Sentința civilă nr. 2984/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 2984/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de către reclamantul B. R. IPURL, în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC P. A. S. C. -N., împotriva pârâților SA R. și S.
D., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar, practicianul în insolvență B. R. .
Procedura este legal îndeplinită.
făcut referatul cauzei, după care reprezentantul lichidatorului declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, judecătorul sindic apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților conform art. 138, al. 1, lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 și obligarea acestora la plata pasivului societății debitoare, în cuantum de 286.728,21 lei.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Specializat C., în data de 24 aprilie 2012, lichidatorul judiciar B. R. IPURL a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților SA R. și S. D. și obligarea acestora la suportarea, în solidar, a pasivului debitoarei SC P. A. S. în cuantum de 286.728,21 lei, în temeiul prevederilor art. 138, al. 1, lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că pârâții, în calitate de administratori statutari ai debitoarei, au fost notificați în vederea predării documentelor contabile ale societății, însă actele solicitate nu au fost predate. De asemenea, pârâții nu au predat bunurile debitoarei, prezumându-se utilizarea acestora în interes personal. Fapta pârâților de a nu preda activele debitoarei se încadrează în prevederile art. 138, al. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006, în sensul că se prezumă că au ascuns o parte din activul debitoarei pe care l-a utilizat în interes personal. De asemenea, dacă pârâții ar fi solicitat aplicarea față de
debitoare a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006 în sensul solicitării din proprie inițiativă a deschiderii procedurii de faliment față de societate, aceasta nu ar fi ajuns în mod cert să aibă datorii față de creditori în cuantum de 286.728,21 lei. Din verificarea indicatorilor financiari conform bilanțului depus pe anul 2009, ultimul bilanț afișat pe site-ul M. ului Economiei și Finanțelor, rezultă că debitoarea avea înregistrate active imobilizate în valoare de 423.583 lei, active circulante în valoare de 28.130 lei din care în casă și conturi la bănci suma de 1.518 lei, care nu sunt justificate și nu s-a dovedit utilizarea lor în interesul debitoarei. Nu au fost predate lichidatorului judiciar autoutilitara Mercedes ss WDB9540321K792260 nr._, autoutilitara Mercedes ss WDB9540321K740297 nr._, autoutilitara Mercedes ss WDB9540321K723726, nr._, autoutilitara Mercedes ss WDB9540321K589822, nr._, semiremorca Schmitz_ . Această faptă contravine prevederilor art. 138, al. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar a considerat că faptele pârâților îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, există faptele ilegale săvârșite de către administratorii statutari, există prejudiciul care reprezintă creanțele înscrise în tabelul definitiv, faptele ilicite au fost săvârșite de către administratorii statutari ai debitoarei cu intenția de a sustrage societatea de la plata obligațiilor care îi reveneau față de creditori și la însușirea în mod ilegal a bunurilor și lichidităților care rezultă că au existat în patrimoniul debitoarei și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pârâta, prezentă în instanță la termenul din data de 21 mai 2012 a arătat că mai are societatea în posesie două autoutilitare, celelalte fiind vândute către alte firme, în anul 2010 iar semiremorca ar fi fost reținută în străinătate, ca urmare a implicării ei într-un accident.
Analizând cererea formulată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind
acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâților de a nu preda bunurile ce trebuia să existe, precum și sumele de bani ce erau evidențiate ca existând în casieria societății, active imobilizate și active circulante (ban, autoturisme, teren) conform ultimilor documente contabile identificate, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
În cazul în speță, întrucât s-a dovedit faptul că în contabilitatea debitoarei existau înregistrate bunuri mobile care însă în materialitatea lor nu au fost identificate, judecătorul sindic apreciază că în speță sunt întrunite cerințele pentru a se dispune angajarea răspunderii pârâților conform prev. art.138, lit.e din Legea nr.85/2006, operând prezumția că o parte din activul persoanei juridice a fost deturnat sau ascuns de către administratorii statutari.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru
organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Astfel, este întrunită și cerința prevăzută de art. 138, al. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006, pentru antrenarea răspunderii personale a pârâților.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic va considera că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 ea va fi admisă astfel cum a fost formulată, urmând să fie obligați pârâții să suporte, în solidar, întregul pasiv al debitoarei în sumă de 286.728,21 lei.
Simplele afirmații ale pârâtei, nesusținute de acte, nu fac decât să întărească faptul că pârâții sunt vinovați de situația în care a ajuns societatea și de faptul că ei au acționat și acționează în dauna intereselor creditorilor, în mod activ sau dând dovadă de pasivitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea lichidatorului judiciar, B. R. IPURL, desemnat să administreze procedura debitoarei SC P. A. S. .
Îi obligă pe pârâții SA R. și S. D., ambii domiciliați în comuna F. nr. 243 A, județul C., la plata, în solidar, a sumei de 286.728,21 lei, pasiv al debitoarei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 4233/2013. Procedura insolvenței | Decizia civilă nr. 1450/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
