Sentința civilă nr. 3530/2013. Procedura insolvenței

Comentarii

0

R O M Â N I A

T. SPECIALIZAT C. Dosar nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ nr. 3530/2013

Ședința publică din data de 18 decembrie 2013 Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR SINDIC: F. -I. M. GRE. ER: F. B.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra contestațiilor formulate împotriva tabelului preliminar al creanțelor, de către creditorii: SC I. L. F. I. SA, A. PENTRU A. A.

S., I. N. DE C. -D. PENTRU P. M. "A. D. ";, M. C. T., SC R. S., SC M. S. ȘI SC P. C. S. precum și asupra cererii de repunere în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței și cererii de admitere a creanței, formulate de creditoarea SC H. F. R. S., formulate în cadrul procedurii generale a insolvenței, deschisă împotriva debitoarei SC M. C. T. SA, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.

La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică, reprezentanții părților au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului cererilor au avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 18 decembrie 2013, când a hotărât următoarele :

JUDECĂTORUL SINDIC:

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Prin sentința civilă nr. 1165/17 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._, judecătorul sindic a admis cererile conexate de debitoare și creditori, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC M. C. T. SA, a numit administrator judiciar provizoriu pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 29 mai 2013, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea, comunicarea și publicarea în BPI a tabelului preliminar al creanțelor la data de 12 iunie 2013, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar provizoriu în tabelul preliminar de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei în BPI și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 26 iunie 2013.

Tabelul preliminar a fost publicat în BPI nr. 10856/20 iunie 2013, iar un tabel preliminar rectificat și completat a fost publicat în BPI nr. 10581/14 iunie 2013. Prin raportare la datele publicării celor două tabele, judecătorul sindic reține că data limită de depunere a contestațiilor întemeiate pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006 a fost data de 26 iunie 2013.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013 în dosarul nr. _

, judecătorul sindic a dispus conexarea dosarelor cu numere asociate de la nr._ /a1 - _

/a8 la prezentul dosar, a calificat contestația formulată de către SC P. C. S. în contestație întemeiată pe prevederile art. 73 din Legea nr. 85/2006, a respins, ca tardiv formulată, contestația formulată de către SC C. S. împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a8, a recalificat cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de către creditoarea SC H. F. R. S. în contestație întemeiată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006 și a anulat, ca nelegal timbrate, cererile de admitere a creanțelor formulate de creditoarele SC DS, T. S. V. S. G. și T. G. S., respectiv a luat act de renunțarea creditoarei

E. E. M. DS, la soluționarea cererii sale de admitere a creanței.

Prin contestația înregistrată inițial sub nr._ /a1 la data de 20 iunie 2013 (data expedierii poștale recomandate), creditoarea SC I. L. F. I. SA a solicitat rectificarea tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC M. C. T. SA (actualmente I. S.

C. T. SA) în sensul înscrierii în întregime în tabel a creanțelor deținute de ea împotriva debitoarei, pe lângă creanța deja înscrisă, în sumă de 1.057.692,34 lei, și cu creanța reprezentând daune interese/despăgubiri, în cuantum de 756.668.03 euro, reprezentând despăgubiri egale cu contravaloarea tuturor ratelor de leasing pentru contractul de leasing 8100026/28 iulie 2009,

respectiv și cu creanța în cuantum de 130.285,11 euro reprezentând despăgubiri egale cu contravaloarea tuturor ratelor de leasing pentru contractul de leasing 8100027/28 iulie 2009.

În motivarea contestației, a arătat că la data de 28 iulie 2009, au fost încheiate între SC I.

L. F. I. SA, în calitate de finanțatoare și SC M. C. T. SA, în calitate de utilizatoare, două contracte de leasing: contractul de leasing nr. 8100026, având drept obiect "C. lex de trefilat sârma"; (cu componența descrisă în înscrisul anexă la contractul de leasing intitulat "confirmare de recepție";, semnat de părțile contractante în data de 5 ianuarie 2010, care confirmă recepția bunurilor la data de 22 decembrie 2009) în valoare totala de 2.141.170,67 euro; contractul de leasing nr. 8100027, având drept obiect "Linie de producție fibră metalică";, (predat utilizatoarei debitoare conform înscrisului anexă la contractul de leasing intitulat "confirmare de recepție";, semnat de părțile contractante în data de_, care confirma recepția bunurilor la data de _

), în valoare totala de 482.586,56 euro.

A mai arătat că în data de 12 martie 2013 SC I. L. F. I. SA, prin notificările nr. 1790 și nr. 1791 a notificat SC M. C. T. SA rezilierea contractelor de leasing nr. 8100026/28 iulie 2009 și nr. 8100027/28 iulie 2009, ca urmare a faptului că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de leasing nr. 8100026/28 iulie 2009 și respectiv nr. 8100027/28 iulie 2009.

A mai arătat că la data de 17 aprilie 2013, data deschiderii procedurii insolvenței împotriva SC M. C. T. SA, existau debite ale SC M. C. TURZH SA fata de SC I. L. F. I. SA, după cum urmează :

- pentru contractul 8100026/28 iulie 2009 existau facturi aferente ratelor de leasing și diferențe de curs valutar, emise, scadente și neachitate în valoare totală de 870.917.78 lei și, cu titlu de despăgubiri suma de 756.668,03 euro pentru contractul 8100027/28 iulie 2009, respectiv existau facturi aferente ratelor de leasing și diferențe de curs valutar, emise, scadente și neachitate în valoare totală de 163.677,45 lei și, cu titlu de despăgubiri, suma de 130.285,11 euro.

A subliniat faptul că pentru contractul nr. 8100026/28 iulie 2009 și pentru contractul nr. 8100027/28 iulie 2009 există debitul în sumă de 22.976,81 RON reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente obligațiilor de plată scadente și neachitate.

A mai arătat că prin tabelul preliminar de creanțe, administratorul judiciar a înscris parțial creanța sa, în sensul că a omis să înscrie în tabel și sumele care reprezintă despăgubiri datorate de debitoare. Administratorul judiciar a apreciat că aceste sume nu reprezintă o creanță datorată fără a expune motivele admiterii parțiale a declarației de creanță. Având în vedere că întreg grupul M. a intrat în insolvență, respectiv M. T., Ductil Steel SA și toate companiile sunt reprezentate de același practician în insolvență, iar în cazul Ductil Steel a fost expusă o motivare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997, a apreciat ca fiind posibilă o astfel de argumentație și în prezenta cauză, în opinia sa o astfel de argumentație având la bază o interpretare eronată a dispozițiilor legale și a raportului obligațional născut între finanțator și utilizator.

A reiterat susținerea sa în sensul că este posibil ca administratorul judiciar să susțină caracterul nedatorat al sumelor pretinse cu titlu de daune interese în temeiul dispozițiilor art. 15 din OG nr. 51/1997, în sensul că în cazul neexecutării obligației de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul și utilizatorul de a restitui bunul și de a plăti toate sumele datorate până la data restituirii, în fapt creanța admisă la masa credală. A apreciat că această potențială susținere a administratorului judiciar omite sintagma de început a art. 15 din OG nr. 51/1997, respectiv "dacă în contract nu se prevede altfel";. A arătat că este aplicabilă teza a doua din textul de lege doar în situația în care părțile semnatare ale contractului de leasing nu au convenit în alt mod prin contractul de leasing, în acest fel, legiuitorul lăsând deplina libertate de decizie părților semnatare să stabilească daunele interese în cazul în care utilizatorul nu își îndeplinește obligațiile de plată asumate prin contract.

A arătat că din contractele de leasing încheiate între SC I. L. F. I. SA și SC M. C.

T. SA rezultă fără echivoc faptul că la art. 11 din convenții părțile au convenit expres dreptul SC

I. L. F. I. SA de a percepe daune interese în cazul rezilierii contractului din culpa SC M.

C. TURZH SA, precum și modalitatea de determinare a cuantumului acestor daune interese. Astfel, având în vedere faptul că sumele neînscrise de către administratorul judiciar la masa credală reprezintă exact contravaloarea daunelor interese datorate în baza dispozițiilor art. 11 din contractele de leasing 8100026/28 iulie 2009 și, respectiv, nr. 8100027/28 iulie 2009, sume care sunt percepute în baza dispozițiilor contractuale, raportate la dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997 (teza inițială), a considerat că administratorul judiciar a interpretat eronat dispozițiile contractuale.

A învederat și faptul că daunele interese pot fi percepute utilizatorului exclusiv în situația în care el însuși nu îndeplinește obligațiile de plată asumate față de finanțator, utilizatorul fiind singurul care prin fapta sa, neplata obligațiilor asumate prin contract, dă naștere dreptului finanțatorului de a percepe daunele interese.

Cu privire la potențiala susținere că prin predarea bunurilor obiect al contractului de leasing se sting toate datoriile față de finanțator, creditor în prezenta cauză, a precizat că în cazul

tuturor contractelor de leasing, finanțatorul trebuie să obțină finanțare în scopul achiziționării bunului solicitat a fi folosit în sistem leasing de către utilizator. Finanțatorul este obligat să restituie finanțarea obținută de la instituția financiară care l-a finanțat, rambursarea acestei finanțări neputând fi efectuată prin predarea bunului ce a făcut obiectul finanțării, în condițiile în care acesta ar fi recuperat în urma rezilierii contractului cu utilizatorul. Așadar, finanțatorul din contractul de leasing trebuie să restituie la rândul sau sumele de bani obținute în scopul finanțării contractului de leasing și, din acest motiv, este obligat să obțină de la utilizator toate sumele de bani datorate în baza contractului de leasing.

A solicitat, în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 2 din noul Cod de procedura civilă, judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.

În drept, a invocat dispozițiile art. 20, art. 64, art. 66, art. 67, art. 73 din Legea nr.

85/2006, OG 51/1997.

Contestația a fost legal timbrată.

Pentru dovedirea contestației, a depus la dosar contractele de leasing nr. 8100026/28 iulie 2009 și nr. 8100027/28 iulie 2009.

Prin întâmpinarea depusă la 1 august 2013, administratorul judiciar al debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), R. I. SS a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În motivarea poziției sale procesuale, a arătat că prin cererea de admitere a creanței înregistrate la dosarul cauzei, contestatoarea a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu o creanță în cuantum de 4.930.839,31 lei, fiind admisă creanța în limita sumei de 1.057.692,34 lei. Creanța în sumă de 886.953,14 euro (756.668,03 euro + 130.285,11 euro despăgubiri) reprezentând contravaloarea tuturor ratelor de leasing aferente contractelor de leasing nr. 8100026/28 iulie 2009 și nr. 8100027/28 iulie 2009, nu a fost înscrisă, întrucât nu este datorată, creditoarea fiind notificată în acest sens în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

A mai arătat că contestatoarea solicită înscrierea în tabelul preliminar, pe lângă ratele de leasing neachitate la data deschiderii procedurii și a unei sume reprezentând daune-interese evaluate contractual pe calea unei clauze penale, egale cu valoarea ratelor de leasing datorate de debitoare de la momentul rezilierii contractului până la finalizarea contractului de leasing.

A arătat că printr-o astfel de clauză penală, creditoarea finanțatoare și debitoarea utilizatoare convin, de regulă, că în cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale, precum și în cazul în care debitoarea utilizatoare nu își îndeplinește vreuna dintre obligațiile asumate prin contractul de leasing, creditoarea finanțatoare are dreptul să considere contractul desființat de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără vreo altă formalitate prealabilă. în acest caz, debitoarea utilizatoare are obligația să plătească creditoarei finanțatoare ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat, prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat pana la finele perioadei contractuale precum și valoarea reziduală si costurile de valorificare.

A arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 1538 din noul C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează ca debitorul se obliga la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, fiind o compensație a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Suma solicitată de creditoarea finanțatoare cu titlu de daune interese reprezintă practic plăți compensatorii pentru veniturile pe care nu le mai realizează ca urmare a rezilierii contractelor de leasing.

A apreciat că prin înscrierea la masa credală cu întreaga penalitate, ea ar obține o dublă reparație a neexecutării de către debitoarea utilizatoare a obligației asumate, deoarece, pe lângă penalitate, creditoarea finanțatoare rămâne și proprietara bunurilor finanțate, valoare pe care creditoarea finanțatoare o poate încasa prin simpla vânzare a bunului finanțat către un terț sau prin încheierea unui nou contract de leasing cu un terț. Neexecutarea de către debitoarea utilizatoare a obligației de plată a ratelor de leasing nu are drept consecință doar rezilierea contractului de leasing, ci și pierderea dreptului de opțiune pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului utilizat de ea și finanțat de creditoarea finanțatoare. Contractul de leasing este unul sinalagmatic, prestațiile reciproce și interdependente ale părților fiind predeterminate la momentul încheierii contractului, convenția neavând caracter aleatoriu. Obligația principală a creditoarei finanțatoare este aceea de a finanța bunul, iar obligația principală corelativă a debitoarei utilizatoare este aceea de a achita ratele de leasing. în condițiile în care părțile convin asupra unei clauze penale de tipul celei mai sus analizate, creditoarea finanțatoare își realizează integral dreptul de creanță reprezentând echivalentul ratelor de leasing, însă debitoarea utilizatoare nu își realizează dreptul de a utiliza bunul decât în măsura plății ratelor de leasing, iar realizarea dreptului său de opțiune pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului este condiționată de plata integrală a ratelor de leasing și a accesoriilor. Or, a accepta că menținerea în patrimoniul creditoarei finanțatoare a dreptului de proprietate asupra bunului

finanțat și, implicit, realizarea de către debitoarea utilizatoare a dreptului său de opțiune pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului finanțat depind de rezilierea contractului de leasing din culpa utilizatoarei sau de finalizarea contractului de leasing prin plata integrală a ratelor de leasing și a accesoriilor, în condițiile în care creditoarea finanțatoare își realizează, oricum, integral, dreptul de a încasa ratele de leasing, înseamnă a conferi contractului de leasing caracter aleatoriu, cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG nr. 51/1997, actualizată, care stabilesc, implicit, natura sinalagmatică a contractului de leasing prin definirea neechivocă a obiectului acestei operațiuni juridice prin care, o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioada determinată dreptul de folosință a unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

A mai arătat că contractele sinalagmatice sunt guvernate de principiul echilibrului prestațiilor reciproce și interdependente asumate de părți. Desigur, termenul de "echilibru al prestațiilor" nu presupune o echivalență valorică absolută a acestor prestații, ci existența unui raport rezonabil între drepturile și obligațiile părților, ambele părți urmărind realizarea unui avantaj patrimonial propriu prin încheierea contractului sinalagmatic. Or, în situația clauzei mai sus analizate, în cazul în care contractul de leasing ar fi integral executat de către părți, debitoarea utilizatoare ar fi folosit deja bunul finanțat pe întreaga durată a contractului și ar dobândi dreptul de proprietate asupra bunului finanțat, cu condiția plății valorii reziduale și a celorlalte accesorii, iar creditoarea finanțatoare ar obține plata ratelor de leasing, compuse din valoarea finanțată și accesoriile acesteia. în cazul rezilierii contractului de leasing din culpa debitoarei utilizatoare, aceasta rămâne doar cu beneficiul utilizării bunului finanțat până la momentul predării posesiei bunului către creditoarea finanțatoare, în timp ce creditoarea finanțatoare ar beneficia atât de plata integrală de către debitoarea utilizatoare a ratelor de leasing, anticipată în ceea ce privește ratele de leasing scadente ulterior rezilierii contractului și valoarea reziduală, cât și de dreptul de proprietate asupra bunului finanțat, drept de care poate dispune liber. Aplicarea întocmai a unei astfel de clauze penale ar avea efectul ruperii echilibrului prestațiilor, cu încălcarea principiului reparației integrale a prejudiciului suferit de creditoarea finanțatoare, prejudiciu care ar fi depășit de daunele interese plătite de debitoarea utilizatoare.

În consecință, a apreciat că suma pe care creditoarea finanțatoare o va obține din valorificarea bunului finanțat se impune a fi dedusă din creanța solicitată de creditoarea finanțatoare cu titlu de despăgubiri. în măsura în care întinderea acestei sume nu poate fi determinată, creanța solicitată de creditoarea finanțatoare cu titlu de despăgubiri nu are, în parte, caracter cert, întinderea sa neputând fi stabilită cu exactitate. Din perspectiva cauzei clauzei penale, obligația de plată a debitoarei este lipsită de cauză pentru suma reprezentând contravaloarea, la momentul rezilierii, a bunului finanțat.

A mai arătat că chiar dacă contractul de leasing are valoare de titlu executoriu, simpla sa existență nu poate suplini lipsa de caracter cert a sumelor pe care acestea le constată, nefiind posibilă înscrierea creditoarei finanțatoare la masa credală a debitoarei utilizatoare cu o sumă necertă. Pentru determinarea penalității cuvenite creditoarei finanțatoare este necesară stabilirea sumei pe care aceasta o poate recupera prin valorificarea bunului finanțat.

Concluzionând, administratorul judiciar a arătat că la stabilirea întinderii creanței creditoarei finanțatoare este ținut să aplice atât clauzele contractului de leasing, obligatorii pentru părți, cât și principiile reparării integrale a prejudiciului și echilibrului contractual, forța juridică de titlu executoriu a contractului de leasing neputând fi deturnată de la scopul său prevăzut de lege, pe calea unui abuz de drept, pentru a stabili obligații de plată nelegale în sarcina debitoarei utilizatoare.

A subliniat că potrivit dispozițiilor art. 969 alin. 1 C.civ. din 1864, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante"; însă prevederile art. 970 alin. 2 C.civ. statuează astfel: convențiile "obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației după natura sa";. Contractele sunt perfectate cu scopul vădit ca ambele părți să dobândească avantaje, proporțional cu obligațiile ce le incumbă, iar prestațiile lor trebuie să fie în mod rezonabil echilibrate. Clauzele contractelor trebuie interpretate unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului numai așa fiind posibilă decelarea voinței reale a părților.

A învederat că în jurisprudență s-a apreciat că această clauză penală inserată în cuprinsul contractului de leasing este o clauză abuzivă, construită în cadrul unui contract aderent, asupra căruia debitorul nu a avut posibilitatea de negociere, fiind vorba de un contract standardizat; este o clauza leonină, întrucât rezervă finanțatorului toate avantajele economice, înlăturând în privința acestuia orice risc contractual; clauza nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1066 si urm. C.civ. întrucât finanțatorul pretinde atât executarea contractului, cât și daune interese reprezentate de același obiect al obligațiilor contractuale (rate de leasing și valoarea reziduală), ceea

ce încalcă dispozițiile art. 1069 alin. 2 C.civ., conform cărora creditorul nu poate cere simultan și penalitatea și obiectul obligației principale; este o clauză ce destabilizează echilibrul contractual.

Întâmpinarea a fost motivată în drept în cuprinsul motivelor de fapt.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, judecătorul sindic, având în vedere necesitatea pronunțării unei singure sentințe asupra tuturor contestațiilor, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ /a1 la dosarul principal de insolvență nr._ .

Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată, judecătorul sindic reține următoarele:

Din perspectiva legii aplicabile, judecătorul sindic are în vedere faptul că ambele contracte de leasing nr. 8100026/28 iulie 2009 și nr. 8100027/28 iulie 2009 au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil (Legea nr. 287/2009).

Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, judecătorul sindic reține că efectele în curs de desfășurare ale celor două contracte nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de OG nr. 51/1997, în forma în vigoare la 28 iulie 2009, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.

În conformitate cu art. 15 din OG nr. 51/1997, în forma în vigoare la data încheierii contractelor de leasing, 28 iulie 2009, dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.

Astfel cum rezultă neechivoc din cuprinsul dispozițiilor legale precitate, acestea au caracter supletiv, permițând părților contractului de leasing să convină asupra unor clauze derogatorii, ceea ce părțile prezentei spețe au și făcut, astfel cum se va arăta în continuare, dispozițiile art. 15 din OUG nr. 51/1997 nefiind aplicabile în speța de față.

Astfel cum rezultă din art. 11 din ambele contracte de leasing nr. 8100026/28 iulie 2009 și nr. 8100027/28 iulie 2009, părțile au convenit ca în cazul în care debitoarea utilizatoare înregistra restanțe în plata a două rate de leasing sau cu privire la o altă plată convenită sau utiliza obiectul în mod necorespunzător, ori îi diminua valoarea, creditoarea finanțatoare avea dreptul de a rezilia contractele fără preaviz și fără punere în întârziere sau alte formalități judiciare ori extrajudiciare și de a solicita debitoarei utilizatoare despăgubiri, calculate după cum urmează: creditoarea finanțatoare urma a debita utilizatoarea debitoare cu suma plăților restante și a ratelor de leasing nete, care ar fi devenit scadente până la finalul perioadei contractuale, precum și cu o eventuală valoare reziduală calculată a obiectului de leasing, inclusiv costurile de valorificare. În schimb, finanțatoarea creditoare se obliga să crediteze utilizatoarea debitoare cu venitul net rezultat din valorificarea contractului de leasing până la valoarea creanței restante, precum și cu dobânzile aferente, convenite în cuprinsul aceluiași art. 11 din contracte.

În acest context, judecătorul sindic reține că argumentele administratorului judiciar referitoare la necesitatea salvgardării echilibrului contractual și la nulitatea absolută pentru lipsă de cauză a unei clauze penale de tipul celei descrise în întâmpinare sunt legale și temeinice, dar ele nu sunt aplicabile situației de fapt din prezenta speță

Prin inserarea în cuprinsul art. 11 din contracte a acestei ultime clauze, potrivit căreia finanțatoarea creditoare se obliga să crediteze utilizatoarea debitoare cu venitul net rezultat din valorificarea contractului de leasing până la valoarea creanței restante, precum și cu dobânzile aferente, părțile au restabilit echilibrul contractual, eliminând o potențială dublă reparare a prejudiciului suferit de creditoarea finanțatoare prin rezilierea contractelor de leasing din culpa utilizatoarei debitoare. Aceasta din urmă este îndreptățită să fie creditată de finanțatoarea creditoare cu venitul net rezultat din valorificarea contractului de leasing până la valoarea creanței restante, precum și cu dobânzile aferente, desigur, sub rezerva dovedirii faptului juridic al valorificării de către creditoarea finanțatoare a obiectelor contractelor de leasing. În condițiile în care debitoarea nu a probat acest fapt, ea nu poate opune creanța sa sub condiție suspensivă față de creditoarea finanțatoare creanței reciproce a finanțatoarei creditoare rezultate din aplicarea art.

11 din contractele de leasing, finanțatoarea creditoare fiind îndreptățită să își înscrie întreaga creanță declarată la masa credală, conform art. 64 și art. 66 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu art. 969 alin. 1 și art. 1069 C.civ. din 1864.

În fine, dat fiind faptul că atât debitoarea utilizatoare, cât și creditoarea finanțatoare sunt societăți comerciale, persoane juridice profesioniști ai comerțului, în nicio situație nu le sunt aplicabile dispozițiile de protecție a consumatorilor reglementate de Legea nr. 193/2., care protejează doar persoanele fizice.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va admite contestația formulată de creditoarea SC I. L. F. I. SA împotriva înscrierii parțiale a creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a1, și, în consecință, va dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC I. L.

F. I. SA, în cuantumul declarat, de 4.930.840,49 lei (echivalentul în lei al sumei acceptate de administratorul judiciar, R. I. SS, 1.057.692,34 lei, la care se adaugă 756.668,03 euro + 130.285,11 euro la cursul leu/euro al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 euro = 4,3668 lei), în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C.

T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Având în vedere dispozițiile art. 453 NCPC și cele ale art. 36 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va constata că creditoarea SC I. L. F. I. SA este și titulara unei creanțe împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) în cuantum de 2230 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate pentru soluționarea contestației înregistrate inițial sub nr._ /a1.

Prin contestația înregistrată inițial sub nr._ /a2 la data de 19 iunie 2013 (data expedierii prin fax), creditoarea AAAS F. I. SA a solicitat înscrierea AAAS în tabelul creanțelor debitoarei cu suma de 559.552,51 lei, în categoria creanțelor bugetare, conform art. 123 pct.4 din Legea 85/2006.

În motivarea contestației, a arătat că administratorul judiciar a respins înscrierea creanței sale în tabelul creanțelor deoarece "creanța este prescrisă iar creditoarea nu a făcut dovada întreruperii cursului prescripției";.

A apreciat că susținerile administratorului judiciar sunt neîntemeiate, deoarece AAAS a anexat cererii de înscriere a creanței toate actele doveditoare, iar această cerere a fost trimisă în două exemplare, un exemplar la dosarul cauzei, la T. Specializat C., și un exemplar la sediul social al administratorului judiciar din B. .

Cât privește excepția prescripției, invocată de administratorul judiciar al debitoarei, a solicitat respingerea acesteia, având în vedere următoarele motive: AAAS a depus în termen legal cerere de înscrierea creanței în tabelul creanțelor debitoarei SC M. SA, cu suma de 559.552,51 lei, reprezentând CAS - cererea nr. 20588/21 mai 2013.

A mai arătat că potrivit OUG nr. 95/2003 privind preluarea de către AAAS a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul N. Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, AAAS s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale CAS C. . Conform art.2 din același act normativ, AAAS a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate C. protocolul nr. 7/11 noiembrie 2003 și actele rectificative R1/5 februarie 2004, R2/16 februarie 2004 având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidențele contabile ale acesteia față de SC M. SA, în valoare nominală de 14.401.852,08 lei, echivalentul a 3.799.693,66 USD. În conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea 137/2002, societățile comerciale cu capital de stat aflate în proces de privatizare, beneficiază de înlesniri la plata obligațiilor bugetare stabilite prin ordin comun.

A învederat că în aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea 137/2002, debitoarea a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor la bugetul FNUASS în baza Ordinului comun nr. 162/12 septembrie 2003 și 725/26 august 2003 emis de AAAS și CNAS, obligații eșalonate la plată pe o perioada de 5 ani, cu o perioada de grație de 6 luni începând cu data de 20 septembrie 2003 și până la data 20 august 2008.

A mai arătat că prin convenția nr. CC/7987/14 noiembrie 2003 încheiată între debitoare și CNAS conform prevederilor OUG nr. 40/2002, debitoarea a beneficiat de eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare, conform graficului de eșalonare, începând cu data de 20 decembrie 2003 și până la data 20 noiembrie 2008. Ca urmare a plăților efectuate de către debitoarea SC M. SA, în baza eșalonărilor la plată mai sus menționate (ultimele plăți fiind efectuate în anul 2006 conform OP 4920/18 august 2006 și OP 6427/7 decembrie 2006) creanța preluata de AAAS de la CAS C. în temeiul OUG nr. 95/2003 s-a diminuat cu suma de 13.842.299,57 lei, rămânând un sold de 559.552,51 lei, sumă cu care a solicitat înscrierea AAAS în tabelul creanțelor debitoarei, în categoria creanțelor bugetare, conform art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

A mai arătat că în conformitate cu art. 3 din OUG nr. 95/2003 "CNAS garantează valabilitatea, realitatea și actualitatea creanțelor transferate, precum și legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii aferente";. Titlurile de creanță aferente creanțelor bugetare preluate potrivit art. 6 alin 2 din OUG nr. 95/2003 constituie titluri executorii. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din OUG nr. 95/2003, valorificarea creanțelor bugetare preluate de AAAS se face prin metodele reglementate de OUG nr. 51/1998 republicată, în temeiul titlurilor executorii aferente creanțelor transferate. Conform dispozițiilor art. 13, pct. 5 din OUG nr. 51/1998 « luate de AAAS, adică cele prevăzute la art. 12 din ordonanță, inclusiv cele de natură fiscală (art. 12, lit. b și f) este de 7 ani «.

A mai arătat că Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1561/19 noiembrie, 2009 a decis că art. 13 pct. 5 din OUG nr. 51/1998, aplicabil tuturor creanțelor preluate de AAAS și enumerate la art. 12 din ordonanță, este constituțional.

A apreciat că, așa cum rezultă din înscrisurile mai sus menționate, obligațiile de plată ale debitoarei aveau scadența în data de 20 august 2008, respectiv 20 noiembrie 2008 și, prin urmare, termenul de prescripție de 7 ani nu era împlinit, așa cum în mod eronat a susținut administratorul judiciar.

A mai arătat că creanța declarată de AAAS față de debitoarea SC M. SA este constatată prin titluri executorii și constituie creanță bugetară, astfel încât nu este supusă procedurii de verificare prevăzute de Legea nr. 85/2006, administratorul / lichidatorul judiciar fiind obligat să o înscrie în tabloul creanțelor, așa cum a fost declarată, conform art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

În drept, a invocat prevederile art. 73 alin. 1, art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, OUG 51/1998, modificată, OUG nr. 95/2003, aprobată și modificată prin Legea nr. 577/2003, OUG nr. 40/2002, Legea nr. 137/2002.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.

A invocat scutirea de plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 86 din OUG nr. 51/1998.

A anexat cererii copia cererii sale de admitere a creanței, convenția nr. CC/7987/14 noiembrie 2003, graficul de eșalonare a datoriilor la FNUASS emis în 2003, dovada încasării plăților efectuate de debitoare (extras de cont), corespondență purtată cu debitoarea, ordinul comun nr. 162/12 septembrie 2003 și 725/26 august 2003 emis de AAAS și CNAS, graficul de eșalonare a datoriilor la FNUASS emis în 2001.

Prin întâmpinarea depusă la 19 iulie 2013, administratorul judiciar al debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), R. I. SS a solicitat admiterea contestației.

În motivarea poziției sale procesuale, a arătat că A. PENTRU A. A. S. a formulat declarație de creanță pentru suma de 559.552,51 lei, reprezentând creanța bugetară preluată de AAAS de la CAS C., fără însă a atașa cererii documentele justificative.

În urma analizei declarației de creanță, administratorul judiciar nu a înscris creanța solicitată în tabelul preliminar, deoarece așa cum este precizat în conținutul declarației de creanță, creanța solicitată provine din perioada anului 2003, aceasta fiind prescrisă, AAAS nedepunând vreun document care să dovedească întreruperea cursului prescripției. Mai mult decât atât, somațiile, notificările "si alte acte premergătoare demarării procedurii de executare silită"; despre care face doar vorbire contestatoarea în cadrul declarației, nu reprezintă acte care întrerup cursul prescripției.

A arătat că nu a procedat la verificarea creanței pe care susține contestatoarea că o deține, ci a procedat numai la constatarea împlinirii termenului de prescripție la acțiune al contestatoarei.

A mai arătat că împotriva tabelului preliminar rectificat de creanțe a formulat contestație AAAS, susținând că creanța solicitată nu este prescrisă, atașând o serie de documente justificative printre care și convenția nr. CC/7987/14 noiembrie 2003 încheiată între debitoare și CNAS, debitoarea beneficiind de eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare pe o perioada de 5 ani, până la data de 20 noiembrie 2008, cu o perioadă de grație de 6 luni.

Având în vedere faptul că termenul de prescripție de 7 ani începe să curgă de la data scadenței obligației de plată, a solicitat admiterea contestației creditoarei AAAS și înscrierea sa la masa credală a debitoarei AAAS în sumă de 559.552,51 lei în categoria creanțelor bugetare.

Nici această întâmpinare nu a fost motivată în drept.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, judecătorul sindic, având în vedere necesitatea pronunțării unei singure sentințe asupra tuturor contestațiilor, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ /a2 la dosarul principal de insolvență nr._ .

Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată, judecătorul sindic reține următoarele:

Astfel cum rezultă din coroborarea convenției nr. CC/7987/14 noiembrie 2003 cu graficul de eșalonare a datoriilor la FNUASS emis în 2001 și cu graficul de eșalonare a datoriilor la FNUASS emis în 2003, creanța inițială a CAS C. față de debitoare, constatată prin titluri executorii, a fost preluată de AAAS, iar debitoarea a beneficiat de eșalonarea la plată a acestor obligații bugetare pentru o perioada de 5 ani, până la data de 20 noiembrie 2008, cu o perioadă de grație de 6 luni.

În conformitate cu dispozițiile art. 13, alin. 5 din OUG nr. 51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formula executorie, este de 7 ani. Acest termen a început să curgă la data de 20 noiembrie 2008, nefiind împlinit la data depunerii de către creditoarea AAAS a cererii sale de admitere a creanței bugetare.

Cu toate, acestea, judecătorul sindic nu poate primi susținerile creditoarei AAAS în întregime, întinderea creanței declarate nefiind aceea indicată de creditoarea bugetară AAAS.

V. oarea creanței preluate de AVAS B. de la CAS a jud. C. a suferit însă o modificare ulterioară preluării prin cesiune, astfel cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 2 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 409/2001, republicată în anul 2002, cu modificările ulterioare, în vederea valorificării creanțelor preluate de AVAS, la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei și în alte valute decât USD, la data preluării, se consolidează în USD, în baza raportului leu/USD la acea dată. Dispozițiile mai sus citate sunt imperative, aspect care reiese din utilizarea verbului "a consolida"; la modul indicativ, diateza reflexivă, mod verbal care indică o acțiune sigură, fără echivoc, opțiunea de a nu consolida creanța fiind exclusă. Dat fiind faptul că aceste dispoziții se referă la creanțe bugetare, iar bugetul de stat este o instituție juridică de ordine publică, și norma juridică cuprinsă în dispozițiile art. 21 alin. 2 din OUG nr. 51/1998 este una de ordine publică, de la care creditoarea contestatoare AAAS nu poate deroga, conform art. 11 alin. 2 din noul C.civ.

În alți termeni, regimul juridic al creanțelor preluate de creditoarea contestatoare AAAS este unul legal, imperativ, creditoarea contestatoare neputând opta pentru formularea cererii sale de admitere a creanței în lei, la valoarea nominală preluată de la CAS a jud. C., sau în dolari americani, la valoarea consolidată, deoarece ultima opțiune îi este impusă de regimul legal al creanței sale, creanță care este consolidată în temeiul art. 21 alin. 2 din OUG nr. 51/1998. Faptul că raportul de schimb leu/dolar american s-a modificat în defavoarea valorii nominale în lei a acestei creanțe nu schimbă cu nimic natura creanței, singura autoritate în stat care ar putea interveni în acest sens fiind autoritatea legiuitoare, printr-o eventuală modificare a OUG nr. 51/1998.

În aceste condiții, judecătorul sindic reține deplina aplicabilitate a regulii de procedură a insolvenței corespunzătoare naturii juridice a creanței consolidate a AAAS, cuprinsă în art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care reprezintă consacrarea legislativă a dispozițiilor deciziei XII/2005 pronunțată de I., Secțiile Unite, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii referitor la dispozițiile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, potrivit cărora valoarea unei creanțe exprimate sau consolidate în valută este cea de la data deschiderii procedurii. Simpla natură bugetară a unei creanțe nu justifică o derogare, pe cale judiciară, de la aplicarea principiului cuprins în art. 16 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.

În consecință, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va admite în parte contestația formulată de creditoarea A. PENTRU A. A. S. împotriva neînscrierii creanței sale bugetare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC

I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a2, și, în consecință, va dispune înscrierea creanței bugetare a creditoarei AAAS, în limita sumei de 534.885,56 lei (echivalentul în lei al sumei de 161.221,80 USD la cursul leu/USD al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 USD = 3,3177 lei), în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), urmând a respinge contestația, ca neîntemeiată, pentru restul creanței, în cuantum de 559.552,51 lei - 534.885,56 lei = 24666,95 lei.

Prin "cererea de reexaminare"; recalificată contestație întemeiată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu art. 152 NCPC, înregistrată inițial sub nr._ /a3, la data de 20 iunie 2013, creditorul I. N. DE C. -D. PENTRU P. M. "A.

D. "; a atacat neînscrierea creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

În motivarea contestației, a arătat că debitoarea figurează în evidențele sale contabile cu suma de 16554 lei, potrivit fișei de client la data 31 mai 2013 și a facturii nr. 0612826/12 iulie 2012, emisă ca urmare a expertizei tehnice de reevaluare a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale conform HG nr. 1284/2011, lucrare efectuată de către creditor în interesul acestui beneficiar.

A arătat că nu i se poate imputa neîncadrarea în termenul legal de înscriere la masa credală, din moment ce notificarea din partea R. I. SS privind deschiderea acestei proceduri a fost înregistrată la creditor la data de 29 mai 2013, la sfârșitul programului de lucru, iar demersul său judiciar a fost trimis complet, atât prin fax cât și prin poștă la data de_ . A arătat că a constatat cu surprindere în cuprinsul notificării că termenul limită de depunere a cererii de admitere a creanței era chiar data de 29 mai 2013, la Tribunalul Cluj, adică tocmai data la care i-a parvenit prin poștă notificarea.

A invocat și faptul că în interiorul institutului există un anumit circuit al documentelor, ce implica atât activitatea directorilor, cât și a compartimentelor juridic și financiar-contabilitate, între care trebuie să existe un schimb de informații și documente în privința unei anume creanțe. În plus, taxele de timbru sunt plătite doar prin bancă, aspect care, la rândul sau, întârzie procedura,

dar care a fost determinat în cauza de față de un element obiectiv, anume că debitoarea se află în raza de competență a T. ui C., la mai bine de 450 km distanță față de institut.

A apreciat că termenul de o zi în care s-a încadrat pentru a constitui documentația de înscriere și pentru a plăti taxele legale a dovedit celeritate și eficiență, spre a nu îngreuna actul de justiție dedus instanței; în plus, a apreciat că în cazul respingerii acestei cereri de reexaminare, el, în calitate de creditor, nu am beneficiat de un termen rezonabil în sensul art. 6 CEDO și art. 21 din Constituția României, spre a își valorifica un drept pe cale judiciară, urmând a sesiza instanța de la Strasbourg cu acest caz.

A mai arătat că creanța este certă, lichidă și exigibilă și este rezultatul relațiilor contractuale desfășurate între părți, conform contractului de cercetare nr. 50/24 mai 2012, dovada finalizării acestei lucrări fiind procesul verbal de recepție a lucrărilor nr. 615/106 din 9 iulie 2012, ce a fost însușit de ambele părți.

În drept, a invocat art. 73 și urm. din Legea nr. 85/2006. Contestația a fost legal timbrată.

Pentru dovedirea contestației, a depus la dosar copia cererii sale de admitere a creanței, dovada expedierii ei prin fax către T. Specializat C. la 31 mai 2013, dovada expedierii recomandate a cererii de admitere a creanței la data de 3 iunie 2013, contractul de cercetare nr. 50/24 mai 2012 și procesul verbal de recepție a lucrărilor nr. 615/106 din 9 iulie 2012, fișa de client a debitoarei și factura nr. 0612826/12 iulie 2012.

Prin întâmpinarea depusă la 1 august 2013, administratorul judiciar al debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), R. I. SS a solicitat admiterea contestației.

În motivarea poziției sale procesuale, a arătat că cererea de înscriere la masa credală a creditorului a fost respinsă ca și tardiv formulată pe considerentul că acesta a fost transmisă prin fax la dosarul cauzei abia la data de 31 mai 2013, prin urmare cu depășirea termenului de înscriere. A mai arătat că, în motivarea contestației, contestatorul a invocat faptul că notificarea de deschidere a procedurii de insolvență a fost recepționată abia la data de 29 mai 2013, chiar în ziua limită pentru depunerea declarațiilor de creanță, conform sentinței civile nr. 1165/17 aprilie 2013.

A mai arătat că prin prima notificare transmisă de către administratorul judiciar la data de 22 aprilie 2013 creditorul nu a fost notificat la adresa corectă și plicul destinat acestuia s-a întors cu această mențiune, motiv pentru care administratorul judiciar a procedat la renotificarea creditorului la data de 22 mai 2013, motiv pentru care notificarea de deschidere a procedurii de insolvență a fost recepționată abia în data de 29 mai 2013. Având în vedere complexitatea acestui dosar de insolvență, precum și numărul mare de creditori notificați, precum și termenele foarte scurte prevăzute prin reglementările legale, a considerat că se justifică înscrierea creditoarei în tabelul definitiv al debitoarei SC I. S. C. T. SA cu suma de 16.554 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale mai sus menționate.

Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, judecătorul sindic, având în vedere necesitatea pronunțării unei singure sentințe asupra tuturor contestațiilor, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ /a3 la dosarul principal de insolvență nr._ .

Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată, judecătorul sindic reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2006, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62, alin. 1, lit. b, va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.

Potrivit art. 7 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 85/2006 citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență …Prin excepție de la prevederile alin. 1, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii …

În conformitate cu art. 159 NCPC citația și celelalte acte de procedură (deci și notificarea), sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citației ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se mențiune în citație sau în actul de procedură.

Astfel cum rezultă din verso-ul înscrisului de la f. 208 din vol. V al prezentului dosar, administratorul judiciar a expediat prima dată către contestator notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei la o adresă eronată, notificarea fiind returnată administratorului judiciar de către serviciul poștal la data de 29 aprilie 2014. Cea de a doua notificare a fost

expediată din nou de către administratorul judiciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f. 386, vol. V), fiind recepționată de creditor la data de 24 mai 2013, cu mai puțin de 5 zile libere (în sensul art. 181, alin. 1 pct. 2 NCPC) înainte de data limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor stabilită prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, 29 mai 2013.

Prin urmare, judecătorul sindic reține că notificarea creditorului I. N. DE C. -

D. PENTRU P. M. "A. D. "; privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei s-a efectuat cu încălcarea art. 7 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 159 NCPC, motiv pentru care depunerea de către creditor a cererii sale de admitere a creanței la data de 31 mai 2013 nu poate fi considerată ca fiind efectuată cu depășirea termenului prevăzut de art. 62, alin. 1, lit. b din Legea insolvenței, cu consecința inaplicabilității sancțiunii decăderii reglementate de art. 76 alin. 1 din același act normativ.

Pe fond, judecătorul sindic reține că administratorul judiciar a procedat la verificarea creanței, propunând admiterea ei în tabelul preliminar în categoria creanțelor chirografare.

Pentru toate motivele mai sus expuse, judecătorul sindic, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, va admite contestația formulată de creditorul I. N. DE C. -D. PENTRU

P. M. "A. D. "; împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a3, și, în consecință, va dispune înscrierea creanței chirografare a creditorului I. N. DE C. -D. PENTRU P. M. "ALEXADNRU D. ";, în cuantum de 16.554,00 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Prin contestația înregistrată inițial sub nr._ /a4, la data de 20 iunie 2013, creditorul M. C. T. a atacat neînscrierea unei porțiuni de 1.870.568,62 lei din creanța sa în categoria creanțelor garantate în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

În motivarea contestației, a arătat că s-a înscris, în termenul legal, la masa credală a debitoarei SC M. C. T. SA, actualmente SC I. S. C. T. SA, prin declarația de creanță nr. 16142/28 mai 2013, această sumă fiind acceptată și înscrisă în tabelul preliminar de creanțe de către administratorul judiciar ca și creanță bugetară.

A precizat că din acesta sumă o parte, respectiv suma de 1.870.568,62 lei, reprezintă creanță garantată conform procesului verbal de sechestru nr. 26213/2 octombrie 2012. A mai arătat că a procedat la instituirea sechestrului asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în C. T., str. A. V., nr. 39, înscris în CF 51573 C. T., proprietatea debitoarei, ca urmare a neachitării creanțelor restante înscrise în titlul executoriu nr. 28937/12 septembrie 2012.

A solicitat judecarea contestației și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. În drept, a invocat art. 73 din Legea nr. 85/2006, art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC. Contestatorul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Pentru dovedirea contestației, a depus la dosar încheierea CF nr. 18240 dată în dosarul nr. 18240/5 octombrie 2012 de OCPI C. - BCPI T., extras CF 51573 C. T., procesul verbal de sechestru nr. 26213/2 octombrie 2012, titlul executoriu nr. 28937/12 septembrie 2012, somația aferentă acestui titlu executoriu.

Prin întâmpinarea depusă la 19 iulie 2013, administratorul judiciar al debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), R. I. SS a solicitat admiterea contestației.

În motivarea poziției sale procesuale, a arătat că contestatoarea a formulat în termenul legal declarație de creanță privind înscrierea la masa credală a debitoarei SC I. S. C. T. SA cu suma de 2.856.195 lei. Această creanță a fost acceptată de administratorul judiciar și înscrisă în tabelul preliminar de creanțe ca și creanță bugetară.

A mai arătat că din simpla lecturare a contestației ce formează obiectul dosarului nr. _

/a4 rezultă faptul că contestatoarea are o creanță garantată pentru suma de 1.870.568,62 lei conform procesului verbal de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile din data de 2 octombrie 2012, iar diferența de 985.626,38 lei reprezintă creanță bugetară, motiv pentru care a apreciat contestația întemeiată.

Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, judecătorul sindic, având în vedere necesitatea pronunțării unei singure sentințe asupra tuturor contestațiilor, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ /a4 la dosarul principal de insolvență nr._ .

Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată, judecătorul sindic reține următoarele:

În conformitate cu art. 154, alin. 6 și 7 din OG nr. 92/2003, sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. 5 al art. 154 din Codul de procedură fiscală constituie ipotecă

legală. Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.

Astfel cum rezultă din coroborarea încheierii CF nr. 18240 date în dosarul nr. 18240/5 octombrie 2012 de OCPI C. - BCPI T. cu procesul verbal de sechestru nr. 26213/2 octombrie 2012, creditorul M. C. T. a înscris în CF 51573 C. T. sechestrul aplicat pentru garantarea plății creanței sale fiscale derivate din titlul executoriu nr. 28937/12 septembrie 2012, grevând astfel imobilul proprietatea debitoarei situat din punct de vedere administrativ în C. T.

, str. A. V., nr. 39, înscris în CF 51573 C. T., cu o ipotecă legală pentru suma de 1.870.568,62 lei.

În conformitate cu prevederile 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală, cum este și ipoteca, asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.

În consecință, reținând faptul că creditorul M. C. T. a probat caracterul garantat al creanței sale pentru o porțiune de 1.870.568,62 lei din creanța în cuantum global de 2.856.195 lei, judecătorul sindic, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, va admite contestația formulată de creditorul M. C. T. împotriva neînscrierii unei porțiuni de 1.870.568,62 lei din creanța sa în categoria creanțelor garantate în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a4, și, în consecință, va dispune înscrierea unei porțiuni de 1.870.568,62 lei din creanța creditorului M.

C. T., în categoria creanțelor garantate în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), creditorul M. C. T. rămânând cu un rest de creanță în cuantum de 985.626,38 lei în categoria creanțelor bugetare.

Prin contestația înregistrată inițial sub nr._ /a5, la data de 20 iunie 2013 (data expedierii poștale recomandate), creditoarea SC R. S. a atacat înscrierea parțială a creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C.

T. SA (fosta SC M. C. T. SA), solicitând înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 8.702.517,37 lei, creanță certă, lichidă și exigibilă compusă din: 8.526.609,76 lei (2.546.777,11 USD) reprezentând beneficiu nerealizat, 11.283,26 lei, reprezentând pierdere efectivă, 154.335,45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în baza sentinței nr. 4125/8 noiembrie 2012, pronunțată de T. Specializat C. în dosarul nr._, 5.262,21 lei reprezentând cheltuieli de judecată în baza sentinței nr. 3400/17 august 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ și 5026,69 lei reprezentând cheltuieli de judecată în baza sentinței nr. 3776/26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. _

.

Cu titlu preliminar, a învederat că în cuprinsul declarației de creanță înregistrate de ea la dosar s-a strecurat o eroare materială, conversia sumei de 2.546.777,11 USD fiind făcuta la valoarea euro de la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare și nu la valoarea USD. Suma de 2.546.777,11 USD în echivalent lei la cursul BNR valabil la data de 17 aprilie 2013, adică la cursul BNR stabilit în 16 aprilie 2013 este de 8.526.609,76 lei, cursul BNR valabil fiind 1 USD = 3,3480 RON.

A arătat că administratorul judiciar a înlăturat nejustificat o parte din suma solicitată de ea, astfel cum rezultă din cuprinsul tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, contestatoarea fiind înscrisă în tabel cu suma de 8.615.061,13 lei, existând o diferență de_ lei, care nu a fost înscrisă în tabel.

A apreciat că o primă eroare a administratorului judiciar este evidentă, acesta neținând cont de următoarele sume solicitate de creditoare: suma de 5.262,21 lei reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligată debitoarea prin sentința nr. 3400/17 august 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ și suma de 5.026,69 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligată debitoarea prin sentința nr. 3776/26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ .

A invocat și faptul că sumele mai sus arătate sunt constatate prin titluri executorii, astfel încât administratorul judiciar era obligat sa înscrie în tabelul preliminar întreaga sumă solicitata, conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 creanțele constatate prin titluri executorii nefiind supuse verificărilor administratorului judiciar. A mai arătat că eroarea comisă de administratorul judiciar a fost recunoscută de acesta în corespondența electronică, comunicând reprezentantului creditoarei în data de 17 iunie 2013 un răspuns la solicitarea acestuia formulată în aceeași zi.

Creditoarea a invocat și un alt doilea motiv, arătând că administratorul judiciar nu a efectuat conversia din dolari în lei la cursul BNR valabil la data de 17 aprilie 2013, data deschiderii procedurii insolvenței.

Astfel, prin sentința nr. 4125/2012, debitoarea a fost obligată față de creditoare la plata următoarelor sume: 2.546.777,11 USD în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății reprezentând beneficiul nerealizat, 11.283,26 lei reprezentând pierderea efectivă suferită de

creditoare, 154.335,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert.

La data de 17 aprilie 2013 (data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare) valoarea unui USD, conform cursului BNR valabil, la acea dată, era de 3,3480 lei. Astfel, 2.546.777,11 USD, în echivalent lei, era de 8.526.609,76 lei. Potrivit art. 69 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar avea obligația de a proceda la conversia sumei din USD în lei, "la cursul Băncii N. e a României existent la data deschiderii procedurii";. Administratorul judiciar a efectuat conversia la cursul USD publicat în data de 17 aprilie 2013 (1 USD = 3,3177 lei) curs care a fost valabil doar începând cu data de 18 aprilie 2013, iar conform calculelor acestuia, la data deschiderii procedurii insolvenței suma de 2.546.777,11 USD valora în echivalent lei 8.449.442,42 lei.

A mai arătat că, în conformitate cu comunicatul Băncii N. e a României (publicat pe site- ul www.bnr.ro) "Cursul BNR este stabilit de către Banca N. a României în fiecare zi bancară, în jurul orei 14. Acest curs este valabil pentru ziua următoare, implicit pentru toate tranzacțiile ce urmează a fi făcute în ziua următoare";. A apreciat, în acest context, că administratorul judiciar trebuia să efectueze conversia din USD în lei la cursul valutar din 16 aprilie 2013, adică 3,3480 lei, suma de 2.546.777,11 USD convertită în lei fiind de 8.526.609,76 lei și nu de 8.449.442,42 lei, obținută de către administratorul judiciar R. I. SS .

A mai arătat că inclusiv administratorul judiciar, prin răspunsul comunicat în data de 17 iunie 2013, menționează că, în vederea efectuării conversiei din USD în lei, trebuia utilizat cursul valutar din data de 16 aprilie 2013, însă conversia a fost efectuată utilizând cursul valutar publicat în data de 17 aprilie 2013, curs care, după cum a antamat creditoarea, era aplicabil doar în data de 18 aprilie 2013.

A concluzionat în sensul că, datorită erorii administratorului judiciar, creditoarea a fost înscrisă cu o sumă semnificativ mai mică, existând o diferență de sumă de 77.167,34 lei rezultată ca urmare a efectuării conversiei având la bază un curs valutar nevalabil.

În drept, a invocat art. 73 din Legea nr. 85/2006. Contestația a fost legal timbrată.

Pentru dovedirea contestației, a depus la dosar corespondența purtată cu administratorul judiciar, extras de pe site-ul www.cursbnr.ro, extras din BPI nr. 10581/14 iunie 2013 cuprinzând tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei, sentința civilă nr. 3776/26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, sentința civilă nr. 3400/17 august 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, sentința civilă nr. 4125/8 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ de T. Specializat C., copia cererii sale de admitere a creanței.

Prin întâmpinarea depusă la 19 iulie 2013, administratorul judiciar al debitoarei SC I.

C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), R. I. SS a solicitat admiterea contestației în limita creanțelor reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr. 3776/26 septembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Turda în dosarul nr._ și sentinței civile nr. 3400/17 august 2012, pronunțate de Judecătoria Turda în dosarul nr._, cu consecința respingerii contestației pentru diferența de curs valutar.

În motivarea poziției sale procesuale, a arătat că în conformitate cu art. 69, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 "creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii N. e a României existent la data deschiderii procedurii";.

A arătat că creanța contestatoarei, în cuantum de 2.546.777,11 USD, a fost înregistrată de către administratorul judiciar utilizând cursul valutar existent la data de 17 aprilie 2013, data deschiderii procedurii, respectiv 1 USD = 3,3177 lei, conform datelor comunicate de către Banca Națională a României.

A învederat că cursurile de schimb valutar ale pieței valutare din R., calculate și publicate în fiecare zi bancară la ora 13:00 de către Banca Națională a României, sunt cursuri indicative ce nu implică obligativitatea utilizării în tranzacții efective de schimb valutar, înregistrări contabile sau alte operațiuni. Banca Națională a României nu are atribuții în determinarea valabilității sau modului de utilizare a cursurilor pieței valutare, conform adresei nr. XVI/6040/22 august 2012, emisă de către Banca Națională a României.

Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, judecătorul sindic, având în vedere necesitatea pronunțării unei singure sentințe asupra tuturor contestațiilor, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ /a5 la dosarul principal de insolvență nr._ .

Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată, judecătorul sindic reține următoarele:

În ceea ce privește porțiunile de creanță de 5.262,21 lei, respectiv 5.026,69 lei, neînscrise în tabel de către administratorul judiciar, judecătorul sindic reține că acestea au fost solicitate de creditoare prin cererea sa de admitere a creanței și dovedite prin depunerea sentinței civile nr.

3776/26 septembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Turda în dosarul nr._, respectiv a sentinței civile nr. 3400/17 august 2012, pronunțate de Judecătoria Turda în dosarul nr._, contestația fiind, astfel, întemeiată în ceea ce privește omiterea acestor porțiuni de creanță din creanța înscrisă în tabelul preliminar în favoarea creditoarei.

Cât privește porțiunea de creanță reprezentând diferența de curs valutar, judecătorul sindic reține, cu titlu preliminar incidența în speță a dispozițiilor art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii N. e a României existent la data deschiderii procedurii.

Astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 4125/8 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ de T. Specializat C., debitoarea a fost obligată la plata către creditoare a sumei de 2.546.777,11 USD în echivalent în lei, la cursul BNR din ziua plății, astfel încât, prin aplicarea art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creanța cu care creditoarea trebuia să fie înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei era echivalentul în lei al sumei de 2.546.777,11 USD.

Astfel cum rezultă din evidențele electronice ale BNR aferente anului 2013, (http://www.bnr.ro/files/xml/nbrfxrates2013.htm), cursul de schimb BNR leu/dolar american valabil pentru data de 17 aprilie 2013 a fost de 3,3177 lei pentru 1 dolar american. Din aceste evidențe electronice nu rezultă expressis verbis, într-adevăr, dacă această valoare a fost cea stabilită în data de 16 aprilie 2013 pentru ziua următoare sau cea stabilită în data de 17 aprilie 2013 pentru ziua următoare, însă faptul că cursul de 3,3177 lei pentru 1 dolar american a fost cel stabilit de BNR pentru data de 17 aprilie 2013 rezultă implicit din succesiunea cursurilor de schimb zilnice în decursul anului 2013, care începe cu un curs valabil pentru data de 3 ianuarie 2013, prima zi lucrătoare a anului. per a contrario, dacă datele afișate în dreptul fiecărei zile ar fi cele stabilite pentru ziua următoare, primul curs afișat ar fi trebuit să fie cel din data de 31 decembrie 2012, valabil pentru 3 ianuarie 2013. Or, situația de fapt este diferită, cursul de schimb valutar prezentat fiind cel valabil pentru data în dreptul căreia este afișat.

În consecință, judecătorul sindic nu poate primi susținerea creditoarei potrivit căreia cursul de schimb RON/USD valabil în data de 17 aprilie 2013 a fost cel de 3,3480 lei / 1 dolar american, acest curs fiind valabil la data de 16 aprilie 2013.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 249 NCPC, judecătorul sindic va admite în parte contestația formulată de creditoarea SC R. S. împotriva înscrierii parțiale a creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C.

SA), înregistrată inițial sub nr._ /a5, și, în consecință, va dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC R. S., în limita sumei de 8.625.350,03 lei (echivalentul în lei al sumei de 2.546.777,11 USD la cursul leu/USD al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 USD = 3.3177 lei, respectiv 8._ 47 lei, plus 11.283,26 lei, plus 154.335,45 lei, plus 5.262,21 lei plus 5.026,69 lei), în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), urmând a respinge contestația, ca neîntemeiată, pentru restul de creanță pretins, în cuantum de 8._ 8 lei (echivalentul în lei al sumei de 2.546.777,11 USD la cursul leu/USD de 3,3480 lei) minus 8._ 47 lei (echivalentul în lei al sumei de 2.546.777,11 USD la cursul leu/USD al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 USD = 3,3177 lei) = 77167,3. lei.

Având în vedere dispozițiile art. 453 NCPC și cele ale art. 36 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va constata că creditoarea SC R. S. este și titulara unei creanțe împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) în cuantum de 447,69 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate pentru soluționarea contestației înregistrate inițial sub nr._ /a1, justificate în limita admiterii contestației.

Prin contestația înregistrată inițial sub nr._ /a6, la data de 19 iunie 2013 (data expedierii poștale recomandate), creditoarea SC M. S. a atacat neînscrierea creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), solicitând să se constate compensarea creanței pe care debitoarea SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) o avea împotriva creditoarei SC M. S., în cuantum de 14.973,08 lei cu creanța pe care creditoarea SC M. S. o avea împotriva debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), în cuantum de 15.548,28 lei și să se dispună înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC M. S., reprezentând diferența pozitivă în favoarea sa rămasă necompensată, în cuantum de 575,20 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC

M. C. T. SA.

În motivarea contestației, a arătat că prin cererea de înscriere a creanței în tabelul preliminar nr. 146/28 mai 2013 a solicitat admiterea cererii de compensare a creanței în sumă de 14.973,08 lei, pe care debitoarea SC M. C. TURZ1I SA o are față de ea cu o parte din creanța în sumă totală de 15.548,28 lei, pe care ea o are de recuperat de la debitoare, respectiv compensarea celor două creanțe până la concurența sumei de 14.973,08 lei, urmând ca diferența

rămasă de restituit către ea, respectiv suma de 575,20 lei să rămână înscrisă, pe numele său, în tabelul preliminar și apoi definitiv al creditorilor, și admiterea cererii de înscriere a creanței sale asupra averii debitoarei pentru suma de 575,20 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nominalizate în cuprinsul cererii de înscriere a creanței în tabelul preliminar.

A arătat că prin adresa nr. 3008/14 iunie 2013 a fost notificată despre faptul că suma de 5.256,53 lei aferentă facturii nr. 57314/28 ianuarie 2010, scadentă în 5 zile de la emitere, a fost respinsă întrucât este prescrisă, precum și faptul că creanța certă, lichidă și exigibilă deținută este în cuantum de 10.291,75 lei, fiind compensată integral cu creanța datorată debitoarei în cuantum de 14.973,08 lei, fiind înscrisă în tabelul preliminar cu o creanță în sumă de 0 lei.

A arătat că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor";, iar conform prevederilor art. 201 din același act normativ, "Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit";.

A învederat că factura fiscală nr. 57314/28 ianuarie 2010, în valoare totală de 7.285,42 lei, din care debitoarea mai are de achitat suma de 5.256,53 lei, este supusă, conform dispozițiilor legale citate mai sus, dispozițiilor Decretului nr. 167 din 10 aprilie 1958 în ceea ce privește instituția prescripției extinctive. Conform prevederilor art. 16 lit. a din Decretul nr. 167 din 1958,

"Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit art. 17 alin. 1 din același act normativ, "întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o";, iar conform prevederilor alin. 2) din același articol, "După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție";.

A arătat că factura fiscală nr. 57314 din 28 ianuarie 2010 are o valoare totală de 7.285,42 lei, din care debitoarea a achitat: a) suma de 428,16 lei, prin factura storno nr. 58049 din 25 februarie 2010, în valoare de 428,16 lei, b) suma de 492,69 lei, prin ordinul de compensare (convenția) nr. 205 din 30 iunie 2010, c) suma de 1.108,04 lei, prin ordinul de compensare (convenția) nr. 5 din 18 ianuarie 2011, diferența rămasă de achitat fiind de 5.256,53 lei.

A învederat că prin semnarea celor două ordine de compensare (convenții) emise în legătură cu factura fiscală nr. 57314 din 28 ianuarie 2010, debitoarea SC M. C. T. SA a recunoscut dreptul său de a încasa de la aceasta contravaloarea facturii fiscale arătate mai sus. Astfel: în convenția nr. 205 din 1 iunie 2010, care reprezintă primul document de compensare încheiat între părți în legătură cu factura fiscală nr. 57314 din 28 ianuarie 2010, apare nominalizată și factura fiscală în discuție, debitoarea recunoscând prin intermediul compensării dreptul creditoarei de a încasa contravaloarea acestei facturi fiscale.

A învederat că în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, "termenul prescripției este de 3 ani";. Potrivit art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958, prin încheierea și semnarea de către părți a convenției nr. 205/1 iunie 2010, termenul de prescripție de 3 ani în legătură cu dreptul de a încasa contravaloarea facturii fiscale nr. 57314 din 28 ianuarie 2010 s-a întrerupt, iar din data de 2 iunie 2010 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani care s-a împlinit pe data de 1 iunie 2013, însă la data de 28 mai 2013, înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, creditoarea a formulat cererea de înscriere a creanței sale în tabelul preliminar al creditorilor debitoarei, cerere care cuprinde și factura fiscală nominalizată mai sus.

A mai arătat că prin convenția nr. 5/18 ianuarie 2011, care reprezintă al doilea document de compensare încheiat între părți în legătură cu factura fiscală nr. 57314/28 ianuarie 2010, debitoarea a recunoscut, prin intermediul compensării, dreptul creditoarei de a încasa contravaloarea facturii fiscale arătate mai sus. Conform prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, "termenul prescripției este de 3 ani";. Potrivit art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958, prin încheierea și semnarea de către părți a convenției nr. 5 din 18 ianuarie 2011, termenul de prescripție de 3 ani în legătură cu dreptul de a încasa contravaloarea facturii fiscale nr. 57314 din 28 ianuarie 2010 s-a întrerupt, iar din data de 18 ianuarie 2011 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care urmează a se împlini la începutul anului 2014.

Prin urmare, a apreciat că suma de 5.256,53 lei aferentă facturii fiscale nr. 57314/28 ianuarie 2010, scadentă în 5 zile de la emitere, nu este prescrisă, pentru motivele arătate mai sus, urmând să fie înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei.

A solicitat judecarea contestației și în eventualitatea lipsei reprezentantului său la proces. În drept, a invocat prevederile art. 73 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006.

Contestația a fost legal timbrată.

Pentru dovedirea contestației, a depus factura storno nr. 58049 din 25 februarie 2010 în valoare de 428,16 lei, ordinul de compensare (convenția) nr. 205 din 30 iunie 2010, ordinul de compensare (convenția) nr. 5 din 18 ianuarie 2011.

Prin întâmpinarea depusă la 19 iulie 2013, administratorul judiciar al debitoarei SC I.

S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), R. I. SS a solicitat admiterea

contestației privind neînscrierea la masa credală a debitoarei SC I. S. a creanțelor în sumă de 5.256,53 lei aferentă facturii fiscale nr.57314/_ .

A arătat că creditoarea a fost notificată cu privire la faptul că suma de 5.256,53 lei aferentă facturii nr. 57314/28 ianuarie 2010 a fost respinsă întrucât este prescrisă. După înaintarea contestației care formează obiectul prezentului dosar, administratorul judiciar a fost informat cu privire la existența celor două convenții prin care părțile contractante au convenit compensarea obligațiilor comerciale. Prin urmare, prin convenția nr. 205 din 1 iunie 2010, care face trimitere și la factura nr. 57314/28 ianuarie 2010, părțile au convenit compensarea datoriilor, debitoarea recunoscând prin intermediul compensării dreptul creditoarei de a încasa contravaloarea acestei facturi. Totodată, convenția nr. 5 din 18 ianuarie 2011 a preluat încă o dată înțelegerea părților cu privire la factura nr. 57314/28 ianuarie 2010 și cu privire la compensarea datoriilor.

A mai arătat că potrivit prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție de 3 ani cu privire la dreptul de a încasa contravaloarea facturii fiscale nr. 57314 din 28 ianuarie 2010 s-a întrerupt, iar din data de 18 ianuarie 2011 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, motiv pentru care a considerat că contestația creditoarei SC M. S. este întemeiată.

Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, judecătorul sindic, având în vedere necesitatea pronunțării unei singure sentințe asupra tuturor contestațiilor, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ /a6 la dosarul principal de insolvență nr._ .

Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată, judecătorul sindic reține următoarele:

Din perspectiva legii aplicabile, judecătorul sindic are în vedere faptul că contractul de vânzare-cumpărare consemnat în factura fiscală nr. 57314/28 ianuarie 2010 a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil (Legea nr. 287/2009).

Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, judecătorul sindic reține că efectele în curs de desfășurare ale celor două contracte nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul civil din 1864, ca lege generală, iar din perspectiva prescripției dreptului la acțiune în sens material de Decretul nr. 167/1958.

Potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167 din 1958, "Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția";, iar potrivit art. 17 alin. 1 din același act normativ, "întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o";, respectiv conform prevederilor alin. 2 al aceluiași articol, "După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție";.

Convențiile de compensare nr. 205 din 1 iunie 2010 și nr. 5 din 18 ianuarie 2011 au avut ca efect întreruperea dreptului creditoarei SC M. S. la acțiune în sens material pentru recuperarea creanței sale rezultate din contractul de vânzare-cumpărare consemnat în factura fiscală nr. 57314/28 ianuarie 2010, ca urmare a recunoașterii de către debitoare a datoriei, conform art. 16 lit. a și art. 17 din Decretul nr. 167/1958, cu consecința curgerii unui nou termen de prescripție de 3 ani de la data de 19 ianuarie 2011, termen care nu era împlinit la data de 17 aprilie 2013, data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei. Subsecvent, la data deschiderii procedurii insolvenței, creditoarea avea împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 15.548,28 lei, cu creanța pe care debitoarea SC I. S. C. T. SA (fosta SC M.

C. T. SA) o avea pe care împotriva creditoarei SC M. S., în cuantum de 14.973,08 lei, în condițiile art. 1143-1144 C.civ. și art. 52 din Legea nr. 85/2006.

În consecință, în conformitate cu art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va admite contestația formulată de creditoarea SC M. S. împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a6, și, în consecință, va constata compensarea creanței pe care debitoarea SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C.

T. SA) o avea împotriva creditoarei SC M. S., în cuantum de 14.973,08 lei cu creanța pe care creditoarea SC M. S. o avea împotriva debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC

M. C. T. SA), în cuantum de 15.548,28 lei și va dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC M. S., reprezentând diferența pozitivă în favoarea sa rămasă necompensată, în cuantum de 575,20 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S.

C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Prin contestația înregistrată inițial sub nr._ /a7, la data de 25 iunie 2013, creditoarea SC P. C. S. a atacat neînscrierea creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA),

solicitând înscrierea creanței sale chirografare în cuantum de 3258,88 lei în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

În motivarea contestației, a arătat că prin corespondența nr. 3012/14 iunie 2013, înregistrată sub nr. 798/19 iunie 2013, i s-a comunicat de către administratorul judiciar (R. I.

S. ) faptul că creanța sa nu este înscrisă la masa credală, întrucât, conform dispozițiilor art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cererea de admitere a creanțelor nu a fost depusă în termenul stabilit de instanță, sancțiunea fiind decăderea din dreptul de a fi înscrisă în tabelul creditorilor.

A arătat că cererea sa de admitere a creanței nr. 485/29 mai 2013 a fost depusă direct la T. Specializat C., respectiv la dosarul cauzei nr._, prin fax, la 29 mai 2013, conform raportului de transmitere fax din aceeași dată.

Pe cale de consecință, a apreciat că motivația invocată de administratorul judiciar nu are susținere legală.

În aplicarea dispozițiilor art. 21, alin. 4, coroborat cu art. art. 11 lit. i și l din aceeași lege, a solicităm soluționarea contestației în termenul legal de la depunerea raportului administratorului judiciar și a tabloului preliminar al creanțelor, în camera de consiliu, cu citarea părților. Totodată, a solicitat suspendarea măsurii contestate, până la soluționarea contestației.

În drept, a invocat dispozițiile art. 21 din Legea 85/2006. Cererea a fost legal timbrată.

Pentru dovedirea cererii, a depus la dosar: notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență nr. 2004/19 aprilie 2013, înregistrată la ea sub nr. 540/29 aprilie 2013, copia cererii sale de admitere a creanței, dovada expedierii acestei cereri prin fax, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de admitere a creanței.

Cererea a fost recalificată de instanță în contestație împotriva neînscrierii creanței în tabelul preliminar, întemeiată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, care au caracter special față de dispozițiile de ordin general cuprinse în art. 21 din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea depusă la 18 septembrie 2013, administratorul judiciar al debitoarei SC

I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), R. I. SS a solicitat admiterea în parte a contestației și înscrierea la masa credală a creditoarei cu suma de 582,08 lei.

A arătat că de la dosarul cauzei a ridicat doar declarația de creanță înregistrată la data de 31 mai 2013, neintrând în posesia corespondenței fax expediate la dosarul cauzei în data de 29 mai 2013. Față de depunerea dovezii de expediere a cererii de admitere a creanței prin fax la 29 mai 2013, a considerat că declarația de creanță a fost depus în termenul legal la dosarul cauzei.

În ceea ce privește suma solicitată de către contestatoarea SC P. C. S., a arătat că aceasta figurează în evidențele contabile ale societății debitoare la data deschiderii procedurii de insolvență cu un debit în valoare de 582,08 lei, astfel cum rezultă din fișa contului pe furnizori pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 august 2013, din care reiese faptul că facturile fiscale solicitate de către contestatoare și la care se face referire în declarația de creanță au fost plătite integral conform ordinelor de compensare seria C nr. 1613020/31 octombrie 2012 și seria C nr. 1612967/31 octombrie 2012, diferența de valoare fiind achitată conform ordinului de plată nr.1851/15 iunie 2012, ordin de plată emis pentru suma de 33.000 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont curent de la SC Banca Raiffeisen SA.

Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, judecătorul sindic, având în vedere necesitatea pronunțării unei singure sentințe asupra tuturor contestațiilor, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 a dispus conexarea dosarului nr._ /a7 la dosarul principal de insolvență nr._ .

Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată, judecătorul sindic reține următoarele:

În ceea ce privește tardivitatea depunerii de către contestatoare a cererii sale de admitere a creanței, judecătorul sindic are în vedere cererea de admitere a creanței trimisă judecătorului sindic prin fax la data de 29 mai 2013, cu respectarea datei limită stabilite prin sentința civilă nr. 1165/17 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ în conformitate cu art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, 29 mai 2013, fapt care înlătură în speță incidența sancțiunii prevăzute de art. 76 alin. 1 din prezenta cauză.

Referitor la cuantumul creanței, judecătorul sindic are în vedere faptul că facturile de care se prevalează creditoarea, nr. 448/29 mai 2012, în cuantum de 3308,51 lei, nr. 6320/29 mai 2012, în cuantum de 13204,28 lei și nr. 6502/25 iunie 2012, în cuantum de 21061,15 lei, respectiv nr. 433/27 aprilie 2012, în cuantum de 14156,46 lei au fost achitate parțial de către debitoare, după cum urmează:

La data de 15 iunie 2012, debitoarea a achitat în contul creditoarei suma de 33000 lei, prin virament bancar, pentru a stinge (total sau parțial, extrasul de cont nefiind explicit în această privință) debitele rezultate din facturile nr. 4368, nr. 4451, nr. 6040, nr. 433 și 6320.

Prin ordinele de compensare nr. 1613020/31 octombrie 2012 și nr. 1612967/31 octombrie 2012, au fost achitate integral facturile nr. 448/29 mai 2012, în cuantum de 3308,51 lei și nr. 6502/25 iunie 2012, în cuantum de 21061,15 lei, respectiv a fost achitată factura nr. 6320/29 mai 2012, în limita sumei de 10828,37 lei.

Creditoarea P. C. S., deși îi revenea sarcina de a proba creanța sa, nu a dovedit că, în urma plății globale de 33000 lei la 15 iunie 2012 prin virament bancar și în urma plății sumei de 10828,37 lei prin compensare la 31 octombrie 2012, ar mai fi rămas vreun rest de plată din creanța constatată prin factura nr. 6320/29 mai 2012.

Din coroborarea înscrisurilor mai sus arătate, interpretate conform principiului stabilit prin art. 983 C.civ. ("Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă), cu recunoașterea debitoarei pentru suma de 582,08 lei, judecătorul sindic concluzionează în sensul că doar această din urmă creanță a creditoarei SC P. C. S. față de debitoare are caracter cert, lichid și exigibil, aceasta urmând a fi și limita admiterii contestației.

Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va admite în parte contestația formulată de creditoarea SC P. C. S. împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a7, și, în consecință, va dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC P. C. S., în limita sumei de 582,08 lei în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C.

SA (fosta SC M. C. T. SA), urmând, în temeiul art. 249 NCPC, să respingă contestația, ca neîntemeiată, pentru restul creanței, în cuantum de 3258,88 lei - 582,08 lei = 2676,80 lei.

Prin cererea de repunere în termen recalificată în contestație întemeiată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, creditoarea SC H. F. S. a atacat neînscrierea creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), solicitând înscrierea creanței sale chirografare în cuantum de 25.965,39 lei plus dobânda legală calculată de la scadența fiecărei părți a debitului principal și până la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

În motivarea cererii, a arătat că a depus cererea sa de admitere a creanței la data de 22 mai 2013, însă înscrierea creanței sale în tabelul preliminar a fost refuzată de administratorul judiciar prin invocarea prescripției dreptului său la acțiune pentru recuperarea creanței.

A arătat că la data depunerii cererii de admitere a creanței nu intrase în posesia ordonanței civile nr. 1138/4 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, prin care instanța a admis cererea sa de emitere a unei ordonanțe conținând somația de plată pentru debitul pretins prin cererea de admitere a creanței.

În drept, a invocat art. 64 și art. 65 din Legea nr. 85/2006.

Cererea a fost legal timbrată atât ca și cerere de repunere în termen, cât și ca și contestație întemeiată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006.

Prin poziția procesuală depusă la 12 noiembrie 2013, administratorul judiciar a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și a cererii de admitere a creanței, arătând că creditoarei SC H. F. S. i s-a comunicat ordonanța nr. 1138/4 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, la data de 7 mai 2013, creditoarea putând, astfel, să facă dovada creanței sale declarate la 22 mai 2013.

Poziția procesuală a administratorului judiciar nu a fost motivată separat în drept. Analizând ansamblul materialului probator relevant pentru contestația mai sus redată,

judecătorul sindic reține următoarele:

Din perspectiva repunerii în termen, judecătorul sindic reține că cererea este lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca atare, în condițiile în care cererea de admitere a creanței creditoarei SC H. F. S. a fost înregistrată la dosar anterior datei de 29 mai 2013. Art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 reglementează data limită doar în ceea ce privește depunerea cererii de admitere a creanței, depunerea ulterioară a actelor doveditoare neputând fi sancționată cu respingerea cererii ca tardivă.

Pe fond, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului creditoarei la acțiune în sens material, judecătorul sindic reține că creanța creditoarei SC H. F. S. a fost reținută ca fiind certă, lichidă și exigibilă prin ordonanța civilă nr. 1138/4 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, operând întreruperea de prescripție reglementată de art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958, ca urmare a admiterii cererii.

În consecință, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 186 și art. 249 NCPC, judecătorul sindic va respinge, ca fiind lipsită de obiect, cererea de repunere în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei SC I.

C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), formulată de creditoarea SC H. -F. R. S., va admite "cererea de admitere a creanței"; recalificată drept contestație împotriva neînscrierii creanței în tabelul preliminar conform art. 73 din Legea nr. 85/2006 la termenul din 25 septembrie 2013, formulată de creditoarea SC H. -F. R. S. împotriva neînscrierii creanței sale

chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA și, în consecință, va dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC H. -F. R. S., în cuantum de 25.965,39 lei plus dobânda legală (penalizatoare de la data de 1 septembrie 2011) calculată de la scadența fiecărei părți a debitului principal și până la data deschiderii procedurii insolvenței în prezentul dosar, 17 aprilie 2013, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C.

SA).

Subsecvent, reținând că administratorul judiciar a respectat procedura prevăzută de art. 72 și următoarele din Legea nr. 85/2006, verificând declarațiile de creanță și comunicând tabelul întocmit debitoarea și creditorilor ale căror creanțe nu au fost înscrise astfel cum au fost declarate, fiind urmată și procedura de afișare a lui la ușa instanței și de publicare a acestuia în BPI, va definitiva tabelul preliminar rectificat și completat al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I.

C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) în forma publicată în BPI nr. 10581/14 iunie 2013, cu modificările reținute în încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, respectiv cu modificările mai sus arătate la pct. 1-8.

Subsecvent, în temeiul art. 74 din Legea nr. 85/2006 va dispune în sarcina administratorului judiciar R. I. SS afișarea de îndată la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C.

SA) și publicarea lui în BPI în forma definitivă.

Se va stabili termen pentru continuarea procedurii la 5 martie 2014, sala 249, ora 8:00.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite contestația formulată de creditoarea SC I. L. F. I. SA, cu sediul în B.

, str. G. A., nr. 16-20, et. 5, sector 1, J40/16760/2008, CUI 24542203 împotriva înscrierii parțiale a creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), CUI 1., J_, cu sediul în C. T., str. L., nr. 145, jud. C., înregistrată inițial sub nr._ /a1, și, în consecință:

Dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC I. L. F. I. SA, în cuantumul declarat, de 4.930.840,49 lei (echivalentul în lei al sumei acceptate de administratorul judiciar, R. I. SS, 1.057.692,34 lei, la care se adaugă 756.668,03 euro + 130.285,11 euro la cursul leu/euro al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 euro = 4,3668 lei), în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC

M. C. T. SA).

Constată că creditoarea SC I. L. F. I. SA este și titulara unei creanțe împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) în cuantum de 2230 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate pentru soluționarea contestației înregistrate inițial sub nr._ /a1.

Admite în parte contestația formulată de creditoarea A. PENTRU A. A.

S., cu sediul în B., str. C. Av. A. Ș., nr. 50, sector 1, CUI 11795573 împotriva neînscrierii creanței sale bugetare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC

I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a2, și, în consecință:

Dispune înscrierea creanței bugetare a creditoarei AAAS, în limita sumei de 534.885,56 lei (echivalentul în lei al sumei de 161.221,80 USD la cursul leu/USD al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 USD = 3,3177 lei), în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Respinge contestația, ca neîntemeiată, pentru restul creanței, în cuantum de 559.552,51 lei - 534.885,56 lei = 24666,95 lei.

Admite contestația formulată de creditorul I. N. DE C. -D. PENTRU P.

M. "A. D. ";, cu sediul în B., b-dul G., nr. 35A, sector 6, CUI 1558391 împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a3, și, în consecință:

Dispune înscrierea creanței chirografare a creditorului I. N. DE C. -D. PENTRU P. M. "ALEXADNRU D. ";, în cuantum de 16.554,00 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Admite contestația formulată de creditorul M. C. T., cu sediul în C. T., str. L., nr. 29, jud. C., CUI 4354566, împotriva neînscrierii unei porțiuni de 1.870.568,62 lei din creanța sa în categoria creanțelor garantate în tabelul preliminar al creanțelor împotriva

averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a4, și, în consecință:

Dispune înscrierea unei porțiuni de 1.870.568,62 lei din creanța creditorului M.

C. T., în categoria creanțelor garantate în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), creditorul M. C. T. rămânând cu un rest de creanță în cuantum de 985.626,38 lei în categoria creanțelor bugetare.

Admite în parte contestația formulată de creditoarea SC R. S., J_, CUI 15705409, cu sediul procesual ales la Cab. Av. Florin Bulieris, C. -N., str. B., nr. 1, et. 3., jud. C., împotriva înscrierii parțiale a creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a5, și, în consecință:

Dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC R. S., în limita sumei de 8.625.350,03 lei (echivalentul în lei al sumei de 2.546.777,11 USD la cursul leu/USD al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 USD = 3.3177 lei, respectiv 8._ 47 lei, plus 11.283,26 lei, plus 154.335,45 lei, plus 5.262,21 lei plus 5.026,69 lei), în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Respinge contestația, ca neîntemeiată, pentru restul de creanță pretins, în cuantum de 8._ 8 lei (echivalentul în lei al sumei de 2.546.777,11 USD la cursul leu/USD de 3,3480 lei) minus 8._ 47 lei (echivalentul în lei al sumei de 2.546.777,11 USD la cursul leu/USD al BNR la data deschiderii procedurii, 17 aprilie 2013, 1 USD = 3,3177 lei) = 77167,3. lei.

Constată că creditoarea SC R. S. este și titulara unei creanțe împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) în cuantum de 447,69 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate pentru soluționarea contestației înregistrate inițial sub nr._ /a1, justificate în limita admiterii contestației.

Admite contestația formulată de creditoarea SC M. S., cu sediul în R., str. P.

, nr. 74, jud. M., J_, CUI 6334018, împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC

M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a6, și, în consecință:

Constată compensarea creanței pe care debitoarea SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) o avea împotriva creditoarei SC M. S., în cuantum de 14.973,08 lei cu creanța pe care creditoarea SC M. S. o avea împotriva debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), în cuantum de 15.548,28 lei.

Dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC M. S., reprezentând diferența pozitivă în favoarea sa rămasă necompensată, în cuantum de 575,20 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C.

T. SA).

7.1 Admite în parte contestația formulată de creditoarea SC P. C. S., cu sediul în B.

, str. D. C., nr. 3-5, jud. B. -Năsăud, J_, CUI 6775669, împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S.

C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA), înregistrată inițial sub nr._ /a7, și, în consecință:

Dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC P. C. S., în limita sumei de 582,08 lei în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Respinge contestația, ca neîntemeiată, pentru restul creanței, în cuantum de 3258,88 lei - 582,08 lei = 2676,80 lei.

Respinge, ca fiind lipsită de obiect, cererea de repunere în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C.

T. SA (fosta SC M. C. T. SA), formulată de creditoarea SC H. -F. R. S., cu sediul în com. P., DN3, km 13+636, jud. Ilfov, CUI 6597545, J_ .

Admite "cererea de admitere a creanței"; recalificată drept contestație împotriva neînscrierii creanței în tabelul preliminar conform art. 73 din Legea nr. 85/2006 la termenul din 25 septembrie 2013, formulată de creditoarea SC H. -F. R. S. împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C.

T. SA (fosta SC M. C. T. SA și, în consecință:

Dispune înscrierea creanței chirografare a creditoarei SC H. -F. R. S., în cuantum de 25.965,39 lei plus dobânda legală (penalizatoare de la data de 1 septembrie 2011) calculată de la scadența fiecărei părți a debitului principal și până la data deschiderii procedurii insolvenței în prezentul dosar, 17 aprilie 2013, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA).

Definitivează tabelul preliminar rectificat și completat al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) în forma publicată în BPI nr. 10581/14 iunie 2013, cu modificările reținute în încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013, respectiv cu modificările mai sus arătate la pct. 1-8.

Dispune în sarcina administratorului judiciar R. I. SS afișarea de îndată la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) și publicarea lui în BPI în forma definitivă.

Termen pentru continuarea procedurii: 5 martie 2014, sala 249, ora 8:00.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la T. Specializat C. .

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013.

JUDECĂTOR SINDIC,

GRE. ER,

F. -I. M.

F.

B.

Thred./FIM/3 ex./29.04.14

← Încheierea civilă nr. 2737/2013. Procedura insolvenței		Sentința civilă nr. 3050/2013. Procedura insolvenței →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Sentința civilă nr. 2469/2013. Procedura insolvenței Decizia civilă nr. 11814/2013. Procedura insolvenței Încheierea civilă nr. 7081/2013. Procedura insolvenței Încheierea civilă nr. 2737/2013. Procedura insolvenței Sentința civilă nr. 3050/2013. Procedura insolvenței Sentința civilă nr. 988/2013. Procedura insolvenței Încheierea civilă nr. 891/2013. Procedura insolvenței Sentința civilă nr. 2714/2013. Procedura insolvenței