Sentința civilă nr. 2550/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 2550/2013
Ședința publică din data de 7 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoarea SC SSR.L. C. -N., împotriva debitoarei SC Le B. T.
S. C. -N., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta creditoarei, avocatul R. D.
, cu împuternicire avocațială, depusă la fila 4, vol. I. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se observă că la dosarul cauzei s-a înregistrat în data de 7 octombrie 2013, din partea debitoarei o cerere prin care solicită amânarea cauzei întrucât reprezentantul acesteia, avocatul Solea Bebe este în imposibilitate de a se prezenta în cauză întrucât are calitatea de apărător ales în dosarele nr._ și_ aflate pe rolul curții de Apel Ploiești, dosarele nr._ și_ aflate pe rolul Tribunalului Buzău și dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele. De asemenea, solicită admiterea probei cu expertiza contabilă, singura probă care poate edifica situația financiară dintre părți.
Judecătorul sindic pune în discuție cererea de amânare formulată de către debitoare.
Reprezentanta creditoarei lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Judecătorul sindic respinge cererea de amânare întrucât avocatul care știe că nu se poate prezenta în instanță este obligat să-și asigure substituirea.
Judecătorul sindic pune în discuție cererea formulată de către debitoare privind efectuarea unei expertize contabile.
Reprezentanta creditoarei se opune acestei probe întrucât toate apărările debitoarei sunt nedovedite, nu au legătură cu prezenta cauză.
Judecătorul sindic respinge cererea în probațiune formulată de către debitoare considerând că la dosar există suficiente probe din care să-și poată face o părere cu privire la temeinicia pretențiilor creditoarei.
Reprezentanta creditoarei nu mai susține excepția tardivității formulării contestației și declară că nu mai are alte cereri de formulat..
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, judecătorul sindic apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul atât pe contestația formulată de către debitoarei cât și asupra cererii formulate de către creditoare.
Reprezentanta creditoarei solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată. Afirmațiile debitoarei sunt complet nedovedite, contestația a fost
formulată cu rea-credință, întrucât debitoarea nu a făcut nicio probațiune cu privire la aspectele invocate. În ceea ce privește susținerile debitoarei cu privire la inexistența stării de insolvență, motivat pe faptul că aceasta efectuează plăți și încasează sume considerabile, aceste afirmații nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția instituită prin art. 3, pct. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006. Solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației și pe cale de consecință, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC Le B. T. S. C. -Napoc și numirea, în calitate de administrator judiciar, a lui DDG Insolvency SPRL.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare atât cu privire la contestația formulată de către debitoarei cât și asupra cererii formulate de către creditoare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată în data de 18 februarie 2013 la Tribunalul Specializat C., creditoarea SC SS, având sediul procesual ales în C. -N.
, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC LE B. T.
, având sediul în C. -N., apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 86.564,08 lei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul nr. 11/2011 având ca obiect închirierea unui tractor rutier marca IVECO, pe o durată de 12 luni, durată care a fost prelungită cu încă șase luni. Conform înțelegerii părților, la finalul contractului de închiriere chiriașul avea dreptul să cumpere utilajul ce a făcut obiectul contractului de închiriere. În acest context, în data de_ creditoarea i-a vândut debitoarei utilajul, operațiunea de vânzare fiind consemnată în cuprinsul facturii fiscale seria VEBL0712 nr. 67/_ . Cu toate că factura nu a fost semnată de către debitoare, aceasta a fost înscrisă în registrul de cumpărări în scopuri de TVA, operațiune contabilă ce are ca efect dreptul cumpărătoarei de a deduce TVA înscrisă pe factură, iar utilajul a fost înmatriculat pe numele debitoarei, prin grija și cheltuiala acesteia și totodată radiat din circulație de pe numele creditoarei. Aceste aspecte semnifică fără dubiu faptul că reprezentanții legali ai debitoarei și-au exprimat consimțământul cu privire la cumpărarea utilajului, devenind perfect contractul de vânzare- cumpărare. Cu toate acestea, debitoarea nu a achitat prețul aferent, cu toate că se află în posesia utilajului încă din data de_ . Factura fiscală a devenit scadentă în data de_, creanța fiind, așadar, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, context în care operează prezumția de insolvență cu privire la patrimoniul debitoarei.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33, al. 1 din această lege, aceasta, prin contestația formulată în data de 21 martie 2013 solicitâns respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei promovată de către creditoarea S.C. SSR.L., ca neîntemeiată și obligarea creditoarei să consemneze la o bancă o cauțiune în cuantum de 8.656,4 lei,, având in vedere dispozițiile prevăzute de art. 33, al. 3 din Legea nr. 85/2006, pentru eventuală acoperire a pagubelor cauzate de solicitarea neîntemeiată a acesteia.
În motivarea contestației, debitoarea a arătat că în data de_ între părți s-a încheiat contractul de închiriere prin care creditoarea i-a predat debitoarei un tractor rutier marca Iveco, serie sașiu WJMM1VUH404344115. În data de_, creditoarea i-a înstrăinat debitoarei vehicul arătat, plata urmând să se efectueze într-un termen de 15 de zile de la emiterea facturii. Este reală împrejurarea că a achiziționat acest tractor rutier, dar convenția părților a fost ca acest debit să fie achitat în următoarele luni. Astfel, colaborarea dintre asociații celor două părți a început în anul 2006, moment în care Sanda Ilie, administratorul debitoarei a înființat în Spania societatea comercială Intermod. Această societate a început să colaboreze cu BTK SL (Belgium T. port Kargo), societate comercială care are același acționar majoritar ca și societatea JOST GROUP. BTK era firma care îi punea la dispoziție societății Intermod comenzile de transport, camioanele transportatorului folosind cardurile de motorină și autorizațiile pentru autostrăzi ale casei de expediție. La sfârșitul lunii, Intermod emitea o factură către BTK SL pentru transporturile efectuate, se compensa contravaloarea motorinei și a tarifului de autostrăzi, iar diferența rămasă era virată în contul transportatorului. În anul 2007 Jost Group a înființat în România societatea de transport SS . În anul 2009 Sanda Ilie a înființat în România societatea Le B. T. S. . Ca urmare a colaborării dintre firmele asociaților din Spania, s-a început o colaborare și între firmele lor din România. Astfel, Le B.
S. a achiziționat camioane de la JOST GROUP prin intermediul SC S.
S. . Se încheiau inițial contracte de închiriere (leasing operațional), iar la final se emitea o factură pentru valoarea finală. Debitoarea își plătea ratele prevăzute prin faptul că BTK SL îi punea la dispoziție comenzi de transport pe care societatea debitoare le efectua, furnizându-i și cardurile de motorină cu autorizațiile pentru autostradă. La sfârșitul lunii, Le B. T. emitea factura pentru transporturile efectuate, sumă care se compensa cu contravaloarea motorinei, taxele de autostrăzi, dar și cu anumite sume de bani pe care debitoarea le datora SC SS . Prin urmare, debitoarea nu a efectuat niciodată o plată directă către creditoare, obligațiile comerciale dintre ele stingându-se prin intermediul firmei BTK SL, societate care are același acționar ca SS, ambele făcând parte din JOST GROUP. Reprezentanții debitoarei au purtat discuții nenumărate cu conducerea JOST GROUP, cărora le-au solicitat în mod expres să le prezinte cum s-au stins obligațiile de plată reciproce (imputația plății), dar de fiecare dată au fost amânați din diverse motive. În prezent nu există o situație clară cu privire la debitul pe care și-1 datorează reciproc, atât Le B. T., cât și societățile care fac parte din Jost Group respectiv, BTK SL și S. . În eventualitatea în care Le B. T. efectua plăți direct în contul creditoarei S., atunci se putea discuta de o creanță certă, lichidă și exigibilă. În situația de față, este vorba de o modalitate de stingere a obligațiilor prin intermediul altor societăți, debitoarea nedeținând nicio situație exactă cu privire la modalitatea de stingere a obligațiilor reciproce și nu cunoaște valoarea debitelor restante. Atâta timp cât colaborarea părților s-a derulat timp de mai mulți ani în modalitatea expusă, formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței reprezintă o încălcare a înțelegerii dintre reprezentanții lor. Așa cum s-a arătat, SC Le B. T. S. își stingea obligațiile de plată față de creditoare prin intermediul firmei BTK SL și nu efectuând o plată
directă către creditoare. Prin urmare, reiese foarte clar că solicitarea creditoarei nu îmbracă formele unei creanțe certe, lichide și exigibile, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 85/2006. Din interpretarea sistematică a acestor texte rezultă că instanța de judecată va da curs cererii creditorului dacă din conținutul acesteia rezultă că sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: creanța este certă, lichidă și exigibilă în cuantumul prevăzut de lege; neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitorului; această situație a debitorului durează de cel puțin 90 de zile. Se poate bine observa că în speța de față nu este îndeplinită nici condiția privind existența stării de insolvență. Neplata sumei solicitate de creditoare nu este așadar consecința stării de insolvență a debitoarei, ci a situației litigioase creată ca urmare a refuzului Jost Group, din care face parte și S., de a prezenta o fișă din care să reiasă modalitatea de stingere a obligațiilor. Așadar, rezultă în mod indubitabil că această condiție (de deschidere a procedurii dacă neplata la scadență este efectul incapacității debitorului de a plăti datoria cu sumele de bani disponibile) nu este îndeplinită. Debitoarea a anexat contestației mai multe extrase de cont din care reiese că societatea efectuează plăți și încasează sume considerabile, fapt ce o îndreptățește să susțină că societatea nu este într-o stare de insolvență așa cum prevede Legea nr. 85/2006. Procedura insolvenței nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile "sub amenințarea cu deschiderea procedurii falimentului";, dacă acesta are fonduri disponibile pentru efectuarea plății. Procedura aceasta nu reprezintă o modalitate simplificată de soluționare a unor probleme litigioase, de orice natură, între părțile contractante, aceasta având în mod expres un scop bine definit de art. 2 din Legea nr. 85/2006 și anume, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Față de caracterul prezentei cereri, cât și față de probatoriul ce trebuie administrat în cauză pentru soluționarea justă pe fond a pretențiilor creditoarei, în mod cert SC SS are obligația de a promova o acțiune pe drept comun prin care să-și probeze temeinicia solicitărilor sale și apoi în eventualitatea unei soluții favorabile, să solicite executarea sau deschiderea procedurii insolvenței. Debitoarea derulează afaceri cu marile companii naționale, are investiții semnificative, aceasta fiind o cunoscută societate atât la nivel județean, național și internațional, la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței înregistrând peste 60 de angajați. În prezent SC Le B. T. S. . este angrenată în relații comerciale cu companii naționale și multinaționale. Totodată, debitoarea nu are nicio datorie față de ANAF sau față de partenerii de afaceri, aceasta fiind un bun contribuabil atât pentru bugetul local, cât și național.
Prin răspunsul la contestație, creditoarea S.C. "S. " S.R.L. a solicitat respingerea acesteia ca fiind, în principal, tardivă și în subsidiar, ca neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale creditoarea a arătat că potrivit procesului- verbal de predare-primire aflat la dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost comunicată debitoarei lîn data de 11 martie 2013. Față de această dată, termenul legal de 10 zile pentru a formula contestația a expirat la data de 22 martie 2013. În subsidiar, s-a arătat că debitoarea susține simple afirmații,
nefundamentate pe vreun înscris probatoriu, susținerile sale fiind combătute prin actele depuse la dosarul cauzei de către societatea creditoare, acte din care rezultă foarte clar natura raporturilor derulate între cele două părți, care de altfel au fost recunoscute de către societatea debitoare. Așa cum s-a arătat prin cererea de deschidere a procedurii și cum de altfel se recunoaște și prin contestația formulată de debitoare, este evident că aceasta din urmă a achiziționat la data de_ un tractor rutier marca Iveco, conform facturii aflate la dosarul cauzei, pentru care însă nu s-a achitat prețul convenit în sumă de 86.564,08 lei. Prin contestația formulată, societatea debitoare încearcă să inducă în eroare instanța, susținând, prin prezentarea unui istoric al relațiilor contractuale purtate de aceasta cu alte societăți, că datoriile acesteia se stingeau prin intermediul altei firme (prin compensație), astfel că nu se poate calcula cu exactitate debitul datorat. Este greu de crezut că atâta vreme cât între părți, persoane juridice de drept privat, s-au încheiat anumite contracte care stipulau clar anumite drepturi și obligații, s-au emis facturi, evident, tot în baza unor raporturi contractuale, voința părților să fi fost alta decât cea evidențiată prin aceste înscrisuri, voință care să nu fi fost consemnată în niciun act. Susținerile societății debitoare sunt nefondate și chiar dacă atât societatea creditoare, cât și societatea BTK SL fac parte din JOST GROUP, nu există niciun fel de dovezi din care să rezulte că între părți ar fi existat o altfel de înțelegere, care să creeze într-adevăr un dubiu cu privire la caracterul creanței contestate, astfel că apărarea acesteia nu poate fi primită de către instanță. Prin urmare, atâta vreme cât în prezenta cauză natura relațiilor comerciale rezultă în mod evident din înscrisurile depuse de societatea creditoare și nu s-a probat o altă stare de fapt, se apreciază că instanța nu poate reține contrariul, ci doar faptul că societatea debitoare se folosește de această modalitate juridică doar pentru a întârzia și mai mult procesul de recuperare a sumelor datorate. Teoria juridică expusă de către debitoare în cuprinsul contestației este creată pro-causa, în încercarea de a contura impresia falsă a judecătorului cu privire la pretinsa lipsă a caracterului cert al creanței. Absența oricărui act care ar putea dovedi în vreun fel susținerile debitoarei este grăitoare în acest sens. Tocmai datorită absenței oricărui act doveditor creditoarea apreciază și faptul că este vorba despre o exercitare abuzivă, cu rea-credință, a drepturilor procesuale de către debitoare, motiv pentru solicită amendarea reprezentantului legal în temeiul art. 187, punctul 1, lit. a) din Codul de procedură civilă. Într-adevăr, debitoarea are dreptul de a recunoaște sau de a contesta o creanță, însă în speță contestarea are loc fără niciun motiv justificat, fără vreo dovadă a realității teoriei juridice ce se dezvoltă în cuprinsul contestației, exclusiv în încercarea de a împiedica creditoarea să uzeze de o procedură care îi deschide perspectiva recuperării creanței, cu toate că sunt îndeplinite condițiile stabilite de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței. În ceea ce privește susținerile debitoarei cu privire la inexistența stării de insolvență, motivat de faptul că aceasta efectuează plăți și încasează sume considerabile, aceste afirmații nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția instituită prin art. 3, pct. 1, lit. A din Legea nr. 85/2006 și deși se susține că prezentei contestații i-au fost anexate mai multe extrase de cont prin care s-ar demonstra cele menționate, aceste înscrisuri, dacă există, nu au fost comunicate creditoarei. De altfel, așa cum s-a arătat și prin cererea de
deschidere a procedurii insolvenței, această creanță nu este singura datorată de societatea debitoare, aspect probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Dispozițiile legale anterior invocate instituie o prezumție de insolvență vădită împotriva debitoarei atunci când aceasta în termen de 90 de zile de la scadență nu își plătește datoriile exigibile. În aceste circumstanțe, prin activarea prezumției, revine debitoarei sarcina răsturnării sale prin infirmarea insolvenței, adică a demonstrării acelor situații de fapt de natură să releve că SC LE IIG T.
S. dispune de lichidități îndestulătoare pentru plata datoriilor sale, indiferent de numărul lor sau de calitatea creditorilor. Societatea nu se află în stare de insolvență dacă efectuează operațiuni de plată atât față de creditoare cât și către alte societăți, nedovedindu-se insuficiența fondurilor bănești. Or, în prezentul dosar nu s-a reușit combaterea acestei prezumții. Prin urmare, societatea creditoare deține împotriva debitoarei o creanța certă, lichidă si exigibilă, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria VEBL0712, într-un cuantum superior celui minim reglementat de Legea nr. 85/2006, iar debitoarea nu a probat nici neîndeplinirea condițiilor de certitudine, exigibilitate și certitudine impuse de lege și nici nu a reușit să răstoarne prezumția de insolvență vădită. În concluzie, coroborând toate elementele de fapt și de drept reliefate în prezentul dosar, este evident faptul că societatea debitoare se află în stare de insolvență, motiv pentru care se impune respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de aceasta și, pe cale de consecință, admiterea cererii noastre, așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației, la aceasta s-a renunțat la acest termen de judecată, astfel că nici judecătorul nu se va mai pronunța asupra ei.
Analizând cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoarea SC SS și contestația formulată de către debitoarea SC LE B. T. S., judecătorul sindic o va admite pe aceasta din urmă și ca o consecință a acestui fapt, o va respinge pe prima, conform art. 33, al. 5 din Legea nr. 85/2006.
Faptul existenței unui raport comercial între debitoare și creditoare, având ca obiect înstrăinarea de către aceasta dinurmă a unui tractor rutier marca IVECO, în data de 1 mai 2011, a fost recunoscut de către ambele părți. Însă, asupra existenței unei creanțe certe și exigibile, există îndoieli. Astfel, debitoarea a susținut, în contestația formulată, faptul că a achitat, prin compensarea intervenită între debitoare și societățile din grupul Jost grup, din care face parte și creditoarea, banii datorați.
În conformitate cu dispozițiile art. 3, pct. 1, lit. a și b din Legea nr. 85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art. 3, pct. 6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva
patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct. 12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului.
În speță, se observă că nu deține creditoarea nici un titlu executoriu împotriva debitoarei, singurele acte depuse în susținerea acțiunii fiind contractul și procesul-verbal de predare primire a autovehiculului. Creanța pretinsă prin prezenta acțiune nu este certă și exigibilă, ea nefiind constatată prin niciun titlu executoriu.
În fine, nici starea de insolvență a debitoarei nu a fost dovedită, debitoarea invocând un motiv temeinic pentru situația în care au ajuns părțile și anume faptul că banii ar fi fost deja achitați, prin compensarea cu serviciile pe care debitoarea le presta față de grupul din care face parte și creditoarea. Astfel, cererea creditoarei va fi respinsă ca neîntemeiată. În plus, activitatea societății debitoare decurge, în continuare, în mod normal, ea având relații comerciale intense și prin urmare neputându-se pune problema că ar fi intrat în incapacitate de plată (file 119-148, vol. I și dosarele anexate contestației).
Procedura insolvenței este una specială, la care creditorii ar trebui să recurgă doar în ultimă instanță, dat fiind gravitatea consecințelor pe care le produce. Din ansamblul reglementărilor instituite în Legea nr. 85/2006, având în vedere scopul și rolul ei, se deduce că înainte de a fi formulată o cerere în baz acestui act normativ, este necesară cel puțin încercarea de recuperare a creanței solicitate, indiferent sub ce modalitate. În speță, se observă că nu a încercat creditoarea nici măcar să recupereze pe cale amiabilă suma de bani pretinsă, apelând la formularea direct a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ca o cale normală de reparare a pagubei (probabil și pentru evitarea taxelor de timbru necesar a fi plătite pentru introducerea unei acțiuni de drept comun), fapt evident nepermis.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite contestația formulată de către debitoarea SC LE B. T. S., cu sediul în C. -N., Strada B., nr. 7.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către creditoarea SC S.
, cu sediul procesual ales în C. -N., Strada P. R. nr. 1, ap. 7. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 11547/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 2319/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
