Decizia civilă nr. 3000/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR.3000/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. S.
, împotriva sentinței civile nr. 5981 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui S., în contradictoriu cu intimații SC T. -C. A. SRL IP, SC T. -
C. A. SRL IP PRIN LICHIDATOR J. F. O. și K. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă doamna F. O., în calitate de practician în insolvență desemnat pe seama debitoarei SC T. -C. A. SRL IP.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar din partea lichidatorului judiciar al debitoarei întâmpinare, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a D.G.F.P. S. și excepția inadmisibilității, iar pe fond s-a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei K. M., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Practicianul în insolvență susține excepțiile invocate prin întâmpinare solicitând admiterea lor. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale a
D.G.F.P. S. în formularea prezentului recurs, fiind incident art. 138 alin. 6 din legea nr. 85/2006, legitimitatea procesuală activă având doar administratorul judiciar, practica judecătorească fiind unanimă în acest sens. În situația în care va fi respinsă prima excepție solicită admiterea excepției inadmisibilității și ca o consecință respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, respinge lipsei calității procesuale a D.G.F.P. S.
în formularea prezentului recurs și excepția inadmisibilității, reținând că titularul cererii de antrenare a răspunderii este recurenta D.G.F.P. S., nefiind incidentă ipoteza normei instituită prin art. 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Practicianul în insolvență arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Practicianul în insolvență solicită respingerea recursului pentru motivele detaliate prin întâmpinarea depusă la dosar, nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5981 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui S., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de creditorul
D.G.F.P. S. împotriva pârâtei K. M., pentru atragerea răspunderii în sensul suportării pasivului social al debitoarei în sumă de 290.125 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că stocul de marfă în valoare de 643.380 lei s-a diminuat drastic datorită stării avansate de uzură a bunurilor. Practic aceste bunuri nu mai prezentau nicio valoare. În aceste condiții, societatea a încheiat contractul de prestări servicii publice de salubrizare nr. 2822/_ cu S. AVE S. ECOSERV S. Z., pentru preluarea acestor bunuri sub formă de deșeu.
Părțile au încheiat procesul-verbal de predare-primire nr. 1887/_, din care rezultă că S. Ave S. Ecoserv S. Z. a preluat de la debitoarea S. T.
C. A. S. Z., deșeu textil - 5 tone și deșeuri biodegradabile 15 tone. De asemenea, au fost emise facturile nr. 3005096/_ din care rezultă preluarea bunurilor menționate, precum și a 20 tone deșeu din construcții. Aceste bunuri au fost transportate cu bonul de transport nr. 96009.
Din aceste acte care au caracter oficial și produc efecte juridice rezultă că bunurile nu au avut valoare, prin urmare, nu puteau fi valorificate decât tot prin această modalitate, ca deșeu, fără a produce bani la masa credală în vederea acoperirii pasivului social.
În consecință, nu se pot reține în sarcina administratorului statutar faptele ilicite prev. de art. 138 alin. 1 lit. a, tocmai pentru că bunurile nu au fost folosite în interes propriu sau în cel al altei persoane, fiind predate ca deșeu, prev. la lit. d - actele contabile au reflectat predarea acestor bunuri ca deșeu și nici cea prevăzută la lit. e, deoarece bunurile, așa cum s-a arătat, nu au fost ascunse și nici nu s-a mărit fictiv pasivul acesteia.
Împotriva sentinței a formulat recurs D. G. a F. P. S.
, solicitând admiterea cererii și obligarea administratorului K. M. la plata pasivului în sumă de 290.125 lei reprezentând creanța Direcției G. a F.
P. S. .
În motivarea recursului arată că stocul de marfa existent la data de_ in cuantum de 643.380 lei - a fost diminuat drastic de catre administratorul debitoarei prin incheierea unui contract cu S. AVE ECOSERV S.R.L la data de_, durata contractului fiind de 1 luna, iar in data de_ s-a deschis procedura falimentului, in aceasta situatie se poate prezuma ca aceasta stare de insolventa a fost premeditata, rispind intentionat patrimoniul debitoarei sau ca, contabilitatea nu a fost tinuta in conformitate cu legea, fapte ce se incadreaza la lit d, e din Legea nr. 85/2006, deoarece in conditiile in care acest stoc de marfa existent in ultimul bilant contabil la_ in cuantum de 643.380 lei ar fi fost predat lichidatorului desemnat in cauza si valorificat, creantele ar fi fost acoperite. Falimentul sugereaza existenta raportului de cauzalitate între faptele personale si prejudiciul suferit de averea debitoarei si implicit de catre creditori, textul gasindu-si aplicabilitatea si in situatia in care fapta a constituit doar o conditie favorabila pentru realizarea efectului. In speta, fapta administratorului statutar de a diminua stocul de marfa prin incheierea unui contract cu aproximativ 1 luna inainte de declansarea procedurii la cererea debitoarei a produs starea de insolventa, intentia de falimentare a societatii existind la data incheierii contractului.
Prin savirsirea cu vinovatie a acestor fapte ilicite de catre administratorul debitoarei, in patrimoniul societatii s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate, administratorul contribuind in mod direct la agaravarea starii de incertitudine privind situatia juridica a societatii, imposibilitatea identificarii pasivului societatii si la cresterea starii de insolventa.
Lichidatorul in raportul asupra cauzelor si împrejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa a intocmit la data de_ a constatat ca exista o legatura de cauzalitate dintre cauzele care au condus la aparitia starii de insolventa si vinovatia administratorului.
Neîncasarea creanțelor de la debitori în sumă de 46649 lei, sume cu care
figurează ultimul bilant contabil depus la organul fiscal poate conduce la premisa că nu s-a condus contabilitatea debitoarei conform prevederilor lega le sau că sumele au fost încasate și folosite în folosul propriu al administratorilor, elemente prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, d.
Având în vedere existenta mare a stocului de marfa de 643.380 lei precum si faptul ca administratorul a incheiat contrcat cu o luna inainte de inregistrarea cererii de declansarea procedurii prin care si-a diminuat considerabil stocul, se poate trage concluzia ca pârâta a actionat de la bun început cu intentia de a falimenta societatea, cu atât mai mult cu cât stocul de marfă la sfârșitul exercițiului financiar -_ a fost în creștere față de începutul exercițiului financiar.
Prin întâmpinare, intimata K. M.
a solicitat respingerea recursului formulat de D. G. a F. P. S., ca netemeinic și nefondat.
Arată că DGFP S., în calitate de creditor majoritar al S. T. C. A. S.RL., în temeiul art.l38,alin (3) din Legea 85/2006 a formulat o acțiune în atragerea răspunderii materiale a administratorului, motivând această acțiune doar pe prezumții și fără a aduce dovezi în susținerea celor invoca te, considerând că
,,simpla constatare a stării de insolvență constituie o conditie suficientă pentru angajare răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fată de către credit ori și implicit prejudicierea acestora".
În urma analizării tuturor înscrisurilor de la dosar cât și a celor de la dosarul de faliment, judecătorul sindic a reținut corect faptul că stocul de marfă a fost diminuat drastic datorită stării de uzură a bunurilor, practic acestea ne mai prezentând nici o valoare.
Casarea acestor bunuri s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar predarea către o societate specializată în servicii de salubritate fiind o cerință expresă a legii.
Recurenta nu face în nici un fel dovada încălcării unor prevederi legale ci doar pure prezumții, iar în conformitate cu dispozițiile art.1169 CC" cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Hotărârea a fost temeinic motivată și fiecare petit a fost expres motivat.
Prin întâmpinarea formulată, Cabinet individual de Insolvență O. F.
a solicitat respingerea recursului D.G.F.P. S. în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În motivare, arată că în privința lipsei calității procesuale active a recurentei D.G.F.P. S. în a formula prezentul recurs, arată că Legea 85/2006 stabilește la art.138, alin.(6) urmatoarele: " În cazul în care s-a pronuntat o hotărâre de respingere a actiunii introduce în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3)administratorul judiciarllichidatorul care nu intentionează să formulize recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intentiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care detine mai mult de jumătate din
valoarea tuturor creantelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formulize calea de atac, potrivit legii" - Legea 85/2006 a insolvenței actualizată prin Legea nr.169/2010-pentru modificarea și completarea Legii 85/2006 privind procedura insolvenței din 14 iulie 2010, Monitorul Oficial 505/2010.
Față de aceste dispoziții legale, este evident că legitimitate procesuala activa are doar administratorul judiciar. Practica judecatorească este unanimă în" acest sens.
Cu titlu de exemplu al jurisprudenței interne invocă Decizia nr.l091 din 20 iunie 2011, Curtea de A. București.
În dreptul intern român, într-adevăr practica judiciară nu este izvor de drept, dar totuși nu poate fi ignorată. Se urmărește unificarea practicii, coerența ei tocmai pentru a se respecta dreptul la un proces echitabil cu componenta sa "previzibilitatea" hotărârilor judecatorești și respectarea principiului securității juridice (în acest sens a se vedea și cauza Beian contra România 1)."
In subsidiar, dacă se va respinge prima excepție, invocă excepția inadmisibilitatii recursului, față de aceleași considerente. Este o exceptie cu caracter subsidiar. Inadmisibilitatea este o apărare de fond, motiv pentru care solicită analizarea ei concomitnt cu fondul cauzei.
Pe fond, dacă nu se vor admite excepțiile invocate anterior, reiterează cele dezvoltate în întâmpinarea de la fond, și solicită respingerea recursului.
La data de_, asupra societății SC T. C. A. SRL, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment în dosarul_, aflat pe rolul
T. ui S., desemnându-se în calitate de lichidator judiciar CII F. O. .
În urma deschiderii procedurii simplificate de faliment se constituie asa credală, unde se găsesc doi creditori: DGFP S. cu 63% creanțe și Raiffaisen Bank cu 37% creanțe.
Deoarece lichidatorul judiciar consideră că nu are elemente pentru promovarea unei acțiuni în atragerea răspunderii administratorului, convoacă adunarea creditorilor în vederea discutării oportunității promovării acțiunii.
În temeiul dispozițiilor art.138, alin.(3) din Legea 85/2006, creditorul DGFP
se consideră îndreptățit să promoveze acțiunea.
În cerere se invocă ca incidente dispozițiile art.138,alin(l) lit.a) d) și e și se susține că: "simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajare răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora".
Ori este bine cunoscut faptul că pentru a fi admisă o acțiune în angajarea răspunderii unei persoane trebuie să se îndeplinească cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv:
existenta faptei ilicite,
existența prejudiciului,
existența legăturii de cauzalitate
existența vinovăției.
Elementele răspunderii civile delictuale sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de Legea nr.85/2006.
În urma analizării activității societății debitoare, în rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar se precizează că starea de insolvență este datorată organizării și conducerii unei activități ineficiente de-a lungul mai multor exerciții financiare, unui management defectuos, fără a se putea reține în sarcina administratorului debitoarei vreuna dintre faptele limitativ și expres prevăzute de Legea 85/2006.
Se invocă dispozițiile art.138,alin.l,lit.d "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea", dar nu se probează aceste fapte.
Mai mult, societatea a depus în cei trei ani anterior deschiderii procedurii la Administrația Financiara raportările contabile, astfel încât nu se poate retine că pârâta nu a respectat dispozițiile art 27 alin 1 din legea contabilității nr. 82/1991 republicată si art. 196 coroborat cu art. 73 din Legea 31/1990 modificata referitor la obligația administratorului societatii de a depune bilanțul contabil la Administrația Financiara si la Registrul C., analiza principalilor indicatori economici, astfel cum rezulta din bilanțurile contabile depuse la dosarul cauzei fiind efectuata de către lichidatorul judiciar.
Lichidatorul judiciar a arătat în rapoartele întocmite că a avut la dispoziție documentele societății și că evidențele contabile au fost ținute în conformitate cu legea.
La solicitarea acestuia, firma de contabilitate care a ținut evidențele societății a întocmit și bilanțul la_, bilanț ce cuprinde toate operațiunile din perioada_ și_, data deschiderii procedurii de faliment.
Acest bilanț a fost transmis și creditorului DGFP S. .
In consecinta nu a fost dovedita in cauza existenta faptei prevazuta de art.138 lit d din legea 85/2006.
Referitor la stocurile de marfă care figurau în bilanțul de la_ si care nu se mai regăsesc la data deschiderii procedurii. Aceste stocuri au fost predate către o societate de salubritate deoarece erau rezultatul deteriorării și degradării mărfurilor în decursul mai multor ani.
Lichidatorul judiciar în raportul asupra cauzelor a menționat faptul că dorește să promoveze o acțiune în temeiul art.138 dar ulterior a intrat în posesia documentelor care justificau stocurile și casarea lor și a considerat că nu mai era oportună această acțiune.
Conform registrului de casă sumele aflate în sold la deschiderea procedurii au fost depuse de administratorul social în contul de lichidare.
In consecinta nu a fost dovedita in cauza existenta faptei prevazuta de art.138 lit e din Legea nr. 85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, Curtea reține următoarele:
Judecătorul sindic a analizat condițiile antrenării răspunderii pârâtei K.
M. pentru plata pasivului debitoarei SC T. C. A. SRL raportat la temeiurile legale indicate în cererea de chemare în judecată - art.138 alin.1 lit.a, d și e din legea 85/2006, argumentând temeinic soluția de respingere.
Astfel, judecătorul sindic a motivat, pornind de la faptul că stocul de marfă s-a diminuat drastic la începutul anului 2012, că bunurile respective prezentau o stare avansată de uzură, fiind preluate ca deșeuri de către o societate de prestări servicii salubrizare, iar sumele rezultate fiind depuse în contul de lichidare. Acest fapt rezultă din procesul - verbal de predare - primire nr.1827/_, care are ca obiect o cantitate totală de deșeuri textile și biodegradabile de 20 tone materiale.
De asemenea, curtea remarcă faptul că lichidatorul judiciar a considerat că nu deține elemente pentru promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.138 din lege, documentele contabile fiind predate, și destinația bunurilor din evidențele contabile fiind justificată - au fost predate ca deșeuri.
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentului, care reiau practic motivarea cererii de chemare în judecată. Curtea observă că nici în cadrul
recursului formulat recurenta nu aduce elemente suplimentare față de cererea de chemare în judecată, afirmând doar, fără dovezi în acest sens, că starea de insolvență a fost premeditată. Curtea reține, în acord cu recurenta, că doar cu puțin timp înainte de deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, la data de _
, a fost încheiat contractul de prestări servicii salubritate, însă acest simplu fapt, necoroborat cu alte elemente, relevante, nu poate releva o premeditare a intrării în insolvență, raportat inclusiv la concluziile lichidatorului judiciar.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.5981 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: DP
| ← Sentința civilă nr. 1695/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 6548/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
