Sentința civilă nr. 751/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL S. IZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.751/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii în anulare formulată de către reclamanta P. O. I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C P. 2 C. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtele SC P. 2 C. S. prin administrator special K. K. J. și S.C V. R. SA.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei-lichidator judiciar, d-na. practician în insolvență Mălăiescu M. și reprezentantul pârâtei S.C V. R. S.A, d-nul avocat Bogdan Mihai Rădulescu, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen, lipsind pârâta de rândul I .
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat în data de 11 martie 2013, din partea d-nei expert Lupean Roxana A., o cerere de îndreptare a erorilor materiale iar din partea reclamantei, atât prin serviciul registratură al instanței cât și prin fax, precizare la acțiunea introductivă.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar dovada comunicării precizării cu pârâta S.C V. R.
S.A.
Se comunică cu reprezentanții părților un exemplar al cererii de îndreptare a erorilor materiale
formulată de către d-na expert Lupean Roxana A., cerere prin care se indică valoarea corectă a expertizei contabile efectuate, respectiv 496.266,60 lei.
Totodată, se comunică reprezentantului pârâtei S.C V. R. S.A un exemplar al precizării de acțiune formulate de reclamantă.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de
invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor
art.150 C.pr.civ judecătorul sindic declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei susține cererea astfel cum a fost formulată și precizată și solicită admiterea acesteia, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 496.266,60 lei astfel cum reiese și din raportul de expertiză efectuat.
Reprezentantul pârâtei S.C V. R. S.A. arată că speța dedusă judecății comportă analiza a două aspecte invocate de către reclamantă și anume: chestiunea respectării prevederilor art.116 din Legea nr.509/2002 privind agenții comerciali, abrogată, și chestiunea pretinsei încălcări a dispozițiilor art.80 alin.2 lit.e din Legea nr.85/2006. Din contractul încheiat de părți rezultă că agentul a fost împuternicit de către pârâtă să încheie contracte, la distanță, prin telefon, cu potențiali clienți în numele și pe seama S.C V. R. SA. Față de această premisă, structura de comision a fost astfel concepută încât să se respecte principiul prevăzut de art.15 alin.1 lit.c care dă posibilitatea părților să aleagă din trei momente de naștere a dreptului la comision. Fiind vorba de contracte cu executare succesivă, părțile au ales ultima variantă, respectiv lit. c a textului de lege menționat, data la care terțul cocontractant, clientul V. își îndeplinește obligațiile contractuale față de societatea pârâtă S.C VOAFONE R. S.A nu comisiona încheierea de contracte cu încălcarea regulilor din contractul de agent privind modalitatea în care trebuie încheiat în mod corect un contract, nu comisiona contractele denunțate unilateral de către clienți în termenul de 10 zile prevăzut de O.G nr.130/2000 privind încheierea contractelor la distanță, și nu comisiona contractele reziliate de S.C V. R. S.A ca urmare a neplății facturilor de către clienți. Apreciază că invocarea dispozițiilor art.16 din Legea nr.509/2002 de către reclamantă este lipsită de temei în speța dedusă judecății întrucât nu este vorba ca părțile să se afle în ipoteza în care rezilierile s-au produs din culpa pârâtei sau prin acordul pârâtei cu clientul V. . Contractul încheiat între debitoare și pârâta a respectat întrutotul dispozițiile legii .
În ceea ce privește al doilea aspect invocat de către reclamantă, încălcarea dispozițiilor art.80 alin.2 lit.e din Legea nr.85/2006, reprezentantul pârâtei consideră că această chestiune trebuie analizate din perspectiva a două ipoteze, și anume: pârâta ar fi avut o poziție dominată asupra debitoarei ca persoană juridică, aspect nedovedit, nu există nici o legătură la nivel de structuri societare între cele două companii iar ce de-a doua ipoteză este faptul că pârâta ar fi avut o poziție dominantă asupra activității debitoarei. Retragerile de comision s-au făcut în baza contractului încheiat în anul 2008 când pârâta nu avea nici o relație contractuală precedentă cu reclamanta; nu s-a probat că activitatea comercială a debitoarei ar fi fost controlată din interior de către S.C V. R. SA. În opinia sa, ipoteza legală se referă la o imixtiune în interiorul societății. În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a clauzei de exclusivitate din contract, reprezentantul pârâtei arată că în speță este vorba de un contract de agenție; în cuprinsul acestuia s-a stipulat în mod clar că V. urma ca, pentru executarea contractului de către debitoare, să pună la dispoziția acesteia baze de date cu clienți V. ; este evident că nu se poate admite ca debitoarea să fi lucrat și pentru concurență. Mai arată reprezentantul pârâtei că reclamanta face o confuzie între clauza de exclusivitate, prezumată de Legea nr.509/2002 și de Noul cod civil și care impune agentului să nu lucreze cu concurenții comitentului pe durata contractului și pe teritoriul pentru care a fost împuternicit și clauza de concurență care restrânge activitatea agentului, acesta neavând dreptul să desfășoare nici o altă activitate comercială în afară de cea pentru care a fost mandat de către comitent. În speță, în contractul încheiat între părți este stipulată clauza de exclusivitate prevăzută de art.3 alin.3 din Legea nr.509/2002; părțile pot deroga de la aceasta, fiind o normă dispozitivă, supletivă; faptul că părțile au convenit ca agentul să desfășoare activitatea de încheierea de contracte V. doar pentru V., consideră că nu poate atrage concluzia unei imixtiuni în activitatea firmei de natură să ducă la o poziție dominată care să atragă acte sau fapte care ar micșora patrimoniul firmei în relația cu ceilalți creditori.
Reprezentantul pârâtei mai arată că reclamanta, în poziția procesuală exprimată, a precizat faptul că singurul partener comercial al debitoare a fost SC V. R. SA astfel că, apreciază că nu se justifică starea de insolvență a debitoarei, din raportul de expertiză rezultând, în mod clar, că din relația cu SC V. R. SA, debitoarea a încasat suma de 300.000 euro. Consideră că nu se poate califica ca fiind o poziție dominantă asupra activității unei debitoare, simpla relație de exclusivitate și loialitate între o societate mică și una mare. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2010, S.P. P. O. I., în calitate de lichidator judiciar al SC P. 2 C. S., în temeiul art. 80 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 85/2006, a solicitat în contradictoriu cu SC V.
R. SA, anularea operațiunilor vizând retragerile de comision cuprinse în art. 6.1 din contractul de partener încheiat la data de 4 septembrie 2008 și modificat ulterior prin actele adiționale din 21 octombrie 2008 și 1 iunie 2009, precum și din Anexa nr. 1 la contract, și recuperarea prestațiilor aferente în temeiul art. 80 alin. 2 lit.
e) din Legea nr. 85/2006, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta procedură.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de partener din 4 septembrie 2008 prin care debitoarea SC P. 2 C. S. s-a obligat să desfășoare contra cost, în numele și pe seama pârâtei activități de identificare a potențialilor clienți V. și încheierea cu aceștia de contracte standard pentru servicii V. de telefonie fixă, în schimbul plății unui comision. În cadrul contractului, pârâta uzând de poziția dominantă avută la încheierea contractului prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 509/2002, a impus clauzele inserate la art. 6.1 alin. 1 și 3, precum și în Anexa nr. 1 la contract privitoare la acordarea comisionului. Astfel, raportat la obiectul contractului de comision încheiat între părți, raportat la dispozițiile art. 15-16 din legea nr. 509/2002, dispozițiile contractuale contestate sunt lovite de nulitate absolută, mai mult acestea conferind comitentului drepturi absolute în calcularea comisionului fără a se lua în considerare lipsa culpei debitoarei în renunțarea de către clienți la serviciile pârâtei.
A mai precizat că în temeiul clauzelor contestate erau retrase sume de bani cu titlul de comision fără existența vreunei culpe a debitoarei, fapt care a dus la vidarea patrimoniului acesteia în dauna creditorilor față de care nu s-a reușit onorarea obligațiilor financiare, motiv pentru care reclamanta debitoare a și intrat în insolvență. A mai menționat în mod expres faptul că prezenta cerere este întemeiată pe ideea de abuz de poziție dominantă a unei persoane fizice sau juridice în dauna creditorilor.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 85/2006 și ale Legii nr. 509/2002.
Pârâta SC V. R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței Tribunalului Comercial C. în vederea soluționării prezentei cauze, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial C., pârâta a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 80-81 din Legea nr. 85/2006, neavând nici o poziție dominantă și nici nu a acționat în dauna creditorilor debitoarei, astfel că incidența în cauză a dispozițiilor art. 15-16 din Legea nr. 509/2002 nu este de competența judecătorului sindic, în lipsa elementelor prevăzute de art. 80-81 din Legea nr. 85/2006, ci instanței de drept comun, respectiv Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR conform clauzei compromisorii de la art. 14.3 din contractul încheiat între părți.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 15-16 din legea nr. 509/2002, deoarece, conform art.6.1 din contract și a anexei 1, retragerea comisionului se poate face doar în cazul unei activări frauduloase sau dacă terța persoană nu își execută obligațiile față de V. sub aspectul plății facturilor sau a respectării duratei minime a contractului, încetarea contractului în aceste condiții fiind imputabilă terței persoane. Aceste reguli instituite de art.6.1 din contract și de anexa 1 sunt în deplin acord cu prev. art.16 alin.2 din Legea nr.509/2002 deoarece operațiunea comercială nu poate fi considerată ca fiind executată de către terța persoană în condițiile în care aceasta fie este un client fraudulos (care s-a folosit de acte false la încheierea contractului), fie este un client care nu respectă durata obligatorie a contractului. Renunțarea la executarea operațiunii avută în vedere de art.6.1 din contract și de anexa 1 nu survine din motive imputabile comitentului, ci întotdeauna din motive imputabile terței persoane adusă în rețeaua V. de către reclamantă și niciodată prin acordul părților, deci nu este vorba despre o executare a contractului la care părțile au renunțat, așa cum se menționează la art.16 alin.1 din Legea nr.509/2002. A mai precizat faptul că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor din cererea de chemare în judecată, deși avea această obligație.
Prin sentința comercială nr.468/2011 pronunțată la data de 2 februarie 2011 în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C. a fost admisă excepția necompetenței generale a instanței și a fost respinsă cererea de anulare a unor operațiuni și de recuperare a prestațiilor efectuate de către debitoarea SC P. 2 C. S. formulată de P. O. I. în calitate de lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâta SC V. R. SA ca nefiind de competența instanțelor române.
Prin decizia civilă nr.2656/2012 pronunțată la data de 2 aprilie 2012 C. ea de Apel C. a admis recursul declarat de SC P. 2 C. S. prin lichidator judiciar P. O. I. împotriva sentinței comerciale nr.468/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C., hotărâre care a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Analizând acțiunea în anulare formulată, raportat la temeiul juridic invocat de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele
:
Între pârâta SC V. R. SA și debitoarea SC P. 2 C. S. s-a încheiat contractul de partener din 4 septembrie 2008 prin care debitoarea SC P. 2 C. S. s-a obligat să desfășoare contra cost, în numele și pe seama pârâtei activități de identificare a potențialilor clienți V. și încheierea cu aceștia de contracte standard pentru servicii V. de telefonie fixă, în schimbul plății unui comision.
Potrivit art. 6.1 din contract SC V. R. SA s-a obligat să plătească debitoarei un comision +TVA pentru fiecare contract standard încheiat de aceasta din urmă în condițiile stipulate (contractul standard să fie urmat de activarea clientului în rețea, clientul nou activat să fie încă abonat în rețea în ultima zi a lunii pentru care se calculează plata comisionului), SC V. R. SA urmând a emite în scris rapoarte de comision referitoare la activările pe bază de abonament. De asemenea, pârâta și-a rezervat dreptul, în cazul contractelor standard plătite la total net activări pentru lunile anterioare și care au fost dezactivate de la rețea din motive de fraudă, conform art. 2.4 din contract, să opereze retragerea acestui comision din suma totală de plată pentru luna în curs, retragerea urmând a se face prin compensare realizată direct prin raportul de comision. În situația în care din raportul de comision ar rezulta că debitoarea ar datora bani datorită aplicării dispozițiilor art. 2.4, SC V.
R. SA s-a obligat să emită factură fiscală pentru aceste sume, plata acestora urmând a fi efectuată în condițiile prevăzute de art. 2.4 .
Potrivit art. 3 din Anexa 1 la contract, debitoarea era îndreptățită la plata comisionului doar în cazul încheierii unui nou contract standard
De asemenea, potrivit art. 6.3 din contract SC V. R. SA avea dreptul de a stabili noi comisioane în funcție de noile planuri tarifare oferite clienților săi și/sau de a nu mai acorda comisioanele stabilite anterior în cazul serviciilor care nu mai sunt oferite clienților, aceste măsuri intrând în vigoare de la data introducerii noilor servicii, respectiv de la retragerea unui serviciu, cu o notificare prealabilă.
P. cedând la analizarea naturii juridice a contractului încheiat între părți, judecătorul sindic reține că acesta este un contract de agenție, astfel cum acesta este reglementat de art. 1 din Legea nr. 509/2002. Astfel,
contractul de agenție a fost definit ca fiind acel contract prin care o parte denumită comitent împuternicește în mod statornic cealaltă parte, denumită agent, să negocieze afaceri sau să negocieze și să încheie afaceri în numele și pe seama comitentului în schimbul unei remunerații.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 509/2002, Remunerația agentului consta fie într-o suma fixa, fie într-un comision, fie în parte o suma fixa și în parte un comision, potrivit acordului părților, iar potrivit art. 15 din același act normativ, Dreptul la comision se naște la data la care se îndeplinește una dintre următoarele condiții: a) comitentul își executa obligațiile contractuale fata de terța persoana; b) comitentul ar fi trebuit sa își execute obligațiile contractuale potrivit convenției sale cu terța persoana; c) terța persoana își executa obligațiile contractuale, iar potrivit art. 16 alin. 1, comisionul se datorează și pentru operațiunile încheiate, dar la a căror executare părțile au renunțat; prevederile art. 15 alin. (2) se aplica în acest caz în mod corespunzător.
Analizând dispozițiile art. 6.1, 2.4 și anexa nr. 1 la contract, judecătorul sindic reține că acestea nu sunt contrare dispozițiilor legale menționate anterior. Astfel, în ceea ce privește structura comisionului aceasta constă într-o sumă variabilă calculată potrivit art. 6.1, 2.4 și anexei nr. 1 la contract, în concordanță cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 509/2002. De asemenea, în concordanță cu dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 509/2002, părțile au convenit ca acest comision să fie scadent la data la care terțul își îndeplinește obligațiile contractuale, raportat și la natura contractelor (cu executare succesivă) cu privire la care debitoarea agent a fost mandatată să le încheie în beneficiul comisionarului. De asemenea, în mod corect a subliniat pârâta SC V. R. SA că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 509/2002, căci comisioanele supuse retragerii vizau situațiile în care contractele erau reziliate din culpa terțului contractant iar nu contractelor în care rezilierile s-au produs din culpa pârâtei sau prin acordul pârâtei cu comitentul, doar aceste din urmă situații intrând sub incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 509/2002.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 509/2002, în contractul de agenție se pot stipula și clauze de exclusivitate, respectiv clauze contractuale ale căror efect constau în restrângerea posibilității agentului de a primi împuternicirea de a negocia sau a încheia, în regiunea determinata prin contract, operațiuni pentru mai mulți comitenți concurenți (art. 10 din contract), ori o asemenea obligație nu este în contradicție nici cu dispozițiile legale și nici nu este de natură a crea o situație de control a activității debitoarei agent de către comisionar, și care este diferită de clauza de neconcurență reglementată de art. 4 din Legea nr. 509/2002..
Potrivit art. 80 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 85/2006, "următoarele operațiuni, încheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestațiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor: … e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, deținând o poziție dominanta asupra debitorului sau a activității sale;";. Astfel, textul legal distinge două ipoteze distincte care trebuie analizate distinct, respectiv pârâta ar fi avut o poziție dominată asupra debitoarei ca persoană juridică, respectiv situația în care pârâta ar fi avut o poziție dominantă asupra activității debitoarei.
În ceea ce privește prima ipoteză, judecătorul sindic reține că din probele administrate la dosarul cauzei nu reiese ca în ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii pârâta SC V. R. SA ar fi avut o poziție dominantă asupra debitorului, această situație trebuind să fie probată de lichidatorul judiciar potrivit art. 1169 Cod civil în calitatea sa de reclamant.
În ceea ce privește cea de a doua ipoteză, judecătorul sindic reține că potrivit convenției părților, dispoziție concordantă cu dispoziția art. 3 alin. 3 din Legea nr. 509/2002, debitoarea și-a asumat clauza de exclusivitate, respectiv de a încheia alte contracte de distribuție sau de comercializare de servicii identice sau similare celor furnizate de pârâtă cu alți distribuitori sau furnizori autorizați din R. pe toată durata contractului, fără acordul scris și prealabil al comisionarei pârâte, clauză care nu este de natură a restrânge activitatea debitoarei agent, restrângere care ar fi operat eventual în situația unei clauze de neconcurență, ori în cauză nu este dovedită nici poziția dominantă a pârâtei cu privire la activitatea debitoarei
De asemenea nu este îndeplinită nici condiția potrivit căreia retragerile de comision ar fi în dauna creditorilor, deoarece modul de stabilire a comisionului și implicit retragerile de comision s-au efectuat în temeiul contractului între părți, contract care respectă dispozițiile imperative prevăzute de Legea nr. 509/2002, iar pe de altă parte intenția de fraudă nu se presupune, aceasta trebuind să fie dovedită, ori în cauză lichidatorul judiciar nu a făcut dovada faptului că aceste retrageri de comision au fost efectuate în dauna creditorilor, dimpotrivă, din dispozițiile contractuale reieșind că retragerea de comision este întemeiată pe fapte obiective, respectiv neîndeplinirea obligațiilor de către terții contractanți a obligațiilor asumate, fapte incidente la stabilirea și exigibilitatea comisionului contractual și în concordanță cu dispozițiile art. 15 lit. c și art. 10 din Legea nr. 509.
Pentru toate aceste motive, judecătorul sindic reține că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru anularea contractului de partener încheiat la data de 4 septembrie 2008 între debitoarea SC P. 2 C. S. și SC
V. R. SA și modificat ulterior prin actele adiționale din 21 octombrie 2008 și 1 iunie 2009, astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a unor operațiuni și de recuperare a unor operațiuni formulată de
lichidatorul judiciar S.P. P.
O. I. în contradictoriu cu SC V. R.
SA și debitoarea SC P. 2 C. S.
prin administrator special K.
K. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a unor operațiuni și de recuperare a unor operațiuni formulată de lichidatorul judiciar S.P. P. O. I., cu sediul în C. -N., str. P. K. Liebknecht, nr. 1, jud.
C. în contradictoriu cu SC V. R. SA, cu sediul în B., str. P. C. de G., nr. 15, sector 1 și debitoarea SC P. 2 C. S. prin administrator special K. K., cu sediul în L., comuna Luna, nr. 20, jud. C.
.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen 7 zile de la comunicare.
P. nunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1675/07. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 944/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
