Sentința civilă nr. 1089/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1089/2013
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de angajare a răspunderii personale patrimoniale formulată împotriva pârâtului C. R. M., de către reclamantul M. R.
L. I. SPRL în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC B. M. S., cererea fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar M. R.
L. I. SPRL, practician în insolvență, d-na P. Noemi Andreea, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de pârât, atât potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 9 aprilie 2013 lichidatorul judiciar a înaintat la dosar interogatoriul propus a fi luat pârâtului, precum și actele care au stat la baza analizei indicatorilor financiari ai debitoarei.
Reprezentanta lichidatorului judiciar, având în vedere lipsa pârâtului care a fost citat pentru acest termen cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, solicită aplicarea dispozițiilor art.225 C.pr.civ.. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Judecătorul sindic acordă cuvântul în susținerea cererii pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii de antrenare a răspunderii pârâtului astfel cum a fost formulată, în temeiul dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006, cu consecința obligării pârâtului la plata pasivului societății debitoare indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC
Prin cererea înregistrată la data de 7 decembrie 2012 lichidatorul judiciar M.
R. L. SPRL, numită în calitate de lichidator judiciar al SC B. M. S. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul C. R. M., prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună, în temeiul art.138 alin.1 lit. a din Legea insolvenței nr.85/2006, antrenarea răspunderii patrimoniale și obligarea pârâtului, în calitate de administrator statutar al SC B. M. S. cu consecința obligării la plata întregului pasiv al debitoarei înscris în tabelul definitiv consolidat, în cuantum de 948.977,35 lei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorului statutar al debitoarei, dl. C.
R. M., ale cărei fapte se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile articolului 138 alin. 1 litera a din Legea 85/2006.
Astfel, dispozițiile art. 138 alin. 1 litera a prevăd situația în care administratorul societății a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Potrivit informațiilor din bilanțul de la_, societatea deținea active imobilizate în valoare de 70.516 lei, stocuri 383.100 lei, creanțe 144.761 lei, numerar și echivalent de numerar 270.296 lei, cheltuieli în avans în cuantum de
34.309 lei, reieșind un total al activelor de 902.982 lei, pe care administratorul
statutar nu le-a predat lichidatorului judiciar și nici nu a furnizat niciun fel de informații cu privire la acestea, astfel încât, până la această dată lichidatorul judiciar nu a reușit să intre în posesia lor și nici nu are informații cu privire la situația lor, daca mai există sau nu ori în ce stare sunt.
În ceea ce privește activele imobilizate ale debitoarei în cuantum de 70.516, 00 lei, deși nu s-au predat documentele necesare în vederea stabilirii cu exactitate a componenței acestora, este de notorietate că sunt formate din bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea persoanei juridice, care nu se consumă la prima utilizare. Conform informațiilor furnizate de către instituțiile mai jos menționate, reiese că aceste active imobilizate ar fi compuse din autovehicule pe care lichidatorul judiciar nu le-a identificat faptic, iar administratorul statutar nu a furnizat nici un fel de informație cu privire la acestea și nici nu le-a predate lichidatorului judiciar pentru a putea fi valorificate în vederea acoperii pasivului debitoarei.
Astfel, Municipiul T. prin adresa nr. 102/_ a comunicat faptul că debitoarea figurează în evidentele sale cu bunuri următoarele bunuri impozabile: autovehicul Mercedez Benz, serie șasiu WDB 9033611P 8. dobândit la data de _
; autoturism Dacia, serie șasiu UU1R11711V0690054, dobândit la data de_ ; autovehicul Mercedez, serie șasiu 6., dobândit la data de_ ; autoturism Seat Cordoba, serie șasiu VSSZZZ6KZ2R192416, dobândit la data de_, iar, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor a comunicat prin adresa nr. 2965/_ că debitoarea a figurat în evidențele sale cu următoarele autovehicule: autoutilitara Renault Master, nr. de înmatriculare CJ-63245, nr. de identificare VF1FDCCL520452704- vândut la licitație de către A.F.P. T. la suma de 8.148 lei, autoutilitara Renault Master, nr. de înmatriculare_, nr. de identificare VF1UDCCK519228457- vândut la licitație de A.F.P. T. la suma de 10.292 lei. Prin adresa nr. 1635/_, lichidatorul judiciar a revenit cu solicitarea privind predarea actelor contabile și a bunurilor debitoarei, însă plicul s-a întors cu mențiunea ";avizat lipsă de la domiciliu";.
S-a mai arătat faptul că nu au fost predate bunurile societății, noțiunea de bun trebuie însă interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect de valoare economică, inclusiv creanțele. Astfel că, administratorii societății debitoare se fac vinovați și de neurmărirea încasării la timp a creanțelor debitoarei ajungându-se la sume de recuperat de 144.761 lei (valoare contabilă la_ ), reprezentând creanțe nerecuperate prin fapta omisivă a acestora de a folosi mijloacele și procedurile legale prevăzute de lege pentru recuperarea și reîntregirea activului patrimonial. Lăsarea creanțelor nerecuperate cu efectul prescrierii acestora echivalează cu deturnarea părții corespunzătoare din activul societății debitoare în folosul debitorilor respectivelor creanțe și care sunt beneficiarii prescripției.
Pentru ca lichidatorul judiciar să poată face demersuri de recuperare a creanțelor are nevoie de documente din care sa poată identifica partenerii debitoarei, să poată vedea componența pe fiecare partener în parte și să ii fie predate documentele justificative în original, sau în copie conformă cu originalul, cuprinse în componența sumei datorate pentru fiecare partener în parte. Toate aceste documente sunt necesare pentru a putea efectua într-o primă fază invitațiile la conciliere directă în vederea recuperării creanțelor.
Din situația financiară întocmită la data de_, reieșea că societatea deținea disponibilități bănești în valoare de 271.582 lei, reieșind că debitoarea dispunea de suficiente lichidități în vederea acoperirii datoriilor.
Este evident faptul că pasivul societății debitoare ar fi fost măcar parțial acoperit, cu suma rezultată din valorificarea activelor debitoarei, dacă administratorul statutar ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar și ar fi predat activul debitoarei în cuantum de 270.296 lei. Dacă acestea s-ar fi predat în situația în care existau în fapt conform situației financiare care reflectă existent lor din punct de vedere contabil, lichidatorul judiciar ar fi procedat la valorificarea lor și acoperirea creanțelor înscrise în tabelul de creditori din sumele obținute din valorificare.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor aparținând debitoarei este un factor determinant în ajungerea acesteia la starea de insolvență.
Responsabilitatea civilă a administratorului este o responsabilitate subsidiară dar integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă în prezentul caz la administratorul statutar în funcțiune la data încetării de plăți, ce avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor și atragerea răspunderii acesteia.
Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. în fond, această inacțiune reprezintă un comportament, o
"acțiune"împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său.
Lichidatorul judiciar mai arată faptul că pe tot parcursul desfășurării procedurii de insolvență administratorul statutar a avut o atitudine refractară, nefiind interesant în niciun moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative. Aceeași atitudine denotă și analiza actelor contabile, și se are în vedere aici atitudinea de nepăsare față de o activitatea benefică pentru societatea comercială. Această atitudine, a eforturilor pozitive în redresarea societății, a avut ca rezultat final incapacitatea de plată a societății față de creditor, pierderea în exercițiile financiare, ceea ce a condus la starea de insolvență.
Efectele negative pe care o persoană juridică, debitoarea, le-a suferit ca rezultat al săvârșirii faptelor ilicite ale persoanelor mai sus menționate sunt evidente. Prejudiciul creat prin faptele enumerate constă în ajungerea societății în stare de insolvență așa cum este definită de art. 3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, creditorii acesteia fiind astfel în imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei.
Simpla constatare a stării de insolvență constituie totodată o condiție suficientă de angajare a răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Vinovăția persoanelor învinuite de producerea stării de insolvență rezultă fără echivoc din faptele săvârșite în desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși trebuiau și puteau să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare a societății era în continuă creștere, deși, la un moment dat exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata parțială a datoriilor, administratorii și asociații societății au dat dovadă de o conduită pasivă, din situațiile financiare analizate rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive în redresarea societății. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirea faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar.
Față de cele prezentate se consideră că sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv: fapta ilicită, care se încadrează în ipotezele enumerate de lege, prin care s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, prejudiciul cert si direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, raportul de cauzalitate, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitorului în starea de insolvență și existenta vinovăției, răspunderea putând fi antrenată indiferent de forma de vinovăție constatată.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 73 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, se apreciază că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorului statutar, încadrându-se în condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute de art. 138, alin. 1 lit.a din Legea 85/2006.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Judecătorul sindic apreciază că faptele pârâtului se încadrează în prev.
art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitoarea avea la data de_ active imobilizate în valoare de 70.516 lei, stocuri 383.100 lei, creanțe 144.761 lei, numerar și echivalent de numerar 270.296 lei, cheltuieli în avans în cuantum de 34.309 lei (f.48), nepredate de către pârât, însă acestea nu au putut fi identificate în realitate, deși scriptic sunt evidențiate în contabilitatea debitoarei, ceea ce conduce la concluzia că acestea au fost folosite în alte interese decât cele ale persoanei juridice și implicit la incidența în cauză a disp. art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Astfel, față de situația relevată, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat active, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în interes personal sau al altei persoane
este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reține faptul că probele cu înscrisuri administrate în cauză se coroborează cu proba cu interogatoriul pârâtei, împrejurarea lipsei nejustificate a acesteia de la administrarea probelor fiind considerată, în condițiile art. 225 C.pr.civ., ca un început de dovadă.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic va obliga pârâtul la suportarea pasivului debitoarei S.C. B. M. S.R.L. în cuantum de 948.977,35 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea
R. L. I. SPRL împotriva pârâului C. R. M. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC B. M. S., în cuantum de 948.977,35 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
K. C. P.
Red.4.ex. NK/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 4814/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1795/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
