Sentința civilă nr. 502/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.502/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - D. M. D. GREFIER - A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de C.I.I. R. A.
D. în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC F. R. S. în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., împotriva pârâților F.
A. și Z. M., cererea fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na practician în insolvență R.
A. D., reprezentanta pârâtului Z. M., d-na avocat KOVACS NOEMI KRISZTINA, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei la fila 29 și reprezentanta pârâtului F. A., d-na avocat GYORFFY EMIKE, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei la fila 33.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-au înregistrat la dosar, la data de 18 februarie 2013, din partea lichidatorului judiciar, precizare la cererea de chemare în judecată, cu anexe, iar din partea pârâtului F.
A. o adresă de înaintare a balanței sintetice a debitoarei și procesul-verbal de predare-primire încheiat între pârâți la data de_ .
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că susține în continuare acțiunea precizată întrucât nu au fost predate alte acte justificative. Nu are alte cereri în probațiune.
Reprezentanta pârâtului F. A. solicită încuviințarea efectuării unei expertize contabile în cauză, pentru a se stabili momentul stării de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantei pârâtului F. A. să precizeze obiectivul la expertiză.
Reprezentanta pârâtului F. A. precizează că obiectivul expertizei este de a se stabili care era disponibilul bănesc la data cesiunii.
Reprezentanta pârâtului Z. M. depune la dosar situația financiară aferentă anului 2011 și bilanțul prescurtat la data de_, arătând că a comunicat clientului său că actele nu sunt suficiente și acesta a solicitat un termen de câteva zile pentru a depune toate actele justificative. Solicită un nou termen în acest sens.
Reprezentanta lichidatorului judiciar se opune efectuării unei expertize contabile și lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de către reprezentanta pârâtului Z. M. .
Judecătorul sindic, deliberând asupra cererii de amânare formulată de către reprezentanta pârâtului Z.
M. o respinge ca nefondată, raportat la dovezile care există și la principiul celerității impus în procedura de insolvență. Deliberând asupra cererii în probațiune formulată de către reprezentanta pârâtului F. A., având în vedere că documentele contabile la care ar trebui să se raporteze expertul nu pot fi identificate, apreciază că această cerere nu este utilă în cauză, raportat și la poziția pârâtului și la înscrisurile depuse.
Reprezentanții părților în cauză arată că nu au alte cereri în probațiune.
Judecătorul sindic, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea acțiunii precizate și obligarea pârâților, în solidar, la plata pasivului debitoarei, în temeiul art.138 alin.1 lit.a și d și alin.4 din Legea nr.85/2006.
Reprezentanta pârâtului F. Zoltan solicită respingerea acțiunii, pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării. Arătă că nu se dovedește în mod concret fapta care a condus la starea de insolvență a debitoarei și nu se arată nici legătura de cauzalitate. Totodată, arată că nu se arată nici data apariției stării de insolvență, astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006. Precizează, totodată, că procesul-verbal de predare-primire nu a fost contestat de către administratorul care a preluat situația financiară a debitoarei.
Reprezentanta pârâtului Z. M. solicită respingerea acțiunii, ca nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, nefiind făcută dovada acestor fapte.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 4 septembrie 2012, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. D. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților F. A. și Z. M.
și obligarea acestora la suportarea, în solidar, a pasivului debitoarei SC F. R. S. în cuantum de
313.465 lei în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentinta comerciala nr. 6457/2011 pronuntata de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr._, s-a deschis procedura insolventei in forma generală prevazuta de Legea 85/2006, impotriva societatii SC F. R. S. .
În urma deschiderii procedurii, conform art. 35 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comertului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor mentionate de art. 28 din legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar a inteles să notifice atat administratorul cedent pârâtul F. A. prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc Cîmpian Radu Mihai la data de_ cât și administratorul cesionar, pârâtul Z. M. tot la data de_, solicitându-le depunerea documentelor prevazute de art. 28 din Legea 85/2006 si a bunurilor din patrimoniul debitoarei SC F. R. S., adrese la care acestia nu au dat curs.
Lichidatorul judiciar a procedat la consultarea site-ului MFP unde se gaseste afisat ca ultima raportare financiar-contabila a debitoarei, bilantul contabil aferent anului fiscal 2009. Ca urmare a analizei realizata rezulta că la data de_ debitoarea inregistra active imobilizate in suma de116.735 lei, stocuri in suma de 9375 lei, sold in casa si conturi in suma de 391.779 lei, creante in suma de 470.426 lei, fara ca pârâții sa predea bunurile care ar fi trebuit sa existe in patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei pentru a fi valorificate in procedura si sumele distribuite creditorilor, creându-se prezumtia ca acestea au fost valorificate in interes personal de administratorii sociali ai debitoarei.
În conditiile în care paratii F. A. administrator al debitoarei pana la data de_ si Z. M. administrator cesionar de la aceasta data pana la deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei nu au inteles sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar bunurile imobilizate si stocurile evidentiate in patrimoniul debitoarei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidentele contabile ale debitoarei sau sumele rezultate din valorificarea acestora n-au fost identificate în casierie sau conturile din banci, efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri in economia generala a persoanei juridice debitoare au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns in incetare de plati, fapte prevazute la art. 138 alin. 1 lit. a din legea 85/2006.
Totodată, pârâții nu au predat numerarul de bani in suma de 391.779 lei reflectat ca fiind existent in casieria si conturile debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei, pentru a fi distribuite creditorilor sau sa justifice cu documente legitime sumele de bani ridicate din trezoreria debitoarei, creându-se astfel prezumția ca au fost utilizati in interes personal de acestia.
Drept urmare, efectele produse de lipsa aportului acestor bani in economia generala a persoanei juridice debitoare au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns in incetare de plati, fapte prevazute la art. 138 alin. 1 li. a) din legea 85/2006.
In cazul de fata este evident ca functionarea societatii nu s-a desfasurat in conditii de legalitate, paratii, in exercitarea functiei de administratori statutari cu puteri nelimitate incalcand dispozitiile legale conform legii 31/1990, raportate la art. 138 alin. 1 lit. a) din legea 85/2006 referitor la gestionarea societatii comerciale, deturnand astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu. In consecinta, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizati in interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns in incetare de plati, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevazute la art. 138 alin. 1 lit. a) din legea 85/2006.
Analizand deciziile de impunere aduse in probatiune de creditorul DGFP C. rezulta fara echivoc ca datoriile societatii debitoare s-au nascut pe baza propriilor declaratii de impunere inregistrate la organele fiscale de resort din care rezulta ca debitoarea inregistra pana la_, data inlocuirii administratorului F.
A., restante la plata obligatiilor sociale cu retinere la sursa, iar potrivit art. 6 din legea 241/2005, retinerea si nevarsarea cu intentie in cel mult 30 de zile de la scadenta a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, este calificata infractiune.
In aceste conditii, obligatia virarii la buget a sumelor formate din debite si penalitati care au curs pana la data deschiderii procedurii insolventei, reprezentand stopaj la sursa a revenit administratorilor parati, nevirarea acestora cu rea intentie fiind culpa paratilor F. A. si Z. M. in conditiile in care debitoarea inregistreaza in contabilitate lichiditati in trezorerie in suma de 391.779 lei.
Lichidatorul judiciar a arătat că pârâții nu au prezentat situația analitică a creditorilor evidentiati in contul sintetic de "creante"; in suma de 470.426 lei, prin aceasta majorarandu-se astfel pasivul societătii debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinatiei sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmarirea creantelor in scopul utilizarii creditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului debioarei. Pârâții nu au făcut nici un demers pentru a încasa creantele datorate de diversi creditori ai societatii debitoare, cu toate ca aceasta operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reintregirii patrimoniului debitoarei prin incasarea drepturilor de creante detinute asupra altor persoane.
În consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați si neurmerirea lor a condus la insuficienta disponibilităților banesti necesare plății datoriilor față de creditori care detin creante impotriva averii debitoarei și deci la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele bugetare propriu-- zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități). Neurmărirea creanțelor ale societatii SC F. R. S., prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, a condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. Faptul că inventarierea creantelor este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmarirea creantelor se circumscrie dispozițiilor art.138 lit.d) din legea 85/2006.
Prin refuzul nejustificat al administratorilor statutari de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că acestia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În ceea ce privește existenta de fapte ilicite lichidatorul judiciar a arătat că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1, societătile comerciale au obligatia sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie și in conformitate cu art. 5, persoanele prevăzute la art. 1 au obligatia sa conducă contabilitatea în partida dubla și sa întocmească situatii financiare anuale. Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2, conform cărora administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere, rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a tinut o contabilitate în conformitate cu legea avand in vedere ca sensul de corectă tinere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege.
Legiuitorul a instituit obligatia tinerii contabilitătii în partida dubla și obligatia depunerii unui exemplar din bilantul anual și din raportarea semestriala la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activitătii contabile.
Asadar, rezulta că paratii, în exercitarea functiei de administrator cu puteri nelimitate, au încălcat dispozitii legale imperative prevazute de legea 82/1991 si Legea 31/1990 privitor la obligatia tinerii contabilitatii debitoarei.
În considerarea aspectelor reliefate mai sus, este evident că functionarea societătii nu s-a desfășurat în conditii de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorilor și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
Faptele administratorilor parati s-au concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lor, (precum neevidentierea conform normelor legale a creantelor societatii debitoare), precum și în actiuni care se aflau în contradictie cu dispozitiile legale și folosirea bunurilor si a banilor aflati in trezoreria societatii debitoare in interesul altor persoane, contrar interesului a debitoarei, fapte care evidentiază ca administratorii societătii nu s-au comportat ca niste buni proprietari raportat la diligenta minim necesara pentru a evita starea de insolventă a debitoarei. Vinovătia rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligatii, în conditiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care înlătură vinovătia.acestora.
În speța, indiferent de faptul ca pârâții în calitate de administratori statutari ai debitoarei au încalcat din culpa (neglijența) sau cu intentie normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societatii comerciale SC F. R. S., decat interesele personale, sunt autorii unor fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin. 1 lit. a) si lit. d) si alin. 4 al aceluiasi articol din Legea 85/2006, fapte care constituie o premisă legală de a fi angajată răspunderea patrimonială in solidar a acestor în recuperarea prejudiciului in suma de 313.465 lei, creat față de creditorii inscrisi in tabelul de obligatii al debitoarei.
Prin întâmpinare, pârâtul Z. M. a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii ca fiind nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că potrivit doctrinei și practicii juridice, disp. art.138 din Legea nr.85/2006 reglementează o răspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun, condițiile prevăzute de legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale.
Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că lichidatorul judiciar se rezumă la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art.138, fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții și fără a arăta legătura de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență a debitoarei. Legătura de cauzalitate trebuie să existe între una din faptele prevăzute de art.138 alin.1 și starea de insolvență a debitoarei, în sensul că prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns în imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Pârâtul a arătat că nu există o prezumție de culpă în sarcina persoanelor fizice ce au făcut parte din organele de conducere ale debitoarei în insolvență, aceasta, ca și legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă și starea de insolvență, trebuind să fie dovedite.
Pentru aplicabilitatea disp. art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 este esențial să se dovedească și să se stabilească despre care anume bunuri sau credite este vorba, respectiv să se arate în concret în ce mod pârâtul ar fi folosit aceste bunuri și care ar fi fost interesul personal în folosirea lor.
Potrivit practicii judiciare bunurile sau creditele de care se face vorbire trebuie să fie identificate ca având o existență în patrimoniul societății, la un moment dat, dovada acesteia făcându-se nu cu balanța contabilă, ci cu acte de proveniență sau titluri de proprietate sau credit, după caz.
În vederea antrenării răspunderii pârâtului în temeiul disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 se invocă, în principiu, nedepunerea documentelor prevăzute de art.28 din lege. Pârâtul consideră că disp. art.28 din lege nu sunt relevante în analiza condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale reglementate de disp. art.138 lit.d deoarece nedepunerea actelor contabile despre care face vorbire textul de lege invocat constituie o împrejurare ulterioară survenirii stării de insolvență, ceea ce exclude posibilitatea considerării că prin aceasta s-ar fi cauzat starea de insolvență.
Art.28 constituie o obligație procedurală de depunere a unor documente după ce a intervenit starea de insolvență, iar faptele prevăzute la art.138 lit.d au natura unor aspecte de drept substanțial, ele constituie elemente materiale ale faptelor ilicite pretinse a fi săvârșite, fapte anterioare oricărei sesizări a instanței. Art.138 nu instituie prezumția culpei, ci prevede în concret natura faptelor păgubitoare, sarcina dovedirii acestora revenind reclamantului.
În cauză, lichidatorul judiciar invocă generic disp. art.138 lit.d, fără a arăta în concret care dintre cel trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de pârât ar fi incidente în cauză, iar din actele depuse la dosar nu rezultă nici caracterul fictiv al evidențelor contabile.
Pârâtul consideră că simplul fapt al nedepunerii actelor contabile nu se poate asimila cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. de altfel, pentru a se putea angaja răspunderea baza pe prev. art.138 lit.d trebuie să se dovedească și vinovăția și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prin întâmpinare, pârâtul F. A. a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii ca fiind nedovedită și neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că lichidatorul judiciar și-a întemeiat întreaga sa acțiune, pe o prezumție simplă inventată de acesta, fără să arate în concret despre care anume fapte, săvârșite de pârâți este vorba și dacă acestea se încadrează în prevederile dispoziției art. 138 din Legea nr. 85/2006. Singura "probă"; invocată este o prezumție care în prezenta speță, în mod legal nu poate să-și găsească vreo aplicare, mai ales dacă avem în considerare și Deciziile nr. 63/2008, nr. 617/2008 și nr. 82/2007 ale Curții Constituționale, acele în care s-a reținut că, nu există o prezumție de culpă în sarcina persoanelor fizice, ce au făcut parte din organele de conducere ale debitoarei în insolvență, acestea ca și legătură de cauzalitate dintre pretinsa faptă și starea de insolvență, trebuie să fie dovedite.
Pârâtul a arătat că lichidatorul judiciar nu numai că nu arată și nu dovedește în mod concret fapta care a condus la starea de insolvență, dar nu arată nici legătura de cauzalitate dintre aceste presupuse fapte și starea de insolvență a debitoarei. Totodată, nu arată nici împrejurarea, nici data apariției stării de insolvență. Acest aspect capătă o importanță foarte mare, din moment ce data apariției stării de insolvență reprezintă o condiție indispensabilă pentru antrenarea răspunderii în virtutea art. 138 al. 4 din Legea nr. 85/2006.
Conform reglementării legale, starea de insolvență trebuie să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care pârâtul F. A. și-a exercitat mandatul de administrator. Acest lucru înseamnă că starea de insolvență trebuia să existe până la data de_, data cedării mandatului, ceea ce trebuie dovedit, prezumția nefiind o probă îndestulătoare și concludentă în acest sens.
Bilanțul analizat de lichidatorul judiciar se referă la anul fiscal 2009 și reflectă date contabile și situația financiară a societății în decembrie 2009. Este greu de crezut că, la data cedării mandatului de administrator, la data de_, să fi existat starea de insolvență (cu 8 luni înainte de închiderea anului fiscal în curs) când societatea și după această dată și-a continuat activitatea mai mult decât atât, gestiunea societății a fost preluată fără nicio obiecțiune din partea noului administrator.
Raportat la această împrejurare, pârâtul consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art. 138 al. 4 din Legea nr. 85/2006, starea de insolvență neapărând anterior sau concomitent cu exercitarea mandatului de către pârât.
În concluzie, pârâtul consideră că acțiunea nu este dovedită, neexistând nicio probă prin care s-ar dovedi existența tuturor condițiilor (existența faptei, existența prejudiciului, săvârșirea faptelor de persoana chemată la răspundere, și raportul de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență, vinovăția persoanei, a cărei răspundere se antrenează) necesare pentru antrenarea răspunderii.
Prin precizarea cererii depusă la dosar la data de 18 februarie 2013, lichidatorul judiciar a arătat că la data de_ pârâtul Z. M. a predat bilanțul contabil aferent anului fiscal 2011, din care rezultă că la data de_ debitoarea deținea active imobilizate în valoare de 210.811 lei, stocuri în sumă de 14.656 lei și creanțe în sumă de 452.408 lei. Întrucât nu au fost depuse și documentele contabile analitice ale debitoarei lichidatorul judiciar a arătat că nu poate preciza situația numerarului din trezoreria debitoarei la_, data deschiderii procedurii.
Mai mult, bilanțul din_ a fost înregistrat la organele fiscale de resort doar la data de_, reflectând situația patrimonială a debitoarei la data de_, după deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, bilanțul contabil nefiind semnat de reprezentantul legal al societății la data de_, respectiv de administratorul judiciar.
Analizând cererea precizata si formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic o va admite fata de ambii parati ,în temeiul art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de
insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior citate, in ceea ce ii priveste pe ambii parati.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, administratori ai debitoarei au fost pârâții, F. A. pana la data de _ și Z. M., pana la data deschiderii procedurii de insolventa, iar în calitate de administratori aveau obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestora.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâților poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din bilanțul contabil aferent anului 2009, cand s-a facut, in conditii de legalitate, o ultima raportare financiar-contabila a debitoarei,de care se poate tine cont in speta, rezulta că la data de_ debitoarea inregistra active imobilizate in suma de116.735 lei, stocuri in suma de 9375 lei, sold in casa si conturi in suma de 391.779 lei, creante in suma de 470.426 lei.
In opinia judecatorului sindic paratul F. A. nu a facut dovada in sensul apararilor formulate, respectiv ca a predat bunurile si disponibilitatile banesti aflate la data cesiunii de parti sociale ,_, in averea debitoarei.
Aceasta concluzie a judecatorului sindic are la baza faptul ca, desi procesul-verbal de predare- primire (f.47-48 ) nu a fost contestat de către administratorul care a preluat situația financiară a debitoarei, acesta nu face nici o dovada in sensul celor afirmate de paratul F. A., respectiv cu privire la predarea contabilitatii debitoarei, a bunurilor si disponibilitatilor banesti, ci face referire doar generic la preluarea administrarii societatii comerciale . De asemenea, acest inscris nu poarta vreo mentiune de acordare de data certa, nici nu a fost inregistrat in evidentele debitoarei, astfel ca judecatorul sindic apreciaza ca acest inscris nu are nici un fel de forta probanta in cauza, avand un caracter mai mult pro causa.
Judecatorul sindic apreciaza ca nu pot primi relevanta invocata de paratul F. A., nici balanta sintetica aferenta anului 2010 si bilantul contabil aferent anului 2011, deoarece acestea nu au fost depuse ,de catre paratul Z. M., la organul fiscal atunci cand trebuia indeplinita aceasta obligatie legala, ci abia acum si cand dreptul de reprezentare a debitoarei, apartine lichidatorului judiciar si fara ca aceste situatii contabile sa poarte semnatura acestuia sau sa aiba la baza documentele de contabilitate primara.
Chiar si asa, din bilantul aferent anului 2011, acesta fiind depus de paratul Z. M. la DGFP, ar rezulta că la data de_ în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în valoare de 210.811 lei, stocuri în valoare de 14.656 lei, creanțe în sumă de 452.408 lei, acestea nefiind puse la dispoziția lichidatorului judiciar. Deci, aceste bunuri ar fi trebuit predate sau lipsa lor ar fi trebuit justificata cu acte tot de catre paratul Zolnai M. .
Faptul ca acesti parati nu si-au indeplinit obligatia legala de predare/ justificare bunuri si sume, genereaza prezumtia simpla ca au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a), iar fapta fiind omisiva, paratii nu se pot apara decat prezentand bunurile sau justificand scriptic lipsa lor, fiind prezumat si raportul de cauzalitate dintre fapta si ajungerea in stare de insolventa.
Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei și sume de bani în casierie, iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, putand sa fie retinuta in sarcina ambilor parati.
De asemenea, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina ambilor pârâți poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu i-au predat lichidatorului judiciar documentele contabile,astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
In acest context se retine ca procesul-verbal de predare-primire (f.47-48 ) nu face nici o dovada in sensul celor afirmate de paratul F. A., respectiv cu privire la predarea contabilitatii debitoarei, neavand nici o data certa.
Judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea în calitate de administratori obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară, apararea fiind permisa in cazul prev. la lit. d), doar prin predarea unei contabilitati conforme cu cerintele legii .
Astfel, vor fi inlaturate ca nefondate apararile paratului Z. M. care afirma, in opinia instantei in mod circumstantial, ca simplul fapt al nedepunerii actelor contabile nu s-ar putea asimila cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe, fara a indica la ce fel de probe se refera.
De asemenea, va fi inlaturata ca vadit nefondata si apararea aceluiasi parat care afirma ca disp. art.28 din lege nu ar fi relevante în analiza condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale reglementate de disp. art.138 lit.d . Desigur, nedepunerea actelor contabile constituie o împrejurare ulterioară survenirii stării de insolvență, insa ceea ce releva acest fapt omisiv face trimitere la fapta prev. de art. 138 lit. d), altfel spus, nu nedepunerea contabilitatii este in legatura directa de cauzalitate cu ajungerea in stare de insolventa, ci prezumtia pe care o permite, constand in netinerea contabilitatii, este in legatura directa de cauzalitate, prezumata legal, cu ajungerea in stare de insolventa .
Faptul că fostii administratori parati nu au depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, permite prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută si săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
În consecință, se reține că faptele pârâților prin care aceștia au contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâții în calitatea lor de administratori ,prin modul de gestionare a patrimoniului societății, au contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către lichidatorul judiciar va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006, pârâții vor fi obligați să plătească, în solidar, suma de 313.465 lei reprezentând pasivul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. R. A. D. și în consecință:
Obligă, în solidar, pârâții F. A., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str.N. nr.5, ap.14, jud.C. și Z. M., dom. în Ungaria, B., 2094 Nagykovacsi, str.K. L. nr.20, să plătească suma de
313.465 lei reprezentând pasivul debitoarei SC F. RECONSULTING S. aflată în faliment în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1795/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 7130/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
