Sentința civilă nr. 164/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 164/C/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 21 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC - I. P. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de debitoarea S.C S. SA Dej, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal, se prezintă reprezentanta debitoarei, consilierul juridic T. Muncelean.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost înregistrate oferte de servicii de către următorii practicieni în insolvență: Solvendi SPRL, Casa de Insolvență Transilvania SPRL, Cristian Săvuș, H&B Insolv SPRL, Borșa D. Cristina, Redresare Lichidare SPRL, SP GRP IPURL și RTZ&Partners SPRL.
Reprezentanta debitoarei depune la dosar note de ședință și precizări la notele de ședință precum și toate celelalte documente prevăzute de art. 28, al. 2 din Legea nr. 85/2006 pe care nu le deținea la momentul înregistrării cererii. De asemenea, mai depune, în probațiune, o adresă din partea acționarului majoritar SC A1 Impex SRL din care rezultă că aceasta văzând raportul curent din data de_ transmis către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și către Bursa de Valori București, prin care a fost raportată Decizia nr. 2907/_ a Consiliului de administrație al debitoarei prin care s-a decis depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, este de acord cu depunerea cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței cu privire la debitoare și este de acord ca cererea să fie însoțită de o declarație prin care debitoarea își manifestă intenția de reorganizare a activității pe baza unui plan de reorganizare.
La întrebarea judecătorului sindic de către cine este semnat acest înscris, reprezentanta debitoarei arată că înscrisul este semnat și stampilat de către reprezentantul legal al SC A1 Impex SRL.
De asemenea la întrebarea judecătorului sindic de cine este semnată decizia de intrare a debitoarei în insolvență, reprezentanta debitoarei arată că
decizia a fost luată de către consiliul de administrație al societății în conformitate cu prevederile Legii insolvenței. Depune, de asemenea, în probațiune la dosar, trei hotărâri ale adunării generale extraordinare a acționarilor a debitoarei prin care în 2009 și 2010 s-a încercat salvarea societății, inițiindu-se trei majorări de capital social, precizând că nici unul dintre acționari societății nu au subscris nici măcar o acțiune pentru a scoate societatea din stare de insolvență.
La întrebarea judecătorului sindic dacă există o hotărâre a adunării generale a acționarilor prin care să se decidă intrarea debitoarei în insolvență, reprezentanta debitoarei arată că nu există o astfel de hotărâre însă există hotărârea acționarului majoritar. Nu maai are alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat.
Judecătorul acordă cuvântul asupra fondului cererii.
Reprezentanta debitoarei susține cererea astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea acesteia și deschiderea procedurii generale a insolvenței cu privire la debitoare.
Judecătorul sindic reține cererea în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată în data de 16 ianuarie 2013 la Tribunalul Specializat C., debitoarea SC S. SA, având sediul în Dej, județul C., a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, apreciind că se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale. Totodată, debitoarea a solicitat numirea în cauză, în calitate de administrator judiciar a, S.P SOLVENDI SPRL, păstrarea dreptului de administrare a societății, manifestându-și intenția de reorganizare a activității pe baza unui plan de reorganizare.
În motivarea cererii debitoarea a arătat că art. 28, al. 1 din Legea nr. 85/2006 stabilește condițiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor, precum și actele care trebuie anexate acestei cereri. Toate documentele solicitate au fost anexate cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate, fiind anexată și decizia consiliului de administrație al societății nr. 2907/_ prin care s-a decis depunerea de către SC S. SA a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, decizie care a fost comunicată acționarilor societății În ceea ce privește obligativitatea depunerii hotărârii adunării acționarilor societății, debitoarea a arătat că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 85/2006 prevăd expres care sunt documentele care trebuie să însoțească cererea debitoarei, aceste dispoziții neputând fi interpretate. Judecătorul sindic trebuie să
verifice îndeplinirea condițiilor de fond și de formă pentru deschiderea procedurii insolvenței și având în vedere că o hotărâre don partea acționarilor nu este necesară nici pentru a analiza starea de insolvență a debitoarei, dar nici nu este menționată printre anexele cererii, ase apreciază că un astfel de document nu poate fi solicitat de judecătorul sindic și nici nu poate justifica respingerea cererii de deschidere a procedurii. Lipsa unei hotărâri AGA din cuprinsul art. 28 nu este o omisiune a legiuitorului, ci explicația constă în aceea că acordul asociaților este mai puțin relevant atâta timp cât cu sau fără voința acestora starea de insolvență există sau nu, lucru ce va fi stabilit de judecătorul sindic. Cu alte cuvinte, insolența unei societăți este o stare obiectivă, care nu poate fi influențată într-un fel sau altul de manifestarea de voință a asociaților, concretizată într-o hotărâre AGA. Un alt argument se regăsește în cuprinsul art. 27, al. 3 din Legea nr. 85/2006, conform căruia cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta. Opțiunea legiuitorului este justificată, întrucât aceste persoane care reprezintă societatea cunosc cel mai bine situația financiară a acesteia și posibilitatea procurării sumelor de bani la scadență, astfel încât aceștia sunt cei mai îndreptățiți să semneze și să depună o cerere de deschidere a procedurii insolvenței pentru a beneficia de protecția Legii insolvenței. Asociații dintr-o societate, nefiind implicați în activitatea zilnică a acesteia nu au de unde să cunoască momentul oportun sau necesar pentru depunerea unei astfel de cereri. Totodată, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, cererea prin care se solicită deschiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 27, al. 1 nu poate fi considerată a fi un act de dispoziție în sensul celor prevăzute de actul constitutiv al societăți și pentru care să fie necesar a se obține în prealabil hotărârea adunării generale. Prin această cerere nu se efectuează un act de dispoziție în sens strict juridic, deschiderea procedurii în urma unei astfel de cereri fiind o consecință a aplicării Legii insolvenței și celor constatate și dispuse de judecătorul sindic al cauzei, acesta fiind cel care apreciază dacă în cauză sunt aplicabile sau nu prevederile Legii nr. 85/2006. Simpla depunere a unei astfel de cereri de deschidere a procedurii de insolvență nu are un efect imediat și direct, fiind necesar a se pronunța judecătorul sindic asupra acestei cereri. de asemenea, deschiderea procedurii insolvenței nu modifică actul constitutiv al societății, astfel încât nu este necesară o aprobare prealabilă din partea acționarilor în vederea depunerii unei astfel de cereri de către reprezentantul societății. Introducerea cererii de către debitor atunci când acesta este în insolvență este obligatorie și nu facultativă, în acest sens fiind dispozițiile art. 143, al. 1 din Legea nr. 85/2006. Pe lângă aceste aspecte de legalitate prezentate se pot invoca și o
serie de aspecte de oportunitate care pledează în favoarea faptului că o hotărâre din partea asociaților nu este necesară pentru a se depune o cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență de reprezentantul legal al societății debitoare. Astfel, s-a arătat că în cazul unei societăți pe acțiuni cum este și SC S. SA convocarea acționarilor prin Monitorul Oficial al României și printr-un ziar de largă circulație, respectiv desfășurarea adunării în vederea adoptării unei hotărâri AGA privind deschiderea procedurii insolvenței necesită o perioadă lungă de timp, de peste 40 de zile. în cazul unei societăți care se confruntă cu dificultăți financiare o perioadă așa de mare poate însemna falimentului acesteia, răpindu-i orice șansă de reorganizare. Legea insolvenței prevede faptul că cererea societății debitoare se judecă de urgență, în maxim cinci zile de la data înregistrării acesteia, tocmai pentru a-i permite acesteia să se pună sub protecția Legii nr. 85/2006, respectiv stoparea dobânzilor și accesoriilor de orice fel, suspendarea acțiunilor de executare silită, imposibilitatea achitării creanțelor anterioare deschiderii procedurii etc. Toate aceste efecte ale deschiderii procedurii insolvenței au menirea de a proteja societatea debitoare și de a-i păstra acesteia intacte șansele de reorganizare. Or, dacă o anumită societate ajunge în incapacitate de plată datorită unor evenimente neprevăzute (neîncasarea unei sume de bani, poprirea conturilor bancare, încetarea furnizării de servicii de către parteneri), iar aceasta ar fi obligată să aștepte 40 de zile până la efectuarea formalităților pentru desfășurarea unei adunări a creditorilor, ar însemna că aceasta va intra direct în procedura de faliment, întrucât în această perioadă de timp bunurile societății ar fi executate individual de creditori, nu și-ar putea desfășura activitatea curentă, etc.
Referitor la starea de insolvență, debitoarea a arătat că datoriile societății se ridică la suma de 106.788.720 lei din care suma de 87.796.974 lei reprezintă datorii pe termen scurt, iar suma de 18.991.746 lei reprezintă datorii pe termen mediu și lung. Starea de insolvență a societății a fost generată de criza financiară mondială și mai ales națională, care s-a făcut resimțită și în domeniul său de activitate. Astfel, s-a arătat că în ciuda eforturilor făcute de către societate, situația economică a acesteia s-a înrăutățit constant, o cauză importantă care a contribuit decisiv la această situație fiind criza economică mondială. Celuloza produsă de către debitoare nu a mai fost competitivă ca preț, prețurile acestui produs pe piață au scăzut, reducându-se și cererea de hârtie. De asemenea, starea de insolvență a fost produsă și de creșterea masivă a prețurilor la materiile prime, energie electrică, gaze naturale, blocajul generalizat al plăților, dobânzile bancare împovărătoare și politica restrictivă a băncilor, lipsa sprijinului structurilor administrative locale și cele ale statului, lipsa de interes a celorlalți acționari
ai societății, alții decât SC A1 IMPEX SRL și SC A4 IMPEX SRL, de a se implica în dezvoltarea societății, creșterea numărului de acțiuni în instanță ale creditorilor societății, creșterea numărului executărilor silite pornite de creditorii societății concretizate prin blocarea conturilor bancare și alte măsuri de executare silită. debitoarea a arătat că se află într-o stare evidentă de insolvență, impunându-se reorganizarea acesteia prin propunerea unui plan de reorganizare în urma căreia să fie achitate datoriile societății conform unui program de plată a creanțelor, prin restructurarea operațională și financiară a societății însoțită de lichidarea unor bunuri din patrimoniu.
Analizând cererea formulată de către debitoare, judecătorul o va respinge ca nefiind întemeiată, întrucât hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței nu a fost luată de către toți asociații debitoarei. În speță fiind vorba de o societate pe acțiuni, listată pe o piață regelementată, hotărârea de intrare a ei, voluntar, în procedura insolvenței, date fiind consecințele deosebit de importante ale viitorului personei juridice, nu poate fi luată decât în urma ținerii unei adunări generale care să hotărască în acest sens. Intrarea societății sub incidența Legii nr. 85/2006 reprezintă un act de dispoziție ce afectează actele constitutive ale persoanei juridice, putându-se ajunge chiar la dispariția, în cele din urmă, a acestui subiect de drept. Toți asociații trebuie să aibă posibilitatea să-și spună părerea cu privire la actul suspus votării, luarea lor prin surprindere, în condițiile în care doar admministratorii decid punerea societății sub incidența Legii nr. 85/2006, nefiind posibilă. Starea de insolvență, dacă ea există la un moment dat, poate fi remediată, prin diferite acțiuni: majorare de capital social, contractarea unor împrumuturi care ar ajuta-o pe debitoare să treacă peste periaoda grea în care se află, modificarea și/sau extinderea obiectului de activitate prin desfășurarea și a unor alte activități aducătoare de profit, vinderea unor active ale societății etc. Doar asociații sunt în măsură să aprecieze dacă este necesară deschiderea procedurii insolvenței față de societate, administratorii neputându-și depăși prerogativele acordate odată cu mandatul primit la momentul numirii lor în funcție, de conducere a activității curente a societății și mai ales, de informare a asociaților cu privire la ceea ce fac și la ceea ce se întâmplă. Legea nr. 85/2006 nu avea nici un rost să ceară o hotărâre a adunării generale a asociaților pentru ca judecătorul să se poată pronunța asupra solicitării formulate, acest lucru fiind subînțeles tocmai prin interpretarea normelor legale a ceea ce înseamnă drept de administrare și ce înseamnă drept de dispoziție. Practic, asociaților, în situația în care s-ar accepta punctul de vedere al debitoarei, le-ar fi încălcat dreptul de proprietate rezultat din deținerea părților sociale la societatea aflată sau nu în insolvență, cu privire la acest drept urmând să hotărască cineva care este
doar un mandatar al lor, ce ar putea trece, fapt evident inadmisbil, chiar și peste voința mandanților. Există destule situații în care însăși legea limitează posibilitățile de decizie ale administratorilor (atât în Legea nr. 31/1990 cât și în Legea nr. 85/2006), cu privire la unele situații mai puțin "grave"; decât aceasta de solicitare de intrare a societății în insolvență, cu atât mai mult cu cât odată declanșată procedura, aceasta nu mai poate fi influențată, în mod decisiv și absolut de către asociați, Legea nr. 85/2006 protejând, în mod special, interesele creditorilor, aceștia având un cuvânt greu de spus cu privire la soarta societății.
Chiar dacă la dosar a fost depus un act ce se suține că aparține asociatului majoritar (neatestat de vreun avocat și neautentificat de către un notar), în care se menționează că acesta este de acord cu deschiderea procedurii insolvenței, datorită formei de organizare a societății și consecințelor grave ce urmează să apară în urma acestei hotărâri, este firesc ca și asociații minoritari să cunoască ce urmează să se întâmple cu societatea la care sunt acționari, cu acțiunile lor, putând să-și ia, din timp, măsurile de prevedere necesare prentru protejarea patrimoniului lor. Nu este admisibil ca un asociat majoritar al unei societăți, indiferent în ce formă e organizată acea societate să hotărască, discreționar și cu de la sine putere, intrarea societății în insolvență, fără a discuta și a propune acest lucru și asociaților minoritari care astfel ar fi dezavantajați, din start, tocmai datorită lipsei informațiilor pe care doar asociatul majoritar le cunoaște. Drepturile asociaților minoritari, în special cel de informare și de dispoziție sunt expres prevăzute de lege, ele neputând fi îngrădite, ei trebuind măcar să-și poată spune părerea și să voteze asupra unei chestiuni de o asemenea natură, chiar dacă votul lor se va fi dovedit insuficient pentru împiedicarea măsurii ce se dorește a fi adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge cererea formulată de către debitoarea SC S. SA, cu sediul în Dej, Strada B., nr. 63, județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. F. B.
| ← Încheierea civilă nr. 240/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 3204/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
