Decizia civilă nr. 1144/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1144/2011
Ședința publică de la 17 M. 2011
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta P. F. L., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. PENTRU P. S. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) D. nr. 34/2009 emisă de APS M. - încetare raport de serviciu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că în temeiul art. 15, lit. a) din L. nr. 146/1997, recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2065 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta P. F. L. în contradictoriu cu pârâta A. pentru P. S. M., și în consecință s-a anulat ca rămasă fără obiect decizia nr. 34/(...) a Agenției pentru P. S. M.. Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr. 34/(...) emisă de către I. T., în calitate de director coordonator al Agenției pentru P. S. M., s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 3, al. 6, din L. nr. 329/2009 și ale art. 99, al. 1, lit. b, din L. nr. 188/1999 încetarea raportului de serviciu al reclamantei în cadrul Agenției pentru P. S. M.. La data emiterii deciziei, emitentul ordinului, T. I., era împuternicit prin ordinul nr. 572/(...) al Președintelui A.N.P.S. să exercite atribuțiile și responsabilitățile de conducere ale Agenției pentru P. S. M.. D. este nelegală pentru că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din L. nr. 188/1999, reclamanta aflându-se în perioada (...) - (...), conform actelor medicale depuse la dosar, în concediu medical. Pentru acest considerent, instanța a admis acțiunea reclamantei cu privire la anularea deciziei atacate. Cât privește celelalte două capete de cerere, raportat la împrejurarea că decizia nu și-a produs vreun moment efectele, acestea au fost nefondate. Astfel, potrivit înscrisului depus la fila 29 din dosar, prin ordinul nr. 1. ian. 2010 al Prefectului J. M., reclamanta a fost transferată, la cerere, în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I, gradația 3 în cadrul Direcției verificarea legalității, aplicării actelor normative și contencios administrativ din cadrul Prefecturii J. M.. Cum acest transfer s-a realizat ca urmare a manifestării de voință a reclamantei, înainte ca decizia atacată să-și producă efectele, cererea reclamantei de repunere în funcția deținută anterior rămâne fără suport, după cum nici temeiul obligării pârâtei la plata daunelor morale nu mai subzistă. Pentru aceste considerente instanța a admis doar în parte acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei atacate, ca nelegală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. F. L. solicitândmodificarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea în totalitate a acțiunii, astfel cum s-a solicitat la instanța de fond, repunerea recurentei în funcția deținută anterior precum și obligarea la daunele morale solicitate, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că prin actul administrativ cu caracter individual, D. nr.34/(...) pârâta a decis încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei începând cu data de (...). Urmare acestei măsuri, reclamanta a formulat plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art.7 din L. nr.554/2004, prin care a solicitat revocarea acestei decizii. Atât la data emiterii deciziei menționate, cât și la momentul comunicării, reclamanta se afla în concediu medical, iar în conformitate cu dispozițiile art.36 din L. nr.188/1999, în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Apreciază soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală sub următorul aspect. Deși instanța admite acțiunea reclamantei cu privire la anularea deciziei atacate, constatând nelegalitatea acesteia respinge capătul de cerere subsecvent în sensul repunerii în situația anterioară, ca urmare a anulării acestei decizii. Soluționarea în acest mod încalcă dispozițiile legale care reglementează situația persoanelor cărora le-au încetat raporturile de muncă în mod nelegal. - art. 78 Codul muncii alin 1 "În cazul în care concedierea a fost efectuatăîn mod netemeinic sau nelegal , instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul… ". - art. 78 Codul muncii alin 2 "La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere" . Se raportează la dispozițiile C. muncii având în vedere că în L. 188/1999 privind Statutul funcționarului public în art. 117 se dispune "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii" . De asemenea, reîncadrarea funcționarului public concediat nelegal este prevăzută și în art. 99 alin 1 Iit c din L. 188/1999 , dar îndeosebi norma imperativă este cuprinsă în arte 106 alin 1 și 2 din L. 188/1999 , în raport de care instanța de fond dispunând respingerea reintegrării în funcția deținută anterior de către reclamantă a pronunțat o soluție contrară dispozițiilor legale . Art. 106. - (1) In cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile și termenele prevazute de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativa unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public. (2) La solicitarea functionarului public, instanta care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia in functia publica detinuta. Faptul că reclamanta a solicitat transferul la o altă instituție nu înseamnă că a renunțat la dreptul său de a fi reîncadrată pe postul avut ca urmare a constatării nelegalității deciziei de încetare a raporturilor de muncă. Totodată se constată și o contradicție între motivare a sentinței atacate și dispozitivul acesteia. În motivare se arată că anularea deciziei se impune constatîndu-se nelegalitatea emiterii acesteia, iar în dispozitiv se anulează decizia ca rămasă fără obiect. Analizarea legalității deciziei se face la momentul emiterii acesteia iar în condițiile în care se constată nelegalitatea acesteia, consecințele care decurg ca urmare a acestei constatări sunt prevăzute imperativ de dispozițiile legale mai sus arătate, fără a fi lăsate la latitudinea instanței de judecată. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 martie 2011 pârâta A. J. pentru P. S. M., a solicitat respingerea recursului formulat de P. F. L. și menținerea sentinței instanței de fond. În motivare, pârâta a arătat că prin D. nr. 34 din (...), emisă de persoana tmputernicită să exercite atribuțiile și responsabilitățile de conducere ale Agenției Pentru P. S. M., doamnei P. F. L. îi încetează raportul de serviciu în baza prevederilor L. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, ale prevederilor art. 99 alin. (1) lit b) din L. nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare precum și ale Ordinul nr. 1827/(...) al ministrului muncii, familiei și protecției sociale privind aprobarea structurii organizatorice- cadru și a numărului de posturi pentru agențiile teritoriale. Prin Sentința civilă nr. 2065 din (...), Tribunalul Maramureș admite în parte acțiunea în contencios administrativa reclamantei P. F. L. și anulează ca rămasă fără obiect decizia nr. 34/(...). Consideră că instanța de fond a reținut corect aspectul privitor la transferul reclamantei, în perioada preavizului, la altă instituție publică, că acest transfer s-a realizat ca urmare a manifestării de voință a reclamantei, înainte ca decizia să-și producă efectele și că cererea reclamantei de repunere în funcția deținută anterior a rămas fără suport. Mai mult de atât, la data formulării acțiunii introductive reclamanta nu mai justifica un interes legitim personal și actual pentru a invoca nulitatea deciziei, deoarece raporturile sale de serviciu cu emitenta deciziei de concediere au incetat la data de (...), ca urmare a solicitării transferului la altă instituție publică. În ceea ce privește acordarea daunelor morale, consideră că instanța de fond a reținut corect că temeiul obligării instituției noastre la plata acestor daune nu este justificat. Pentru acordarea daunelor morale este nevoie deexistența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora. Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate. S. fapt al anulării actului administrativ și prezentarea unui certificat medical eliberat de medicul de familie nu este de natură a duce la concluzia producerii de vătămări psihice. Față de cele arătate mai sus, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea rețineurmătoarele: Principala critică adusă în discuție prin memoriul de recurs vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 106 alin. 2 din L. nr. 188/1999. Astfel, conform acestui text de lege, la solicitarea funcționarului public,instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută. Această normă legală trebuie interpretată în corelare cu textul primului alineat al art. 106 din aceeași lege, care are următorul conținut : În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. Din economia dispozițiilor legale mai sus redate se desprinde concluzia că litigiul dedus judecății de către funcționarul public și care are ca obiect verificarea legalității actului administrativ prin care autoritatea publică constată ori dispune încetarea raportului de serviciu permite reclamantului să solicite și să obțină înlăturarea tuturor consecințelor negative ale măsurii care prin premisă va fi reținută a fi nelegală. Una dintre aceste măsuri reparatorii se referă și la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, desigur cu respectarea principiului disponibilității. Curtea observă că reclamanta a solicitat expres prin acțiunea introductivă ca pe lângă constatarea nulității actului administrativ prin care s- a dispus încetarea raportului de serviciu instanța de fond să dispună și reintegrarea (repunerea) acesteia funcția publică deținută (funcția deținută anterior). Așa fiind, consecința firească a reținerii ca nelegale a deciziei prin care pârâta a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei în cadrul Agenției pentru P. S. M. era și admiterea cererii accesorii privind reintegrarea acesteia funcția publică deținută anterior. Soluția prin care instanța de fond a respins acest capăt de cerere nu este legală. Cu toate că la data soluționării litigiului s-a constatat că reclamantei i s- a aprobat transferul de la autoritatea pârâtă la P. J. M. nu poate fi înlăturată cererea reclamantei de a fi reintegrată în funcția publică deținută anterior actului de încetare a raportului juridic de serviciu neputându-se deduce că prin cererea de transfer făcută în condițiile amenințării pierderii funcțieipublice reclamanta ar fi renunțat expres la dreptul de a mai ocupa în viitor această funcție publică. 2. Dintr-un alt unghi de vedere, reclamanta critică și maniera în care instanța a soluționat capătul principal al cererii introductive, respectiv contradicția dintre dispozitiv și considerente. Este real că instanța de fond a soluționat primul petit al cererii prin anularea ca rămasă fără obiect decizia prin care sa dispus încetarea raportului de serviciu, ori în cuprinsul considerentelor nu se explică argumentat cum se susține o astfel de soluție. Curtea constată că partea expozitivă, considerentele, conțin argumentele în fapt și în drept ale soluției pronunțate în dispozitiv, iar considerentele trebuie să explice dispozitivul făcând astfel corp comun cu acesta. Numai astfel se poate concepe un act de justiție legal și corect în respectul dreptului la un proces echitabil așa cum este configurat în art. 6 parag. 1 din Convenție și dezvoltat semnificativ în jurisprudența evolutivă a Curții de la S. Cercetând considerentele și dispozitivul Curtea constată că în ceea ce privește soluția dată primului capăt de cerere este o serioasă contradicție, în timp ce în considerente instanța de fond argumentează că actul administrativ a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din L. nr. 188/1999, pe considerentul că reclamanta s-a aflat în perioada (...) - (...), în concediu medical așa cum rezultă din actele medicale atașate la dosar, în dispozitiv cererea de anulare este respinsă ca rămasă fără obiect. În lipsa unui suport în considerente evident că soluția de anulare ca rămasă fără obiect nu se poate păstra fiind necesar să se reevalueze de către instanța de recurs atât starea de fapt cât și starea de drept circumscrisă acestui aspect. Astfel, Curtea constată că recursul reclamantei este fondat în acest context sentința fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 C.pr.civ. cu raportare la art. 304 pct. 7 C.pr.civ., motiv pentru care se va admite recursul cu consecința modificării sentinței și a rejudecării acestui capăt de cerere, în sensul admiterii acestuia așa cum a fost formulat. Astfel, în temeiul art. 36 din L. nr. 188/1999, corelat cu art. 106 alin. 1 din aceeași lege și art. 18 alin. 1 din legea nr. 554/2004, se va anula actul administrativ prin care s-a decis încetarea raportului juridic al reclamantei. Așa cum a reținut corect în considerente instanța de fond, actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din L. nr. 188/1999. Conform acestei norme legale, în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Textul de lege citat este imperativ, dând posibilitatea modificării ori încetării raportului de serviciu pentru ipotezele de fapt prescrise de normă doar la inițiativa funcționarului public nu și a autorității publice. Astfel, că emiterea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportul de serviciu al reclamantei în cadrul autorității pârâte la inițiativa acesteia, în perioada în care reclamanta s-a aflat în concediu medical, nu este conform cu dreptul și ca atare este susceptibil de invalidare din punct de vedere juridic. Împrejurarea că actul administrativ urma să-și producă efectele la data încetării perioadei de concediu medical nu poate fi reținută față de caracterul normei și față de principiul formalismului care caracterizează dreptuladministrativ și implicit procedura în legătură cu încetarea raportul juridic de serviciu al funcționarului public. De aceea având în vedere cele ce preced, Curtea urmează să constate că sentința este nelegală în partea referitoare la soluționarea cererii de anulare a deciziei privind încetarea raportului de serviciu și cel cu privire la reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior, fiind astfel dat ca fondat motivul de recurs prev. la art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., instanța de fond aplicând și interpretând greșit dispozițiile art. 106 din L. nr. 188/1999. În această ambianță factuală și legală, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 să admită recursul declarat de reclamantă și ca o consecință va modifica în parte, în sensul că admite acțiunea în parte sentința atacată, cu consecința anulării deciziei precum și a repunerii reclamantei în funcția deținută anterior la pârâtă. 3. Cât privește critica privind neacordarea daunelor morale , Curtea constată următoarele: Deși instanța de fond a motivat pe un alt considerent soluția de respingere a cererii, Curtea constată că soluția de respingere este corectă raportat la considerentele ce vor fi expuse în continuare și care suplinesc argumentele sentinței atacate. Jurisprudența admite că pentru consecințele nefavorabile de ordin moral suferite de funcționarul public ca efect al unui act administrativ individual ce vizează raportul de serviciu să poată fi acordate despăgubiri sub forma daunelor morale. De altfel, este de evocat aici și prevederea de principiu consacrată de art. 18 alin. 3 din L. contenciosului administrativ care impune cu deosebită forță că instanța de contencios administrativ, în cazul soluționării cererii, va hotărî și asupra daunelor materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. O atare posibilitate este conferită și în cadrul și sfera de aplicare a dispozițiilor art. 9 din L. nr. 554/2004, în special alin. 5 teza I evocat și mai sus. Curtea reține că prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 19 mai 2010 reclamata a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale (f. 33-36 dos. fond). În ceea ce privește motivarea cererii raportat la acest petit reclamanta a învederat că prin emiterea actului administrativ al cărui anulare s-a solicitat a se pronunța, aceasta a fost prejudiciată atât material cât și moral. Astfel, sub aspect materiale reclamanta învederează că a fost nevoită să solicite transferul la o altă unitate neavând altă alternativă în condițiile în care este necăsătorită, nu are alte venituri cu care să se întrețină decât salariul, are credite ipotecare pe casa în care locuiește, veniturile obținute de la noul loc de muncă sunt mai reduse ca și cuantum. Sub acest aspect, Curtea este îndreptățită să reamintească faptul că prejudiciul de ordin material nu se confundă cu cel de ordin moral. Pentru prejudiciul material reclamat în cauză reclamanta are la îndemână cererea bazată pe art. 106 din L. nr. 188/1999, respectiv poate solicita, între altele, plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. O astfel de cerere are natura juridică a unei acțiuni patrimoniale prin care se poate repara prejudiciul material încercat de funcționarul public prin lipsirea de îndemnizația cuvenită ca efect al executării actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu. Curtea constată că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere, prin urmare conform principiului disponibilității reglementat la art. 129 alin. 6 C.pr.civ. instanța de fond și prin ricoșeu nici instanța de recurs nu pot analiza o atare cerere. Sub aspect moral, instanța de recurs reține că reclamanta își justifică crearea acestui prejudiciu în patrimoniul reclamantei prin aceea că este cunoscută și apreciată ca jurist cu experiență în domeniul în care a profesat și că prin luarea acestei decizii i s-a știrbit demnitatea și pregătirea profesională. Se mai susține că în perioada 1999-2009 reclamanta a ocupat în cadrul Direcției Muncii județene postul de consilier juridic, apoi șef de birou juridic, iar în perioada mai-octombrie 2009 - director coordonator al DMPS M., în noiembrie fiind înlocuită de T. I., semnatarul deciziei atacate, susținându-se că reclamanta a revenit pe postul de jurist, post de pe care ar fi fost înlăturată fără scrupule și fără o minimă analiză a temeiniciei și necesității luării unei astfel de măsuri. Curtea reține că analiza legalității deciziei contestate în cauză nu s-a făcut prin prisma motivelor care au stat la baza acesteia pentru a se decela dacă încetarea raportului juridic s-ar fi putut face cu încălcarea dispozițiilor legale de ordin substanțial și procedural legate de aplicarea L. nr. 3. ci s-a reținut nelegalitatea prin prisma încălcării dispozițiilor art. 36 din L. nr. 188/1999 care se constituie într-o altă ipoteză diferită de cea de la care pleacă construcția argumentativă a reclamantei în ceea ce privește localizarea daunei morale care se cere a fi reparată. Așa fiind, Curtea nu poate specula dacă în pofida anulării deciziei pe considerentul încălcării art. 36 din L. nr. 188/1999, decizia ar putea fi anulabilă prin prisma încălcării altor norme legale sau practici administrative care să conveargă spre a susține justețea demersului reparator sub aspect moral indus de reclamantă. Curtea nu neagă faptul că la nivel de principiu prin emiterea unui astfel de act administrativ, la nivelul drepturilor persoanle nepatrimoniale apărate de lege nu se poate suferi o leziune, dar în lipsa raportului de cauzalitate dintre faptă și pretinsele valori prefigurate și susținute a fi lezate nu poate fi admisă acțiunea în despăgubiri morale. În altă ordine de idei, Curtea reține că reclamanta a dobândit o relativă satisfacție implicit de ordin moral prin anularea de către Curte a actului administrativ vătămător și că față de acesta s-a dispus repunerea efectivă în funcția deținută anterior cu înlăturarea consecințelor negative încât din această perspectivă, dincolo de orice speculații aceasta nu mai poate reclama o altă despăgubire materială de ordin moral în lipsa probării celorlalte elemente analizate în precedent. Din această perspectivă și cu această motivare, soluția instanței de fond de respingere a cererii privind acordarea de daune morale este corectă. 4. Cât privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deși instanța de fond a respins-o fără a arăta în motivare argumentele pentru care a procedat în acest fel, Curtea reține că o atare soluție este corectă, ținând seama că reclamanta nu a justificat în nici un fel în fața instanței de fond suportarea unor astfel de cheltuieli cu atât mai mult cu cât cererea de chemare în judecată î este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 15 lit. a și f1 din L. nr. 146/1997 corelat cu art. 1 alin. 2 din OG nr. 31/1995. Aceleași rațiuni sunt incidente și în analiza cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ținând seama că numai taxa judiciară detimbru și timbrul judiciar au fost plătite anticipat de recurentă, fiind astfel singurele cheltuieli cu procesul în faza de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P. F. L. împotriva sentinței civile nr. 2065/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că admite acțiunea în parte, cu consecința anulării deciziei precum și a repunerii reclamantei în funcția deținută anterior la pârâtă. Menține capătul de cerere privind respingerea daunelor morale. Respinge și cererea privind cheltuielile de judecată. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 17 martie 2011. { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.C. E.
| ← Decizia civilă nr. 1059/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 402/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
