Decizia civilă nr. 12/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/2011
Ședința publică de la 02 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător M. B.
Judecător F. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamantul L. L. împotriva deciziei nr. 1932/(...), în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. S.-M. și intervenientul C. P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestator, avocat A. C., cu delegație la dosar și intervenientul C. P. personal.
Procedura de citare este { F. legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 317 și urm., 320 C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezenta contestație nu este legal timbrată, iar la data de (...), intervenientul a depus la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul contestatorului. Reprezentantul contestatorului depune la dosar dovada achitării timbrajului aferent contestația formulate. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea contestației. Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că tribunalul nu a fost corect învestit cu soluționarea contestației la executare, nefiind instanța competentă, în soluționarea acesteia. Arată că partea pe care o reprezintă nu își invocă propria culpă deoarece acesta a învestit Judecătoria S.-M. cu soluționarea contestației, iar aceasta și-a declinat competența în favoarea tribunalului. Intervenientul C. P. solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului la instanță, conform notelor de cheltuieli pe care le depune la dosar. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin Decizia civilă nr. 1932 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a respins recursul declarat de reclamantul L. L. împotriva sentinței civile nr. 766 din 23 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care a menținut-o în întregime. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 766 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș a fost admisă cererea de intervenție accesorie în favoarea intimatei, formulată de C. P. și a fost respinsă contestația promovată de contestatorul L. L., în contradictoriu cu intimata A. F. P., contestatorul fiind obligat să plătească intervenientului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În considerentele hotărârii, s-a reținut că pricina se află în rejudecare, fiind reînregistrată în dosarul cu nr. (...), situație în care tribunalul a reținut următoarele: În considerentele Deciziei nr. 297/R/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a reținut că titlul executor îl constituie o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă 877/(...), pronunțată în dosarul nr. 2597/2006 al T.ui M. în materie de contencios administrativ. Prin adresa nr. 2597/(...) judecătorul delegat cu executarea silită a sentințelor pronunțate în materie de contencios administrativ, a individualizat sumele ce reprezintă amenda civilă aplicată contestatorului L. L. și care formează obiectul contestației la executare din prezentul dosar. Prin Sentința civilă nr. 877/0(...) contestatorul în calitate de P. al comunei B. M. a fost obligat la cererea reclamantului C. P., intervenientul din prezentul dosar, să plătească o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 592/(...), respectiv a fost obligat pârâtul P. comunei B. M. L. L. să plătească o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, calculată la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1099/(...). Examinând cuprinsul adresei nr. 2597/(...), instanța a constatat că suma datorată de contestator cu titlu de amendă civilă în baza hotărârilor judecătorești sus menționate, este corect calculată. Pentru considerentele sus menționate, instanța de fond a admis cererea de intervenție, cu consecința respingerii contestației, potrivit dispozitivului. În baza art. 274 Cod procedură civilă contestatorul a fost obligat să plătească intervenientului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs reclamantul L. L. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece a soluționat cauza fără a cerceta fondul acesteia. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că pe lângă anumite chestiuni de ordin juridic expuse în plângerea formulată și neanalizate de prima instanță, a mai contestat și modul de calcul a sumei debit, solicitând efectuarea unei expertize contabile, deoarece calculul sumei debit este făcut de intimat și îi este inopozabil, solicitare care i-a fost respinsă. Pe de altă parte, reclamantul a susținut că cererea de intervenție formulată de intervenientul C. P. este inadmisibilă în condițiile în care a fost formulată astfel că admiterea ei de către prima instanță este neîntemeiată, deoarece intervenientul nu are calitate procesuală chiar dacă executarea silită a pornit la inițiativa sa. În acest context, reclamantul a depus întâmpinare la cererea de intervenție, cerere pe care a susținut-o și în faza recursului. Prin completarea și dezvoltarea motivelor de recurs formulate, reclamantul a apreciat că în cauză este incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 3 C., respectiv sentina recurată a fost pronunțată de o instanțănecompetentă material, având în vedere că a sesizat Judecătoria Sighetu Marmației cu o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 172 C.pr.fiscală, situație în care competența de soluționare revine instanței de executare în circumscripția căreia se realizează executarea, așa cum impune art. 273 alin. 2 C., cu referire și la art. 126 alin. 2 din Constituția României și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Reclamantul a mai apreciat că în cauză este incident și motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 7, cu referire și la art. 261 pct. 5 C., deoarece prima instanță nu a motivat în nici un fel înlăturarea criticilor sale privitoare la faptul că amenda a fost greșit individualizată. De asemenea, reclamantul a adus critici faptului că organul de executare nu a procedat la calculul creanței în condițiile art. 142 alin. 6 C.pr.fiscală, respectiv nu a stabilit suma totală de plată printr-un proces- verbal care să constituie titlu executoriu, astfel că în lipsa acestuia nu se poate realiza o reală verificare a corectitudinii modului de calcul a amenzii, fiind în mod evident prejudiciat. În final, reclamantul a susținut că este incident motivul prev. de art. 304 pct. 9 C., sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece s-a admis cererea de intervenție formulată de către intimatul C. P. fără a fi pusă în discuția părților sub aspectul admisibilității sale în principiu și fără ca instanța să se pronunțe cu privire la această admisibilitate în principiu. Intimații DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M. și C. P. au depus întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 766 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș a fost admisă cererea de intervenție accesorie în favoarea intimatei, formulată de C. P. și a fost respinsă contestația promovată de contestatorul L. L., în contradictoriu cu intimata A. F. P., contestatorul fiind obligat să plătească intervenientului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Tribunalul Maramureș a reținut că titlul executor îl constituie o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă 877/(...), pronunțată în dosarul nr. 2597/2006 al T.ui M. în materie de contencios administrativ. Prin adresa nr. 2597/(...) judecătorul delegat cu executarea silită a sentințelor pronunțate în materie de contencios administrativ, a individualizat sumele ce reprezintă amenda civilă aplicată contestatorului L. L. și care formează obiectul contestației la executare din prezentul dosar. Prin Sentința civilă nr. 877/0(...) contestatorul în calitate de P. al comunei B. M. a fost obligat la cererea reclamantului C. P., intervenientul din prezentul dosar să plătească o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, calculată la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 592/(...), respectiv a fost obligat pârâtul P. comunei B. M. L. L. să plătească o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, calculată la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1099/(...). Referitor la motivul de casare prev. de art. 304 pct. 3 C., instanța de recurs a constatat că sentința recurată a fost pronunțată de o instanțăcompetentă material, întrucât in cauza nu se contesta un anumit act de executare emis de organul de executare, care sa atraga competenta materiala a Judecătoriei S. - M. ci se invoca un calcul gresit al sumei datorate. Titlul executoriu fiind o hotărâre pronunțată în materia contenciosului administrativ, instanța de executare competentă este potrivit art 2 alin 1 lit ț din Legea nr 554/2004 instanța care a soluționat fondul litigiului, adică Tribunalul Maramureș. Dispozitivul hotărârii este cât se poate de clar și sumele au fost corect stabilite. Nu se poate reține nici împrejurarea că hotărârea primei instanțe nu este motivată, aceasta răspunzând cererii contestatorului recurent. În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei înregistrată de intervenientul C. P., în baza dispozițiilor art. 49 alin. 3 Cod procedură civilă, s-a reținut de prima instanță că aceasta este întemeiată, intervenientul justificând un interes în condițiile în care obligarea contestatorului la plata amenzii, respectiv executarea acesteia s-a realizat la intervenție numitului C. P. Nu este incident nici motivul prev. de art. 304 pct. 9 C., (sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece s-a admis cererea de intervenție formulată de către intimatul C. P. fără a fi pusă în discuția părților sub aspectul admisibilității sale în principiu și fără ca instanța să se pronunțe cu privire la această admisibilitate în principiu). De vreme ce prima instanță a citat intervenientul, s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii accesorii, implicit a admis cererea de intervenție accesorie. Chiar dacă am interpreta formal necesitatea pronunțării anterior asupra admisibilității în principiu, recurentul nu a demonstrat o vătămare rezultată din această nepronunțare care să justifice admiterea recursului. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare L. L. solicitând admiterea prezentei cereri, anularea deciziei recurate și, rejudecând recursul, admiterea lui conform petitelor sale. În motivare s-a arătat că în cauză sunt întrunite ambele motive de contestatie prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă respectiv dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. 1. După cum s-a arătat, noțiunea de greșeală materială vizează greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei care trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii contestate. În cauză, greșeala materială constă în aceea că instanța de recurs a reținut, în ciuda evidenței, că contestatorul a sesizat Judecătoria Sighetu Marmației cu o contestație privind lămurirea întinderii sau aplicării titlului executoriu arătând că "În prezenta cauză nu se contestă un anumit act de executare emis de organul de executare ... ci se invocă un calcul greșit al sumei datorate". Greșeala este evidentă din cel puțin trei motive: a. Petitele cererii introductive, întemeiate formal pe dispozițiile art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală, sunt cât se poate de clare în sensul că se solicită anularea unor acte de executare expres indicate și a executării silite înseși; b. Instanța nu a observat că o contestație privind lămurirea întinderii sau aplicării titlului executoriu (în sensul art. 399, al. 1, teza a II-a Cod procedură civilă) nu este permisă de legea procesual fiscală;c. Criticile cu privire la modul de calcul a creanței fiscale au constituit motiv de critică a legalității actelor de executare atacate și nu o cerere de lămurire a întinderii sau aplicării titlului executoriu; Gresita calificare a contestației sale la executare a determinat o greșită soluționare a motivului de recurs prevăzut la art. 304, pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea reținând competența T.ui M. și nu a Judecătoriei S. M.. În conditiile în care contestatorul a sesizat instanta cu o contestatie la executare propriu-zisă, vizând anularea unor acte de executare si a unei executări îndeplinite de un organ fiscal, competenta de solutionare a cauzei revenea instantei de executare în sensul art. 172, al. 4 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 373, al. 2 si art. 400, al. 1 Cod procedură civilă. În al doilea rând, a invocat atât pe calea contestației la executare cât și pe calea recursului că prin actele de executare atacate i s-a pretins plata unei amenzi calculate prin raportare la un cuantum de 74 lei/zi. A arătat de asemenea că amenda a fost greșit individualizată, cu ignorarea cuantumului salariului minim brut pe economie, astfel cum acesta era stabilit prin HG nr. 2. și HG nr. 1.. Nici prima instanță și nici instanța de recurs nu s-au pronunțat asupra acestor apărări. Astfel, prima instanță a arătat că "suma datorată de contestator cu titlu de amendă civilă În baza hotărârilor judecătorești sus menționate este corect calculată" iar instanța de recurs, "pronunțându-se" asupra acestui motiv de recurs a arătat că "dispozitivul hotărârii este cât se poate de clar și sumele au fost corect stabilite". Analizând contestația în anulare formulată, Curtea constată următoarele: Decizia civilă nr. 1932/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., mai sus redată, a fost contestată, prin prisma ambelor motive prevăzute de art. 318 C., relevându-se că s-a comis o greșeală materială, în privința motivului de recurs privitor la necompetența tribunalului, ca instanță de fond, fiind greșit calificată cererea formulată și fiind ignorată voința reclamantului în ceea ce privește temeiul de drept invocat și că s-a omis a se analiza un motiv de recurs, respectiv cel privitor la modul de calcul al amenzii prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. În doctrină s-a arătat că, contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor. De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ea trebuind să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată. S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, ea fiind necesar a fi esențială, ceea ceînseamnă că în lipsa ei, soluția ar fi fost alta. Analizând aceste aspecte prin prisma motivelor invocate și a statuărilor instanței de recurs, Curtea apreciază că împrejurarea referitoare la reținerea eronată a incidenței prev. art. 2 alin. 1 lit. ț din Legea nr. 554/2004, precum și la ignorarea încadrării în drept a cererii nu poate fi calificată ca fiind o greșeală materială, în sensul art. 318 teza I C., întrucât nu este vorba despre o eroare materială cu caracter procedural care să nu presupună o greșeală de judecată. Al doilea motiv al contestației în anulare se întemeiază pe împrejurarea că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra considerentelor de modificare a hotărârii fondului, relevându-se și faptul că s-a omis cu desăvârșire a se analiza modul în care au fost calculate sumele constând în amenda aplicată contestatorului. În legătură cu această situație, s-a relevat în doctrină că una dintre condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare speciale întemeiate pe acest motiv este aceea că instanța trebuie să fi omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare, iar dacă l-a examinat, dar nu și l-a însușit, contestația nu poate fi primită. De asemenea, s-a subliniat faptul că nepronunțarea nu echivalează cu neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetare lor în bloc, o astfel de ipoteză neputând fi invocată în calea extraordinară de atac. În speță, se constată că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la faptul că amenda a fost corect calculată, deci, nici din această perspectivă, cererea nu este fondată, nefiind vorba despre o omisiune a acesteia. De altfel, Curtea ia act de faptul că adresa tribunalului, referitoare la modul de calcul al sumelor imputate contestatorului a fost emisă la data de (...), raportarea făcându-se la salariul minim pe economie prevăzut pentru acest an. Chiar dacă, din această perspectivă, s-ar putea naște unele discuții, legate de perioada pentru care a fost aplicată amenda, prin raportare la caracterul procedural al normelor care reglementează executarea silită, se constată că o astfel de discuție nu a fost antamată de către recurent, acesta nesolicitând în mod expres instanței de recurs să se pronunțe pe aceste aspecte. Ca atare, o astfel de analiză este inadmisibil a fi realizată în cadrul contestației în anulare, cu atât mai mult cu cât contestația în anulare este o cale de atac de retractare, iar nu de reformare a soluției atacate. Pe de altă parte, nu s-ar putea susține nici existența unei simple greșeli de calcul, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, ea ar trebui să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, neputând fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor sau greșita aplicare a unor prevederi legale. Prin prisma acestor statuări, Curtea apreciază că nu este îndeplinită în cauză nici cerința tezei a II-a a art. 318 C., instanța de recurs pronunțându-se asupra motivelor de modificare, astfel cum au fost dezvoltate. Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea formulată, iar în baza prev. art. 274 alin. 1 C., contestatorul va fi obligat să plătească intimatului C. P. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 125 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare, acordate prin raportare la distanța efectiv parcursă de către acesta (f.11,12). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D ECIDE Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul L. L., împotriva deciziei nr. 1932/(...), în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. Obligă contestatorul L. L. să achite intimatului C. P. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 125 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | PREȘEDINTE, M. H. JUDECĂTOR, M. B. JUDECĂTOR, F. T. GREFIER, M. T. } Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...)
| ← Sentința civilă nr. 186/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4000/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
