Sentința civilă nr. 3064/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1* Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3064
Ședința publică din 10 iunie 2013
Completul compus din: Judecător-sindic: L. M. Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii - după casare - formulată de creditorul D. G. A F. P. S. cu sediul în Z., Piața I. M. nr. 15, jud. S., împotriva pârâtului P. N. B. -K. cu domiciliul în C. -S., str. C. Nr. 49/a, județul S., administrator statutar al debitoarei S. P. X 2. S.R.L, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Procedura îndeplinită, soluționarea cauzei făcându-se fără citarea părților. Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din 03 iunie
2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de_ DGFP S., în calitate de unică creditoare în procedură, a solicitat a fi obligat pârâtul P. B. K., fost administrator statutar al debitoarei S. P. X 2. S., în faliment, la plata sumei de 204.067 lei, reprezentând pasiv înscris în tabelul creanțelor, în baza prev. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, s-a arătat că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de către debitoare, ulterior finalizării inspecției fiscale și a emiterii deciziei de impunere, pentru sumele de 40.663 lei, impozit pe profit, cu majorări de 11.278 lei și 123.867 lei, TVA, cu majorări de 45.277 lei.
Având în vedere cele constatate prin actul de control, s-a relevat că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din lege, constând în neînregistrarea în întregime a veniturilor obținute în contabilitate, cu consecința denaturării rezultatelor financiare.
De asemenea, a fost subliniată împrejurarea că societatea nu a efectuat inventarierea patrimoniului, neputând fi verificată astfel situația bunurilor predate lichidatorului, cu atât mai mult cu cât apar declarate achiziții intracomunitare, declarate în DRT300.
Prin precizare depusă la data de_ (f. 109), creditoarea arată că la acea dată,_, debitoarea figurează în evidențe cu obligații fiscale în sumă de
147.481 lei, nominalizând expres și un număr de 6 facturi care nu au fost înregistrate în contabilitate la data emiterii
Prin sentința civilă nr. 3966/_, s-a admis în parte cererea DGFP S. pârâtul fiind obligat la plata pasivului în sumă de 2394 lei, achiesându-se la apărările conform cărora singura factură neînregistrată în contabilitate este cea cu nr. 0592094/_, în valoare de 15.000 lei, din care TVA 2.394,9 lei.
Prin Decizia Civila nr. 9258 din_ Curtea de A. C. a admis recursul formulat de DGFP S. impotriva Sentintei Civile nr. 3966/_ pronuntata in dosar nr._ /a1 al T. ui S., pe care a casat-o si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante.
Din considerentele Deciziei de casare se rețin următoarele: probațiunea administrată în cauză atestă împrejurarea că reclamantei nu i s-au cerut toate lămuririle necesare, în vederea indicării motivelor concrete pentru care cererea de antrenare a răspunderii a fost formulată, inițial, pentru suma de 204.067 lei, iar ulterior, pentru 147.481 lei.
Aceasta întrucât din adiționarea sumelor trecute în cap. VII din RIF (f. 24), rezultă că a fost constatată existența unor obligații fiscale suplimentare, în cuantum total de 221.085 lei, nefiind lămurite motivele pentru care, totuși, creditoarea a fost înscrisă în tabel numai cu suma de 204.067 lei. Deși este posibil să fi fost făcute plăți parțiale, între momentul emiterii RIF/deciziei de impunere și cel al formulării declarației de creanță, era necesar ca reclamanta să prezinte o situație a imputației acesteia, pentru a putea fi analizate pretențiile formulate, prin raportare strict la constatările din actul de control, acestea trebuind raportate ulterior la prev. art. 138 alin. 1 din lege, cu atât mai mult cu cât debitoarei i se impută săvârșirea mai multor neregularități, iar nu numai neînregistrarea unor facturi, iar motivele cererii de chemare în judecată nu se limitează numai la acest aspect, analizat de judecătorul sindic, ci, în general, la denaturarea rezultatelor financiare, la neținerea corectă a contabilității și la neinventarierea patrimoniului.
Ca atare, pentru a se putea lămuri limitele învestirii, din perspectiva obiectului și cauzei acțiunii, era necesar ca reclamanta să indice ce reprezintă sumele pentru care s-a cerut antrenarea răspunderii, respectiv ce se impută, în mod concret, pârâtului, în legătură cu fiecare dintre acestea, pornind, bineînțeles, de la declarația de creanță formulată și de la constatările din RIF care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, sursă a pasivului.
În rejudecare, se va completa probațiunea administrată, în acord cu cele mai sus expuse, fiind solicitate reclamantei lămuririle necesare, urmând a fi verificate și susținerile referitoare la neinventarierea patrimoniului și la situația achizițiilor intracomunitare, care nu au făcut obiectul analizei.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. dosar_ /a1*.
Au fost solicitate reclamantei precizările dispuse prin considerentele deciziei de casare prin adresele de la filele 21 și 27 din dosar .
În urma adreselor comunicate reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa AIF S. cu privire la sumele pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii pârâtului (f.23) revenind ulterior cu adresa 9750/_ prin care solicită ca pârâtul să fie obligat la plata sumei totale de 147.481 lei format din impozit pe profit,accesorii impozit pe profit și TVA.
Reclamanta nu a depus înscrisuri în probațiune, nu a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat cereri în probațiune scrise.
Prin întâmpinare lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei pentru următoarele considerente:
Așa cum a precizat în cuprinsul Raportului nr. 78/_, insolvența debitorului S. P. X 2. S. este cauzată de împrejurările nefavorabile ale economiei naționale.
Administratorul statutar, dl. P. B., i-a predat documentele contabile a societății, precum și toate bunurile existente în patrimoniul falitei, pe bază de proces verbal de predare-primire.
Din analiza făcută documentelor contabile, acestea nu prezentau lipsuri. Asupra înregistrărilor și interpretărilor contabile, nu se poate pronunța, nefiind de specialitate.
Ulterior, creditorul D.G.F.P. S., la solicitarea expresă a judecătorului- sindic, a indicat facturile care, prin înregistrarea lor în contabilitate la o dată ulterioară emiterii, ar fi cauzat modificarea rezultatului financiar:
factura nr. 0592094/_, considerată de organul fiscal neînregistrată în contabilitate. Valoarea acesteia este de 15.000 lei, din care TVA 2.394,9 lei, această sumă fiind de altfel singura neînregistrată în contabilitate și datorată către bugetul consolidat al statului.
factura nr. 091/_, în valoare de 29.518,4 lei, din care TVA 5.608,49 lei. Deși această factură nu a fost înregistrată în contabilitate la data emiterii, ci doar în ianuarie 2011, conform declarației rectificative aferente și depuse de societate la dosarul cauzei, situație permisă de prevederile legale în vigoare: Ordinul ANAF 144/2012, care instituie posibilitatea depunerii de declarații fiscale rectificative, atât cu diminuarea, cât și cu suplimentarea obligațiilor fiscale inițial declarate. Acesta vine în completarea prevederilor Codului de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2., articolul 84), care prevede posibilitatea îndreptării erorilor fiscal/contabile. De asemenea, însuși organul fiscal constată că prin neînregistrarea în contabilitate a facturii, la emitere, s-a calculat impozit suplimentar în cuantum de 1.561 lei.
factura nr. 14/_, în valoare de 79.546 lei, din care TVA 15.396 lei. Și pentru această factură s-au întocmit documente rectificative, conform Ordinului ANAF 144/2012. Organul fiscal stabilește prin Decizia nr. 61 că impozitul suplimentar datorat statului este de 9.946 lei.
facturile nr. 15/_, nr. 16/_ și nr. 4/_ . neînregistrate în jurnalul de vânzări, nu au influențat cu nimic sumele datorate bugetului de stat. Prin Decizia nr. 61, s-a dat câștig de cauză societății contestatoare, anulându-se impozitul suplimentar în cuantum de 19.412 lei și penalitățile aferente, în cuantum de 4.776 lei (paginile 17 și 18 ale Deciziei).
In consecință, din neînregistrarea în contabilitate la data emiterii a facturilor la care creditorul D.G.F.P. S. face referire, suma totală datorată statului este de 13.901,90 lei, din care TVA suplimentar 2.394,90 lei și impozit pe profit 11.507 lei, nicidecum suma de 147.481 lei pretinsă de creditor.
Nu sunt întrunite elementele răspunderii personale a administratorului statutar pentru antrenarea răspunderii acestuia în temeiul prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, nici măcar pentru cele șase facturi în discuție.
Creditorul își fundamentează afirmațiile cu privire la faptul că administratorul statutar al debitoarei, d-1 P. B. -K., nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea pe concluziile Raportului de inspecție fiscală nr. F-SJ 256/_ . Însă din concluziile Raportului de inspecție fiscală nr. F-SJ 256/_ rezultă altceva: se consemnează în Capitolul V - Alte constatări că referitor la respectarea prevederilor Legii 82/1991 rep. că la S. P. X 2. S. s-a respectat, în linii mari, legislația contabilă.
Pentru un număr de patru facturi neînregistrate la data emiterii, ulterior s-au întocmit situații financiare rectificative, pentru îndreptarea erorilor constatate, toate depuse la AFP C. S., cu număr de înregistrare 6255/_, în concordanță cu Prevederile legale în vigoare: Ordinul ANAF 144/2012, care instituie posibilitatea depunerii de declarații fiscale rectificative, atât cu diminuarea, cât și cu suplimentarea obligațiilor fiscale inițial declarate. Acesta vine în completarea prevederilor Codului de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2., articolul 84), care prevede posibilitatea îndreptării erorilor fiscal/contabile.
Apreciază că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 138 din L.I pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtului.
Precizează că pârâtul la data de_ a achitat creanța fiscală în sumă de 2394 lei pentru care inițial i s-a antrenat răspunderea depunând la dosarul cauzei copia chitanței (f.19).
Prin Decizia civilă nr. 3003/2013 s-a respins ca tardiv recursul declarat de creditoarea D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 5820 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., prin care s-a admis raportul final și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC. P. X 2. S. C. -S. .
În consecință lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei precizările din care rezultă suma rezultată în urma lichidării patrimoniului debitoarei (14.808 lei) și modul de distribuire a sumelor (f.25).
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Acțiunea formulată și precizată de reclamanta DGFP S. sub aspectul cuantumului pretențiilor -diminuate de la suma de 204.067 lei la cea de 147.481 lei se întemeiază în drept pe dispozițiile art .138 alin.1 li.d) din Legea insolvenței.
În fapt se impută pârâtului că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din lege, constând în neînregistrarea în întregime a veniturilor obținute în contabilitate, cu consecința denaturării rezultatelor financiare.
Precizează reclamanta că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de către debitoare, ulterior finalizării inspecției fiscale și a emiterii deciziei de impunere.
De asemenea, a fost subliniată împrejurarea că societatea nu a efectuat inventarierea patrimoniului, neputând fi verificată astfel situația bunurilor predate lichidatorului, cu atât mai mult cu cât apar declarate achiziții intracomunitare, declarate în DRT300.
Articolul 138 lit. d invocat de catre creditoare presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:
ținerea unei contabilități fictive
dispariția unor documente
neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea
Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre intrarea debitoarei in incapacitate de plată și fapta anterior menționată.
Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor).
Instanța reține că prin precizarea de acțiune (f. 109) se impută pârâtului o singură omisiune de înregistrare în contabilitate - vizând factura nr. 0592094/_ în valoare de 15.000 lei, din care TVA aferent este de 2394,9 lei.
Această sumă a fost achitată de pârât în cursul procesului (f.19) astfel încât atragerea răspunderii acestuia pentru această sumă, chiar în condițiile dovedirii raportul de cauzalitate directă dintre această fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești nu mai poate fi dispusă
Instanța reține că noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare. Tocmai perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia.
Ori din probatoriul administrat nu se decelează o "neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile.
Reține instanța că în privința a trei dintre facturile indicate în cuprinsul precizării formulate (f.109) emise de debitoare în cursul lunii decembrie 2010 sub nr. 15/_ ;16/_ și respectiv 4/_ - facturi care potrivit reclamantei nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei,conform RIF depus în scop probator
- susținerile acesteia sunt contrazise prin însăși Decizia nr. 61/_ prin care s-a admis în parte contestația formulată de debitoare împotriva Deciziei de impunere F SJ 325/_ - reținându-se că aceste facturi au fost înregistrate în evidența operativă și contabilă conform documentelor (f.82).
În privința facturilor 091/_ și nr. 14/_ se impută societății debitoare faptul neînregistrării acestor facturi la perioada la care se referă aspect care ar fi modificat rezultatul financiar.
Instanța reține că înregistrarea cu întârziere a acestor facturi în contabilitatea debitoarei nu poate genera angajarea răspunderii organului de conducere, pentru că într-o asemenea abordare s-ar imputa organului de conducere încălcarea unei obligații de rezultat, orice eroare - inerentă derulării unei activități comerciale (și umane în general) ar putea conduce la atragerea răspunderii. Gestionarului trebuie să i se impute fapte ilicite - prin raportarea la patrimoniul societății și la întreaga activitate de conducere a acesteia - inclusiv sub aspectul corectei țineri a evidențelor contabile, activitate care este în mod cert una care incumbă obligații de mijloace și nu de rezultat.
Instanța reține că nu s-a decelat o intenție de denaturare a evidențelor contabile din partea pârâtului, intenție care sub aspect subiectiv este necesară pentru angajarea răspunderii. Nu suntem în prezența unei răspunderi obiective și nici în situația în care mandatarul unei societăți (fostul administrator statutar) să își fi asumat obligații de rezultat, ci obligații de mijloace - de prudență și diligență în ceea ce privește conducerea activității societății debitoare.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.l lit.a - g din lege.
Ori ceea ce i se impută pârâtului - nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art 138 din Legea nr 85/2006. Nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolventă a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolventă, faptă care să se încadreze în cel putin unul dintre cazurile prevăzute de art.138 alin.l lit.a-g, raportul de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și vinovăția concretă a persoanelor a căror răspundere se solicită.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, vinovăția acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse se va respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de D.G.F.P. S., cu sediul în Z., Piața I. M. nr. 15, jud. S., pentru obligarea pârâtului P. N. B.
-K. cu domiciliul în C. -S., str. C. nr. 49/a, județul S., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 147.481 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013 la sediul instanței.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /8 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Sentința civilă nr. 4571/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 7127/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
