Sentința civilă nr. 872/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.872/2013
Ședința publică din data de 21 martie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra contestației conexate, înregistrate inițial pe rolul Tribunalului Specializat sub nr._ /a2, formulată de contestatoarea SC I. I. -E. S. împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de către administratorul judiciar R. & P. S., filiala A. în cadrul procedurii insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC R. SS, în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile pronunțate în ședințele publice din data de 7 martie 2013, respectiv 14 martie 2013 când judecătorul sindic, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 14 martie 2013, respectiv 21 martie 2013, încheierile menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin contestația conexată înregistrată la data de 20 septembrie 2012 creditoarea SC I. I. E. S. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC R. SS, cu cedentul A. R. și creditorul cesionar SC AC P.
S., înlăturarea creanței înscrise în favoarea creditoarei SC P. S. din tabelul preliminar, înlăturarea penalităților de întârziere în cuantum de 1.320.196 lei și înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor a d-lui A. R. cu o creanță diminuată raportat la intervenirea dreptului de prescripție pentru o parte din totalul creanței înscrise. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, creditoarea a arătat că la data de 16 august 2012 d- nul A. R. a formulat o declarație de creanță pentru înscrierea la masa credală a debitoarei SC R. SS a sumei totale de 1.530.938,40 lei compusă din 210.762,21 lei împrumuturi acordate debitoarei în perioada_ -_ și suma de 1.320.176,19 lei penalități de întârziere.
A mai arătat creditoarea că la data de_ SC ACE P. S. a notificat administratorul judiciar asupra dobândirii calității de cesionar în ceea ce privește creanța deținută de d-l A. R. față de debitoarei, prețul cesiunii fiind de 15.300 lei.
De asemenea, s-a arătat că în urma verificării de către administratorul judiciar formulată de d-l A. R. și a notificării anterior menționată, creanța declarată a fost înscrisă în tabelul preliminar în categoria creanțelor chirografare subordonate în favoarea SC AC P. S. .
Creditoarea a arătat că cesiunea creanței este frauduloasă, întrucât a fost făcută cu scopul unic de a frauda dispozițiile Legii nr. 85/2006. Astfel, inexistența unei date certe pe contractele de creditare cât și pe contractul de cesiune deschide calea contestării realității acestor înscrisuri cel puțin sub aspectul datei în care contractele au fost încheiate. Absența datei certe de pe contracte în raport cu disp. art. 973 din vechiul cod civil, conduce la inopozabilitatea acesteia față de contestatoare, dat fiind faptul că opozabilitatea față de terți a unui act sub
semnătură privată este condiționată de existența unei date certe care poate fi dobândită în condițiile art. 1169 C.civ.
În plus, creditoarea a mai arătat că d-l A. în calitate de fost administrator al debitoarei și-a manifestat intenția de reorganizare precum și intenția de conduce activitatea de redresare a societății, fiind astfel evidentă dorința acestuia de a evita situația de conflict de interese, care ar fi putu să apară în comitetul creditorilor dacă ar fi făcut parte din acest comitet. De asemenea, la data de 2 iulie 2012 când se presupune că a cesionat către SC AC P. S. părțile sociale, acesta cunoștea că debitoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței încă din data de_, întrucât cererea a fost formulată chiar de administrator. Astfel, înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor al SC ACE P. S. cu o creanță reprezentând 61,38% din masa credală, conduce implicit la posibilitatea desemnării acestei societăți în calitate de președinte al comitetului creditorilor, ocolindu-se astfel prevederea expresă din art. 17 alin.5 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, fraudarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 constituie un motiv de nulitate absolută a contractului de cesiune.
În ceea ce privește înlăturarea penalităților de întârziere, creditoarea a invocat nulitatea absolută a clauzei privind penalitățile, pentru cauză ilicită, invocând dispozițiile Legii nr. 313/1879 și a Legii nr. 216/_ privind interzicerea activității de cămătărie.
Pe cale de consecință, creditoarea a înțeles să conteste însăși dreptul d-lui A.
de a calcula penalități de întârziere, iar înlăturarea acestora se impune indiferent de persoana juridică înscrisă în tabel.
Referitor la penalitățile de întârziere creditoarea a solicitat și diminuarea acestora cu suma cu care a operat prescripția extinctivă, arătând că dreptul de a cere restituirea sumelor se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul a început să curgă pentru fiecare sumă împrumutată din momentul expirării scadenței fiecărei obligații de restituire, respectiv de la expirarea celor 30 de zile de la data fiecărui împrumut. Față de formularea declarației de creanță la data de_, rezultă că pentru toate sumele împrumutate în perioada 1 ianuarie 2009-15 iulie 2009, dreptul de a cere restituirea era prescris.
În drept au fost invocate disp. art. 17,18, 123 pct. 9 lit. a și 73 din Legea nr. 85/2006, Legea nr. 216/2011, Legea nr. 313/1879, art._ și 1586 din vechiul Cod civil, OG nr. 9/2000 și OG nr. 13/2011.
Precizându-și poziția procesuală prin întâmpinare cedentul A. R. a solicitat respingerea contestației, arătând că SC AC PROIVEDER S. a dobândit calitatea de creditor al debitoarei în temeiul unui contract de cesiune încheiat cu respectarea disp. art. 1566 și urm. Cod civil, cesiunea de creanță fiind un contract consensual care se încheie prin simplu acord de voință al părților.
S-a mai arătat de asemenea că referitor la o eventuală cesiune frauduloasă, competența de a se pronunța asupra legalității acestui act nu revine judecătorului sindic în procedura contestației la tabelul preliminar, iar susținerile contestatoarei cu privire la o tentativă de eludare a dispozițiilor legale, este întemeiată pe intenții eventuale și nu pe date concrete. În plus, dacă astfel de fapte se vor produce, contestatoarea va putea promova căile de atac prescrise de lege.
A mai arătat cedentul și faptul că, chiar dacă contractele nu au dată certă, existența și executarea lor nu pot fi contestate, atâta vreme cât aceste împrejurări rezultă din înregistrările contabile. De asemenea, s-a arătat că, contractele de creditare sunt contracte încheiate pentru realizarea actelor de comerț de către un comerciant, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 469/2002, penalitățile de întârziere fiind astfel permise.
Cu privire la prescripție, cedentul a arătat că termenul de prescripție curge de la data la care se naște dreptul la acțiune, iar acest drept nu s-a născut la data de_ . Având în vedere clauza contractuală privitoare la termenul de 30 de zile de restituire a împrumutului și contractul încheiat la data de_, evident nu poate fi vorba de un drept la acțiune născut la data de_ . În același sens, în ce privește contractul din data de_ și clauza privitoare la termenul de 30 de zile, dreptul la acțiune nu se putea naște înainte de data de_ .
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.279-280, vol.I), creditoarea SC ACE P.
a solicitat respingerea contestației arătând că a dobândit creanța de la d-l A.
în baza unui contract valabil, iar referitor la contractele de creditare a societății, acestea nu au nevoie de dată certă, întrucât sunt contracte comerciale de împrumut și au fost înregistrate în bilanțurile contabile depuse la organele abilitate. Nici cesiunea de creanță nu avea nevoie de dată certă, deoarece contestatorul nu intră în categoria debitorului cedat, respectiv a terților interesați, așa cum prevede Noul Cod Civil.
Susținerea contestatoarei cu privire la presupusa conduită frauduloasă a cedentului administrator, sunt simple afirmații, lipsite de fundament juridic.
Referitor la nulitatea absolută a clauzei, creditoarea a arătat că dispozițiile invocate cu privire la acest petit se referă strict la dobânzi, iar în speță este vorba de penalități de întârziere.
Precizându-și poziția procesuală administratorul judiciar al debitoarei SC R.
S., a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, datorită lipsei interesului, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes privind anularea contractului de cesiune administratorul judiciar a arătat că admiterea acestei cereri nu aduce nici un beneficiu material contestatoarei, astfel încât, dat fiind faptul că orice demers în justiție trebuie să fie util și să urmărească un interes material sau moral, iar contestatoarea nu a justificat un astfel de interes, acțiunea urmează a fi respinsă.
Cu privire la susținerile contestatoarei privind o eventuală reorganizare a debitoarei și intenția administratorului judiciar de a conduce activitatea acesteia, administratorul judiciar a invocat prematuritatea afirmațiilor creditoarei, dat fiind faptul că debitoarea se află doar la etapa definitivării tabelului.
Cu privire la penalitățile de întârziere, administratorul judiciar a arătat că creditarea societății de către asociați se face prin intermediul contractelor de creditare, iar acestea au fost încheiate pe parcursul a 3 ani, respectiv în anii 2009- 2012, anterior deschiderii procedurii insolvenței, când prevederile legale privind stabilirea unor dobânzi și penalități se aflau sub incidența OG nr. 9/2000 și ulterior a OG nr. 13/2011, ambele reglementări prevăzând că părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii atât pentru întârzierea la plata unor obligații bănești cât și pentru restituirea unui împrumut.
În ceea ce privește prescripția, administratorul judiciar a arătat că din declarația de creanță depusă de d-l A. R. reiese fără echivoc că aceasta a fost întreruptă prin efectuarea de plăți parțiale către asociat în contul creditărilor efectuate, fiind astfel incidente disp. art. 1865-1867 vechiul Cod civil.
Analizând contestația formulată, judecătorul sindic reține următoarele:
La termenul din 22 noiembrie 2012, judecătorul sindic din oficiu a ridicat excepția calității procesuale a cedentului A. R. și lipsa de interes a contestatoarei față de cel de al treilea capăt de cerere, respectiv cererea privind înscrierea în tabelul preliminar a d-lui A. R. .
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a d-lui A. R., din economia art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că debitorul, creditorul sau orice persoană interesată poate să formuleze contestație cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul creanțelor, legitimare procesuală pasivă neputând avea decât persoanele ale căror drepturi pot fi eventual afectate prin contestațiile formulate.
Astfel, au legitimare procesuală pasivă creditorii ale căror creanțe au fost contestate, desigur, debitoarea prin administratorul judiciar dat fiind faptul că este în discuție tabelul preliminar al creanțelor acesteia. În cauza dedusă judecății, titular al creanței contestate este SC ACE P. S., raportul juridic dintre aceasta și debitoare luând naștere în temeiul contractului de cesiune de creanță nr. 1 din_ (f.236-237, vol.I).
Așadar, cedentul A. R. a devenit terț față de raportul juridic născut între creditoarea SC ACE P. S. și debitoare, astfel încât drepturile sale nu mai pot fi afectate, motiv pentru care pronunțarea unei hotărâri într-o contestația
împotriva tabelului preliminar împotriva terțului cedent nu are nici o justificare legală.
Cu privire la excepția lipsei de interes a petitului 3 al contestației prin care contestatoarea a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor a d-lui A.
R., judecătorul sindic o apreciază întemeiată întrucât, în primul rând formularea unei declarații de creanță este o chestiune care ține de principiul disponibilității, iar pe de altă parte, reînscrierea acestui creditor în tabelul creanțelor debitoarei, în condițiile în care a fost încheiat un contract de cesiune de creanță, este lipsit de orice temei juridic, și cu atât mai mult, în condițiile în care cererea este formulată de un terț, atât față de contractele de creditare, cât și față de contractul de cesiune de creanță, care nu urmărește obținerea vreunui beneficiu moral sau material și nici nu are ca scop ocrotirea vreunui interes legitim, născut și actual.
Desigur, în eventualitatea în care pe parcursul derulării procedurii, drepturile contestatorului vor fi vătămate de un creditor, această chestiune va deschide calea formulării unei eventuale contestații, însă a formula o contestație împotriva tabelului preliminar doar pentru ipoteza unui posibil conflict de interese, nu este de natură să justifice un interes născut și actual pentru inițierea demersului judiciar.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic reține că la data de 17 august 2012, creditorul A. R. a formulat o cerere de admitere a creanței pentru suma de 1.530.938,40 lei (f.109, vol.II declarații de creanță) având ca și temei contracte de creditare a societății debitoare (f.110-112, vol.II declarații creanță). De asemenea, în susținerea creanței sale, creditorul a depus și fișele de cont care fac dovada creditărilor înregistrate lunar în contul 455 (f.123-139, vol.II declarații de creanță).
Ulterior, prin adresa depusă la dosar la data de 28 septembrie 2012 de către administratorul judiciar, s-a notificat cesiunea de creanță intervenită între creditorul
A. R., în calitate de cedent și SC ACE P. S., în calitate de cesionar (f.235- 237, vol.I).
Astfel, anterior întocmirii tabelului preliminar, creditorul A. R. a făcut dovada intervenirii cesiunii de creanță, motiv pentru care administratorul judiciar a înscris în tabelul preliminar creanța în cuantum de 1.530.938,40 lei în favoarea creditoarei SC ACE PROVEDER S. .
Cât privește o eventuală cesiune frauduloasă a creanței către SC ACE P.
S., judecătorul sindic va analiza pretinsa fraudă doar pe cale de excepție dat fiind faptul că o acțiune întemeiată pe dreptul comun având ca obiect nulitatea contractului de cesiune, nu poate constitui obiect al unei cereri întemeiate pe Legea nr. 85/2006 și ca atare nu este de competența judecătorului sindic.
Referitor la lipsa datei certe a contractelor de creditare încheiat între A.
R. și societatea debitoare, judecătorul sindic subliniază faptul că la momentul la care contractele de împrumut au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv la data de
17 august 2012, acestea au dobândit dată certă, fiind astfel opozabile și terților, însă, o eventuală lipsă a datei certe, nu afectează în nici un caz drepturile născute dintr-un astfel de raport juridic între părțile contractante.
Așadar, la data întocmirii tabelului preliminar, contractele de împrumut îndeplineau și formalitatea datei certe. Pe de altă parte, realitatea vărsămintelor dovedite și cu documentele contabile care fac dovada împotriva debitoarei prin prisma dispozițiilor art. 1184 din vechiul Cod civil, precum și cu extrasele de cont și dispozițiile de plată (f.123-139, vol.II declarații de creanță, f. 90-195 vol.II), nu au fost contestate.
În ceea ce privește contractul de cesiune de creanță, judecătorul sindic subliniază faptul că acesta a luat naștere sub imperiului dispozițiilor Noului cod civil, astfel încât acest contract urmează a fi analizat din perspectiva acestor dispoziții, având în vedere faptul că a fost încheiat la data de 2 iulie 2012.
Astfel, cât privește forma cesiunii aceasta este reglementată de disp. art. 1573 Noul cod civil care în alin.1 prevede că, creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și cesionarului, fără notificarea debitorului. Rezultă așadar că pentru încheierea valabilă a unui contract de cesiune este suficient acordul de voință dintre cedent și cesionar, fără a fi nevoie de o altă formalitate, fiind exclusă chiar formalitatea notificării debitorului, regăsită în reglementarea anterioară.
În plus, mențiunea absolut generică vizând o eventuală fraudare a dispozițiilor Legii nr.85/2006 nu este de natură să conducă la aplicarea sancțiunii, cu atât mai mult cu cât contestatoarea a indicat o serie de situații ipotetice referitoare la eventuale conflicte de interes determinate de posibilitatea desemnării creditoarei SC ACE P. S. ca și membru al comitetului creditorilor, situații care desigur nu pot fi dovedite și pentru care contestatoarea nu poate justifica un interes născut și actual care să stea la baza inițierii demersului juridic.
Referitor la nulitatea absolută a clauzei privind penalitățile de întârziere, inserată în contractele de creditare, instanța reține că au fost invocate dispozițiile Legii nr.313/1879, precum și dispozițiile Legii nr.216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie.
Dispozițiile celor două acte normative nu sunt incidente în cauză, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Astfel, contractele de creditare au fost încheiate după cum urmează: contractul nr.1.1 din data de_, contractul nr. 39 din_, contractul nr.18 din_, contractul nr.82 din data de_, contractul nr.1 din data de_, contractul nr.136 din data de_ și contractul nr.52 din data de_ . Legea nr.313/1879 a fost abrogată prin art.230 din Legea nr.71/2011, la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel încât, dat fiind faptul că legea nu ultraactivează, incidența actului normativ este exclusă în ceea ce privește actele juridice care au luat naștere ulterior abrogării. În plus, Legea nr.313/1879 a fost aplicabilă doar în privința raporturilor civile, nu și a celor comerciale, aspect care de altfel reiese chir din cuprinsul art. 3 din actul normativ invocat, dispoziție care, prin interpretarea per a contrario, permite chiar stipularea dobânzii la dobândă. De altfel, chiar Decizia Î., invocată de către contestatoare vizează raporturile civile și nu cele comerciale, denumite în prezent, generic, raporturi cu profesioniști.
În același sens, Legea nr.216/2001, nu este incidentă în speță, pe de o parte pentru că a intrat în vigoare doar la data de 25 noiembrie 2011, astfel încât nu ar putea afecta raporturile juridice născut anterior intrării ei în vigoare, iar pe de altă parte, actul normativ invocat reglementează săvârșirea unei fapte de natură penală, stabilit pedeapsa pentru săvârșirea acesteia, instanța civilă, desigur, neputând fi chemată să aplice un astfel de act normativ în prezenta cauză.
În fine, în ceea ce privește prescripția, instanța reține că, contestatoarea nu a fost în măsură să invoce suma pe care o consideră prescrisă, limitându-să să facă mențiuni generice care nu sunt de natură să afecteze dreptul creditorului.
Astfel, deși a invocat prescripția, contestatoarea a omis faptul că scadența fiecărei sume a fost stabilită distinct, respectiv 30 de zile de la data acordării împrumutului care se realiza în tranșe astfel cum rezultă din cuprinsul fiecărui contract, astfel încât este lipsită de orice temei legal susținerea contestatoarei potrivit căreia cele 30 de zile ar curge de la data fiecărui contract, rezultând astfel că ar fi prescrise sumele împrumutate în perioada 1 ianuarie 2009 - 15 iulie 2009, în condițiile în care cel mai vechi contract de împrumut datează din data de 6 ianuarie 2009 și are, desigur, scadența la 30 de zile de la data acordării fiecărei tranșe de împrumut. Ca atare, pentru o corectă stabilire a momentului fiecărui împrumut și a scadenței acestora, se impune coroborarea contractelor cu documentele contabile.
Astfel, din fișa contului 455 (f.123-139 vol.II dosar declarații de creanță), precum și din extrasele de cont și din dispozițiile de plată, rezultă că cea mai veche restituire de creditare datează din data de_ și a fost o restituire parțială a unei sume împrumutate în temeiul contractului din data de 6 ianuarie 2009, urmate apoi de alte restituiri parțiale. Aceste restituiri parțiale sunt de natură să conducă la incidența în cauză a dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 care reglementează condițiile de întrerupere a cursului prescripției, precum și a dispozițiilor art.17 din același act normativ, rezultând așadar că, la data formulării declarației de creanță, respectiv 17 august 2012, sumele pretinse nu erau prescrise.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art.73 din Legea nr.85/2006, instanța va respinge, pe fond, restul contestației, ca neîntemeiată.
PEMTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELEL LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a cedentului A. R. și, în consecință:
Respinge contestația conexată, formulată de contestatoarea SC I. I. -
E. S., cu sediul în C. N., str. A. V. V., nr.14, ap.61, jud. C. în dosarul nr._ /a2 în contradictoriu cu cedentul A. R., domiciliat în C.
N., str. I., nr.10, bl.B2, sc.3, ap.69, jud. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei de interes a contestatoarei SC I. I. - E. S. în ceea ce privește petitul 3 al contestației și, în consecință:
Respinge, ca lipsit de interes, petitul 3 al contestației.
Respinge, ca neîntemeiată, restul contestație formulate de contestatoarea SC
I. I. - E. S. în dosarul conexat nr._ /a2, în contradictoriu cu creditoarea SC ACE P. S., cu sediul în C. N., C. Mănăștur, nr.76, ap.28, jud. C., împotriva tabelului preliminar al debitoarei SC R. SS .
Cu drept de recurs în termen 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 21 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Red. NK/LU 6 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 11812/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 2894/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
