Sentința civilă nr. 3370/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3370/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamantul C. C. S. împotriva pârâților D. NEMETH Z. și M. D., în conformitate cu prevederile Legii 85/2006.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterile pe fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care este parte integrantă din prezenta sentință.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin sentința comercială, nr. 2852/29 iunie 2010 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr._ al Tribunalului Comercial C. s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar C. C. S. împotriva pârâtei D. N. Z., apreciindu-se că în cauză nu s- a dovedit săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia civilă nr. 996/_ pronunțată de C. ea de Apel C. s-a admis recursul declarat de lichidatorul judiciar împotriva sentinței pronunțate de judecătorul sindic, s-a dispus casarea hotărârii pronunțate în primă instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se că în speță nu au fost analizate înscrisurile de la dosarul cauzei și rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar având în vedere stabilirea momentului la care s-a instalat starea de insolvență a debitoarei SC M. S., aspect ce s-a considerat hotărâtor în soluționarea cererii de antrenare a răspunderii, atâta vreme cât anterior deschiderii procedurii la administrarea societății s-au succedat trei administratori statutari.
Cu ocazia rejudecării s-a stabilit în sarcina judecătorului sindic obligația de a lămuri care este întinderea pretențiilor lichidatorului față de pârâta D. N. Z. și obligația de a analiza condițiile răspunderii reglementate de art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 prin raportare la perioada în care debitoarea a fost administrată de pârâtă.
În urma casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare cererea de angajare a răspunderii a fost înregistrată sub nr._ .
Prin cererea formulată de reclamant în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M.
S., împotriva pârâtei D. N. Z., s-a solicitat obligarea pârâtei la plata întregului pasiv al debitoarei, motivat pe faptul că în cauză ar fi incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Reclamantul a susținut că după desemnarea sa în calitate de practician în insolvență și notificarea debitoarei a fost contactat de doamna Goger Katalin care a fost desemnată și ca administrator special în procedură, care i-a pus la dispoziție actele constitutive, din cuprinsul cărora a rezultat faptul că la data deschiderii procedurii insolvenței calitatea de asociat unic și administrator al debitoarei o îndeplinea domnul M. D. în baza unor hotărâri adoptate de asociați în data de_, actul constitutiv al persoanei juridice fiind modificat printr-un act adițional în sensul arătat.
Din actele constitutive a rezultat, totodată, faptul că la 6 martie 2007 a fost încheiat un act adițional la statutul societății comerciale și un contract de cesiune, în baza căruia au dobândit calitatea de asociați ai persoanei juridice pârâta și domnul Kinal Csaba Andras, pârâta deținând și calitatea de administrator statutar. La aceeași dată s-a modificat și obiectul principal de activitate al persoanei juridice, acesta devenind promovarea imobiliară.
Din actele puse la dispoziția administratorului judiciar, acesta a susținut că a rezultat faptul că persoana juridică a fost supusă unei inspecții fiscale, finalizată prin emiterea unei decizii de impunere, în baza căreia s-a stabilit în sarcina persoanei juridice obligația de plată a unui debit în cuantum de 953.821 lei.
Controlul a avut drept scop verificarea modului de calcul și evidențiere a TVA și a impozitului pe profit, comisarii gărzii apreciind că au fost identificate fapte ce întruneau
elementele constitutive ale unor infracțiuni legate de vânzarea unor terenuri, neevidențierea la venituri și reevaluarea activelor cu nerespectarea dispozițiilor legale, infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 272 alin. 1 din Legea nr. 31/2004.
S-a mai susținut că potrivit balanței de verificare predată administratorului judiciar, la data deschiderii procedurii insolvenței, 31 martie 2009, debitoarea înregistra imobilizări corporale în cuantum de 681.670,92 lei, creanțe de încasat în cuantum de 9.745.492,82 lei, datorii în cuantum de 8.774.135,45 lei, disponibil în conturile bancare în cuantum de 316,82 lei, disponibil în casieria societății de 4.539,52 lei și credite bancare pe termen scurt în cuantum de 630.205,50 lei.
Practicianul în insolvență consideră că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de pârâtă întrucât aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul unei alte persoane juridice, în condițiile în care pârâta a deținut calitatea de administrator statutar la data la care echipele de control au reținut în sarcina societății săvârșirea faptelor mai sus enunțate.
S-a apreciat, totodată, că angajarea răspunderii pârâtei și obligarea acesteia să suporte o parte din pasivul debitoarei se impune a se dispune și prin raportare la prev. art. 138 alin.1 lit.d motivat pe faptul că administratorului judiciar nu i-au fost predate documentele contabile, lipsa acestora putând fi încadrată la neținerea contabilității în conformitate cu legea, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 și de prev. art. 10 din Legea nr. 82/1991.
În ceea ce privește prejudiciul, acesta se concretizează în sumele înscrise în favoarea creditorilor în tabelul definitiv al creanțelor, practicianul în insolvență considerând că faptele săvârșite de pârâtă au condus debitoarea la starea de încetare de plăți, existând pe cale de consecință un raport de cauzalitate între cele două.
La data de_ lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat
"Precizări"; la cererea de chemare în judecată, arătând că valoarea pasivului pentru care se impune angajarea răspunderii pârâtei se ridică la suma de 1.932.294,84 lei, sumă ce reprezintă întregul pasiv al debitoarei.
Reclamanta a susținut că i-au fost comunicate de către creditoarea SC OTP LEASING ROM. IA IFN SA informații legate de autoturismul VW Touareg cumpărat în leasing de către debitoare, autoturism ce a fost vândut de către creditoare și, pe cale de consecință, pasivul pentru care se solicită antrenarea răspunderii se diminuează cu această sumă de 82.781,56 lei, solicitându-se, în final, antrenarea răspunderii administratorului statutar D. N. Z. pentru suma de 1.849.513,28 lei.
La data de_ reclamantul a formulat cerere de angajare a răspunderii și implicit de suportare a pasivului debitoarei în cuantum de 1.849.513,28 lei împotriva pârâtului M. D.
, cerere înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Specializat C. .
În motivarea cererii reclamantul invocă disp. art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, susținând că la data deschiderii procedurii calitatea de asociat unic și administrator o îndeplinea pârâtul M. D. și că prin decizia de impunere nr. 918/_ emisă de inspecția fiscală în sarcina debitoarei SC M. S. s-a stabilit pentru anul 2008 o diferență de TVA în sumă de 254.376 lei la care se adaugă majorări de întârziere, motivat pe faptul că pentru avansurile încasate și înregistrate în evidența contabilă a societății nu au fost emise în termen legal facturile și nu s-a colectat TVA-ul.
Prin același act de control în sarcina debitoarei s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar de 406.625 lei calculat ca urmare a nerecunoașterii ca și cheltuieli deductibile a valorii rezultate din reevaluarea terenului efectuată în cursul anului 2007.
Prin raportare la indicatorii economico-financiari cuprinși în balanța de verificare predată administratorului judiciar, practicianul în insolvență a susținut că în sarcina pârâtului, în calitate de membru al organelor de conducere, se poate reține fapta de a folosi bunurile persoanei juridice în interes propriu sau în interesul altei persoane juridice, faptă prevăzută de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, precum și neținerea contabilității în conformitate cu legea, fapte prevăzute de litera d a aceluiași articol, în condițiile în care lipsesc documentele contabile.
S-a susținut, în plus, că debitoarea avea în folosință în leasing două autovehicule, unul marca VW Touareg pe care firma de leasing OTP LEASING ROM. IA IFN SA l-a înstrăinat, astfel încât creanța cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv s-a diminuat cu suma de 82.781,56 lei, iar în ceea ce privește cel de al doilea autoturism marca Jeep Wrangler tip Rubicon deținut în leasing de debitoare, bunul nu a fost recuperat și nu a fost predat administratorului statutar, operând prezumția că a fost folosit în interes personal de către pârâtul M. D. .
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare la data de_, solicitând respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată, susținând că în ceea ce privește suma stabilită cu titlu
de diferență de plată TVA de către organele fiscale rezultă faptul că obligațiile de plată la nivelul anului 2008 erau în cuantum de 254.376 lei și că doar această sumă este aferentă perioadei în care pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Pârâtul a arătat că a îndeplinit calitatea de administrator statutar doar ulterior datei de
2 iunie 2008 și că numirea sa în calitate de administrator a fost înregistrată la registrul comerțului doar în baza încheierii nr. 887/2 iunie 2008, dată de la care a început să-și exercite funcția de administrator.
Drept urmare, la data emiterii facturilor pro forma avute în vedere de organele de control nu deținea calitatea de administrator, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea sa pentru neținerea corectă a contabilității sub aspectul necolectării de TVA pentru sumele percepute cu titlu de avans și consemnate în facturile pro forma.
Pârâtul consideră că angajarea răspunderii în condițiile prev. de art. 138 poate fi dispusă doar pentru o parte din pasiv, în sarcina celor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitoarei și că necolectarea TVA pentru sumele încasate cu titlu de avans prin neemiterea de facturi fiscale nu constituie o faptă care, în esența sa, are aptitudinea de a genera starea de insolvență a debitoarei.
Prin neemiterea de facturi fiscale pentru sumele în discuție nu s-a generat o obligație de plată în sarcina debitoarei, astfel încât nu se poate afirma că respectiva faptă a cauzat starea de insolvență a persoanei juridice.
În plus, pârâtul consideră că nu sunt întrunite nici elementele răspunderii civile delictuale, lipsind legătura de cauzalitate dintre fapta reținută în sarcina sa și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, în condițiile în care dificultatea economică a debitoarei era prezentă cu mult înainte ca pârâtul să dobândească calitatea de administrator statutar.
În plus, apreciază că faptele prevăzute de art. 138 lit. d se impun a fi săvârșite cu intenție și că existența unor greșeli ce pot fi imputate administratorilor persoanei juridice nu pot fi asimilate cu ținerea unei contabilități fictive.
În ceea ce privește cele două autoturisme ce au făcut obiectul contractelor de leasing, pârâtul arată că autoturismul VW Touareg a fost predat, iar în ceea ce privește autoturismul Jeep Wrangler Rubicon nu i-a fost predat niciodată de către furnizor debitoarei, motiv pentru care Poliția Sectorului 1 București a procedat la demararea unei anchete împotriva lui Kinal Csaba Andras reprezentant al SC MASTER CAR S., ocazie cu care a recunoscut nepredarea autovehiculului.
La data de_ reclamantul și-a precizat cererea, arătând că solicită angajarea răspunderii pârâtului M. D. în solidar cu cea a pârâtei D. N. Z., pentru întregul pasiv al debitoarei, în condițiile în care nu se poate stabili cu certitudine care este proporția în care faptele celor doi pârâți au influențat starea de insolvență a debitoarei.
Imposibilitatea stabilirii distincte pentru fiecare dintre cei doi asociați a cotei din pasiv pentru care urmează sa răspundă este justificata de faptul ca nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele contabile pentru a stabili in detaliu modul in care faptele imputate fiecărui administrator au generat o anumita valoare a prejudiciului și că documentele contabile întocmite pentru acordarea de credite in perioada in care pârâta D.
N. Z. era administrator statutar, au fost utilizate ulterior, respectiv după încetarea mandatului paratei, si de paratul M. D. la încheierea actelor adiționale la contractele de credit încheiate deja cat si pentru acordarea unui nou credit.
S-a arătat că este edificator în soluționarea cauzei faptul ca lichidatorul judiciar a avut la dispoziție informațiile de pe site-ul M. ului de Finanțe, balanța si bilanțul din luna iunie 2008 si balanța de pe luna martie 2009 au fost puse la dispoziție de către societatea debitoare, iar de la Banca Italo-Romena SA s-au obținut balanțele din bilanțul care au stat la baza încheierii contractelor de credit și a actelor adiționale.
Analizând aceste documente lichidatorul judiciar a constatat că nu corespund indicatorii financiari din documentele contabile predate de societate cu cei existenți pe site-ul
ului de Finanțe și cu cei evidențiați în documentele contabile care au stat la baza încheierii contractelor de credit.
In ceea ce privește faptele săvârșite de paratul M. D. lichidatorul judiciar a arătat că deși modificarea actului constitutiv a avut loc la data de_, iar efectuarea mențiunilor in evidentele Oficiului Registrului Comerțului la data de_, aceasta are numai semnificația realizării publicității fata de terți, astfel ca este nefondata apărarea paratului potrivit căreia a realizat acte de administrare numai din_ . In sensul contrar celor afirmate de parat, s-a arătat ca acesta a semnat balanța din mai 2008.
La data deschiderii procedurii, respectiv in balanța de verificare din martie 2009, este înregistrata suma de 10.050.247,94 lei in contul 409 - furnizori-debitori, iar paratul nu a întreprins nimic in vederea recuperării acestor creanțe.
Totodată, paratul M. D. nu a acționat nici pentru recuperarea sumelor datorate de proprii debitori, cont 411 clienți. Astfel, în balanța lunii martie 2008 figurează ca și clienți neîncasați suma de 71.773,07 lei, in luna aprilie suma de 193.391,65 lei, in mai 249.756,79 lei. Deși nu se justifica prin rulajul lunii iunie 2008, soldul contului 411 clienți scade la suma de 1.421 lei, sold care apare si in balanța lunii martie 2009.
In practica s-a considerat ca, prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând in pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite in interesul persoanelor in favoarea cărora a fost lăsat sa curgă.
S-a arătat că în balanța lunii martie 2008 figurează suma de 572.180 lei reprezentând mijloace de transport si amortizări in suma de 35.761,24 lei, in cea din mai 2008 figurează suma de 537.955 lei si amortizări 40.529 lei, în cea din luna iunie figurează suma de 239.035,67 lei si amortizare suma de 12.294,51 lei, fara ca aceasta balanța sa evidențieze existenta unor rulaje pe parcursul acestei luni. La momentul deschiderii procedurii insolvenței, respectiv in balanța lunii martie 2009 in contul 213.03 mijloace de transport apare înregistrata suma de 355.323 lei, amortizarea fiind de 57.265.53 lei.
Paratul nu a predat lichidatorului nici unul dintre mijloace de transport a cărora valoare este evidențiata in contabilitate si nici nu a făcut dovada ca aceste mijloace au ieșit in mod legal din patrimoniul societății.
În contul nr. 232, in balanța lunii martie 2009, figurează înscrisa in sold suma de 383.613,45 lei. In acest cont se înscriu sumele reprezentând avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale. Paratul nu a justificat cu documente contabile legalitatea acordării acestor avansuri și nici că aceste avansuri au fost recuperate prin livrarea de mărfuri.
De asemenea, din actul nr. 71.177/_ depus la dosar, act emis de OPT Leasing România IFN SA rezulta ca societatea a avut in leasing doua autoturisme, dintre care unul a fost recuperat de creditoare. Se impune a fi menționat ca din declarația de creanța depusa de SC OTP LEASING ROMÂNIA IFN SA rezulta ca la data de_, după preluarea atribuțiilor de administrator de către paratul M. D., s-au încheiat contractele de leasing financiar nr. 8163 si nr.8164 pentru cele doua autoturisme. Creanța in suma de 293.083,52 lei înscrisa in tabelul definitiv de creanțe a fost ulterior diminuata cu suma recuperata de firma de leasing (82.781,56 lei ), astfel ca din creanța inițială a rămas nerecuperata suma de 210.301,96 lei.
Din convenția de credit încheiata la data de_ intre SC M. S., reprezentata de paratul M. D. si Banca Italo Romena s-a acordat un credit in valoare de 180.000 lei pentru achiziție auto. Din actele contabile deținute, lichidatorul judiciar a arătat că nu se poate stabili dacă s-a achiziționat sau nu mijlocul de transport. Oricum acesta nu a fost predat lichidatorului, creditul nu a fost restituit în întregime, iar Banca Italo Romena s-a înscris la masa credală cu suma de 133.686,91 lei.
Lichidatorul judiciar a arătat că paratul nu a făcut demersuri pentru a reduce datoriile societății, dimpotrivă cu actele denumite "adendum"; cu nr. 2-6 a prelungit convenția de credit nr. 58 ce a avut ca obiect suma de 120.000 Euro.
Cele menționate anterior atesta ca paratul a folosit in interes personal sau in interesul unei alte persoane bunurile si creditul societății, fapte prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce privește faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.d) din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a arătat că societatea debitoare a făcut obiectul unui control fiscal, în baza Raportului de inspecție fiscala fiind deschisa procedura insolvenței, iar creditoarea D.G.F.P. C. a formulat declarație de creanța si a fost înscrisa in tabel cu suma de 938.076 lei. Potrivit conținutului acestui raport, pentru perioada in care paratul era administratorul statutar al societății, respectiv pentru anul 2008, s-a stabilit o diferența de TVA in suma de 254.376 lei plus majorări de întârziere corespunzătoare, întrucât pentru avansurile încasate înregistrate in evidenta contabila a societății agentul economic nu a emis in termen legal facturile si nu a colectat TVA.
Asa cum s-a arătat anterior, in balanța lunii martie 2008 figurează ca si clienți neîncasați suma de 71.773,07 lei, in luna aprilie suma de 193.391,65 lei, în mai 249.756,79 lei. Deși nu se justifica prin rulajul lunii iunie 2008, soldul contului 411 clienți scade la suma de 1421 lei, sold care apare și în balanța lunii martie 2009. Aceasta atesta ca nu s-a ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Neținerea contabilității in conformitate cu legea rezultă și din faptele care, în opinia lichidatorului judiciar, se încadrează in art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 menționate anterior.
Săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d), respectiv existenta de necorelări, rezulta si din analiza comparativa a soldurilor finale ale lunii mai 2008 raportat la rulajele curente ale lunii iunie 2008. Se constata neconcordante la contul 409 - furnizori-debitori, care la începutul anului 2008 este de 9.413.747,94 lei, iar la sfârșitul lunii iunie 2008 este de
10.050.247,94 lei. Suma de 10.050.247,94 lei apare si in balanța de verificare a lunii martie 2009, respectiv in luna deschiderii procedurii insolvenței. Prin urmare, pentru intervalul _
-30 iunie 2008 cifrele referitoare la furnizori debitori se regăsesc cu aproximație la începutul intervalului si sfârșitul acestuia. In interiorul acestui interval insa in contul 409 furnizori- debitori apare suma de 0,46 lei, atât la rubrica total sume precedente cat si la rubrica sold final. Aceasta situație este atestata de balanțele de verificare aferente lunilor martie, aprilie si mai 2008, primele doua fiind semnate de parata D. N. Z., iar cea din mai 2008, este semnata de paratul M. D. .
Apoi, in condițiile in care existau erori de înregistrare in contabilitatea societății, paratul devenind administrator statutar ca urmare a preluării prin cesiune a întregului pachet de părți sociale, dând dovada de o minima diligenta, trebuia sa cunoască starea financiara contabila a societății si sa ia masuri pentru corectarea eventualelor erori din contabilitatea acesteia pana la data la care a început inspecția fiscala. Pentru aceasta se are in vedere atât perioada de timp relativ mare intre data la care paratul a dobândit calitatea de administrator statutar (luna martie 2008) si data la care a început controlul fiscal, respectiv 17 septembrie 2008, precum si faptul ca, potrivit dispozițiilor art.73 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea 82/1991 legea contabilității, stabilește că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Paratul nu numai ca nu a luat masurile necesare de corectare a eventualelor erori, dar, pentru obținerea creditelor sau prelungirea contractelor, a utilizat documente contabile care conțin indicatori diferiți fata de alte documente contabile.
În ședința publică din data de_ judecătorul sindic, prin raportare la disp. art. 164 coroborate cu disp. art. 149 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ la dosar nr._ în cadrul căruia se soluționa cererea de angajare a răspunderii formulată de reclamant împotriva pârâtei D. NEMETHY Z. .
Analizând cererea formulată de creditoare astfel cum a fost precizată, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Alineatul 4 al art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește faptul că în caz de pluralitate răspunderea persoanelor prevăzute la alineatul 1 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția din care ar fi putut cauza insolvența.
Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice s-au opus la actele ori faptele ce au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze ulterior luării deciziei opoziția lor la aceste decizii.
În cazul în speță, pârâta D. N. Z. a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei în perioada_ -_ iar pârâtul M. D. în perioada_ -_
.
Pârâtul a dobândit calitatea de asociat al debitoarei și administrator statutar în urma hotărârii nr.1/_ adoptată de asociații debitoarei KINAL CSABA ANDRAS și pârâta D.
Z., în urma cesionării de către aceștia a părților sociale deținute, 1 parte socială și respectiv 19 părți sociale în favoarea pârâtului, acesta devenind asociat unic al persoanei juridice, procedând și la despăgubirea asociaților cedenți la valoarea nominală a părților sociale cesionate.
Prin aceeași hotărâre, administrarea și reprezentarea persoanei juridice urma să fie asigurată de pârâtul M. D., conducerea societății realizându-se de către aceeași persoană în conformitate cu dispozițiile legii și prevederile statutului.
În sarcina celor doi pârâți se invocă de către reclamant neținerea evidenței contabile conform legii, în condițiile în care în urma inspecției fiscale efectuate de comisarii Gărzii Financiare a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 29625/_ și a fost emisă decizia de impunere nr. 918/_, în baza căreia s-au stabilit în sarcina debitoarei obligații fiscale al căror cuantum total se ridică la suma de 953.821 lei.
Inspecția fiscală a procedat la verificarea modului de calculare și evidențele a TVA și a impozitului pe profit, ocazie cu care s-a stabilit un prejudiciu prezumtiv în cuantum de 405.387,80 lei, calculat ca urmare a nerecunoașterii la cheltuieli deductibile a valorii rezultate din reevaluarea unor terenuri efectuată în cursul anului 2007.
Decizia de impunere emisă în sarcina persoanei juridice nu a fost atacată de către debitoare prin administratorul statutar, în condițiile în care în această perioadă calitatea de administrator statutar era deținută de către pârâta D. N. Z. .
Expertiza contabilă efectuată în cauză de doamna expert Brătan Livia la solicitarea pârâtului, de altfel, statuează în ceea ce privește sumele datorate de către debitoare către stat cu titlu de diferență de TVA, faptul că din întreaga sumă de 389.300 lei TVA și 53.208 lei majorări de întârziere, astfel cum este stabilită prin decizia de impunere, suma de 134.924 lei TVA și suma de 18.441 lei majorări de întârziere reprezintă obligații ale debitoarei către stat născute până la data încheierii contractului de cesiune 13 martie 2008, iar diferența de
254.376 lei TVA și majorări de întârziere de 34.767 lei reprezintă obligații le debitoarei către stat născute după data încheierii contractului de cesiune, 13 martie 2008 și până la data de_ .
Din analiza documentelor puse la dispoziția practicianului în insolvență, precum și din cuprinsul bilanțului contabil aferent anului 2007 postat pe site-ul M. ului de Finanțe, debitoarea figurează la capitolul total active circulante cu suma de 8.728.015 lei iar în bilanțul contabil aferent aceluiași an pus la dispoziție de Banca Italo Romena, creditor în procedură, bilanț utilizat de către debitoare pentru accesarea unor credite, la același capitol figurează suma de 103.727 lei.
La momentul încetării calității de administrator statutar a pârâtei în bilanțul contabil în contul 409 furnizori debitori era înregistrată suma de 10.050.247,94 lei, sumă pentru care nu s-a făcut dovada unor demersuri de recuperare din partea administratorului statutar, această sumă apărând înregistrată în contabilitatea debitoarei și la momentul la care a dobândit calitatea de administrator statutar pârâtul M. D. .
În balanța lunii martie 2008 figurează clienți neîncasați în cuantum de 71.773,07 lei, iar în luna aprilie clienți neîncasați cu suma de 193.391,65 lei, în timp ce în luna mai a aceluiași an suma crește la 249.756,79 lei, nici unul dintre pârâți neîntreprinzând vreun demers pentru recuperarea acestor sume de la proprii debitori.
Aceasta în condițiile în care pârâta a deținut calitatea de administrator statutar până la data de_ iar pârâtul M. D. începând cu această dată și până la data deschiderii procedurii,_ .
Practica judiciară a acceptat ideea că neîncasarea de către administratorii statutari a diverselor sume datorate de către proprii debitori poate fi încadrată în categoria faptelor reglementate de disp. art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv folosirea bunurilor debitoarei în sens larg în interesul unor terțe persoane fizice sau juridice.
Pârâții, în calitate de administratori statutari, erau direct responsabili de modul în care erau utilizate bunurile aparținând persoanei juridice, în virtutea mandatului acordat de persoana juridică având obligația de a utiliza aceste bunuri conform scopului pentru care a fost constituită persoana juridică și, totodată, pentru obținerea profitului, fiind de natura societăților comerciale obținerea acestui profit ca urmare a întregii activități derulate pe parcursul existenței persoanei juridice.
Totodată, se impune a se preciza faptul că în balanța aferentă lunii martie 2008 apare înregistrată suma de 282.499,98 lei reprezentând stocuri, sumă care apare înregistrată și anterior acestei date, iar pârâții nu i-au prezentat practicianului în insolvență documente justificative prin care să rezulte modul în care au ieșit din patrimoniul persoanei juridice aceste stocuri, faptul că acestea au fost folosite în interesul societății, în condițiile în care bunurile nu au fost puse la dispoziția practicianului pentru a fi valorificate.
Chiar dacă existența acestor stocuri era inițial înregistrată în contabilitatea debitoarei în perioada în care pârâta avea calitatea de administrator statutar, aceeași componență a stocurilor apare înregistrată ulterior și în perioada în care pârâtul a deținut calitatea de administrator statutar.
În balanța lunii martie 2008 figurează suma de 572.180 lei reprezentând mijloace de transport și amortizări în cuantum de 35.761,24 lei, bunuri care nu au fost predate practicianului în insolvență și, totodată, cu privire la care nu au fost predate documentele contabile care să ateste faptul că la data încetării calității de administrator statutar a pârâtei existau în patrimoniul persoanei juridice și au fost preluate de către pârât.
Pe de altă parter, în balanța lunii mai 2008, perioadă în care pârâtul M. D. a deținut calitatea de administrator statutar, în balanță figurează mijloace de transport în cuantum de 537.955 lei și amortizări în cuantum de 40.529 lei, iar în balanța din luna iunie aceluiași an figurează suma de 239.035,67 lei și amortizări în cuantum de 12.294,51 lei, fără a fi evidențiate rulajele pe parcursul acestor luni.
La data deschiderii procedurii, în balanța aferentă lunii martie 2009, în contul mijloace de transport este înregistrată suma de 355.323 lei, amortizarea fiind de 57.265,53 lei.
Nici unul dintre pârâți nu a predat practicianului în insolvență mijloacele de transport și nu s-a făcut dovada faptului că acestea au ieșit în mod legal din patrimoniul persoanei juridice, sumele pentru care eventual au fost valorificate și modul în care au fost utilizate aceste sume.
Nu a fost făcută nici dovada faptului că bunurile au fost predate unor terți în condițiile în care acestea nu ar fi fost proprietatea persoanei juridice debitoare.
Apărările pârâtului conform cărora autoturismul Jeep Wrangler Rubicon nu ar fi fost predat societății debitoare nu pot fi reținute, în condițiile în care s-a recunoscut faptul că bunul ce a făcut obiectul unui contract de leasing, nu a intrat niciodată în patrimoniul debitoarei iar pârâții nu au făcut dovada faptului că au încercat să intre în posesia acestui autoturism, starea de pasivitate de pârâtului M. D., după data la care acesta a dobândit calitatea de administrator statutar, față de faptul că acest autoturism a fost folosit de o terță persoană justificând angajarea răspunderii sale în condițiile prev. de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Susținerile pârâtului referitoare la faptul că bunul în cauză nu s-a aflat niciodată în folosința debitoarei, nu au fost dovedite. Nu există la dosar vreun înscris din care să rezulte faptul că numitul Kinal Csaba a recunoscut cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul penal de către Poliția Sectorului 1 București faptul că autoturismul nu a fost niciodată predat către societatea debitoare. Însă chiar și în această situație admițându-se ipoteza avansată de pârât, tribunalul consideră că acceptarea acestei situații de fapt de către pârât, în calitate de organ de conducere al persoanei juridice și omisiunea de a întreprinde demersuri pentru a lămuri situația autoturismului pentru care societatea de leasing percepea chirie nu-l exonerează de angajarea răspunderii în condițiile în care finanțatorul a fost înscris în tabelul definitiv al creanțelor și acesta nu a fost contestata de persoanele interesate.
În balanța lunii martie 2009 figurează în contul 232 înscrisă în sold suma de 383.613,45 lei, în acest cont înscriindu-se sumele reprezentând avansuri acordate furnizărilor de imobilizări corporale, în această perioadă pârâtul deținând calitatea de administrator judiciar, avea obligația de a justifica cu documente contabile legalitatea acordării acestor avansuri și dovedirea faptului că în contraprestație debitoarea a beneficiat de mărfuri livrate de terți.
O astfel de dovadă nu s-a făcut de către pârât, apărările acestuia conform cărora ar fi deținut calitatea de administrator doar începând cu data de 2 iunie 2008, dată la care s-ar fi procedat la înscrierea în registrul comerțului a actului prin care s-au cesionat părțile sociale și a fost dobândită calitatea de administrator statutar, neputând fi reținute, dat fiind faptul că prin hotărârea adoptată de adunarea generală a asociaților debitoarei din 13 martie 2008 a
avut loc și cesiunea părților sociale deținute de către Kinal Csaba și pârâta D. N. Z. către pârâtul M. D., iar actul de cesiune produce efecte între părțile contractante de la data încheierii acestuia, înregistrarea în registru făcându-se doar în scop de opozabilitate față de terți.
Astfel, judecătorul sindic va reține faptul că începând cu data de 13 martie 2008 pârâtul a dobândit calitatea de administrator statutar și că în această calitate avea obligația să exercite atribuțiile specifice în interesul persoanei juridice, respectiv a debitoarei.
În plus balanța de verificare aferentă lunii mai 2009 a fost semnată de pârât în calitate de administrator statutar.
Faptele reținute în sarcina pârâților sunt de natură să impună angajarea răspunderii acestora pentru pasivul debitoarei nerecuperat, în condițiile în care nu se poate stabili prejudiciul cauzat de fiecare dintre cei doi pârâți, calitatea de administrator pe care aceștia au deținut-o în perioade succesive justificând angajarea răspunderii în condițiile stării de pasivitate de care au dat dovadă în nerecuperarea creanțelor de la terți, în nedovedirea cu documente justificative a momentului sau a faptului ieșirii din patrimoniul persoanei juridice a unor bunuri cu care debitoarea era înregistrată în evidența contabilă anterior datei de 13 martie 2008 și respectiv ulterior acestei date.
De altfel, expertul contabil desemnat în cauză la solicitarea pârâtului, doamna Brătan Livia, în cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat, depus la dosar, a menționat faptul că starea de insolvență a persoanei juridice a debitoarei SC M. S. s-a instalat încă de la data de_ .
Judecătorul sindic, față de considerentele mai sus reținute, apreciază că se impune a se dispune angajarea, în solidar, a răspunderii pârâților pentru întregul pasiv, chiar în condițiile în care pentru o parte din pasiv a fost stabilită defalcat perioada în care aceste debite ale persoanei juridice s-au născut, atâta timp cât în cauză apreciem că sunt aplicabile disp. art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
În sarcina pârâților se invocă de către reclamant și neținerea contabilității în conformitate cu legea, împrejurare care rezultă din faptul că nu au fost înregistrate în contabilitatea persoanei juridice și nu s-au întocmit facturi pentru venituri și TVA.
Conform deciziei de impunere nr. 918/_ debitoarea nu a emis facturi și nu a înregistrat în contabilitate facturi aferente unor vânzări de bunuri.
Astfel, în baza contractului autentificat sub nr. 3280/_ încheiat cu numita Fărcaș
G., contract ce avea ca obiect vânzarea unui teren situat în Calea Turzii f.n., în suprafață de 732 mp, pentru prețul de 200.000 euro, debitoarea a efectuat notă contabilă pentru suma de 526.500 lei, echivalentul a 150.000 euro, suma de 175.000 lei echivalentul a 50.000 euro nefiind înregistrată în evidența contabilă. Pentru această tranzacție debitoarea nu a emis factură cu TVA conform prevederilor legale.
Debitoarea avea obligația înregistrării în contabilitate la venituri impozabile a sumelor respective, inclusiv includerea în baza impozabilă la calculul impozitului pe profit a acestor sume, în conformitate cu disp. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
Cu privire la aceeași operațiune de vânzare-cumpărare s-a reținut în cuprinsul deciziei de impunere faptul că nu au fost respectate dispozițiile legii contabilității, art. 8 alin.2 referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale, reevaluare care se face la valoarea justă de la data bilanțului.
Astfel, la data de_ debitoarea nu mai deținea în proprietate terenuri ce putea să fie supuse reevaluării conform reglementărilor legale în vigoare, care trebuiau evidențiate în bilanțul contabil pentru anul 2007 și notele explicative.
Reevaluarea efectuată în timpul anului 2007 a avut ca scop estimarea valorii de piață a proprietății imobiliare pentru înscrierea terenului ca și garanție bancară.
Analiza financiară efectuată de către doamna expert în cadrul expertizei dispuse în cauză a relevat faptul că la data de_, data ultimei situații financiare înainte de încheierea contractului de cesiune din 12 martie 2008, indicatorul economic Casa și conturi la bănci înregistra sume disponibile egale cu 122.160 lei, din care 121.353,21 lei se aflau în conturi la bănci.
În luna martie 2008, lună în care se încheie contractul de cesiune, același indicator economic releva existența unor sume disponibile egale cu 46.054,37 lei, din care suma de 38.294,37 lei se afla în conturi la bănci.
În balanța din luna aprilie 2008 sumele disponibile erau egale cu 106.764,11 lei din care 99.004,11 lei se aflau în conturi la bănci iar balanța de verificare din mai 2008 înregistrează un disponibil în bancă și casă de 127.582,70 lei și datorii de 99.031,96 lei.
Expertul a concluzionat faptul că indicatorii economico-financiari ai bilanțului la data de_ diferă de indicatorii preluați în situația activelor de la data de_, în coloana indicatorilor la data de_ (indicatorii de la_ trebuia să fie egali cu cei din_ ).
Preluarea sumelor precedente în balanța de verificare a lunii mai și iunie 2008 este apreciată de către expert ca fiind eronată, deoarece nu există continuitate la preluarea sumelor precedente.
Doamna expert a remarcat faptul că nu există o continuitate a sumelor preluate în conturile contabile și că potrivit situațiilor financiare depuse la D.G.F.P. C. și balanțelor de verificare lunare depuse la dosarul cauzei este evident faptul că debitoarea nu a condus o evidență contabilă în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991.
Acest fapt a fost invocat, de altfel, și de către practicianul în insolvență în cuprinsul cererii de angajare a răspunderii, în condițiile în care informațiile furnizate pe site-ul M. ului de Finanțe aferente bilanțului contabil pe anul 2007 nu corespundeau cu înregistrările făcute în bilanțul contabil aferent aceluiași an comunicat de către creditoarea Banca Italo Romena, bilanț care a fost utilizat de către debitoare pentru analizarea și accesarea unor credite de la instituția financiară.
Se impune a se preciza faptul că aceste bilanțuri au fost utilizate și de pârât ulterior momentului la care a dobândit calitatea de administrator statutar, în condițiile în care acesta a încheiat la data de 6 iunie 2008 un contract de credit cu Banca Italo Romena pentru suma de
180.000 lei pentru achiziționarea unor mijloace auto care nu au fost predate practicianului în insolvență.
Pârâtul nu a făcut demersuri pentru diminuarea datoriilor persoanei juridice, ci dimpotrivă prin actele denumite "adendum"; cu nr. 2-6 a prelungit convenția de credit nr. 58 încheiată inițial de pârâtă ce a avut ca obiect suma de 120.000 euro.
Se impune a se preciza faptul că balanțele de verificare aferente lunilor martie, aprilie 2008 au fost semnate de către pârâta D. N. Z., iar începând cu luna mai 2008 balanțele au fost semnate de către pârâtul M. D., astfel încât existența unor erori în contabilitatea persoanei juridice, erori comise în perioada în care pârâta era administrator statutar, se impuneau a fi rectificate în condițiile prevăzute de lege de către pârât la momentul la care acesta a preluat calitatea de administrator.
De altfel, de la momentul la care pârâtul a preluat calitatea de administrator statutar, 13 martie 2008 și până la data la care a început controlul fiscal, 17 septembrie 2008, acesta în calitate de organ de conducere avea obligația să dea dovadă de minimă diligență și să elimine eventuale erori în contabilitatea debitoarei, în caz contrar fiind direct responsabil de neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Potrivit prev. art. 73 din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru ținerea corectă a evidenței contabile, art. 10 din Legea nr. 82/1991 stabilind că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor statutari.
Fapta administratorilor statutari de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârâți.
Fapta săvârșită de administratorii statutari este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâților la plata, în solidar, a
pasivului rămas nerecuperat în cuantum de 1.849.513,28 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de reclamantul C. C. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. S. împotriva pârâților D. N. Z., domiciliată în Ungaria, B., T. nr. 140 și M. D., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Acad. David Prodan nr. 24, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 1.849.513,28 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 480/2012. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 221/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
