Decizia civilă nr. 5156/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.5156/2011
Ședința din data de 28 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 354 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu intimatul F. I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) - salarii compensatorii.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 354 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., s-a admis acțiunea în contencios administrativ intentată de reclamantul F. I., împotriva pârâtei C. J. DE P. B.-N., și în consecință a fost obligată pârâta C. J. de P. B.-N., să plătească reclamantului, F. I., o compensație egală cu cinci salarii lunare de la data eliberării din funcția publică de execuție de consilier superior, treapta I, gradația 5, potrivit disp. art. l3 (3) din A. Colectiv de M. la nivelul C. B.-N., pentru anul 2010. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul F. I. a fost angajat al intimatei C. B.-N. din data de (...) și până la (...) când raportul de serviciu a încetat conf. art. 99 alin.l lit.b din L.nr. l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, modificată prin L. nr. 1., respectiv raportul de serviciu a încetat din motive neimputabile funcționarilor publici, urmare a reducerii postului prin reorganizarea instituției publice, în baza Ordinului nr. 496/(...) emis de C., operațiunea fiind înscrisă în carnetul de muncă la poziția 134. In baza prev.art.13 alin.l din A. colectiv la nivelul C. J. de P. pentru anul 2., încheiat, potrivit HG nr.833/25 iulie 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, între C. B.-N. și Sindicatul Liber „Solidaritatea"; al funcționarilor publici și personalului contractual din C.B.-N., reclamantul a solicitat intimatei C. B.-N. la data de (...) și (...), să i se acorde drepturile prevăzute de A. colectiv de muncă pe anii 2007-2010 ca urmare a disponibilizării , dar i s-a răspuns de către intimată că deși s-a adresat forului ierarhic superior - C. pentru alocarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, aceste demersuri au rămas fără rezultat, cu motivarea că pentru acordarea salariilor compensatorii nu au fost prevăzute fonduri prin L. asigurărilor sociale pentru anul 2.. Intimata a făcut precizarea prin aceeași adresă că va continua acțiunea pentru a solicita de la C. B. sumele necesare pentru acordarea a cinci salarii compensatorii prevăzute în A. colectiv, inclusiv prin cuprinderea acestora în bugetul anului viitor. In același sens a răspuns intimata și la cererea din (...) și care se constituie într-o plângere prealabilă prev.de art.7 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit disp. art. l3 alin.l din A. colectiv la nivelul C. J. de P., înregistrat sub nr. 233/11.02.2. și care constituie legea părților, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare. Potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, emise în baza prev.art. 73(3) din L. nr. nr. l88/l999 rep., privind statutul funcționarilor publici și art. VII (l) lit.c din L. nr. 25l/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. l88/l999 rep., „ executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. N. obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, după caz, disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta";. În speță, intimata CJP B.-N. nu a contestat dreptul reclamantului la compensația solicitată și nici întinderea acesteia (egală cu cinci salarii lunare), însă faptul că această compensație nu se poate achita întrucât L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2. nu ar fi prevăzut asemenea fonduri, nu-i este imputabilă reclamantului, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce-i revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin contracte (în speță, acordul colectiv). Din copia contractului de muncă rezultă că reclamantul, absolvent de studii superioare, a fost angajat din data de (...) în funcția de inspectorprincipal la aceeași instituție publică ce și-a schimbat denumirea sau s-a reorganizat de mai multe ori (fosta Direcție pentru Probleme de M. și O. S.), a ocupat pe rând mai multe funcții, până la funcții de conducere având o vechime totală în muncă de peste 40 de ani, astfel că o disponibilizare în pragul împlinirii vârstei pentru obținerea pensiei legale îl îndreptățește la plata compensației prevăzute în A. Colectiv. Față de toate aceste considerente, în temeiul art.1(1) rap. la art.8 (1) și art. l8 din L. contenciosului administrativ nr.554/2004, cu aplic. art.l09 din L.l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, instanța a admis acțiunea în contencios administrativ așa cum a fost formulată. Împotriva sentinței a declarat recurs C. T. de P. B. N., solicitândadmiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii intimatului. În motivarea recursului se arată că potrivit reglementarilor aplicabile raportului de serviciu si conform prevederilor stipulate in acordul colectiv incheiat între recurentă si sindicat pentru anul 2010, in situatia incetarii raporturilor de munca a raporturilor de serviciu, din motive ce nu tin de culpa functionarului, acesta este indreptatit la plata unei sume compensatorii, echivalente cu maxim cinci salarii lunare. Dupa cum se poate observa, din intreaga documentatie existenta la dosarul cauzei, institutia nu s-a opus solutionarii cererii petentului ci a subliniat imposibilitatea efectuarii acestora, generata de absenta unei baze legale care sa permita realizarea dreptului in sine. Recurenta nu neaga existenta dreptului la plata compensatorie, nici intinderea acestuia (asa cum isi gaseste reglementarea); ci a subliniat imposibilitatea onoratii obligatiei in lipsa unei reglementari legale bugetare in care sa se inscrie financiar astfel de cheltuieli. In lipsa unor prevederi legale bugetare, aceasta nu poate dispune alocarea unor sume distincte, indiferent sub ce titulatura, daca ele nu sunt inscrise in sfera sumelor disponibile in exercitiul financiar al anului respectiv, in acord cu dispozitiile alt. 137 din Constitutie care statueaza ca formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege. Prin urmare, formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, fac obiectul legii finantelor publice, conform careia angajarea cheltuielilor bugetare, se face numai in limita creditelor bugetare aprobate conform legii. Pe cale de consecinta, recurenta a considerat că instanta de fond in mod gresit a retinut in cauza neexecutarea obligatiei de plata derivata din raportul de serviciu, ceea ce contureaza legal admiterea cererii reclamantului. Instanta de fond, prin sentinta recurata retine ca executarea contractului colectiv, a caror prevederi sunt incidente si reclamantului, este obligatorie pentru parti, însă neonorarea obligatiei constatate in sarcina sa nu deriva din reaua-vointa a recurentei, nici din lipsa diligentelor, ci din inexistenta unui fond financiar alocat prin act normativ care să-i permită efectuarea plății. Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele: Invocând prevederile art.13 alin.3 din A. colectiv de muncă încheiat la nivelul C. J. de P. B. - N., reclamantul a solicitat să i se acorde o compensație constând în cinci salarii lunare ca urmare a eliberării sale din funcția publică de conducere din cadrul acestei autorități publice locale în data de (...) prin ordinul 496/(...) emis de C. C. sa a fost admisă de instanța de fond, motivat în esență de faptul că, întrucât acordul colectiv constituie legea părților, nu îi este imputabil reclamantului că legea bugetului de asigurări sociale pe anul 2010 nu a prevăzut asemenea fonduri, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce îi revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin acordul colectiv. Contrar instanței de fond, curtea apreciază că prevederea în acordul colectiv de muncă a unei dispoziții de tipul căreia se prevalează reclamantul - fost funcționar public - încalcă prevederi legale imperative, fiind astfel nelegală și constituind o obligație pe care recurentul - pârât nu poate fi obligat s-o aducă la îndeplinire, întrucât acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare. În primul rând, curtea observă caracterul ambiguu al formulării art.13 din acordul colectiv, care, deși la alineatele 1 și 2 conține exclusiv referiri la funcționarii publici, la alin.3 reglementează posibilitatea de solicitare a compensației numai pentru personalul contractual, însă, într-o interpretare mai puțin restrictivă, s-ar putea considera că intenția părților a fost ca textul să li se aplice și funcționarilor publici reprezentați de același sindicat. Pentru a stabili deci legalitatea prevederii posibilității de solicitare de către un funcționar public a compensației constând în unu până la cinci salarii lunare prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare; de asemenea, au dreptul la prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 alin.1 din L. 188/1999, care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici,întrucât, în concepția Legii 188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot face obiectul unor convenții între funcționar și autoritatea publică. Subsidiar, acesta este și motivul real ce stă la baza susținerii pârâtei - recurente în sensul că „lipsește baza legală pentru realizarea dreptului în sine";, respectiv lipsa unei reglementări legale bugetare în care să se înscrie financiar astfel de cheltuieli, tocmai pentru că astfel de sume de bani nu pot rezulta legal din acorduri colective de muncă. Având în vedere considerentele expuse, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea legii astfel cum s-a argumentat, în temeiul art.312 alin.1 și 3 teza întâi C.proc.civ., instanța va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr.354 din (...), pronunțate în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. M. S. C. P. L. F. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: U. I.
| ← Decizia civilă nr. 5246/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1471/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
