Decizia civilă nr. 2319/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2319/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de practicianul în insolvență LICHIDATOR J. CII M. R. împotriva sentinței civile nr. 6541 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu debitoarea SC D. SS, având ca obiect - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ și ulterior la data de_ recurenta a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că până la acest termen recurenta CII M. R. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citată cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 5 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat, iar în temeiul dispozițiilor art.
150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată, apreciind totodată că față de acest incident procedural nu se mai impune a fi analizată cererea de renunțare la judecată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6541 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui Maramureș a fost respinsă cerere de deschidere a procedurii simplificate de insolvență a debitoarei S.C. D. SS .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că societatea debitoare a fost dizolvată de drept în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990
republicată întrucât nu a depus până la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale, demarându-se astfel procedura de dizolvare și subsecvent cea de lichidare voluntară potrivit alin. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Temeiul cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență invocat de către lichidator îl constituie eșecul demersurilor la care a recurs pentru a intra în posesia actelor constitutive, a actelor contabile și a bunurilor societăți și pentru a lua legătura cu reprezentanții societății, elemente care ar atrage incidența cazului de deschidere a procedurii reglementat de art.3 pct. 25 și art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 260 alin 4 din Legea nr. 31/1990 "În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului";.
Noțiunea de insolvență este definită prin art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";.
Deschiderea procedurii simplificate de insolvență în temeiul art. 270 indice 1 din Legea nr. 31/1990 care stabilește că în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței, supunând acestei proceduri și societățile comerciale cu privire la care s-a dispus dizolvarea, nu conține dispoziții derogatorii pentru aceste societăți.
În consecință rămân supuse condițiilor legale generale prevăzute de Legea nr. 85/2006 și anume: 1) debitorul să facă parte din categoriile enumerate în art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006; 2) existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile; 3) lipsa/insuficiența disponibilităților bănești pentru stingerea creanței, ultimă condiție care definește însăși
insolvența și care este esențială așa cum reiese din ansamblul reglementării cuprinse de Legea nr. 85/2006.
Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ indiferent de titularul cererii și cu atât mai mult în cazul în care cererea este formulată de către lichidator potrivit art. 260 alin 4 din Legea nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresă la ";îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență";.
Obligația lichidatorului de a sesiza instanța în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență se impune a fi îndeplinită cu respectarea condițiilor și a termenelor prevăzute de art. 260 alin.3 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art.27 din Legea nr. 85/2006.
Interdicția radierii societăților comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești operează numai în cazul societăților dizolvate în temeiul Legii nr. 314/2001 care nu are incidență în cauză.
Scopul procedurii insolvenței constă în stingerea pasivului societății debitoare, însă nefiind creanțe, cheltuielile pe care le presupune realizarea efectivă a procedurii sunt considerabil mai mari și disproporționate în raport cu scopul avut în vedere de către legiuitor prin Legea nr. 85/2006, astfel cum este definit în art. 2 din acest act normativ.
Având în vedere cuantumul creanței, respectiv suma de 500 lei, temeiul cererii formulate de către lichidator care, potrivit art.723 Cod procedură civilă trebuie să își exercite drepturile procedurale potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, nu se justifică demersul judiciar al acestuia.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs CII M. R. solicitând admiterea acestuia
, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii.
În susținerea celor solicitate se arată că deschiderea procedurii este oportună pentru a preîntâmpina eventuale situații în care ulterior radierii societății lichidatorul judiciar să fie tras la răspundere, pentru că și-a asumat un bilanț contabil fără datorii, când în realitate existau creditori cu debite de recuperat. Conform art.270/1 din Legea nr.31/1990 se prevede faptul că, în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței. Acest articol este prevăzut la secțiunea dedicată lichidării societăților pe acțiuni și în comandita pe acțiuni.
Ulterior la_ recurenta a depus un înscris prin care învedera că renunță la judecata în condițiile art.246 C.pr.civ. (f.7 dosar).
Verificând regularitatea sesizării la_ în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.11, și art.20 din Legea nr.146
/1997, art.9 din OG nr.32/1995 Curtea a invocat excepția anulării ca netimbrate a recursului.
În acest sens în conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei iar conform art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar de 0,15 lei.
În temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurentul a fost înștiințată să achite sumele datorate în contul Consiliului local sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu au fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f,5 dosar), lipsind taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență disp. art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de LICHIDATOR J. CII M.
R. împotriva sentinței civile nr. 6541 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013. PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.N. B
| ← Sentința civilă nr. 2550/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 154/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
