Decizia civilă nr. 3204/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3204/2011
Ședința de la 14 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 428 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC T. L. S., având ca obiect anulare act administrativ - anulare decizie L. nr.76/2002.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor constată următoarele: Prin sentința civilă nr.428 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...)0 al T.ui C. a fost admisă cererea formulată de reclamanta S. T. L. S. în contradictoriu cu A. J. pentru O. F. de M. C. iar pe cale de consecință a fost obligată pârâta la plata subvenției prevăzute de art.35 alin.1 din L. nr.76/2002 aferentă perioadei februarie 2009 - februarie 2010; anulată decizia nr.137/(...) emisă de A. obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamanta a angajat personal care îndeplinea condițiile L. nr.76/2002 iar în acest context a depus documentația aferentă pentru subvenții la pârâtă însă sumele nu i-au fost virate pârâta invocând limita maximă a cheltuielilor bugetare în contextul L. nr.500/2002. Aspectele invocate de pârâtă reține instanța nu pot afecta existența și/sau cumulul unor drepturi stabilite imperativ de lege care în speță sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a anumitor categorii sociale. Textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Tot astfel arată instanța nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta; instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației. În susținerea celor solicitate se arată în esență că respingerea solicitării intimatei prin decizia contestată a fost motivată pe dispozițiile L. nr.500/2002 ce statuează: limitele maxime ce nu pot fi depășite; angajarea de cheltuieli numai în limita creditelor bugetare aprobate și potrivit destinațiilor aprobate. Ori raportat la aceste dispoziții nu se putea depăși posibilitatile financiare dintr-un buget prestabilit și limitat ca sumă. Tot astfel arată recurenta că instituția avea obligația respectării limitelor instituite de lege; nu putea să anticipeze un numar de conventii sau persoane iar pentru acordare era necesară încheierea de convenții. Pe de altă parte mai arată recurenta lipsa bugetului nu poate fi imputată nici pârâtei având în vedere calitatea acestuia de ordonator terțial de credite și limită până la care se puteau face cheltuieli. Concluzionând arată recurenta că în condițiile ultimelor modificări ce se corelează cu L. nr.500/2002 nici o cheltuială nu putea fi făcută cu depășirea limitelor aprobate și fără o bază legală. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat Curtea reține căacestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate. În acest sens se reține că în considerarea dispozițiilor L. nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj și stimularea ocupării forței de muncă intimata a întocmit documentația privind angajarea unei persoane șomere și a recurs la aceasta. Ulterior s-a adresat autorității pentru acordarea sumelor corespunzătoare facilităților prevăzute de legea menționată însă cererea a fost respinsă în considerarea ca angajarea cheltuielilor din buget se face potrivit legii finanțelor publice în anumite limite maxime ce nu pot fi depășite. Refuzul susține intimata este unul nejustificat. Susținerea intimatei este asa cum corect a reținut prima instanță neîntemeiată .Astfel potrivit art.85 alin.1 din L. nr.76/2002 angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de până la 45 de ani sau care sunt părinții unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii și primesc lunar pe această perioadă pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani. Din norma enunțată reiese că beneficiază de anumite facilități ,subvenții acei angajatori care încadrează șomeri cu obligația de a menține acele persoane în serviciu cel puțin 2 ani. Cu alte cuvinte legea nu condiționează facilitatea de alte cerințe decât aceea vizând angajare șomeri și menținere în muncă cel puțin 2 ani. În speță recurenta nu a susținut că intimata nu ar fi întrunit cerințele arătate mai sus ci doar a arătat că nu exista fonduri mai exact nu poate face cheltuieli decat în anumite limite. Argumentele aduse de recurentă nu pot fi primite câtă vreme L. nr.76/2002 cere doar întrunirea anumitor cerințe ce nu se dovedesc a nu fi fost respectate de intimată și câtă vreme lipsa fondurilor și cuprinderea unor sume în buget nu pot fi imputate intimatei, entitatea recurentă având obligația statuării cu privire la buget inclusiv sub aspectul propunerii proiectului de buget, a solicitării aprobării și virării de sume. Pe de altă parte instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina entității pârâte implicarea a cuprinde în proiect cheltuieli neprevăzute inclusiv a cuprinderii unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile angajatorilor pentru a se evita efectuarea unor cheltuieli peste limite permise și a se ajunge la încadrarea în legea specială. Evident se poate susține de pârâta recurentă că a solicitat sumele însă nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat.Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției .Aceasta ar însemna ca norma ce instituie beneficiul subvenției să aibă un caracter pur formal iar în cazul în care cel ce îndeplinește cerințele făcând o angajare să se găsească în imposibilitatea de a intra în posesia sumelor deci norma prin care s-a instituit să fie lipsită de efecte aducând prejudiciu. Câtă vreme legea nu condiționează acordarea de alte factori împrejurarea evocată este lipsită de relevanță și va fi înlăturată. Nici faptul că nu se putea prevede câte anume societăți angajează persoane în măsură să beneficieze de subvenții nu poate fi reținut ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege .Propunerea proiectelor rectificative se face pornind de la o evaluare a situației vizând șomajul și numărul total al societăților potențiali plătitori pe raza teritorială iar această evaluare nu putea face de intimata O evaluare respectiv o stabilire a unor criterii de atribuire a fondurilor de asemenea nu putea fi făcută de intimată. Recurenta pârâtă nu a facut evaluari,nu apublicat criterii și nu a făcut cunoscut de ce face atribuirea fondurilor /subvenții altor societăți.Prin urmare sarcina evaluării ,a rectificării și stabilirii criteriilor revine recurentei context în care justificarea nu este în măsură să conducă la nerecunoașterea dreptului instituit de L. nr.76/2002. Așadar față de cele arătate aspectele reținute de prima instanță nu pot fi considerate greșite. Prin urmare nefiind motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 428 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. F. T. M. H. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.P. C.
| ← Decizia civilă nr. 1411/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 628/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
