Sentința civilă nr. 2032/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2032/2013
Ședința publică din 08 Noiembrie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: U. I.
GREFIER: F. K.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta SS T. S., împotriva debitoarei
S. T. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
Cauza s-a judecat în fond la data de 25 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01 noiembrie 2013, iar mai apoi la data de azi, 08 noiembrie 2013.
Deliberând constată că:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr.de mai sus, reclamanta SC S. T. S. cu sediul în loc.S., com.Recea, jud.Maramureș a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei SC T. S. B., având în vedere debitul acesteia,în cuantum de l4.756 euro reprezentând contravaloarea transporturi efectuate și neachitate.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza comenzilor emise de debitoare, a efectuat în perioada noiembrie 20l2 - februarie 20l3, transporturi pe relația Belgia -România, transporturi confirmate pe C.M.R. de către beneficiar, în baza cărora a emis un număr de 7 facturi fiscale în valoare totală de l4.756 euro (sunt indicate cele 7 facturi cu nr.de comandă pentru fiecare, cu CMR, data, greutate transportată și valori facturi - în euro și RON):
In continuare s-a arătat că tariful convenit pentru fiecare transport a fost de l.700 euro plus TVA, urmând ca plata să se facă în euro sau lei, la 45 de zile de la recepția facturii de transport și a CMR confirmat de către beneficiar, că deși debitoarea a primit facturile fiscale însoțite de CMR aferent fiecărui transport, confirmat prin semnare și ștampilare de către beneficiar, nu și-a îndeplinit obligația de plată nici după 90 de zile de la scadență astfel că potrivit art.3 din Legea nr.85/2006, insolvența debitoarei este prezumată ca fiind vădită iar reclamanta are calitatea de creditor îndreptățit, potrivit art.3 pct.6 din L.85/2006, fiind titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile, întrunind și valoarea prag prev.de art.3 pct.l2 din lege (l2.648 euro, echivalentul a 57.046,93 lei).
In susținerea cererii s-au depus înscrisuri (f.6-30) și s-a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru (f.3), fiind aplicate și timbre judiciare mobile pe cerere.
Debitoarea pârâtă SC T. S. a formulat în termen contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenției (f.47-49), prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei și obligarea acesteia la plata unei cauțiuni de l.475 euro, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației s-a arătat că se contestă starea de insolvență, apreciind că cererea creditoarei este formulată cu rea-credință, în scopul evitării litigiului de fond intervenit între părți și evitării plății taxelor de timbru.
S-au confirmat relațiile comerciale de transport marfă prestate de creditoare la comanda debitoarei pentru clientul final SC ROMBAT SA B., pe baza comenzilor - contract de transport invocate în cerere, că aceste înscrisuri au fost acceptate de creditoare prin semnare și ștampilare și au fost puse în executare efectivă, conform CMR-urilor invocate, astfel că potrivit disp.art. l270 Noul Cod Civil, clauzele acestor contracte au putere de lege între părțile contractante.
S-a susținut că potrivit art.6 din fiecare din aceste comenzi - contract de transport, s-a convenit că "contractarea de către dvs. a clienților noștri, fără aprobarea noastră expresă, constituie
o încălcare a neutralității, caz în care orice plăți datorate dvs., se vor suspenda și se vor pretinde daune-interese în valoare de l00.000 euro";.
Reclamanta a încălcat această obligație contractuală în sensul că a încheiat contract direct cu clientul pârâtei, SC Rombat SA și tot astfel a procedat și o altă societatea, deținută de același asociat, SC TOP T. S. care a avut aceleași raporturi comerciale cu debitoarea, aceleași obligații și care, la rândul ei, a încheiat un alt contract cu SC ROMBAT, încălcându-și obligațiile contractuale. Față de această stare de fapt, pârâta debitoare susține că este îndreptățită, în baza art. l270
Noul Cod civil, rap.la art.6 din comenzile - contract, să suspende plata facturilor invocate de creditoare și în baza art.l530, l537 Noul Cod civil, să solicite acesteia plata sumei de l00.000 euro cu titlu de daune - interese convenționale, astfel că nu este exigibilă creanța solicitată (pentru motivele contractuale invocate) dar creanța nu este nici certă, urmare aplicabilității compensării de drept.
De asemenea, s-a mai arătat că litigiul dintre părți a început cu procedura concilierii directe prealabile al cărei rezultat a fost consemnat în procesul verbal din l8.04.20l3 și urma să se ajungă în fața instanțelor de drept comun întrucât nu s-a stins litigiul în această procedură.
Pe de altă parte, s-a susținut în contestație că prezumția relativă de insolvență prev.de art.3 din Legea nr.85/2006, este răsturnată prin dovedirea faptului că societatea pârâtă nu este în incapacitate de plată întrucât nu are datorii bugetare, a avut o cifră de afaceri netă pentru anul 20l2, de l.072.386 lei și pentru trim.I 20l3 de 205.682 lei, deține mijloace fixe de 452.936 lei după trim.I 20l3, capitaluri proprii de ll5.l24 lei la finele trim.I 20l3, furnizori achitați în 20l2, de 875.557 lei și de 342.034 lei în trim.I.20l3, clienți încasați de l.l90.290 lei în 20l2 și de 264.5l0 lei în trim.I 20l3, plăți prin bancă în lei, de 76l.539 lei în 20l2 și de 225.775 lei în trim.I.20l3, plăți prin bancă în euro, de l29.534 euro în 20l2 și de l32.949 euro în trim.I 20l3, sold disponibilități bănești de l38.696 lei în 20l2 și de 5l.058 lei în trim.I 20l3 iar în raporturile cu creditoarea SC S. TRUK S. a făcut plăți de l77.696 lei în 20l2 și de 39.542 lei în trim.I 20l3. Cu toate acestea, a stopat plata facturilor emise de creditoare, nu pentru că ar fi în incapacitate de plată ci tocmai pentru că reclamanta creditoare a fost lipsită de onestitate, negociind direct cu clientul debitoarei, SC Rombat SA (pentru care și pârâta face transporturi directe dar și prin intermediul S. T. ), oferindu-i acesteia prețuri sub prețul de piață, în pofida obligațiilor contractuale, astfel că s-au suspendat plățile până când reclamanta va înceta practica concurențială neloială, urmând să solicite și plata daunelor.
In temeiul art.33 alin.3 din L.85/2006, debitoarea a solicitat să fie obligată creditoarea reclamantă la plata unei cauțiuni de l0% din creanța pretinsă, pentru a-și acoperi pagubele suferite, sau sancțiunea respingerii cererii.
Au fost anexate înscrisuri la contestație (f.50-ll0) și a fost achitată ulterior taxa judiciară de timbru (f.168).
Reclamanta a formulat întâmpinare la contestație (f.l27-l28), prin care a răspund susținerilor din contestație, astfel:
Toate contractele de prestări servicii transport s-au încheiat prin acceptarea ofertei transmisă de debitoare fără însă să fie acceptată, în mod expres, în scris, clauza neuzuală prev.de art.6, care nu-i este opozabilă.
Sub acest aspect, s-au invocat prev.art.1202 N.C.C. care prevăd că " Sunt clauze standard stipulațiile prevăzute în prealabil de una din părți pentru a fi utilizate în mod general și repetat și care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte"; precum și ale art.1203 N.C.C.: " clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune(…) dreptul de a suspenda executarea obligațiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părți (…) retragerea libertății de a contracta cu o altă persoană (…) nu produc efecte decât dacă sunt acceptate în mod expres, în scris, de cealaltă parte";.
Pe de altă parte, s-a răspuns la susținerile debitoarei că ar deține numeroase active corporale și incorporale și că a făcut plăți către diverși furnizori, nu răstoarnă prezumția de insolvență care presupune insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar starea de insolvență nu se confundă cu starea de insolvabilitate, cu precizarea că actele depuse nu au aptitudinea de a răsturna prezumția juris tantum a insolvenței care operează conform art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, perioada de analiză fiind cea a scadenței plății facturilor la care se adaugă termenul de 90 de zile respectiv până la termenele de: 18.04, 21.04, 28.04, 03.05 și_ .
Cu privire la solicitarea de a fi obligată la plata unei cauțiuni de cel mult 10% din valoarea creanțelor, a arătat ca disp.art.33 (3) din Legea nr.85/2006 sunt facultative, iar judecătorul sindic urmează să se pronunțe.
La termenul din 13 septembrie 2013 (f.157) instanța a respins cererea de obligare a debitoarei la plata cauțiunii.
Ambele părți au depus concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, s-au reținut următoarele:
În perioada noiembrie 2012 - februarie 2013, reclamanta-creditoare a efectuat în baza comenzilor emise de debitoare, transporturi de mărfuri pe relația Belgia - România, pentru clientul final S.C. Rombat SA B. .
Debitoarea pârâtă S.C. T. S. nu contestă cele 7 facturi emise de creditoare și depuse la dosar (împreună cu C.M.R.-urile corespunzătoare și comenzile-contract de transport în sumă totală de 15.756 euro ( echivalentul sumei de 57.056,93 lei), facturi emise în perioada_ -_, având scadența la 45 de zile (f.11-30), însă refuză plata acestora cu motivarea că reclamanta a încălcat clauza prev.de art.6 din comanda-contract de transport acceptată potrivit căreia transportatorul nu putea să contracteze direct cu clienții debitoarei, fără acordul acesteia, în caz contrar urmând să se suspende plățile și să se pretindă transportatorului daune-interese de 100.000 euro.
La data de_, după suspendarea plății facturilor emise și scadente până la acea dată, creditoarea a notificat-o pe debitoare cu Notificarea nr.8, pentru plata acestora, în sumă totală de 14.756 euro (f.9) la care s-a comunicat un "răspuns la notificare";, cu nr.11/_ (f.108-109), prin care aceasta și-a motivat neplata facturilor nerespectarea clauzei de la art.6 din contract de către transportator, făcând invitația pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă pentru data de_ .
Părțile s-au întâlnit la data de_ întocmind un proces verbal pe care l-au semnat (f.110) și în care s-a consemnat aceleași susțineri, cu mențiunea că nu s-a ajuns la un acord, iar litigiul va fi dedus instanțelor de judecată.
Se reține din aceste înscrisuri că între părți există un litigiu recunoscut și că pentru acest motiv debitoarea refuză să achite facturile emise de reclamantă.
Reclamanta susține în mod corect că insolvența nu se confundă cu starea de insolvabilitate însă relevant în cauză este faptul că pârâta-debitoare contestă starea de insolvență și a făcut dovada cu actele de la dosar că în toată perioada din decembrie 2012 până în luna mai 2013 (acțiunea s-a înregistrat la_ ) a avut disponibilități bănești cu care ar fi putut achita contravaloarea facturilor, cu atât mai mult cu cât acestea nu au devenit scadente la aceeași dată.
Din extrasele de cont din data de_, rezultă că societatea avea disponibil un sold de 65.273,52 lei (f.75) iar în decembrie 2012 soldul era de 86.863 lei (f.81).
De asemenea extrasul de la f.82, atestă un sold de 65.733 lei, iar balanțele pe lunile decembrie 2012 și martie 2013, evidențiază venituri importante, rulaje mari și conturi în bănci în lei și valută cu mult peste suma datorată creditoarei (f.85-86)
Nu este lipsit de importanță nici faptul că debitoarea nu are datorii bugetare, la_, conform certificatului de atestare fiscală (f.77-80).
În această situație, tribunalul reține că debitoarea pârâtă a răsturnat prezumția de insolvență prev.de art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006 și a făcut și dovada existenței unui litigiu care-i motivează refuzul de plată.
Existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, neplătite creditoarei la scadență și nici într- un termen de 90 de zile, chiar având o valoare care depășește valoarea prag de 45.000 lei, prev.de art.3 pct.12 din lege, nu este o condiție suficientă pentru declanșarea insolvenței, în condițiile Leg.nr.85/2006.
In practica judiciară s-a apreciat că cererea de insolvență nu poate fi folosită ca un mijloc de constrângere a debitorului pentru plata datoriilor sale și dacă acesta face dovada disponibilului cu care ar putea să facă plata datoriilor, nu se află în stare de insolvență și nu poate fi deschisă procedura insolvenței chiar atunci când se refuză plata cu rea-credință.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.31, art.33 al.2 și 5, rap.la art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, se va admite contestația debitoarei SC T.
B. și se va respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei SC S. T. SS, jud.Maramureș pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
În baza art.451 și urm.C.pr.civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei suma de 200 lei un titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R E S T E
Admite contestația formulată de debitoarea-pârâtă S.C. T. S. cu sediul în B., str.Z. nr.1, jud.B. -Năsăud, Nr. ORC J_, CUI RO6736287 și în consecință:
- respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei-creditoare SC S. T. S., cu sediul în localitatea sat S., str.S. nr.2, comuna Recea, jud.Maramureș Nr.ORC J_, CUI RO 15115149 pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC T. S. .
Obligă pe reclamanta creditoare să plătească pârâtei debitoare suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 08 noiembrie 2013.
PRESEDINTE, GREFIER,
Judecător-sindic, K. F.
U.
Red/dact UI/FV 4 ex /l2.l2.20l3
| ← Decizia civilă nr. 711/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 508/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
