Sentința civilă nr. 406/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 406/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de către reclamantul C.I.I. S. N., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. 4.
F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. LS, în conformitate cu prevederilor Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze prezenta procedură, C.I.I. S. N., d-na practician în insolvență S. N., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la achitarea întregului pasiv.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând reține că, prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2013 sub nr._ /a1 pe rolul Tribunalului Specializat C. C.I.I. S. N., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. 4. F. S.R.L. a solicitat antrenarea răspunderi patrimoniale a pârâtei C. LS, în calitate de administrator statutar al debitoarei pentru creanța certă, lichidă și exigibilă de 5494 lei.
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că, din informațiile obținute de la AFP C.
-N., rezultă că debitoarea S.C. 4. F. S.R.L. a fost înființată în 1998, însă nu a depus toate declarațiile sau deconturile obligatorii. Prin sentința civilă nr. 4418/_ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei
S.C. 4. F. S.R.L., a fost întocmit tabelul preliminar de creanțe cu un total de 5494 lei. Apoi, din analiza informațiilor publicate pe site-ul M. ului Economiei și Finanțelor rezultă că S.C. 4. F. S.R.L. a depus situațiile financiare obligatorii respectiv bilanțul contabil doar pe anii 2001, 2000 și 1999. Analizând aceste acte contabile, se poate constata că în anul 2001 în patrimoniul debitoarei existau la sfârșitul anului active circulante de 89728 de lei din care 38763 erau disponibilități bănești. Întrucât nu există informații cu privire la modul în care aceste bunuri au fost gestionate se prezumă faptul că acestea au fost folosite în interes propriu de către administratorul statutar C. L. Sioman în dauna creditorilor.
Astfel, lichidatorul a învederat faptul că, deși a depus toate diligențele, nu a putut intra în posesia actelor contabile privind activitatea debitoarei, că administratorul statutar nu a depus situațiile financiare obligatorii organelor fiscale, că există datorii acumulate conform tabelului creanțelor, astfel încât se prezumă că societatea debitoare nu a condus evidența contabilă conform prevederilor Legii nr. 82/1991 a contabilității, motiv pentru care apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr.
85/2006( societatea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea) privind suportarea pasivului societății debitoare în sumă de 5494 lei de către pârâta C. LS .
De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 138 lit. a întrucât conform ultimelor informații deținute debitoarea a avut un patrimoniu care se prezumă că a fost folosit în scop personal de către administratorul statutar în loc să achite restanțele pe care le avea de plătit.
Pe cale de consecință, apreciază reclamanta că persoana care a cauzat apariția stării de insolvență a fost pârâta C. LS urmare a abandonării totale a responsabilităților ce-i reveneau privind administrarea patrimoniului debitoarei în detrimentul intereselor creditorilor.
În susținerea celor arătate, lichidatorul a depus copii ale indicatorilor financiari conform bilanțului depus pe anii 1999-2001 de către debitoarea S.C. 4. F. S.R.L., dovada notificării debitoarei și a administratorului statutar.
Pârâta, legal citată la adresa actuală, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Astfel cum reiese din încheierea nr. 25999 din_ a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, societatea 4. F. S.R.L. era la această dată dizolvată de drept potrivit dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale conform căruia societatea se dizolvă de drept în cazul nedepunerii în termen de 6 luni de la expirarea termenelor legale a situațiilor financiare anuale. Totodată, prin aceeași încheiere din 23 noiembrie 2007, s-a dispus numirea ca lichidator a C. S. N. .
Prin încheierea civilă nr. 4418/CC/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea S.C. 4. F.
S.R.L. la solicitarea lichidatorului C.I.I. S. N. .
La momentul deschiderii procedurii insolvenței societatea debitoare se afla în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Calitatea de asociat unic și de administrator statutar pe perioadă nelimitată a S.C.
4. F. S.R.L., anterior dizolvării societății, a avut-o pârâta C. LS .
Conform art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, astfel: încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune întrunirea cumulativă a unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
În cauza dedusă judecății se impune a se analiza dacă, pe de o parte, pârâtei i se poate imputa în mod culpabil o faptă ilicită din categoria celor expres reglementate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar, pe de altă parte, dacă aceste fapte ilicite sunt suficiente pentru a cauza starea de insolvență a debitoarei.
În sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d
din Legea nr.85/2006, respectiv lit. a: folosirea bunurilor și a creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane
și, respectiv, lit. d: ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar
.
În mod concret, prejudiciul invocat în cuantum de 5494 lei reprezintă creanța singurului creditor al procedurii insolvenței, respectiv DGFP C., creanță reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată corespunzătoare titlului executoriu nr. 100.000 din_, obligația principală având scadența în data de_ .
Judecătorul sindic apreciază că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În consecință, instanța apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Astfel, pârâta se face vinovată de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, fapt ce a atras dizolvarea de drept a societății în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, iar ulterior insolvența.
Nici ulterior deschiderii procedurii insolvenței, pârâta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atât timp cât legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității.
Legătura de cauzalitate este evidentă, faptul de a nu evidenția obligațiile debitoarei în contabilitate atrage imposibilitatea identificării și achitării la timp a obligațiilor fiscale, ca dovadă că suma de 5494 de lei reprezintă exclusiv dobânzi și penalități de întârziere care au fost calculate de la data scadenței obligației principale, respectiv din anul 2002.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei C. LS a generat imposibilitatea observării și achitării la timp a datoriilor societare, fapt ce a generat creanța DGFP C., menționată anterior.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâta nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
După cum am menționat anterior, prin încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 25999 din_ S.C. 4. ASHION S.R.L. a fost dizolvată de drept, numindu-se lichidator C. S. N. . Astfel, obligația administratorului statutar era aceea de a preda lichidatorului desemnat toate bunurile societății, inclusiv activele imobilizate, activele circulante, fiindu-i ridicat dreptul de administrare potrivit art. 233 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Astfel cum reiese din raportul privind situația economică a S.C. 4. F. S.R.L.( fila 13 dosarul de insolvență), pârâta C. LS nu a procedat la predarea către lichidator a acestor bunuri în cursul anului 2007, deși, din indicatorii menționați reiese că societatea avea la sfârșitul anului 2001, active imobilizate de 43993 de lei și active circulante de 897.287 de lei.
Prin nepredarea acestor bunuri existente în patrimoniul debitoarei în anul 2001 concomitent cu încetarea activității desfășurate de S.C. 4. F. S.R.L. și având în vedere mai ales refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde notificărilor ce i-au fost
adresate și de a se prezenta în fața instanței pentru a răspunde acuzațiilor ce îi sunt aduse, nu se poate concluziona decât în sensul folosirii în interes propriu a bunurilor societății de către pârâtă, faptă comisivă săvârșită cu intenție de către pârâtă.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, dacă pârâta ar fi predat lichidatorului bunurile societare și evidențele contabile, prin valorificarea unei părți din activele imobilizate de 43993 de lei ar fi putut fi achitată creanța DGFP C. constând în dobânzi și penalități de întârziere mult mai mici în anul 2006 decât suma de 5494 de lei și, în mod subsecvent, debitoarea nu ar fi ajuns în insolvență, legătura de cauzalitate rezultând cu evidență.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va aplica prezumția simplă care se impune însă imperativ că pârâta în calitate de unic asociat și de administrator statutar cu puteri depline, deși a avut la dispoziție în cursul anului 2007 mijloacele financiare pentru plata datoriei către DGFP C. nu a procedat la efectuarea acestei plăți, ci a folosit bunurile persoanei juridice în interes propriu sau în interesul unui terț, fapt ce a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditoarea nu și-a recuperat nici măcar parțial creanța care reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 urmează a dispune obligarea pârâtei la plata întregului pasiv în cuantum de 5494 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Admite acțiunea formulată de C. S. N. în calitate de lichidator al debitoarei
S.C. 4. F. S.R.L., cu sediul în C. -N., C. D. nr. 14-16, ap. 33, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. LS, cu domiciliul în B., str. P. nr. 11-13, et. 4 ap. 10, sector 1 și, în consecință:
Dispune obligarea pârâtei la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. 4. F.
S.R.L. în cuantum de 5.494 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red., tehnored. D.H. 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1111/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 6421/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
