Decizia civilă nr. 1059/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1059/2011
Ședința publică de la 11 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR G.-A. N. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 3523 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., privind și pe intimații D. A.-N. și A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T.
C. pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
După deliberare, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, pentru argumentele expuse în cuprinsul concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin Sentința civilă nr. 3523 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamantului D. A.-N., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S.- A. F. P. Z. și s-a dispus anularea adresei nr. 15060/(...) a pârâtei și a fost obligată aceasta să restituie reclamantului suma de 3.829 lei reprezentând taxă poluare cu dobânda legală aferentă de la data plății (...) și până la achitarea integrală.
În final, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M..
Prealabil analizei fondului pricinii, prima instanță a analizat excepția inadmisibilității.
A., art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un intereslegitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că prin chitanța T. nr.1055749/(...) reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 5728 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Conform Deciziei de restituire nr. 270/(...) A. F. P. Z. i-a restituit reclamantului din suma achitată doar suma de 1899 lei, rămânând de restituit suma de 2829 lei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe
și cu adresa nr. 14336/2010 aceasta din urmă comunicând refuzul său.
Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă
[art. 5 alin. (1)].
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate.
A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
A. fiind, instanța de fond a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru cele ce preced tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de reclamantului, motiv pentru care a admis-o în sensul în care a fost formulată.
În privința cererii de chemare în garanție, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă de către tribunal. Aceasta deoarece prin intermediul unei asemenea cereri nu se poate obține introducerea în cauză a unui alt pârât ci, potrivit art. 57 Cod procedură civilă, trebuie să fie vorba de un terț care ar putea să formuleze aceleași pretenții ca și reclamanta.
Instanța de fond a apreciat că în speță, chemata în garanție nu ar avea o asemenea posibilitate, adică nu ar putea cere obligarea pârâtelor la restituirea unei taxe de poluare achitată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu
și în numele A. F. P. A M. Z. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9
și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. (...), dar aceasta nu este un act administrativ în înțelesul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci o simplă operațiune tehnico- materială. În argumentarea acestei poziții pârâta a invocat dispozițiile art. 1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2008, respectiv reclamantul era obligat să determine prin cererea de chemare în judecată obiectul acțiunii în cadrul căruia urmează să se soluționeze procesul, iar instanța de judecată, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, era obligată să respecte aceste limite ale investirii sale. În acest context, se susține că în conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără și acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, tipic sau asimilat. Simplele adrese, cum este cea emisă de AFP, sunt exceptate controlului judecătoresc în procedura de contencios administrativ, iar actiunile îndreptate împotriva unei adrese sunt fără echivoc inadmisibile, instanta de judecată trebuind să le respingă ca atare. A. în vedere faptul că, adresa nu constituie act administrativ, solicită admiterea excepției inadmisibilității actiunii pe cale contenciosului administrativ. O altă critică formulată de pârâtă se referă la respingerea de către instanța de fond a cererii de chemare în garantie a Administratie F. pentru M. având în vedere că taxa pe poluare se face venit la bugetul F. pentru mediu, se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelorsi proiectelor pentru protectia mediului și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M., conform art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din OUG nr. 5.. A. in vedere continutul acestor texte legale rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF în speță DGFP S. - AFP are doar atributii de calculare a taxei, iar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M.. Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea actiunii reclamantului ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întimpinarea depusa la dosarul cauzei. Referitor la admiterea de către instanta de fond a capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale, de la data achitării taxei până la data restituirii efective, solicită, de asemenea, respingerea acestuia având în vedere faptul că taxa a fost încasată în temeiul OUG nr. 5., act normativ care este in vigoare si pe care Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozitiilor OUG nr. 5., l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional. In ipoteza in care instanța de recurs va considera ca reclamantul- intimat este îndreptățit la plata dobânzii, pârâta apreciază ca acesta are dreptul la plata lor de la data înregistrării cererii si până la data plătii efective a debitului . Asa fiind, fata de toate considerentele de fapt si de drept expuse, pârâta susține că încasarea taxei pe poluare este legală si temeinică si nu este în contradicție cu normele europene, neputând fi reținută discriminarea invocată de către reclamant. Reclamantul intimat D. A.-N. a depus la dosar concluzii scrise prin caresolicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că argumentele recurentei sunt străine de natura pricinii, întrucât se referă la taxa de poluare reglementată de OUG 5., iar nu la taxa de primă înmatriculare, cum este cazul în prezenta cauză. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea îl apreciază fondat din următoarele considerente: Referitor la anularea adresei nr. 15060/2010: Curtea constată fondat motivul de recurs referitor la lipsa de temei juridic în privința dispoziției de anulare a adresei15060/2010. Față de conținutul acesteia, Curtea reține că nu are caracterul unui acte administrativ, cenzurabil, sub aspectul legalității, în procedura prev. de art. 1 al. 1 din legea nr. 554/2004. Referitor la fond : Analiza trebuie efectuată, în primul rând, prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor două ordonante de urgență. A., în preambulul Ordonantei de U. nr. 2. se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de a dâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o s cădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza f inanciară internaț ională ; - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească , iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O. nr. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,, asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiect e pentru îmbunătățirea c alității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația c omunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării demăsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intentie declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. nr. 5. s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. nr. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O. nr. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat în preambulul ordonantei a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. nr. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat în acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin modificările O. nr. 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,, . Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel încât consumatorii suntdescurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. nr. 2. si O. nr. 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se înmatriculează în România si autoturismele second-hand deja înmatriculate în România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speta fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din Tratatul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a menționat doua aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația româneasca care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără să fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate în România în aceeași perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va respinge recursul declarat și se va menține în întregime hotărârea atacată, cu motivarea precizata. Referitor la acordarea dobânzilor: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetuluide stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. rap. și la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3523 din 19 august 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., ce va fi modificată în sensul că se va respinge cererea de anulare a adresei nr. 15.060/(...) emisă de pârâtă. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3523 din 19 august 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de anulare a adresei nr. 15.060/(...) emisă de pârâtă. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2011. { F. | Președinte, S. Al H. Judecător, D. M. Judecător, G.-A. N. Grefier, A. B. } Red.D.M. Dact.L.C.C./3 ex./(...) Jud.fond:C. N.C.
| ← Decizia civilă nr. 6045/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1144/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
