Sentința civilă nr. 3273/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. S. IZAT C. Dosar nr. unic _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.3273/2013
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de înlocuire din oficiu a lichidatorului judiciar SP G. I. ȘI suspendarea oricăror demersuri de valorificare a activelor debitoarei formulată de creditorii-petenți SC D. G. S., COMUNA Ț., COMUNA G., C. I. și M. D. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar S.P. G. I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC P. C. SA
La apelul nominal se prezintă reprezentanta creditorilor-petenți, d-na avocat A. A. C., creditorul M.
D., administratorul special al debitoarei C. F., reprezentantul creditorului R. C. și reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze prezenta procedură, SP G. I., d-nul practician în insolvență Gordan Ștefan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat din partea lichidatorului judiciar, la data de 25 noiembrie 2013, întâmpinare, un exemplar al acesteia comunicându-i-se reprezentantei creditorilor-petenți.
La interpelarea instanței de a preciza dacă cererea formulată este o cerere formulată în nume propriu sau o cerere de sesizare, din oficiu, a judecătorului sindic, reprezentanta creditorilor-petenți arată că cererea formulată este o cerere de sesizare a judecătorului sindic.
Față de această precizarea, respectiv faptul că creditorii-petenți nu au formulat în nume propriu o cerere de înlocuire a lichidatorului judiciar ci doar o sesizarea adresată judecătorului sindic în vederea înlocuirii acestuia, judecătorul sindic arată că nu înțelege să își însușească sesizarea formulată de către creditorii-petenți.
Judecătorul sindic pune în discuție cererea de suspendarea a oricăror demersuri de valorificare a activelor debitoarei formulată de creditorii-petenți.
Reprezentanta creditorilor, la solicitarea instanței, arată că temeiul juridic al cererii de suspendare este art. 25alin.1 coroborat cu art.22 din Legea nr.85/2006. Susține cererea de suspendare astfel cum aceasta a fost formulată solicitând suspendarea tuturor activităților de valorificare a activelor societății debitoare având în vedere faptul că raportul de evaluare conține menționate ca fiind active ale acestei societăți o serie de bunuri care nu aparțin societății debitoare, mai mult decât atât unele dintre acestea nu mai există. În acest sens, pentru dovedirea acestor aspecte, menționează că s-au depus o serie de înscrisuri din care rezultă că barajele aferente lacurilor G. 1, Tăul P. ii și Cătina aparțin unei alte persoane; nu există documente referitoare la dreptul de proprietate în baza cărora lichidatorul să fi dedus că aceste bunuri reprezintă active ale societății debitoare; susține că, dimpotrivă, lichidatorul judiciar a cunoscut faptul că barajele respective nu constituie active ale debitoarei și în acest sens a introdus aceste bunuri în raportul de evaluare. Pentru aceste motive opinează că o cerere de suspendare ar fi admisibilă.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea cererii de suspendare raportat și la temeiul de drept invocat de către creditorii-petenți, respectiv ar.25 alin.1 și art.22 din Legea nr.85/2006care se referă la atribuțiile lichidatorului judiciar și la motivele pentru care acesta ar putea fi înlocuit. Apreciază că cererea de suspendare ar fi trebuit să vizeze strict amenajările despre care se face vorbire. Nu consideră că cerere de suspendare nu este admisibilă.
Reprezentantul creditorului R. C. apreciază că cererea de suspendare este admisibilă și s-ar impune admiterea ei. De asemenea, s-ar impune lămurirea aspectului în ceea ce privește proprietatea acestor ape de suprafață și cine la poate scoate la vânzare aceste bunuri. Depune un exemplar al întâmpinării formulate de lichidatorul judiciar în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda prin care se solicită evacuarea clientului său R. C. de pe proprietățile sale. Consideră că instanța ar trebui să se pronunțe în ceea ce privește aceste amenajări, pe suspendarea vânzării acestora până la clarificarea situației juridice a acestora și a soluționării acțiunii de evacuare. La solicitarea instanței, precizează că temeiul juridic al acestei suspendări sunt dispozițiile art.25 alin.1 și art.22 din Legea nr.85/2006.
Administratorul special C. F. apreciază că cererea de suspendare nu este admisibilă; solicită respingerea.
Reprezentanta creditorilor-petențui arată că raportat la interesul acestei proceduri de maximizarea averii debitoarei și evitarea unor cheltuieli suplimentare, există unele prejudicii care au fost cauzate și care vor fi cauzate averii debitoarei urmând a fi suportate, indirect, și de către creditori; acestea sunt raportate la cheltuielile pentru realizarea raportului de evaluare și ulterior pentru organizarea unor licitații care, pe viitor, există riscul de a fi anulate; de asemenea, urmează să fi intentate unele procese generate de situația ambiguă și există diminuarea drastică a averii debitoarei cu buna știință a lichidatorului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar arată că toate cheltuielile au fost aprobate de adunarea creditorilor. Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 19 noiembrie 2013, contestatorii SC D. G. S., COMUNȚA Ț., COMUNA G., C. I. și M. D. au solicitat în temeiul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 înlocuirea din oficiu a lichidatorului judiciar SP G. I. în dosarul de insolvență cu nr._ pentru motive temeinice, iar în temeiul art. 25 lit. (1) coroborat cu art. 22 din Legea 85/2006) să se dispună suspendarea oricăror demersuri de valorificare a activelor societății debitoare P. SA, până la soluționarea prezentei cereri.
În motivarea cererii contestatorii au arătat că, urmând pașii procedurali impuși de procedura falimentului, lichidatorul judiciar ajungând în momentul valorificării bunurilor societății P. SA, a trecut la evaluarea activelor debitoarei. Conform reglementărilor în vigoare a fost contractat un expert evaluator din B. spre a evalua bunurile situate în județul C., iar la finalul demersurilor acestuia concluziile au fost prezentat Adunării Generale a Creditorilor din data de_ într-un Raport de evaluare. Ulterior, în data de_ o noua Adunare a Creditorilor a urmărit aprobarea modalităților de valorificare a bunurilor evidențiate în evaluare. În cursul adunării au fost evidențiate o serie de nereguli în raportul de evaluare, aducându-se pe această cale la cunoștința lichidatorului judiciar dovezi clare cu privire la imposibilitatea continuării procedurii de valorificare în baza amintitului raport de evaluare, pornind de la considerente precum lipsa titlurilor de proprietate ale P. SA cu privire la unele dintre imobilele propuse spre evaluare, unele bunuri imobile nu mai existau la momentul realizării evaluării, prețurile propuse nu erau reale în raport cu obiectivele scoase spre vânzare, fiind extrase exclusiv din documente contabile doar, modul de redactare a evaluării ridica serioase semne de întrebare cu privire la reala deplasare a expertului la fața locului.
Ulterior, în data de_, în pofida datelor prezentate, G. I. a înțeles să își asume utilizarea raportului de evaluare și să solicite votarea modalităților de valorificare a activelor P. SA. Dând citire prevederilor art. 22 alin. 2 din legea 85/2006 în măsura în care există motive temeinice, judecătorul sindic poate din oficiu să dispună înlocuirea lichidatorului judiciar. Sintagma motive temeinice nu își găsește o definiție în nomenclatorul termenilor de specialitate din legislația domeniului insolvenței. În acest context o trimitere la doctrină este necesară. Profesorul
I. Turcu identifica sfera noțiunii analizate arătând următoarele: "sintagma motive temeinice nefiind definită sau cel puțin exemplificată, rămâne la aprecierea suverană a judecătorului sindic";. Exemplificându-se prin cazuri care se subsumează termenului care ne interesează, o enumerare largă individualizează câteva motive concrete precum:
"acele fapte sau omisiuni grave ale practicianului în insolvență, care prejudiciază sau pun în pericol grav interesele colective ale creditorilor [...] sunt motive temeinice de înlocuire [...] neefectuarea inventarului, neefectuarea evaluării sau a măsurătorilor cadastrale, greșeli grave în efectuarea procedurilor de lichidare [...]";.
Totodată s-a arătat că, prin raportare la prevederile art. 5 alin. 1 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar fiind un organ de aplicare a legii pe de o parte trebuie să respecte toate prevederile legale incidente domeniului său, or aceasta înseamnă și Codul Civil și de Procedură Civilă, pe de altă parte, creditorii fiind protejați prin normele legale, au ca interes colectiv nu numai protejarea specifică insolvenței, ci evident se așteaptă să le fie respectat întregul ansamblu de drepturi garantate prin diferite texte legislative, în măsura în care sunt incidente sau conjunctural le-ar putea fi încălcate. Lichidatorul judiciar este așadar ținut de respectarea tuturor drepturilor aferente creditorilor, iar caracterul de normă specială al Legii 85/2006 nu permite eludarea altor prevederi legale. Că este așa o indică si art. 13 din Codul privind Conduita Etică/R1/_ al UNPIR conform căruia "Practicienii în insolvență sunt obligați să își exercite activitatea cu bună credință, potrivit bunelor uzanțe, cu respectarea intereselor părților";.
În lumina celor prezentate, referindu-se la motivele temeinice drept condiție esențială a înlocuirii lichidatorului judiciar de către judecătorul sindic contestatorii au constatat încălcarea următoarelor prevederi legale: art. 25 lit. (d) din Legea 85/2006 conform căruia "aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor";, art. 25 lit. (i) din Legea 85/2006 conform căruia "vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prezentei ordonanțe de urgență";, art. 116 alin. 2 din Legea 85/2006 conform căruia
"Metoda de vânzare a bunurilor va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar. În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, cu acordul comitetului creditorilor, lichidatorul judiciar poate să angajeze în numele debitorilor un evaluator și să-i stabilească onorariul [...] iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare";, art. 118 alin. 2 din Legea 85/2006 conform căruia
"Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situația de pe teren și prin datele din registrele de publicitate imobiliară";, art. 723 Vechiul Cod de Procedură Civilă conform căruia "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege";, art. 13 din Codul privind Conduita Etică/Ri/_ al UNPIR conform căruia "Practicienii în insolvență sunt obligați să își exercite activitatea cu bună credință, potrivit bunelor uzanțe, cu respectarea intereselor părților";.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior, doctrina a identificat între motivele temeinice care permit schimbarea a lichidatorului judiciar și neefectuarea inventarului. Acestui motiv se circumscrie nu numai neefectuarea inventarului, dar și efectuarea defectuoasă a acestuia. Conform susținerilor evaluatorului Best Evaluator Company de la punctul
1.4 din Raportul de evaluare al bunurilor P. SA documentația care i-a fost remisă era sumară: "Nu am avut la dispoziție cărțile tehnice ale construcțiilor, proiecte de execuții, documentații cadastrale";. Coroborând aceste susțineri cu trimiterile la anexele aceluiași raport unde apar bunuri inexistente - magaziile de la barajele Cătina și G. I nu mai există, fapt de altfel ușor de verificat la fața locului, rezultă că un inventar real nu a fost realizat până la acest moment.
Spre vânzare sunt scoase și o serie de baraje - Cătina, G. I, Tăul P. ii. Aceste baraje sunt construite pe trenuri aparținând unor creditori precum P. G., P. Ț. sau D. G. sau C. I., Kerekeș M. și nu numai. Terenurile au fost dobândite în mod legal, existând pentru o parte din subsemnații procese câștigate în acest
sens: dosar_ - lacul Cătina - câștigat terenul de sub lac, luciu de apă, imobile aferente, decizia civilă nr. 659/R/2008 - câștigate lacurile G. I și Tăul P. ii - teren plus luciu de apă, dosar_ - realizată accesiunea imobilelor aferente lacurilor G. I și Tăul P. ii.
Este indiscutabil că dacă inventarierea bunurilor debitoarei ar fi fost întocmită și verificată documentația integrală, nu numai documentația contabilă, nu s-ar fi ajuns la includerea în raportul de evaluare a activelor PISCIOLA SA a unor bunuri care fizic nu mai există sau bunuri care aparțin unor terți.
Dovezile prezentate converg spre o situație de fapt clară - fie un inventar real nu a fost efectuat, fie, mult mai rău, inventarierea s-a rezumat la o simplă trecere în revistă a unor date preluate din contabilitatea falitei, deci o inventariere viciată și în contradicție cu norma de lege.
Textul de lege vorbește și despre conservarea bunurilor ca obligație esențială a lichidatorului judiciar.
Conservarea vizează nu numai bunul în materialitatea sa ci, evident, și protejarea dreptului de proprietate.
Pentru a demonstra faptul că nu au fost efectuate demersuri în vederea inventarierii bunurilor, în data de_ contestatoarea D. G. a depus lichidatorului G. I. Notificarea 804/_ care cuprindea răspunsul Primăriei Cătina, prin care se indica faptul că barajele în discuție existau încă de la 1860, deci nu au fost edificate de
P. SA, fapt care ușor ar fi fost probat prin simpla verificare a extraselor de carte funciară. Având în vedere modalitatea în care G. I. a înțeles să abordeze solicitările contestatorilor până în acest moment se prezumă că ignorarea solicitărilor creditorilor se datorează mai degrabă relei credințe decât unor scăpări. Această afirmație este făcută în contextul în care, cu două zile înaintea Adunării Creditorilor ce urma să voteze modalitățile de evaluare a bunurilor o altă adresă prezenta lichidatorului titlurile de proprietate, or lichidatorul nu și-a modificat poziția pe baza noilor date, date ce se regăsesc în corpul soluțiilor date de instanțe diferite, soluții definitive și irevocabile. Adresa amintită este înregistrată la dosarul cauzei în data de_ .
Situația de fapt mai sus prezentată ridică două semne de întrebare. Primul aspect vizează bunurile care nu mai există fizic în patrimoniul debitoarei. Pentru bunurile despre care contestatorii dețin date se poate identifica momentul desființării lor și rațiunea pentru care s-a dispus aceasta. Situația nu este singulară însă. Multe alte active de aceeași natură, aferente altor ferme piscicole nu mai subzistă momentului prezentei cereri, însă nu există date cu privire la distrugerea / casarea/dezafectarea lor, iar lichidatorul judiciar nu are un răspuns pentru această stare de fapt.
În ceea ce privește barajul/digul lacului G., acesta deservește totodată drumul comunal Gherla - Legii, ceea ce constituie suficientă rațiune pentru a nu se putea vinde acest bun. Aceste informații trebuiau cunoscute de către lichidator și acționat în consecință sau, cel puțin, exista posibilitatea nuanțării poziției sale, după ce i-au fost comunicate.
Al doilea aspect privește conservarea creanțelor P. SA asupra unor terți. În cadrul Adunării Generale a Creditorilor din data de_, așa cum de altfel s-a consemnat și în procesul verbal al acesteia, D. G. S. a prezentat existența unor inadvertențe între evaluare și starea de fapt. în răspuns, lichidatorul judiciar arata că titlurile de proprietate sunt încă discutabile și totodată a amintit existența unor îmbunătățiri aduse imobilelor scoase la vânzare, respectiv barajele cuprinse în evaluare. Conservarea drepturilor nu s-a realizat sub acest aspect. Până în momentul de față prezumtivele îmbunătățiri nu au fost valorificate. Nu există procese născute din dreptul de creanță generat de eventualele lucrări. Solicitând date concrete, un răspuns ferm a fost refuzat contestatorilor, precizându-se că vor cunoaște la momentul formulării unor acțiuni. În adevăr, în cazul de față, misiunea practicianului în insolvență este una ingrată, deoarece interesele generale ale creditorilor intră în coliziunea directă cu cele individuale ale fiecărui participant la procedură. Se consideră însă că lichidatorul făcea o confuzie în momentul solicitării acestor date în cadrul unei Adunări a Creditorilor. Solicitarea s-a făcut în calitatea de creditor interesat, răspunsul vizând întreaga adunare. Cert este că, demersuri privind conservarea, din prisma celor precizate nu s-au făcut.
Raportat la prevederile art. 25 lit. (d) din Legea nr. 85/2006 contestatorii consideră că, pe baza celor prezentate, lichidatorul nu a efectuat un inventar real. nu există o situație clară a bunurilor debitoarei, nu s-au întreprins demersurile de conservare a unor eventuale drepturi de creanță, prejudiciul este evident constând în menținerea unei stări ambigue cu privire la active și natura juridică a dreptului de proprietate ce conduce la tergiversarea valorificării sau imposibilitatea valorificării activelor.
Contestatorii au arătat că finalitatea procedurii falimentului constă în valorificarea tuturor activelor debitorului și acoperirea creanțelor acestuia. Vânzarea trebuie să pornească de la principiile consacrate prin legislația insolvenței și evident, acolo unde nu există prevederi derogatorii să se raporteze la prevederile dreptului comun. Că este așa o indică și textul art. 116 din Legea 85/2006, care prevede că orice vânzare se face sub supravegherea judecătorului sindic. Dispoziția legală este clară și se referă exact la verificarea vânzării sub aspectul legalității ei, deci al raportării la toate normele în materie incidente. Lichidatorul trebuie să se raporteze la toate textele de lege incidente, eventualele abateri fiind verificate de către judecătorul sindic sub aspectul respectării tuturor normelor incidente.
Vânzarea în cazul de față încalcă în mod evident o serie de prevederi legale. Este inadmisibil ca un lichidator judiciar să scoată spre vânzare bunuri pentru care nu deține un titlu de proprietate, bunuri care aparțin creditorilor din procedură, mai mult bunuri despre a căror situație juridică avea cunoștință.
În primul rând, cel puțin în ceea ce privește contestatoarea D. G., necunoscând situația altor creditori cu situație similară, a notificat lichidatorul în legătură cu lipsa oricărui titlu cu privire la barajele G. I, Cătina, Tăul
P. ii. Nu au fost făcute demersuri pentru clarificarea situației și nici nu a fost remis un răspuns. Conform prevederilor art. 5 din Legea insolvenței, lichidatorul judiciar este un organ de aplicare a legii, moment în care îi sunt incidente prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
conform căruia autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării în cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. În acest context, s-a arătat că în urma adresei din data de_ lichidatorul judiciar nu a înțeles să ofere un răspuns scris cu privire la indicarea modului în care înțelege să gestioneze situația bunurilor care nu îi aparțin, deși avea obligația legală să o facă. Numărul mare de nereguli semnalate conturează imaginea unei activități mai degrabă desfășurate sub semnul relei credințe, decât cel al delăsării și ignorării obligațiilor legale ce revin lichidatorului. Adresa contestatoarei D.
G. către lichidator a fost înregistrată și la dosarul cauzei în_ .
În al doilea rând, vânzarea, raportată la normele procedurii insolvenței ridică o serie de probleme. Eventualele procese rezultate, până la pierderea lor de către lichidator vor fi suportate de către debitoare, spoliindu- se astfel emolumentul beneficului subscrisei, demersurile sale înscriindu-se așadar în categoria omisiunilor care prejudiciază grav interesele creditorilor. se subliniază pierderea lor deoarece deținem dovada certă a titlului de proprietate. Se ajunge astfel în situația absurdă ca în eventualitatea unui proces să suporte contestatorii, creditori în procedură, cheltuielile părții adverse, deoarece stând în instanță în numele P. SA lichidatorul judiciar consumă din activele debitorului, sume care altfel le-ar fi fost distribuite.
Raportat la prevederile art. 25 lit. i din Legea insolvenței lichidatorul judiciar încalcă dispozițiile legale atât ale domeniului insolvenței cât și ale dreptului comun prejudicind serios debitoarea: nu are un titlu de proprietate, direct vânzarea aduce atingere drepturilor individuale ale creditorilor, indirect în eventualitatea unor procese ecoul activităților discutabile din punct de vedere legal ale lichidatorului se va răsfrânge în cele din urmă asupra întregului colectiv al creditorilor.
Pornind de la textul art. 116 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, vânzarea realizată pe baza unui raport de evaluare reclamă respectarea unui set de norme. în adevăr, în momentul în care legiuitorul s-a referit la evaluare a prevăzut norme care incumbă evaluatorului. Cu toate acestea, viciile care rezultă din culpa lichidatorului îi sunt direct imputabile și ele constituie temei suficient pentru înlocuire din punctul de vedere al prevederilor art. 22 alin. 2 din Legea insolvenței. Conform opiniei expertului "Din informațiile aflate la dispoziția lichidatorului și potrivit discuțiilor purtate cu proprietarul, imobilizările corporale analizate nu sunt supuse unor restricții sau limitări deosebite, restricții contractuale, servituti, leasing, ipoteci, care ar putea influența sau îngrădi dreptul de proprietate al acestora";.
Este evident faptul că lichidatorul cunoștea situația imobilelor puse în discuție înainte de întocmirea raportului de evaluare deoarece procesele cu P. SA au fost pierdute de aceasta pentru lacurile Cătina, G. I și Tăul P. ii. Mai mult, există un proces recent câștigat privind dreptul de accesiune al barajelor G. I și Tăul P. ii în care lichidatorul a stat în instanță pentru P. SA. Adăugăm și faptul că am notificat fostul lichidator încă din 2012 cu privire la aceste probleme, ulterior comunicând din nou același document și actualului lichidator - G. I. . Notificarea se regăsește la dosarul cauzei în adresa depusă în data de_ .
Este inadmisibil ca în urma tuturor demersurilor contestatorilor, G. I. să ignore notificările repetare, să treacă cu vederea faptul că există procese pe rol, că nu are dreptul de proprietate asupra imobilelor puse în discuție si că procesele de accesiune deschise împotriva P. SA, pe care a reprezentat-o în instanță personal, să fie trecute sub tăcere pentru a deturna rezultatele evaluării.
În cazul de față, nerespectarea prevederilor legale privind realizarea unei expertize s-a datorat culpei lichidatorului, care, poate intenționat, sau doar poate ca urmare a unei totale lipse de profesionalism, a furnizat date greșite, a omis documente și nu a făcut precizările de rigoare cu privire la natura dreptului de proprietate, ceea ce, ultimamente, a condus la realizarea unui raport de evaluare total eronat. Din păcate neconsemnată în scris, poziția evaluatorului fost comunicată telefonic creditorilor. Din discuțiile purtate a reieșit faptul că acesta nu s-a deplasat la fața locului. Faptul este probat și de cuprinderea în raportul de evaluare a unor bunuri care fizic nu se regăsesc în teren.
Concluzionând, este evident că prevederile legale au fost deturnate de la finalitatea lor, întrucâtevaluarea nu s-a realizat pe baze reale, datele furnizate de lichidator evaluatorului nu sunt reale, o serie de date au fost în mod deliberat omise, titlurile de proprietate existente nu au fost prezentate evaluatorului, toate acestea conducând la o serie de prejudicii, respectiv încălcarea drepturilor creditorilor ca și colectiv, încălcarea drepturilor individuale ale creditorilor care dețin o parte din bunurile scoase spre vânzare, deși ele nu sunt în patrimoniul P. SA, o sumă de 5.ooo E. a fost virată evaluatorului, iar evaluarea din start a fot nereală, expertului lipsindu-i date esențiale pentru întocmirea unui document concludent, au fost cheltuite sume cu convocarea unei serii de adunări ale Creditorilor, toate discutând problemele ridicate de raportul de evaluare.
Conform art. 118 alin. 2 din Legea 85/2006: "Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situația de pe teren și prin datele din registrele de publicitate imobiliară";. Textul era incident la data efectuării demersurilor discutabile ale lichidatorului G. I. . Fiind un text tehnic, și totodată completând prevederile art. 116 din Legea insolvenței discutat anterior, se impune doar precizarea faptului că lichidatorul avea o obligație expresă de a identifica imobilul prin situația de pe teren și din registrele de publicitate în cazul unei vânzări. Conform textului de lege care analizează expres vânzarea imobilelor, orice propunere în acest sens trebuie să identifice dreptul de proprietate, cu extrase sau trimiteri la registrele de publicitate.
În cazul de față, G. I. a ignorat prevederile legale, iar în raportul de valorificare a bunurilor P. SA nu apare o trecere în revistă a datelor din registrele de publicitate imobiliară, în alte cuvinte, lichidatorul judiciar eșuează în a prezenta titlul său de proprietate sau orice alt titlu în baza căruia își permite scoaterea la vânzare a unor
bunuri aparținând terților. Dacă ar fi respectat aceste cerințe legale, în mod evident în raportul de evaluare al bunurilor P. SA nu ar fi putut apărea bunurile semnalate pentru simplul motiv că s-ar fi văzut clar existența unui alt proprietar, fie faptul că P. SA nu este proprietar conform extraselor de carte funciară.
Prin raportare la prevederile art. 118 din Legea 85/2006. lichidatorul judiciar nu respectă o obligație expresă a textului de lege, mai exact nu probează situația juridică a imobilelor pe care intenționează să le valorifice.
Conform art. 723 Vechiul Cod de Procedură Civilă: "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege";. Exercitarea drepturilor și a obligațiilor stabilite de lege în sarcina lichidatorului judiciar nu se poate abate de la prevederile generale în materie, în cazul de față, dispozițiile Codului de Procedură Civilă.
Adunarea Creditorilor, a fost prezidată în_ ,_ și_ pe baza prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea 85/2006 de către lichidatorul judiciar. Este adevărat că prin obținerea unei majorități, creditorii controlează direcția procedurii falimentului, însă hotărârile Adunării Generale a Creditorilor nu pot excede cadrului legal pe de o parte, iar pe de altă parte, poziția creditorilor se formează pe baza activității lichidatorului judiciar așa cum este ea cuprinsă în diferitele rapoarte pe care le întocmește. Analizând problema din acest unghi, rezultă că G. I. avea obligația să vegheze la formarea unei opinii corecte a creditorilor și să împiedice adoptarea oricăror hotărâri de către Adunarea Creditorilor care ar putea încălca textele legale. în cazul de față pasivitatea lichidatorului a generat o serie de probleme, așa cum au fost ele descrise în cuprinsul prezentei cereri.
În concret, G. I. a omis date, a refuzat discutarea problemelor apărute ca urmare a deturnării scopului final al procedurii insolvenței și prin toate demersurile sale a încercat cu obstinație să impună vânzarea unor bunuri care în realitate nu au situația juridică prezentată sau nu mai există.
Este foarte adevărat că Adunarea Generală a Creditorilor a aprobat în data de_ propunerea de valorificare a bunurilor debitoarei P. SA, însă majoritatea din cadrul Adunării este departe de a fi un confortabilă. Mai mult, situația reală în cadrul adunărilor de creditori este bine cunoscută: "procedura insolvenței este o procedură complexă, care necesită atenție, interes ridicat și permanent față de publicațiile Buletinului Procedurilor de Insolvență și, în genere, cunoștințe aprofundate de specialitate pentru a fi utilizată la adevărată sa valoare, or, creditorii în marea lor majoritate se complac sau sunt prada unei sfinte ignorante";.
Nu se încearcă o apărare prin invocarea propriei culpe. Prezentele susțineri nu fac altceva decât să contureze detaliat cadrul în care a acționat lichidatorul G. I. . Nu trebuie ignorat și faptul că prin codul deontologic lichidatorul ca practician în insolvență are anumite responsabilități, tot astfel cum alte responsabilități derivă din acceptarea remunerației și confirmarea lichidatorului. Momentul confirmării echivalează cu mandatarea G. I., or în acest caz, există o obligație de informare a creditorilor, o obligație de dirijare a ședinței Adunării Creditorilor în sensul respectării normelor legal și nu al eludării acestora sub masca votului participanților la procedura falimentului. Girul majorității creditorilor nu trebuie și nu poate să acopere nerespectarea prevederilor legale care a originat din demersurile și s-a consemnat în documentele emanate de la lichidatorul judiciar.
S-a apreciat că modul de conducere a ședinței Adunării Generale a Creditorilor P. SA a servit exclusiv intereselor lichidatorului judiciar, acesta profitând de pozitia conferită de Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 13 Codul privind Conduita Etică/Ri/_ al UNPIR "Practicienii în insolvență sunt obligați să își exercite activitatea cu bună credință, potrivit bunelor uzanțe, cu respectarea intereselor părților";. Textul invocat nu este unul legislativ, însă este deosebit de important. Codul deontologic al profesie impune respectarea uzanțelor, normelor legale în vigoare și exercitarea atribuțiilor cu bună credință. În cazul de față, G. I. a urmărit deturnarea scopului final al textului legii insolvenței înspre deservirea propriilor interese. Reaua credință este probată de susținerile expertului evaluator precum și de conduita ulterioară a lichidatorului judiciar: 2008, 2009 - P. este parte în procese cu terți și pierde dreptul de administrare pentru o serie de lacuri, prin retrocedarea lor către proprietarii de drept. 2012 - G. I. preia documentația P. familiarizându-se cu procesele respective și cu notificările subscrisei. 2012 - 2013 - G. I. reprezintă P. Sa în procese de accesiune vizând o serie de bunuri mobile, procese câștigate în acest moment. August 2013 - Evaluatorul discută cu proprietarul bunurilor evaluate, așa cum afirmă în raportul de evaluare, ceea ce înseamnă că G. I. a pozat în titularul de drept al terenurilor, or, cel puțin pentru bunurile imobile deja indicate, D. G., C. I. ori alți terți proprietari nu au fost contactați. Evaluatorul recunoaște că nu s-a deplasat în teren. Evaluatorul recunoaște lipsa documentației cadastrale. Octombrie 2013 - ca urmare a notificării subscrisei G. I., ca singură concesie, lichidatorul înțelege să treacă în dreptul bunurilor care nu îi aparțin menținea "bunuri în litigiu", deși litigiile au fost soluționate încă di perioada 2007 - 2009. Noiembrie 2013 - se face notificarea lichidatorului cu privire la răspunsul primăriei Cătina, prin care se comunica lipsa oricărui titlu de proprietate cu privire la barajele scoase spre vânzare. Reaua credință devine astfel evidentă în momentul în care lichidatorul din postura de proprietar în fața evaluatorului, devine doar titular al unui drept litigios, ca urmare a notificărilor noastre. Schimbarea de poziție de la proprietar la deținător de drepturi litigioase, de la necunoaștere a stării de fapt la recunoașterea unor probleme privind titlurile de proprietare trădează un interes care nu corespunde cu cel urmărit de legea insolvenței. Se probează și faptul că G. I. nu este străin de problemele expuse în prezenta cerere.
Contestatorii consideră că dacă cele prezentate nu demonstrează reaua credință a lichidatorului judiciar, cel puțin ridică o serie de întrebări cu privire la modul de gestionare a procedurii falimentului P. SA. Faptul că se urmărește forțat impunerea unei evaluări nereale, pe sume disproporționat de mari, poate duce cu gândul că factorul decisiv care a determinat conduita G. I. în luarea acestor decizii este emolumentul vânzării finale, în bloc a bunurilor.
Concluzionând, contestatorii au arătat că se identifică următoarele motive temeinice de schimbare a lichidatorului judiciar: lipsa inventarului (raportul de evaluare consemnează bunuri inexistente, bunuri al căror
proprietar nu este P. ) or lichidatorul trebuia la o simplă verificare să recunoască aceste aspecte, lipsa unor acțiuni de conservare a bunurilor din punct de vedere juridic, prezumtive îmbunătățiri ar fi trebuit să nască drepturi de creanță care nu au fost valorificate, furnizarea de date eronate, false sau incorecte evaluatorului care a condus la redactarea unui raport de evaluare a bunurilor P. SA nereal, evaluarea nu respectă normele în vigoare, fiind realizată exclusiv pe documente contabile, fișe de inventar, fără a fi confirmate toate aceste date cu situația din teren, G. I. ignoră cu desăvârșire probleme juridice aferente bunurilor scoase la vânzare și scoate spre valorificare bunurile, deși nu are un titlu de proprietate, lichidatorul, chiar după indicarea problemelor seriase identificate în raportul de evaluare își însușește pe mai departe raportul de evaluare și trece la valorificarea bunurilor care nu îi aparțin, cunoscând în mod cert că nu este proprietar, lichidatorul ignoră prevederile legale care îl obligă ca în cazul imobilelor să prezinte documentația acestora așa cum apare în registrele de publicitate imobiliară, pentru a preveni terții cumpărători cu privire la situația juridică a imobilelor, impunerea unor prețuri exagerate, continuarea demersurilor de vânzare pun sub semnul întrebării buna credință a lichidatorului și totodată, sunt suficiente elemente să probeze reaua credință în exercitarea atribuțiilor de lichidator existența unui interes adiacent procedurii devine tot mai evidentă având în vedere că se urmărește vânzarea bunurilor fără soluționarea prealabilă a problemelor privind titlurile de proprietate, în contextul în care nu există procese pe rol privind proprietatea bunurilor.
Prejudiciile aduse creditorilor în procedură sunt următoarele: cheltuirea unei sume de 5000 E. pentru un raport de evaluare viciat din start prin declarații false sau incorecte, neprezentarea întregii documentații, ridicarea remunerației lunare în condițiile în care demersurile procedurale au fost deturnate de la adevărata lor finalitate și au creat mai multe probleme decât soluții, cheltuielile cu convocarea Adunării Generale a Creditorilor în mod repetat încercând impunerea forțată a vânzării bunurilor deși au fost comunicate problemele mai sus expuse, deturnarea demersurilor procedurii, demersuri plătite din fondurile debitoarei, fapt ce este prejudiciu direct și spoliază sumele datorate creditorilor din procedură, șicanarea adevăraților proprietari (Prin Sentința Civilă nr. 526/_ pronunțată de Judecătoria Gherla în Dosarul_, Instanța de Fond arata faptul că în ceea ce privește litigiul legat de Lacul Cătina, pârâta P. este obligată: "să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, terenurile în suprafață de 421.400 mp. cu categoria de folosință "Lac" situate în extravilanul comunei Cătina și să se abțină pe viitor de la orice fapte care ar aduce atingere exercițiului normal și deplin al dreptului de proprietate al reclamanților";.
Conform prevederilor art. 22 alin. 2 din legea insolvenței, judecătorul sindic are posibilitatea ca din oficiu să dispună schimbarea lichidatorului judiciar. Textul de lege, în lipsa unei prevederi exprese, nu împiedică pe nici un creditor să abiliteze judecătorul sindic printr-o sesizare și nici nu condiționează demersul de o Hotărâre a Comitetului Creditorilor în acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2, 22 alin. 2, 25, 116-118 din Legea nr. 85/2005, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, art. 723 Vechiul Cod de Procedură Civilă, art. 13 din Codul privind Conduita Etică/Ri/_ al UNPIR.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar SP G. I. a solicitat respingerea cererii contestatorilor, arătând în susținerea poziției procesuale că art. 25 din legea nr. 85/2006 invocat de contestatori se referă la principalele atribuții ale lichidatorului judiciar, iar art. 22 se referă la modalitatea de înlocuire a lichidatorului judiciar, respectiv în acesta situație se înțelege că se referă la alin. 2) adică: în orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivata, pentru motive temeinice, încheierea de înlocuire se pronunța în camera de consiliu, de urgenta, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor.
Raportat la acesta prevedere legală în cazul de față nu ne regăsim în nici una dintre situații, respectiv cererea nu a fost formulată de comitetul creditorilor, iar în ceea ce privește posibilitatea judecătorului sindic de a dispune înlocuirea din oficiu a lichidatorului judiciar, aceasta este o atribuție exclusivă a judecătorului sindic respectiv autosesizarea acestuia și dispunerea în cameră de consiliu a măsuri de înlocuire a practicianului în insolvență pentru motive temeinice. Ori în acest caz nu ne aflăm nici în această situație.
Având în vedere cele prezentate, lichidatorul judiciar consideră faptul că reclamanții trebuie să își precizeze cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar în lumina textelor de lege care reglementează aceste aspecte.
În ceea ce privește motivele pentru care contestatorii solicită înlocuirea lichidatorului judiciar s-a arătat că s-a făcut referire la raportul de evaluare a bunurilor P. C. SA, respectiv la modalitatea în care a fost făcută acesta evaluare. Așa cum reiese din documentele depuse la dosarul cauzei în cadrul adunării creditorilor din data de_ ora 10.30 a fost supusă spre aprobare desemnarea unei persoane de specialitate pentru evaluarea bunurilor. Lichidatorul judiciar a arătat creditorilor faptul că s-a publicat un anunț privind depunerea de oferte de către membri ANEVAR interesați în efectuarea unei lucrări privind evaluarea amenajărilor piscicole. S-a înregistrat o ofertă din partea SC E. EVAL S. pentru suma de 3.000 lei plus TVA. Creditorii aprobă desemnarea SC E. EVAL S. în vederea evaluării activelor debitoarei.
Ulterior, acest specialist a transmis o notă lichidatorului judiciar privind valoarea de evaluare a activelor, prețul total ridicându-se la suma de 6.000.000 euro. Creditori au considerat prețul exagerat sens în care s-a reconvocat adunarea creditorilor pentru data de_ ora 12.00, iar la punctual doi pe ordinea de zi a fost suspusă spre aprobare analiza propunerii de evaluare a amenajărilor hidrotehnice aparținând SC P. C. SA, având in vedere faptul ca nu s-a reușit întocmirea acesteia de către evaluatorul desemnat;
Având în vedere faptul că E. EVAL S., societatea desemnată să efectueze lucrările de evaluare a amenajărilor piscicole nu a reușit executarea acestor lucrări, creditorii SC TEOGON SS și SC U. G. E. S.
prin C. F. propun actualizarea evaluărilor amenajărilor piscicole de către societatea Best Evaluator S., societate care a întocmit evaluarea în anul 2011.
Ulterior, în cadrul adunării creditorilor din data de_ ora 12.00 a fost supusă adunării creditorilor analiza Raportului de evaluare a activelor SC P. C. SA. Referitor la stabilirea Regulamentului de vânzare, organizare a licitațiilor și a prețurilor de pornire, creditorii propun prorogarea acestui punct pentru o următoarea adunare a creditorilor, data la care lichidatorul judiciar va prezanta un regulament de vânzare și organizare a licitaților ținând cont de propunerile creditorilor. Aceștia vor comunica propunerile în scris până cel târziu_ . În termenul stabilit nu s-au înregistrat propuneri în sensul celor de mai sus.
În cadrul adunării creditorilor din data de_ ora 12.00 a fost supus aprobării stabilirea Regulamentului de vânzare, organizare a licitațiilor și a prețurilor de pornire. Creditorii M. D., P. C. prin Copil Liviu, P.
C. T., D. G. S. și C. I., creditori ce dețin un procent de 25,78% din total creanțe propun prorogarea discuțiilor de pe ordinea de zi pentru data de_, ora 10.00 cu următoarea ordine de zi: Refacerea Regulamentului de vânzare, în sensul scoaterii la licitație a activelor debitoarei cu situații juridice nelitigioase. Deși acești creditori dețineau un procent minoritar în cadrul adunării s-a căzut de acord ca adunarea creditorilor să fie reconvocată pentru data de_ . Lichidatorul judiciar supune la vot aprobarea Regulamentului de valorificare anexă la prezentul raport. Creditorii M. D., SC D. G. S., C. I. și P. T. reprezentată prin Primar Marza Romulus votează împotriva aprobării regulamentului de vânzare. Acești creditori însumează un procent de 16,83% din totalul creanțelor care au votat în cadrul adunării din data de_, ora 10.00. SC D. G. S. și C.
I. consideră că se impune refacerea raportului de evaluare, este necesară scoaterea efectivă din raport a bunurilor pentru care avem titluri de proprietate, din discuțiile cu evaluatorul rezultă că nu s-a deplasat la fața locului, bunurile pentru care avem titluri de proprietate din anexa trebuie înlăturate până la calificarea situației juridice, acestea fiind motivele votului împotrivă. Creditorii SC CIM SERVICE SPED SRP, SC TEOGON SS, SC R. DS ȘI SA P. C. votează pentru aprobarea Regulamentului de vânzare. Acești creditori însumează un procent de 83,17% din totalul creanțelor care au votat în cadrul adunării din data de_, ora 10.00.
Având în vedere procentele deținute de către creditorii care au votat în cadrul adunării, Regulamentul de vânzare este aprobat.
Astfel, lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile în vederea aprobării regulamentului de vânzare în baza raportului de evaluare.
Totodată, s-a menționat faptul că acest evaluator a mai efectuat o evaluare a activelor în anul 2011, iar modalitatea în care acesta a înțeles să își întocmească lucrarea nu este de competența lichidatorului judiciar. În acest sens așa cum s-a arătat au fost mai multe adunări de creditori în care s-a discutat pe baza evaluării, iar cei interesați puteau să conteste acest raport și să solicite lămuririi. În același timp raportul de evaluare are rol orientativ în stabilirea prețurilor de pornire a licitaților, adunarea creditorilor cu ocazia întocmirii Regulamentului de valorificare pot să stabilească prețuri mai mici sau mai mari de pornire a licitaților.
Prin cererea formulată de acești creditori s-a invocat faptul că lichidatorul judiciar nu a efectuat inventarul bunurilor societății debitoare, însă potivit procesului verbal de inventariere din data de_ dl. M. D. a participat la inventariere și a semnat listele. Acesta a menționat faptul că are obiecțiuni însă până la această data nu a formulat nici un fel de obiecțiune. În același timp reclamanții au precizat faptul că P. C. SA a scos la vânzare bunuri care nu îi aparțin, însă așa cum s-a precizat și cu alte ocazii bunurile pentru care există procese pe rol, sau anumite litigii de natura stabilirii dreptului de proprietate nu vor fi scoase la vânzare decât după lămurirea situației juridice.
Potrivit sentinței civile nr. 879/_ pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Gherla prin care i-a fost atribuit prin accesiune imobiliară digul și călugărul din partea de nord a lacului Tăul P. ii, aceasta este atacată cu recurs.
Reclamanții au menționat faptul că lichidatorul judiciar a efectuat acte care prejudiciază interesele creditorilor prin angajarea de cheltuieli inutile din averea debitoarei, însă aceste afirmații sunt în totală contradicție, respectiv acești creditori sunt nemulțumiți de prețurile stabilite prin evaluare în sensul cuantumului ridicat, introduc o acțiune de anulare a vânzărilor în urma depunerii unor oferte la prețurile stabilite de adunarea creditorilor, oferte depuse în vederea achiziționării unor amenajări piscicole pentru care nu există litigii. în aceste condiții nu înțelegem unde este prejudiciul în situația în care valorificarea acestor bunuri ar aduce sume de bani din care vor fi achitate creanțele creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe. Iar în ceea ce privește cheltuielile din cadrul procedurii acestea au fost efectuate cu acordul creditorilor.
Totodată, acesti creditori fac o serie de precizări și aduc acuzații în ceea ce privește conduita lichidatorului judiciar, însă se consideră că aceștia trebuie să dovedească ceea ce afirmă și să depună probe în acest sens. Documentele la care s-a făcut referire pe parcursul întâmpinării se află la dosarul cauzei.
Având în vedere precizarea reprezentantei petenților contestatori potrivit cărora aceștia au înțeles să formuleze o sesizare a judecătorului sindic în vederea înlocuirii lichidatorului judiciar și nu o cerere de înlocuire a lichidatorului judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, având în vedere faptul că judecătorul sindic nu a înțeles să se sesizeze din oficiu cu privire la înlocuirea lichidatorului judiciar, aspectele din cerere privind înlocuirea nu vor fi mai fi analizate.
Analizând cererea de suspendare a oricăror demersuri de valorificare a activelor societății debitoare până la soluționarea cererii, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2013, petenții SC D. G. S., COMUNA Ț., COMUNA G., C. I. și M. D. au solicitat suspendarea oricăror demersuri de valorificare a activelor societății debitoare până la soluționarea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar, ori o atare măsură este lipsită de
temei legal. Mai mult, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolvență, iar potrivit art. 3 pct. 3, procedura colectiva este procedura in care creditorii recunoscuți participa împreuna la urmărirea si recuperarea creanțelor lor, in modalitățile prevăzute de prezenta lege, ori suspendarea acestei proceduri nu este posibilă.
De asemenea, judecătorul sindic reține că dispozițiile legii insolvenței asigură suficiente măsuri de protecție creditorilor sau terților vătămați prin măsurile lichidatorului judiciar, prevăzând chiar și posibilitatea suspendării acestor măsuri până la soluționarea contestației întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. 2 și 4 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, măsura suspendării efectelor hotărârii de deschidere a procedurii (fapt implicit a suspendării atribuțiilor lichidatorului judiciar) este strict reglementată de dispozițiile art. 8 alin. 3-4 din Legea nr. 85/2006, iar interpretarea per a contrario a acestor dispoziții duce la concluzia certă că în afara situațiilor reglementate de dispozițiile art. 8 alin. 4 și art. 21 alin. 4 orice suspendare dispusă de către instanță este inadmisibilă.
Pentru aceste motive, raportat la dispozițiile legale menționate anterior, judecătorul sindic va respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a oricăror demersuri de valorificare a activelor debitoarei formulată de contestatorii SC D. G. S., COMUNA Ț., COMUNA G., C. I. și M. D. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar S.P. G. I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC P. C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a oricăror demersuri de valorificare a activelor debitoarei formulată de contestatorii SC D. G. S., COMUNA Ț., COMUNA G., C. I. și M. D. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar S.P. G. I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC P.
C. SA.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 4519/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 871/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
