Sentința civilă nr. 286/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a3
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 286/2013
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. C. GREFIER: S. M.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar C. . T. M. C. al debitoarei S.C. H. S.R.L. împotriva pârâților M.
M. D. și Ș. B., în conformitate cu prevederile Legii 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei, C. . T.
M. CRISTIN, d-na practician în insolvență T. M. C., lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar, la data de 3 ianuarie 2013, din partea BRD - GROUP SOCIETE GENERALE S.A., documentația care a stat la baza încheierii contractelor de credit nr.753 și 754CJ/_ și cu specimenele de semnătură în care persoana desemnată este Ș. B. .
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar interogatoriul formulat pentru pârâtul Ș. B. și solicită instanței aplicarea prev. art. 225 C.pr.civ. De asemenea, arată că raportat la probatoriul administrat înțelege să renunțe la cererea formulată împotriva pârâtului M.
M. D. . Depune la dosar cererea de renunțare la judecată.
Reprezentanta lichidatorului arată că nu are alte cereri în probațiune, împrejurare față de care judecătorul sindic, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită judecătorului sindic să ia act de renunțarea la judecata cererii de antrenare a răspunderii formulate împotriva pârâtului M. M. D. și să admită cererea precizată formulată împotriva pârâtului Ș. B. și în consecință să se dispună obligarea acestuia să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 171.037,88 lei.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 8 martie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamanta
T. M. C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC H. S. a solicitat în temeiul disp. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006 antrenarea răspunderii administratorului statutar al debitoarei pârâtul M. M. D. și obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei în cuantum de 171.037,88 lei.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că după deschiderea procedurii a publicat în BPI notificarea deschiderii procedurii, comunicându-i și debitoarei hotărârea la_, plicul reîntorcându-se la biroul lichidatorului judiciar cu mențiunea "destinatar necunoscut";.
S-a mai arătat că a fost notificat și administratorul statutar la domiciliu, notificarea fiind semnată de primire de către mama acestuia.
Întrucât practicianul în insolvență nu a intrat în posesia actelor prevăzute de art.28 lit.c din Legea nr.85/2006, analiza cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei s-a realizat prin preluarea de pe site-ul MFP a sintezei bilanțurilor contabile aferente anilor 2007-2009.
Din informațiile oferite de site-ul MFP lichidatorul susține că a rezultat faptul că activitatea debitoarei a fost suspendată începând cu data de_ în baza hotărârii celor doi asociați M.
M. D. și Ș. B., suspendarea operând pe o perioadă de 3 ani, până la_ .
Lichidatorul a considerat că sunt elemente care să indice culpa administratorului statutar în ceea ce privește starea de insolvență pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 aoin.1 lit.a
și d din Legea nr.85/2006, imputându-se pârâtului faptul că nu a ținut evidența contabilă, astfel încât nu a fost în măsură să cunoască situația reală a patrimoniului debitoarei.
La data de 4 mai 2012 lichidatorul judiciar și-a precizat cererea sub aspectul faptelor imputate pârâtului, susținând că pârâtul nu i-a pus la dispoziție bunurile ce figurau în bilanțul prescurtat aferent anului 2009, publicat pe site-ul MFP și nici sumele de bani ce figurau în contul
"casa"; și conturi la bănci, prezumându-se că aceste bunuri au fost însușite, astfel încât debitoarea a fost în imposibilitate de a-și achita datoriile.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art.138 alin.1 lit.d, practicianul în insolvență a arătat că își susține cererea prin raportare la motivele invocate în cuprinsul cererii introductive.
La data de 19 septembrie 2012 a fost depusă la dosar o extindere de acțiune, solicitându- se angajarea răspunderii și împotriva asociatului Ș. B., în temeiul prev. art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea extinderii acțiunii reclamantul a susținut că la data de_ a intervenit între asociații debitoarei o cesionare a părților sociale deținute de M. M. D. în favoarea asociatului Ș. B., acesta dobândind odată cu încheierea contractului de cesiune și calitatea de administrator unic al persoanei juridice.
Despre această cesiune reclamantul susține că a aflat odată cu comunicarea de către Judecătoria Cluj-Napoca a cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul Ș. B. în dosarul nr._, prin care se solicita constatarea nulității absolute a cesiunii și a contractelor de credit încheiate cu B.R.D. - GROUPE SOCIETE GENERALE SA.
Față de această cerere lichidatorul susține că i-a solicitat pârâtului Ș. B. să-i pună la dispoziție actele societăți și bunurile acesteia, obligație care până la data formulării extinderii de acțiune nu a fost îndeplinită.
Analizând contractele de credit încheiate cu B.R.D. lichidatorul a susținut că acestea poartă numele pârâtului Ș. B. și semnătura acestuia, precum și ștampila debitoarei și că pentru a verifica persoana care a dispus efectiv de suma de bani rezultată din creditele acordate de instituția bancară s-a solicitat băncii comunicarea unor informații referitoare la persoana care a avut specimen de semnătură pe cont la data aprobării creditelor de 20.000 lei și 50.000 lei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile literei a) întrucât nu au fost predate bunurile ce figurează în bilanțul prescurtat afișat pe site-ul MFP în anul 2009 și nici sumele de bani existente în casă și conturi la bănci, nefiind predate nici documentele contabile în baza cărora să se dovedească recuperarea sumei de 474.569 lei, creanțe deținute de debitoare.
S-a apreciat că angajarea răspunderii se impune a se face în sarcina ambilor pârâți în calitate de administrator statutar și respectiv administrator de fapt, față de faptul că aceștia și-au însușit bunurile și banii societății, punând-o în imposibilitate de a-și achita debitele.
Cât privește incidența în speță a prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 s-a arătat că se impune a fi admisă prin raportare la faptul că nu au fost predate documentele contabile, prezumându-se faptul că nu a fost ținută evidența contabilă a debitoarei în conformitate cu prevederile legale.
Pârâtul M. M. D. a depus la dosar întâmpinare la data de_, solicitând în ceea ce-l privește respingerea cererii de angajare a răspunderii, întrucât nu se face vinovat în nici un fel de nașterea pasivului debitoarei.
Pârâtul a susținut în cuprinsul întâmpinării faptul că anterior încheierii actelor de cesiune către Ș. B. nu a mai desfășurat în fapt nici o activitate în cadrul debitoarei, dovada indirectă fiind și faptul că angajarea creditelor de la B.R.D. s-a făcut exclusiv de către Ș. B. .
În plus, pârâtul a arătat că nu a avut cunoștință despre angajarea creditelor de către debitoare, aflând din cuprinsul sentinței civile nr.11298/24 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca despre acordarea creditelor de către B.R.D. în baza unei hotărâri AGA a asociaților SC H. S. datată_ .
Pârâtul a contestat faptul că ar fi procedat la adoptarea respectivei hotărâri și a invocat faptul că actele de cesiune din_ nu fac decât să ratifice o situație mai veche în cadrul debitoarei, conform căreia întreaga activitate a persoanei juridice era derulată de către Ș. B. .
În plus, pârâtul susține că era plecat în Italia și că venea în țară doar sporadic.
Totodată, a contestat utilizarea banilor și bunurilor debitoarei în interes personal, arătând că acestea nu au fost utilizate absolut deloc, precizând că nu se află în posesia actelor contabile ale debitoarei.
La data de 31 ianuarie 2013 reclamantul C. . T. AMRIA C. a depus la dosar o renunțare la judecata cererii formulate împotriva pârâtului M. M. D. .
Analizând cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, extinsă și precizată în contradictoriu cu pârâtul Ș. B., judecătorul sindic, prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat angajarea răspunderii pârâtului M. M.
D. care figura în evidențele Registrului Comerțului ca fiind administratorul statutar al debitoarei, renunțând ulterior, la data de 31 ianuarie 2013, la judecata cererii împotriva acestuia prin raportare la faptul că actele de administrare în fapt a debitoarei și, implicit, cauzarea stării de insolvență a fost generată de administratorul de fapt al persoanei juridice, pârâtul Ș. B., față de care a fost extinsă acțiunea.
În cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au determinat starea de insolvență a debitoarei, raport înregistrat sub nr.374/_, practicianul în insolvență a arătat că din informațiile publicate pe site-ul MFP, în condițiile nepredării documentelor prev. de art.28 lit.c din Legea nr.85/2006, a rezultat că la sfârșitul anului 2099, mai precis la data de_, activitatea debitoarei era suspendată pe o perioadă de 3 ani, respectiv până la data de_, începând cu data de_ .
În ceea ce privește activele și creanțele debitoarei, astfel cum figurau înscrise în contabilitatea debitoarei, s-a reținut faptul că figurau înscrise stocuri în valoare de 4.211 lei și creanțe în cuantum de 474.569 lei, în contabilitate fiind înscrise și disponibilități bănești în cuantum de 7.941 lei.
Cu privire la acesta stocuri și disponibilități bănești lichidatorul a arătat în cuprinsul cererii introductive faptul că i-a solicitat inițial pârâtului M. M. D. predarea și, ulterior pârâtului Ș. B. și că nici unul dintre aceștia nu le-a pus la dispoziție.
Judecătorul sindic va reține faptul că între pârâtul M. M. D. având calitatea de asociat al debitoarei și pârâtul Ș. B., în aceeași calitate, ambii deținători ai unui procent de
50% din capitalul social al persoanei juridice și respectiv unui număr de 10 părți sociale, s-a încheiat la data de_ un contract de cesiune înregistrat sub nr.199 în fața avocatului Foia Ioan, care a atestat identitatea părților în conformitate cu disp. art.3 din Legea nr.51/1995, data și conținutul actului, conferind înscrisului dată certă.
În baza acestui contract pârâtul M. M. D. i-a cesionat pârâtului Ș. B. părțile sale pe care le deținea din capitalul social al debitoarei, pierzând astfel calitatea de cesionar, la aceeași dată fiind schimbat și administratorul statutar, noul administrator fiind desemnat în persoana pârâtului Ș. B. .
Cu aceeași ocazie, a fost schimbat și sediul social al debitoarei, fiind modificat actul constitutiv al persoanei juridice prin act adițional.
Încheierea actului adițional s-a făcut în baza hotărârii AGA din_, depusă în copie xerox la dosar la fila 45.
Contractul de cesiune produce efecte între cele două persoane fizice la momentul încheierii lui, chiar în condițiile în care nu a fost înregistrat la Registrul comerțului, neprocedându-se la modificarea actului constitutiv al persoanei juridice în baza actului de cesiune încheiat la data de_ .
Pârâtul M. M. D. a susținut în cuprinsul întâmpinării faptul că nu a efectuat în concret acte de administrare a debitoarei și că acestea au fost efectuate doar de pârâtul Ș. B., aspect pe care pârâtul, deși legal citat, nu l-a contestat.
De altfel, din concluziile raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență a rezultat faptul că starea de insolvență a fost determinată de ineficienta utilizare a resurselor existente în patrimoniul debitoarei care au condus la acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți în valoare totală de 772.136 lei la_, neplata acestora atrăgând calcularea de majorări și penalități de întârziere, precum și neîncasarea la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat în cuantum de 474.569 lei la data de_, în condițiile în care în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii nu au fost efectuate demersuri pentru recuperarea creanțelor.
S-a mai arătat că o altă cauză care a generat starea de insolvență a constat în disponibilitățile bănești reduse și desfășurarea unei activități nerentabile încă din primul an de funcționare, diminuarea capitalurilor proprii ca urmare a pierderilor înregistrate de societate și, în consecință, deteriorarea surselor proprii de finanțare.
Aceasta în condițiile în care asociații debitoarei au hotărât suspendarea activității, debitoarea confruntându-se cu o lipsă totală de venituri în anul 2009.
Față de faptul că practicianul în insolvență a renunțat la judecată față de pârâtul M. M.
D., judecătorul sindic va analiza cererea cu care a rămas învestit față de pârâtul Ș. B., prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
În condițiile în care la dispoziția lichidatorului judiciar nu au fost puse activele ce figurau în patrimoniul debitoarei la data de_, față de situația că activitatea persoanei juridice a fost suspendată începând cu data de_, în condițiile în care pârâtul Ș. B. a fost notificat în acest sens de către practicianul în insolvență, judecătorul sindic apreciază că în sarcina acestuia se impune a fi reținută fapta de a fi utilizat bunurile persoanei juridice în interes propriu, prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Aceasta în condițiile în care au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că pârâtul Ș. B. figura la data de 30 iulie 2008 ca fiind persoana având specimen de semnătură, fiind pe cale de consecință îndreptățit să procedeze la retragerea sumelor din conturile debitoarei, conturi pe care aceasta le avea deschise la B.R.D. - GROUPE SOCIETE GENERALE SA.
Dreptul de semnătura era nelimitat și viza toate conturile debitoarei deschise la instituția bancară, prezumându-se împrejurarea că disponibilitățile bănești în cuantum de 7.941 lei cât figurau la data de_ în conturile debitoarei au fost retrase de către acest pârât.
Pârâtul a fost persoana care în calitate de reprezentant al debitoarei a angajat credite în cuantum de 50.000 lei și respectiv 20.000 lei, astfel cum rezultă din contractele de creditare nr.754/_, modificat prin actul adițional nr.1/_ și respectiv nr. 753/_, modificat prin actul adițional nr.1/_, contracte depuse la dosar în copie xerox la filele 49-79.
Se impune a se preciza faptul că pârâtul nu i-a predat practicianului în insolvență nici bunurile ce figurau sub forma activelor circulante în cuantum de 486.721 lei din care stocuri în cuantum de 4.211 lei, deși îi revenea practicianului în insolvență obligația ca ulterior trecerii debitoarei în faliment să procedeze la valorificarea bunurilor persoanei juridice în vederea acoperirii, chiar și parțiale, a pasivului.
Față de înscrisurile depuse la dosar, judecătorul sindic reține faptul că pârâtul Ș. B. a avut calitatea de administrator de fapt al debitoarei, judecătorul sindic făcând și aplicarea disp. art.225 c.pr.civ. față de împrejurarea că pârâtul a fost citat în cauză cu mențiunea la interogatoriu și nu s-a prezentat, considerându-se acele aspecte și fapte personale menționate în cuprinsul interogatoriului ca fiind o recunoaștere deplină a faptelor imputate de către reclamant.
În plus, se impune a se preciza faptul că pârâtul nu a făcut dovada utilizării creditelor acordate de creditoarea B.R.D. în interesul persoanei juridice și în calitate de administrator de fapt nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor într-un cuantum substanțial pe care debitoarea le avea de recuperat de la terți, creanțele înscrise în bilanțul contabil prescurtat la data de_ fiind în cuantum de 474.569 lei.
Pentru aceste sume există prezumția că au fost utilizate în interesul altor persoane juridice sau fizice, întrucât lipsa de diligență a administratorului, a persoanei care îndeplinea în fapt atributele specifice calității de administrator, a avut drept consecință creșterea pasivului prin acumularea de majorări de întârziere și penalități, nefiind achitate către instituțiile bugetare obligațiile fiscale și respectiv nefiind acoperite creanțele celorlalți creditori astfel cum figurează în tabelul definitiv întocmit de practicianul în insolvență.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acestea nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 lit.a-k din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar l-a notificat pe pârât, solicitându-i să-i predea documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârât, lichidatorului judiciar nefiindu-i predate documentele prevăzute de art.28, deși pârâtul, în calitate de administrator statutar conform contractului de cesiune care produce efecte între părțile care l-au încheiat, avea obligația predării acestora prin raportare la disp. art.35 din Legea nr.85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Pe de altă parte, judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. De altfel, administratorul statutar nu a depus la organele fiscale bilanțurile contabile aferente anilor 2005- 2011.
În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită.
Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, Legea nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor.
Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora.
Balanța de verificare este documentelor contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății.
Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorului statutar de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârât.
Fapta săvârșită de administratorul statutar este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului statutar există deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâtului Ș. B. la plata întregului pasiv în cuantum de 171.037,88 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
În baza disp. art.246 C.pr.civ., se va lua act de renunțarea reclamantului al judecata cererii formulată împotriva pârâtului M. M. D. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea precizată formulată de reclamantul C. . T. M. C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC H. S., în contradictoriu cu pârâtul Ș. B., dom. în C. -N.
, str.A. S. nr.18, ap.10, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 171.037,88 lei.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de antrenare a răspunderii formulate împotriva pârâtului M. M. D., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str.I. nr.20, etaj 1, jud.C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. S. M.
Red.CC/MM 5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 8101/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 721/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
