creditoare nu au fost făcute la standardele corespunzătoare, motiv pentru care la puțin timp după părăsirea șantierului de către aceștia, lucrările au început să se degradeze, fapt ce a obligat-o pe debitoare să apeleze la o altă firmă pentru a remedia aceste probleme. Se observă astfel că toată izolația exterioară a clădirii a fost afectată, desprinzându-se de pe pereți, iar în pozele în care se lucrează (este vorba în fapt de societatea care realizează în acest moment reparațiile) porțiunile albe sunt în fapt zone pe care manopera de izolare a trebuit să fie integral refăcută. Motiv pentru care, prin raportare la prevederile art. 9.3 din contractul de execuție lucrări nr. 135/_, debitoarea susține că este îndreptățită să rețină contravaloarea acestor reparații din cuantumul garanției de bună-execuție. Mai mult, prin raportare la prevederile art. 14.16 din contractul de execuție lucrări nr. 135/_, debitoarea a invocat compensarea acestor sume datorate de creditoare cu o parte din sumele pretinse de către aceasta prin prezenta cerere.
Mai mult, s-a arătat că plata efectuată în cursul anului 2012 în cuantum de 12.000 Ron a avut drept unic scop și semnificație - stimularea executării conforme a contractului de către SC DEL D. C. S. . Cu toate acestea efectul scontat nu a fost obținut, având în vedere că lucrarea contractată de la aceștia nu a fost executată corespunzător, existând numeroase neconformități pe tot parcursul derulării relațiilor contractuale dintre părți, care au fost aduse spre cunoștință antreprenorului prin Procesul-Verbal pentru constatarea neconformităților apărute în timpul execuției din data de_ și respectiv prin Notificarea transmisă la data de_ . Astfel, debitoarea a arătat că a încercat inițial să obțină remedierea lucrărilor necorespunzătoare de la executant, însă ulterior neexecutarea conformă a obligațiilor contractuale de către creditoare a făcut necesară contractarea serviciilor unei alte societăți în conformitate cu prevederile art. 9.3
din contract, a căror contravaloare a trebuit să o suporte debitoarea, fiindu-i creat astfel un prejudiciu care a afectat în mod direct derularea activității.
Cu privire la acest aspect, debitoarea a înțeles să conteste câtimea și certitudinea debitului principal precum și întinderea și modul de calcul al cuantumului penalităților de întârziere. Astfel, s-a apreciat că nu se poate determina cuantumul exact al acestei creanțe câtă vreme debitul restant (contravaloarea celor 3 facturi amintite prin cerere) este în întregime corespunzător lucrărilor realizate într-o perioadă în care s-au invocat neconformități. Prin urmare, se solicită să se constate stingerea parțială prin compensare a debitului restant pretins, in baza celor 3 facturi amintite prin cererea introductiva, prin compensarea creanței acestora cu valoarea sumei datorate de subscrisa către societatea care a remediat lucrările necorespunzătoare.
Debitoarea a apreciat că creanța solicitată de creditoare nu este exigibilă, si din perspectiva prevederilor art. 4.2. din Contract, conform cărora plata se va face "după întocmirea procesului verbal de recepție calitativă și cantitativă". Procesul Verbal depus de creditoare în probațiune vizează exclusiv lucrările la învelitoarea blocului mare, lucrări în valoare de 15.328,10 lei (asa cum reiese din situația de lucrări), suma achitata. Tocmai lipsa celorlalte procese verbale de recepție confirmă realitatea și temeinicia apărărilor formulate.
C. ditoarea nu a respectat termenele de finalizare a lucrărilor stabilite prin contractul de execuție lucrări nr. 135/_ în forma sa actualizată prin cele 6 acte adiționale, fapt ce o îndreptățește pe debitoare în conformitate cu prevederile contractuale - legea părților - să dea aplicabilitate art. 11.3 conform căruia: " Pentru nerealizarea serviciilor la termenul final de execuție definit la art. 3.1. prestatorul va suporta penalități de întârziere de 0,05% pe zi de întârziere din valoarea contractului. Cuantumul penalităților poate depăși valoarea facturată asupra căreia se calculează." Așa fiind, se consideră că creditoarea îi datorează debitoarei contravaloarea acestor penalități de întârziere cu privire la care se invocă compensarea lor cu suma datorată de către debitoare către creditoare cu titlu de debit restant, în conformitate cu prevederile art.
14.16 din contract.
Astfel, prin intermediul acestui articol părțile au convenit faptul că "prestatorul este de acord irevocabil ca în cazul în care va datora beneficiarului sume cu titlu de penalități conform contract, acestea să se compenseze cu eventualele sume datorate de beneficiar prestatorului." Mai mult, prin conținutul actului adițional nr. 6 din data de_ părțile au convenit ca în eventualitatea în care " SC D. C. S. nu execută toate lucrările mai sus amintite în termenele stabilite va datora suma de 12.000 lei ca daune către SC T. C. SA"
Motiv pentru care, având în vedere întârzierile înregistrate în finalizarea lucrărilor contractate, debitoarea consideră că se impune deducerea din suma pretinsă de către creditoare a acestei sume de 12.000 Ron cu titlu de daune stabilite contractual prin clauză penală.
Raportat la aceste considerente, debitoarea a arătat că formulează pretenții proprii față de SC D.
C. S., pretenții care vizează daune interese si penalități de întârziere menite a acoperi prejudiciul provocat de finalizarea cu întârziere și în mod defectuos a lucrărilor contractate.
Rezultă așadar din toate argumentele amintite anterior că suma totala pretinsa nu reprezintă o creanță certa, lichida si exigibila a cărei scadență să fi fost depășită cu 90 zile in conformitate cu noile modificări aduse de legiuitor Legii nr. 85/2006 .
Debitoarea a mai arătat că nu se află în incapacitate de plată. Chiar dacă uneori există anumite dificultăți specifice economiei de piață, și cu atât mai mult dată fiind conjunctura economică actuală, debitoarea desfășoară o activitate continuă și profitabilă, beneficiind de o poziție stabilă pe piața de profil din regiune. Într-adevar s-au înregistrat unele întârzieri la plata, însă de aici și până la a se reține ca debitoarea este in incapacitate de plată lipsește o veriga importanta, si anume dovada acestui fapt. După cum se va putea constata cu ușurința prin studierea înscrisurilor (situații financiare) ce vor fi depuse în susținerea contestației, debitoarea are o cifra de afaceri substanțiala si dispune atât de disponibil in conturile bancare si casa (a se vedea rulaj 5121 si 5311 din Balanțe) precum și de numeroase creanțe care sunt in curs de recuperare a căror valoare totala depășește cu mult valoarea creanței pretinse la plata de creditoarea din prezenta cauza.
Așadar, debitoarea deține și deținea încă înainte de declanșarea prezentei acțiuni cu mult peste suma necesară achitării creanței S.C."D. C. "S.R.L, cu toate ca unele din aceste sume pot fi temporar blocate in credite comerciale aflate in piața - adică creanțe de incasat de la clienți care la rândul lor intarzie in efectuarea plaților.
Cele susținute anterior pot fi fundamentate și prin studierea situațiilor financiare ale societății și implicit a cifrei de afaceri a subscrisei, S.C " T. C. " S.A, care dispune de mijloacele necesare pentru a face față unor astfel de debite.
Debitoarea consideră că cererea creditoarei a fost realizată cu rea-credință. Analizând legalitatea și oportunitatea deschiderii procedurii de insolventa, judecătorul sindic trebuie să aibă în vedere în principal scopul procedurii insolventei. Astfel, simpla constatare a existentei unui debit și a depășirii scadenței acestuia nu este suficienta pentru a decide intrarea in insolventa a unui comerciant. Neplata unui debit
trebuie sa aibă drept cauza lipsa disponibilităților bănești, fapt ce trebuie dovedit prin orice mijloc de proba. Prezumția instituita de art. 3 punctul 1 litera a din Legea 85/2006 nu poate fi suficienta. Alineatul 4 al articolului 33 din Legea 85/2006 prevede «daca judecătorul sindic stabilește ca debitorul este in stare de insolventa...", impunând astfel administrarea unui minim probatoriu in cauza. Astfel, se apreciază că prin instituirea acestei proceduri nu se acorda creditorilor un nou mijloc de constrângere a debitorului pentru plata unor datorii scadente, ci, dimpotrivă, se caută soluționarea într-o procedura «colectiva» a situației unui comerciant «aflat în imposibilitatea de plată ».
Așa cum s-a arătat atât în doctrină (Ghidul de bune practici in insolventa) cât și în jurisprudența, cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu trebuie utilizată de creditori ca un mijloc de obligare a debitorului la plata cu prioritate a creanței sale, eludând astfel procedurile și costurile unei executări silite individuale.
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 3 aprilie 2013 judecătorul sindic a dispus în sarcina creditoarei SC D. C. S. consemnarea unei cauțiuni în cuantum de 56.213,83 lei în termen de 5 zile (fila 178-179).
Deși creditoarea a fost prezentă la termenul din 3 aprilie 2013 aceasta nu și-a îndeplinit obligația de consemnare a cauțiunii.
Potrivit art. 33 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, în cazul în care creditoarea nu consemnează în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
Având în vedere dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, raportat la faptul că deși s-a dispus consemnării unei cauțiuni, creditoarea nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, judecătorul sindic va respinge cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea SC D.
C. S. în contradictoriu cu debitoarea SC T. C. SA și de asemenea, va respinge ca rămasă fără obiect contestația împotriva deschiderii procedurii generale a insolvenței formulate de debitoarea SC T. C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca rămasă fără obiect contestația împotriva deschiderii procedurii generale a insolvenței formulate de debitoarea SC T. C. SA.
Respinge cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea SC D. C. S., J._, CIF 184311812, cu sediul în C. -N., str. C., nr. 11, ap. 93, jud. C., în contradictoriu cu debitoarea SC T. C. SA, J._, CIF 17375560, cu sediul în C. -N., str. N. T.
, nr. 2A, jud. C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 8 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 5913/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 2420/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
