Sentința civilă nr. 2295/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a3
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2295/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. M. D. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea- reclamantă DGFP C. împotriva pârâtului C. G. G., în cadrul procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea SC G. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei, practician în insolvență Bica Rosana, lipsind reclamanta și pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Reprezentanta lichidatorului judiciar lasă la aprecierea instanței cererea formulată. Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare asupra cererii.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2013 în dosarul cu nr. de mai sus, creditoarea ADMINISTRAȚIA F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. reprezentată prin D. G. A F. P. A J.
C. a formulat împotriva pârâtului C. G. G. cerere de angajare a răspunderii patrimoniale, solicitând obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei SC G. S. în cuantum de 316.652 lei în temeiul disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii creditoarea susține că din rapoartele depuse la dosarul de insolvență rezultă că pârâtul nu a procedat la predarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței, deși a fost notificat în acest sens de către lichidatorul judiciar. Ca urmare a notificărilor lichidatorului judiciar pârâtul a predat adresele nr.2017/_ și nr.2018/_ .
Referitor la vehiculele care figurează în evidențele Consiliului Local C. -N. pârâtul a invocat o serie demotive în sensul că acestea nu ar fi aparținut în fapt debitoarei, ci unor terți, că ar fi fost valorificate, că o parte din vehicule au fost implicate în evenimente rutiere, fiind grav avariate, precum și că unul dintre acestea a ars, fără însă să depună documente justificative pentru cele susținute. De asemenea, pârâtul a declarat că a renunțat la o parte dintre autorizațiile de taxi eliberate debitoarei de Consiliul Local C. -N. pentru că debitoarea nu mai deținea mașini.
Răspunderea administratorului in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere civila delictuala, fiind așadar necesara verificarea existentei condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale lichidatorul judiciar a arătat că prejudiciul creditorilor exista si consta in imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credala, din averea debitoarei, deoarece in speța, nu au fost predate bunurile identificate in patrimonial debitoarei si nu au fost găsite alte active care sa poată sa duca la stingerea masei pasive. Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă suma de 316.652 lei, înscrisa in tabelul definitiv al creditorilor, care nu mai poate fi acoperita din averea debitoarei.
Fapta administratorului exista, este prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 si consta in folosirea bunurilor debitoarei in interes propriu, asa cum s-a arătat anterior, ca urmare a nepunerii la dispoziția lichidatorului judiciar a bunurilor aflate in patrimonial debitoarei.
Legătura de cauzalitate intre nepredarea bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei si prejudicial creditorilor este evidenta deoarece asa cum s-a arătat prin nepredarea bunurilor debitoarei se incearca ascunderea patrimoniului acesteia, prin lichidizarea căruia se putea evita ajungerea in stare de insolventa.
Vinovăția administratorului exista deoarece lui ii incuba obligația legala de a preda bunurile din patrimonial debitoarei, fapta imputabila acestuia.
Faptele prezentate mai sus au dus in mod inevitabil la starea de insolventa a societății, legătura de cauzalitate dintre faptele comise in calitate de administrator al societății si prejudicial cauzat creditorilor, fiind dovedit in cauza.
Din modul cum a fost conceput acest text de lege rezulta ca evidențierea existentei a cel puțin uneia din faptele prevăzute expres si limitativ, este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fara a mai fi nevoie de proba elementelor ce conțin răspunderea civila obișnuita.
Intenția legiuitorului exprimata prin norma juridica incidența cauzei este evidenta in a oferi creditorilor inca un mijloc procedural prin care sa-si poată recupera creanțele prin sancționarea membrilor organelor de conducere,
iar pentru ca textul de lege sa activeze este suficient sa se constate îndeplinita una din faptele enumerate la art. 138 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Fata de neefectuarea in contabilitate a înregistrărilor privind situația bunurilor la care am făcut referire consideram ca administratorul statutar se face vinovat si de săvârșirea faptei prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
In motivarea acesteia s-a arătat că, potrivit art. 138 litera (d) din Legea nr.85/2006, faptul ca nu a fost ținuta contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea organelor de conducere deoarece nu exista posibilitatea de analiza asupra modului de inventariere si administrare a patrimoniului de către administratorul societății.
In acest sens, potrivit teoriei si practicii judiciare, in dreptul civil si in cel comercial, operează doua reguli principale: prima - răspunderea delictuala operează pentru cea mai ușoara culpa si a doua - indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrala, cuantumul despăgubirilor depinde de întinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovăției.
In cazul de fata, indiferent de faptul ca paratul, in calitate de administrator, a încălcat din culpa (neglijenta) sau cu intenție normele de drept care ii impuneau tinerea corecta a contabilității si gestionarea cu atenție a patrimoniului si activității, acesta se face vinovat de incalcarea legii (contabilității, in cazul de fata) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorului (de drept sau de fapt) de a tine evidenta contabila conform legii si de a o prezenta lichidatorului reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c si alin. 2, ale art.134 alin.1 si 2 si ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - legea societăților comerciale, ale art.11 alin. 4 din Legea nr.82/1991 rep. - legea contabilității. Astfel, potrivit dispozițiilor art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 rep. "administratorii sunt SOLIDAR răspunzători pentru societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere si potrivit dispozițiilor art.73 alin.2 acțiunea in răspundere impotriva administratorilor aparține si creditorilor societății, insa aceștia o vor putea exercita numai in caz de faliment al societății. Potrivit dispozițiilor art.11 al.4 din Legea nr.82/1991 rep. răspunderea pentru organizarea si tinerea contabilității revine administratorilor care au obligația gestionarii patrimoniului.
In acest sens sunt s-a arătat că atragerea răspunderii administratorilor prevăzuta de art. 138 litera d din Legea nr.85/2006 este o consecința a incalcarii dispozițiilor imperative ale art.73 alin.1 lit.c si ale alin.2 din Legea nr.31/1990 rep. si acelor prevăzute de art. 11 alin.4 din Legea nr.82/1991 rep. Înregistrarea corecta in contabilitate a operațiunilor efectuate (tinerea contabilității) reprezintă pentru creditori o garanție ca operațiunile au fost legale, ca ele pot fi verificate si ca isi vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate in contabilitate.
In cazul de fata, Administrația F. P. a municipiului C. -N., in calitate de creditor prioritar, a suferit un prejudiciu reprezentând creanța nerecuperata de la debitor, prejudiciu suferit datorita faptului ca administratorul nu a îndeplinit dispozițiile art.73 alin. 1 lit. c si ale alin. 2 din Legea nr.31/1990 rep. si ale celor prevăzute de art.11 alin. 4 din Legea nr.82/1991 rep. si nici pe cele ale art. 26 din Legea nr.85/2006.
Din modul in care a fost conceput acest text de lege rezulta ca evidențierea existentei a cel puțin uneia din faptele prevăzute expres si limitativ, este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fara a mai fi nevoie de proba elementelor ce conțin răspunderea civila obișnuita.
Intenția legiuitorului exprimata prin norma juridica incidența cauzei este evidenta in a oferi creditorilor inca un mijloc procedural prin care sa-si poată recupera creanțele prin sancționarea membrilor organelor de conducere, iar pentru ca textul de lege sa activeze este suficient sa se constate indeplinita una din faptele enumerate la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul, deși a solicitat si a primit un termen in vederea formularii apararii in cauza, in final nu a formulat intampinare.
Analizând cererea judecătorul sindic o va admite în temeiul art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior
citate.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este
individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, administrator statutar al debitoarei este pârâtul C. G. G. care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestuia.
In evidentele Consiliului Local C. -N. sunt inscrise mai multe autovehicule aflate in averea debitoarei, care nu au fost predate in procedura, paratul neprezentand nici documente justificative pentru instrainarea acestora sau referitor la distrugerea lor, nejustificand in final aceste sustineri.
In opinia judecatorului sindic, in contextul anterior mentionat, se apreciaza ca in sarcina paratului se poate retine fapta constand in aceea ca că a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a).
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
În consecință, se reține că faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite, ceea ce de altfel nici nu se contestă.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către creditoare va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006, pârâtul va fi obligat să plătească suma de 316.652 lei reprezentând pasivul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. reprezentată prin D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr.19, jud.C. ,
CUI 4426336, cont bancar_ Z21620360150XXXXX, reprezentată prin director executiv Mihai Costin, în contradictoriu cu pârâtul C. G. G., cu domiciliul procesual ales în F., C. de Sub D. nr.12A, ap.4, jud.C., C.I. seria KC nr.8., CNP 1. și, în consecință:
Obligă pârâtul C. G. G. să plătească suma de 316.652 lei reprezentând pasivul debitoarei SC G.
S. aflată în faliment în dosar nr._ . Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 634/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 362/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
