Decizia civilă nr. 1067/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1067/2011
Ședința ta de 14 martie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 3188 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
S., în contradictoriu cu intimatul V. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal - Decizie de impunere nr. 6. emis de D. G. A F. P. A J. S.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și art. 217 C. fiscal și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.3188 pronunțată la data de 1 iulie 2010 de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamantul V. C. împotriva pârâtei D. G. A F. P. A J. S. și s-a dispus anularea deciziei nr. 67/(...) a pârâtei și s-a stabilit că obligațiile fiscale ale reclamantului, aferente perioadei 2004 - 2007 sunt următoarele: 7.660 lei impozit pe venit și 5.549 majorări de întârziere. A fost obligată pârâta la 700 lei cheltuieli parțiale de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin decizia nr. 7. inspecția fiscală a stabilit în sarcina reclamantului un impozit suplimentar pe venit de 11.152 lei, cu obligații accesorii de 9.123 lei, prin decizia nr. 6. contestația sa fiind respinsă. Susține reclamantul că organele fiscale nu au ținut seama de apărările sale, au fost luate în considerare, în 10 cazuri, facturi duble emise din greșeală pentru aceiași sumă. Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestației, pârâta arătând punctual, pentru fiecare an fiscal supus controlului, că reclamantul datorează sumele suplimentar reținute, cu titlu de impozit pe venit Pentru soluționarea cauzei, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate. Raportat la actele prezentate la dosar, la conținutul și concluziile expertizei, tribunalul a reținut următoarele: Prin Decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual nr. 790/(...) emisă pentru anii financiari (...) și 2007, organele fiscale din cadrul Administrației F. P. - Serviciul I. F. Persoane Fizice, au stabilit următoarele: anul 2004 - diferență de impozit pe venit net anual stabilit în plus 5.345 lei; - majorări de întârziere aferente - 5.594 lei; anul 2005 - diferență de impozit pe venit net anual stabilit în plus - 3.423 lei; majorări de întârziere aferente - 2.675 lei; anul 2006 - diferență de impozit pe venit net anual stabilit în plus - 2.303 lei; majorări de întârziere aferente - 854 lei; anul 2007 - diferență de impozit pe venit net anual stabilit în plus - 81 lei; Total obligații suplimentare în valoare de 20.275 lei. Expertul contabil confirmă susținerile reclamantului cu privire la emiterea unor facturi duble, în nu mai puțin de 10 cazuri, pentru anul fiscal 2004. Expertul apreciază ca fiind ușor de observat eroarea contribuabilului de a emite facturi duble pentru aceiași prestare de servicii și aceleași primării. Expertul explică faptul că adresele transmise de către primării contribuabilului, rezultă fără niciun dubiu că din facturile emise de contribuabil au fost achitate doar cele emise din blocul de facturi nr. 4526551 - 4526586 și niniuna din primării nu au înregistrat și nici nu au achitat facturile din blocul de facturi nr. 3189951 -3189996. Facturile astfel emise de contribuabil în dublu exemplar sunt în valoare totală de 9.100 lei (RON), iar factura nr.578/(...) este atașată la blocul de facturi cu toate cele trei exemplare - în valoare de 600 lei, total facturi - 9.700 lei, sumă pe care expertul fiscal o consideră ca nejustificat a fi luată în considerare de către organul fiscal ca venituri realizate. S-a concluzionat astfel că veniturile realizate de contribuabilul P. V. C. în anul financiar 2004 sunt în sumă de 13.850 lei, față de veniturile constatate de organul de inspecție fiscală, în sumă de 24.250 lei. Pentru ceilalți ani fiscali supuși controlului - (...) - nu s-au constatat diferențe față de cele reținute de organul de control. Răspunzând unui alt obiectiv al expertizei, se motivează de către expert că sunt nedeductibile fiscal cheltuielile cu deplasările, atâta timp cât nu s-au prezentat acte justificative, respectiv bonuri fiscale sau facturi fiscale, care să dovedească efectuarea acestora și niciun contract de închiriere sau de comodat, conform prevederilor legislative enunțate pentru acest obiectiv. Valorificând expertiza contabilă în sensul concluziilor pe care acesta le conține, tribunalul a constatat parțial întemeiată contestația de față, sens în care, în baza art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 respectiv art. 8 din L. nr. 554/2004 aceasta va fi admisă. S-a dispus anularea deciziei nr. 67/(...) a pârâtei și s-a stabilit că obligațiile fiscale ale reclamantului, aferente perioadei 2004 - 2007 sunt următoarele: 7.660 lei impozit pe venit și 5.549 majorări de întârziere. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta D. G. a F. P. S. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de PF V. C. ca nefondată cu consecința menținerii deciziei nr.67/(...) emisă de B. de S. a C. din cadrul D. G. a F. P. S. și înlăturarea obligației la plata cheltuielilor parțiale de judecată în sumă de 700 lei. Prima instanță nu a coroborat raportul de expertiză fiscală efectuat cu celelalte probe existente la dosarul cauzei și a luat în considerare unele documente care nu au fost prezentate în timpul controlului organului de inspecție fiscală. Referitor la diferența dintre venitul brut declarat și venitul brut constatat trebuie reținut că aceste sume se regăsesc în evidența contabilă în partida simplă ca activități ale contribuabilului respectiv documente de încasat. În timpul controlului s-a constatat că în anumite cazuri s-au emis două facturi cu aceeași dată , sumă și servicii efectuate, fiind însă emise din blocuri diferite. La stabilirea veniturilor realizate organul de inspecție fiscală a luat în considerare documentele justificative și evidențele fiscale ale contribuabilului făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art.64 din OG nr.92/2003. Referitor la expertiză s-a evidențiat că expertul contabil nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art.6 din L. nr.82/1991 ignorând principiile potrivit cărora înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. Faptul că primăriile au înregistrat și aplicat doar facturile emise din celălalt bloc nu poate constitui un argument întrucât pentru a lua în considerare că un document cu regim special este anulat sau nu a fost folosit este obligatorie existența celor trei exemplare din factură. Actele administrativ fiscale emană o prezumție de legalitate și veridicitate care nu a fost înlăturată de reclamantă prin dovedirea unei stări de fapt contrare. Analizând recursul promovat în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele: Reclamanta P. V. C. prin contestația formulată împotriva deciziei nr.67/19.0 iunie 2009 emisă de D. G. a F. P. S. prin care s-a respins contestația împotriva deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată al I. F. nr.790/28 octombrie 2008 a solicitat instanței anularea acesteia cu consecința exonerării de la plata sumelor astfel stabilite. Motivarea contestației a realizat-o prin invocarea împrejurării că organele de control fiscal nu au ținut cont de apărările formulate ignorând împrejurarea că au fost emise facturi duble pentru aceeași sumă deși a fost încasat venitul o singură dată. D. G. a F. P. S. prin decizia nr.67/29 iunie 2009 a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de I. F. nr.790/(...) pentru suma totală de 20.275 lei. Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că documentele care stau la baza înregistrărilor în evidență contabilă în partidă simplă pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare. Organul de inspecție fiscală a stabilit venitul brut realizat conform datelor de evidență contabilă în partidă simplă întocmită de contribuabil, în timpul controlului constatându-se că în anumite cazuri s-au emis două facturicu aceeași dată și servicii efectuate dar au fost emise din blocuri diferite și întrucât primul exemplar lipsea în ambele cazuri au fost considerate facturi valide și reale. Raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în cauză de consultant fiscal D. Adelina Ana a relevat că din documentele expertizate și probele existente la dosarul cauzei se constată că pe perioada anului 2004 supuse inspecției fiscale contribuabilul a emis facturi duble pentru prestări de servicii efectuate la P. R., G., Ș., P. B., I. și Z., în total 10 facturi dintr-un bloc și 10 facturi din alt bloc relevând o eroarea în redactarea acestora confirmată de adresele transmise de către primării contribuabilului confirmă că au fost achitate doar facturile emise din blocul de facturi 4526551 -4526586 și nici una din primări nu au înregistrat și nu au achitat facturile din blocul de facturi 3189951 - 3189996, toate adresele emanând de la instituții bugetare au fost luate în considerare ca mijloace de probă. Expertul a concluzionat că veniturile realizate de contribuabil în anul financiar 2004 sunt în sumă de 13850 față de veniturile constate de organul de I. F. în sumă de 24.250 lei. Referitor la cuantumul obligațiilor reclamantului expertul a concluzionat că pentru intervalul de timp supus controlului fiscal datorează impozit pe venit astfel pentru anul 2004 - 1853 lei, pentru anul 2005 - 2423 lei, pentru anul 2006 - 2303 lei și pentru anul 2007 - 81 lei iar majorările de întârziere aferente sunt de 1939 lei, 2675 lei și 854 lei. Prima instanță a procedat la valorificarea expertizei contabilei respectiv a concluziilor acestuia și a apreciat ca fiind parțial întemeiată contestația astfel formulată dispunând în aceste limite anularea deciziei. Critica recurentei referitoare la valorificarea concluziilor raportului de expertiză nu poate fi reținută atâta timp cât administrarea acesteia s-a realizat în condițiile instituite de art.201 C. și urm. C. și luarea în considerare a obiecțiunilor formulate chiar dacă nu s-a procedat la comunicarea acestora consultantului fiscal. Aplicarea și interpretarea disp. art.56 alin.1 din OG nr.92/2003, invocată de recurentă s-a realizat în mod corect întrucât prezentarea înscrisurilor emise de terții beneficiari ai serviciilor care au determinat realizarea veniturilor sunt incluse în categoria documente de afaceri și orice alte înscrisuri de natură să determine stabilirea stării de fapt fiscale. Facturile duble care au determinat creșterea nereală a veniturilor, analizată din perspectiva stării de fapt fiscale astfel cum a fost relevată în conformitate cu disp. art.56 alin.1 din OG nr.92/2003 relevă că acestea nu puteau fi calificate ca documente justificative întrucât nu aveau la bază o operațiune economico financiară astfel cum cer exigențele art.6 din L. nr.82/1991. Aplicarea disp. art.64 din OG nr.92/2003 s-a realizat în consecință în mod corect de către prima instanță întrucât așa cum s-a evidențiat respectivele înscrisuri nu puteau fi calificate ca documente justificative. Susținerile referitoare la posibilele inadvertențe dintre exemplarul nr.1 și celelalte exemplare ale facturilor nu au fost dovedite în nicio modalitate iar copiile existente și analizate de consultantul fiscal au relevat că se refereau la aceeași beneficiari și la aceleași servicii care au fost prestate în mod real. Documentele cu regim special în discuție care au primit o valoare diferită în fața organelor fiscale și în primă instanță nu s-a apreciat ca fiind anulatepentru a fi obligatorie existența celor trei exemplare așa cum susține recurenta. Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale procedând la determinarea stării de fapt nefiind astfel incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C. căruia îi pot fi subsumate criticile recurentei astfel că în temeiul disp. art.312 C. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.3188 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.3188 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.I. D.
| ← Decizia civilă nr. 1486/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5008/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
