Decizia civilă nr. 1166/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1166/2011
Ședința publică de la 18 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., împotriva sentinței civile nr. 3381/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în contradictoriu cu intimatul C. C. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr.3381 din (...) pronunțată de T. M. s-a admis acțiunea promovată de către reclamantul C. C. S., în contradictoriu cu pârâta I. P. M. - S. P. C. R. P. DE C. Î. A V., și în consecință, a fost obligată pârâta I. P. M. - S. P. C. R. P. de C. Î. a V. să înmatriculeze autovehiculul marca VOLKSWAGEN PASSAT, număr de identificare W., fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8,30 lei reprezentând taxa judiciar de timbru și timbru judiciar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN PASSAT dintr-un, stat membru al U. E.. Potrivit art. 90 par. I din T. de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG NR. 5. este contrară art. 90 din T. de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autotursimelor noi produse în România. După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din T. CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului cu consecința obligării pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare reglementată prin dispozițiile OUG nr. 5.. În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a precizat că art.275 Cod procedură civilă nu este aplicabil deoarece pârâta a fost pusă în întârziere anterior introducerii acțiunii (fila 4). Pe de altă parte, apărarea pârâtei, potrivit căreia are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern motiv pentru care nu datorează cheltuieli de judecată, nu poate fi primită. Astfel, relația dintre dreptul comunitar și dreptul național este guvernată de princ ipiul priorității no r melor comunitare f ață de normele naționale contrare. Respectarea și aplicarea principiului nu revine numai instanțelor naționale ci și autorităților administrative. Jurisprudența fostei Curți E. de Justiție a statuat că, pentru a se supune acestei obligații, autoritățile administrative locale trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățile centrale, dacă încalcă dreptul comunitar (103/88, Fratelli Costanzo SpA c. Comune di Milano -1989). În concluzie, culpa procesuală a pârâtei constă în faptul că, deși a fost pusă în întârziere, nu a admis direct cererea de înmatriculare a autovehiculului fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. P. J. M. solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței atacate și înlăturarea sa de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată în temeiul art.312 rap.la art.3041 C.proc.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamant și a dispus înmatricularea definitivă a autovehiculului fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr.5., cu modificările și completările ulterioare, obligând recurenta la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta arată că prin întâmpinarea depusă la dosar în primul ciclu procesual, nu s-a opus admiterii acțiunii, arătând totodată motivele pentru care nu s-a putut proceda la înmatricularea definitivă a autovehiculului, fără prezentarea dovezii de plată a taxei de poluare. Astfel, deși a arătat că S. P. C. -R. P. de C. și Î. a A. M., are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern, care reglementează acest domeniu de activitate, instanța de fond a admis și a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată solicitate, precizând că autoritățile administrative au obligația să respecte și să aplice principiul priorității normelor comunitare față de normale naționale, astfel încât autoritățile administrative locale trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățile centrale dacă încalcă dreptul comunitar. Pârâta-recurentă, prin prisma acestui aspect reținut de instanța de fond, arată că, în conformitate cu prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, Parlamentul, Președintele României, G. și autoritatea judecătorească, garantează respectarea și aplicarea principiului priorității normelor comunitare față de normele naționale contrare. Î., în conformitate cu prevederile art.102 alin.1 din Constituția României, G. asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Această „conducere generală a administrației publice"; este realizată de G. prin actele sale, respectiv hotărârile și ordonanțele adoptate, care se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștri care au obligația punerii lor în executare, conform prev.art.108 din Constituția României. Ori, în aceste condiții, rolul Instituției P. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a A. este de a respecta și a pune în executare actele G. - în speță OUG nr.5. - nu „de a se abține, din proprie inițiativă";, de la aplicarea acestora, atât timp cât ne aflăm în prezența unui act normativ în vigoare care ne impune o anumită conduită în domeniul nostru de activitate. Față de precizarea instanței de fond că art.275 C.proc.civ., nu este aplicabil, deoarece recurenta a fost pusă în întârziere anterior introducerii acțiunii, pârâta învederează instanței că reclamantul a promovat o acțiune în contencios administrativ. Ori, în această materie nu operează „punerea înîntârziere";, reținută de instanța de fond, ci „. prealabilă"; prevăzută de art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, legea contenciosului administrativ. Ori, pentru a putea fi reținută „culpa procesuală";, actul administrativ emis de autoritatea publică trebuie să reprezinte un refuz nejustificat de soluționare a cererii petentului, în accepțiunea art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004, legea contenciosului administrativ. Astfel, având în vedere că, în conformitate cu prev.art.5 din OUG 5., cu modificările și completările ulterioare, dovada plății taxei de poluare trebuie prezentată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și solicitantul nu face dovada că se încadrează în una din situațiile de exceptare de la plata acestei taxe, refuzul de înmatriculare fără prezentarea dovezii plății acestei taxe, nu poate fi considerat un refuz nejustificat, motiv pentru care solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată acordate. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: In cazul concret dedus judecații, reclamantul-intimat a solicitat înmatricularea autoturismului la data de (...), dată la care era în vigoare O. nr. 5., după modificările introduse prin O. nr. 2. si prin O. nr. 7.. La data de (...), intimata I. P. J. M. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A. a respins solicitarea reclamantului, cu motivarea că prima înmatriculare a vehiculelor în România se poate efectua doar dacă sunt respectate dispozițiile art. 3 și 4 din O. nr. 50/(...). Cercetând motivarea expusă de instanța de fond în cuprinsul sentinței atacate se observă că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare, respectiv cu ocazia primei înmatriculări așa cum rezultă explicit din dispozițiile art. 4 lit. a) din OUG nr. 5., mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune inter temporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca solicitării efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guverneazătempus regit actum raportul fiscal. Așa fiind, Curtea reține că analiza legalității și temeinicei refuzului trebuie făcută din perspectiva dreptului aplicabil raportului juridic de drept material administrativ, respectiv de normele legale aflate în vigoare la data de (...). Astfel, conform art. unic din OUG nr. 1., autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente: Pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația României cu Uniunea E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statele membre ale U. E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public. Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru a asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...), regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Se poate spune așadar că începând cu data de 16 februarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7.. Refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 5. (în forma sa inițială cu observarea modificărilor survenite prin OUG nr. 1.) nu este contrară legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) prevede căstatele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Trebuie notat că din jurisprudența C. de Justiție a U. E. (CJUE) reiese cu pregnanță faptul că normele de interzicere a discriminării cuprinse în art. 90 TCE (art. 110 TFUE) sunt susceptibile să fie aplicate unor autovehicule de ocazie importate într-un stat membru, dacă rezultatul aplicării impozitului în cauză este să facă importarea unor astfel de autovehicule mai puțin atractivă decât achiziționarea unui produs național. De asemenea, este clar că nu orice taxă sau impozit intern ce are ca efect creșterea prețului unor autovehicule de ocazie importate încalcă acest articol. Ca principiu general în materia dreptului U., Curtea reține că nu există nicio dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele (CJUE, cauza Nunes Tadeu C-345/93). Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru impune o taxă autovehiculelor de ocazie importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor din acel stat membru. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. În situația în care taxa în cauză are un caracter discriminatoriu, faptul că scopul și rațiunea taxei pot fi, în esență, legate de protecția mediului sau urmăresc să reducă poluarea nu are nicio legătură cu constatarea vreunei încălcări. Măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu sunt încurajate la nivelul U. Î. acestea nu trebuie adoptate astfel încât să se dea naștere unor discriminări ale produselor importate (Cauza conexată Nadasdi și Nemeth C-290/05 și CF-333/05). Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându- se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor careau stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i s-a solicitat taxa pe poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxa pe poluare fiind apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul de a înmatricula pentru prima dată autovehiculul deținut de reclamant condiționat de plata taxei pe poluare, instituită de OUG nr. 5. cu modificările și completările ulterioare aflate în vigoare la data soluționării cererii, este legal și temeinic justificat. În fine, analizând critica conform căreia ar exista discriminare între autovehiculele second-hand impuse la taxare și cele care se află deja înmatriculate, trebuie notat că potrivit jurisprudenței CJUE o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 TFUE doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei , care nu sunt supuse acestei taxe (cauza conexata Nadasdi și Nemeth parag. 49 și 51). În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. C. S. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de I. P. județului M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. împotriva sentinței civile nr.3318 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu I. P. județului M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. S. AL H. D. M. F. T. A. B. Red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...) Jud.fond.C. E.
| ← Decizia civilă nr. 5361/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3695/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
